Acesta este adevărul Noile descoperiri ştiinţifice revelate în Coran şi Sunnah

﴿ هذه هي الحقيقة ﴾

« باللغة الرومانية » 

عبد الله محمد الرحيلي

ترجمة:

المركز الأوروبي للدراسات الإسلامية  

& مريم وانا

مراجعة: جبريلا غرابلي & عليا يعقوب

2015 - 1436

بسم الله الرحمن الرحيم 

Cuprins

● Prefaţa primei ediţii

● Prefaţa celei de a doua ediţii

● Prefaţa celei de a treia ediţii

● Introducere

● Despre ce vorbeşte Coranul şi cine este Mohammed?

● Islamul şi ştiinţa

● Stadiile creării omului (A) 

● Stadiile creării omului (B)

● Fazele embrionare

● Descrierea coranică a aspectului interior şi exterior al fetusului

● Apariţia de noi boli din cauza răspândirii nelegiuirilor

● Despre trăsăturile senzoriale ale pielii

● Ce spune Coranul despre creier

● Câteva versete coranice despre geologie şi originea Pământului

● Informaţii geologice cuprinse în Coran

● Munţii

● Adevăruri despre mări şi oceane

● Adâncimea mărilor şi a oceanelor

● Oceanografia între descoperiri ştiinţifice şi versete coranice

● Adevăruri din astronomie

● Câteva versete coranice şi descoperiri astronomice

● Coranul şi norii

● Observaţii concludente

● Căutarea Adevărului 

● Lumina Adevărului

● Ce este Islamul?

● Stâlpii Credinţei Islamice

● Stâlpii Islamului (Acţiunile)

Prefaţa

primei ediţii

Conţinutul acestei cărţi a fost prezentat iniţial sub forma unei casete video, în care au fost prezentate mai multe întâlniri şi dialoguri cu oameni de ştiinţă de renume din diferite domenii. Acestea au fost realizate atât pentru a menţiona faptele ştiinţifice din unele versete coranice, cât şi pentru a evidenţia faptul că religia Islamică încurajează ştiinţa şi dobândirea cunoaşterii, nefiind nicio contradicţie între revelaţia coranică şi dovezile ştiinţifice.

            Oamenii de ştiinţă care au participat la aceste dialoguri erau cu toţii nemusulmani, iar cei mai mulţi dintre ei au explicat unele fenomene ştiinţifice pe care le-au descoperit recent, după mulţi ani de studii şi cercetare. Atunci când li s-a spus că ceea ce ei tocmai au descoperit a fost deja menţionat, în mod direct sau indirect în Coranul cel Nobil,  cu mai bine de 1400 de ani în urmă, au fost foarte uimiţi. Comentariile lor au fost variate, însă cei mai mulţi dintre ei au declarat că sursa Coranului nu putea fi nicidecum un om sau un lucru obişnuit. Într-adevăr, unii dintre ei s-au convins şi au afirmat că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este un Mesager al lui Allah, alţii chiar au îmbrăţişat Islamul, făcând mărturisirea de credinţă, cunoscută sub numele de Shahada (prin rostirea acesteia devenind musulmani).

            Atunci când oamenii de ştiinţă au lăudat aceste fenomene, au prezentat, de fapt, în faţa studenţilor şi a oamenilor simpli o dovadă a veridicităţii Islamului. Astfel, ei deschid uşile închise şi pavează calea spre adevărata credinţă în Allah, Stăpânul Universului. Care este atunci scuza celor care se îndepărtează de credinţă după mărturisirile acestor oameni de ştiinţă? Mai mult decât atât, Allah spune în Coranul cel Glorios:

            „Spune: «Ce ziceţi voi dacă [se adevereşte că el^[1]] este de la Allah^[2] şi voi îl tăgăduiţi, în vreme ce un martor dintre fiii lui Israel^[3] face mărturie că este deopotrivă cu ea [cu Tora] şi el crede^[4], în vreme ce voi vă arătaţi îngâmfaţi?^[5] Allah nu călăuzeşte neamul de nelegiuiţi!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 46:10]

            „De voieşte Allah să călăuzească pe cineva, atunci îi deschide pieptul pentru Islam^[6], iar dacă voieşte să ducă pe cineva la rătăcire, atunci îi face pieptul îngust şi închis, ca şi cum s-ar căzni să se urce în cer.^[7] Astfel trimite Allah osânda asupra acelora care nu cred.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 6:125]

            Dialogul original cu aceşti oameni de ştiinţă a fost înregistrat pe o casetă video intitulată „Acesta este Adevărul”. Pentru a face acest schimb de idei disponibil pentru cât mai mulţi oameni, ne-am decis să publicăm această carte, care conţine mărturiile oamenilor de ştiinţă care au participat la discuţie, exact aşa cum apare şi în caseta video, fără nicio modificare (vă rugăm să citiţi prefaţa celei de a doua ediţii pentru un rezumat al modificărilor).

            Sperăm ca această carte să fie în beneficiul cititorilor şi fie ca Allah să îi ajute să înţeleagă Mesajul Islamului, conducându-i spre Calea cea Dreaptă!

            Abd Allah M. Al-Rehaili,

 Ramadan 1415 (februarie, 1995)

Prefaţa celei

de a doua ediţii 

Vă mulţumim pentru interesul pe care l-aţi arătat acestei publicaţii şi ne rugăm să găsiţi conţinutul ei la fel de fascinant ca cel al primei ediţii a cărţii lui Abd Allah M. Al-Rehaili.

            Scopul nostru pentru republicarea acestei cărţi este acelaşi care a fost şi pentru publicarea celei originale, şi anume: de a expune lumii uimitoarea Carte numită Coran şi, prin aceasta, a Islamului. Au fost publicate multe materiale care dezinformează cu privire la poziţia musulmanilor şi a Islamului faţă de ştiinţă şi, din acest motiv, vedem publicarea acestei cărţi încă un pas înainte pentru realizarea de analize surprinzătoare pentru cei care sunt obiectivi şi au mintea deschisă în privinţa minunilor din Coran. De asemenea, sperăm să inspirăm oamenii de ştiinţă din comunitatea musulmană să întinerească spiritul de reflecţie asupra minunilor făcute de Creator şi apoi să răspândească cunoaşterea printre tinerii musulmani care aspiră să intre în domeniul ştiinţei. În opinia laică a Occidentului, pentru mult timp, s-a crezut că abordarea ştiinţei din punct de vedere religios nu este posibilă şi mulţi dintre oamenii (dacă nu majoritatea) care au vrut să înţeleagă ştiinţa sau lucruri legate de ştiinţă, în mod automat se aşteptau la existenţa unor conflicte între dovezile ştiinţifice şi doctrina religioasă.

            Trebuie clarificat faptul că Islamul nu este bazat pe dovezile ştiinţei, care coincid cu ceea ce este în Coran sau în hadith-urile autentice ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Dacă descoperirile ştiinţifice coincid cu ceea ce a fost deja dezvăluit sau menţionat în Coran, atunci acest lucru este văzut ca o confirmare a ceea ce a fost susţinut înainte ca fiind adevăr şi poate fi, de asemenea, o clarificare a acelor lucruri care se aflau dincolo de scopul cunoaşterii umane din acel timp.

            Pot apărea situaţii în care punctele de vedere susţinute de  cercurile oamenilor de ştiinţă să intre în conflict cu versetele din Coran şi cu hadith-urile autentice. Într-un astfel de caz, musulmanii au obligaţia să accepte ceea ce este evident din textul religios şi trebuie să cerceteze cu atenţie ceea ce este susţinut din punct de vedere ştiinţific. Aceasta este regula generală pentru a înţelege textele autentice din Coran şi hadith-uri.

            În cazul în care se dovedeşte faptul că un anumit lucru este absolut adevărat şi incontestabil din punct de vedere ştiinţific, atunci Islamul nu trebuie revizuit şi nici musulmanii nu trebuie să revizuiască textele autentice (aşa cum s-a întâmplat în alte tradiţii religioase), în mod special cele din Coran şi din hadith-uri. Mai degrabă, musulmanul este cel care îşi poate revizui modul în care a înţeles aceste texte. Este un miracol permanent faptul că până acum nu s-a găsit nicio contradicţie în dovezile incontestabile scrise în Coran şi cele aduse de ştiinţă. Toate aserţiunile contrare au fost respinse, considerate ca fiind inexacte şi, în multe cazuri, ele derivau din cunoaşterea defectuoasă pe care învăţaţii o aveau la acea vreme. Într-adevăr, ceea ce a fost dovedit ca fiind adevărat este faptul că ştiinţa a descoperit abia recent ceea ce a fost revelat în Coran cu mult timp în urmă!

            Interpretarea Coranului nu este bazată pe metode ştiinţifice, ci numai pe ceea ce însuşi Coranul relatează în versetele în cauză, pe ceea ce este relatat autentic, pe ceea ce ştim sigur că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus despre ele, pe ceea ce companionii au înţeles despre ele, pe limba arabă şi, în cazul în care nu au fost aduse direct din aceste surse, învăţaţii pot aplica alte metode pentru a deduce înţelesul lor corect. Aceasta este etapa în care care ştiinţa materială poate fi folosită pentru a ajuta la clarificarea sau explicarea înţelesului.

            Punctele de vedere sunt mult mai diferite decât faptele sau teoriile, şi o persoană nu trebuie să confunde aceste două lucruri. Acest fapt s-a întâmplat în trecut, atunci când oamenii de ştiinţă prezentau o ipoteză, un punct de vedere sau o teorie doar pentru a revizui mai târziu ceea ce afirmaseră anterior, ca urmare a tehnologiei avansate sau a noilor descoperiri. Cazul de faţă este dezvoltarea embriologiei umane. Atunci când oamenii de ştiinţă europeni nu aveau nicio dovadă cu privire la modul exact în care apare reproducerea, aveau tendinţa de a insista pe teoriile lor din acele timpuri. Totuşi, învăţaţii musulmani au descoperit faptul că declaraţiile oamenilor de ştiinţă europeni contrazic spusele autentice ale Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi au respins afirmaţiile „ştiinţifice” ale europenilor, care, mai târziu, au fost obligaţi să le retragă. De asemenea, a devenit evident faptul că punctul de vedere islamic asupra acestora a fost într-adevăr corect în tot acest timp!

            Mai mult decât atât, trebuie subliniat faptul că sfera nevăzutului, care este „supra” sau „super” naturală, este ceva în afara domeniului de aplicare a ştiinţei şi, prin urmare, nu poate fi măsurată sau capturată cu niciun instrument. Islamul, ca şi alte religii majore, insistă asupra credinţei în Creatorul Divin, Îngeri, revelaţie, miracole, Viaţa de Apoi şi alte lucruri care sunt incontestabile, aflate  dincolo de descoperirile ştiinţifice. Cu toate acestea, se nasc următoarele întrebări:

            ● Dacă Nobilul Coran este atât de exact în privinţa lucrurilor ştiinţifice pe care le putem măsura acum, şi aceasta înainte ca abilitatea omului să o poată face, nu este un motiv serios ca această Carte să provină de la o sursă care procesează ştiinţa cu mult peste puterea noastră?

            ● Nu este un motiv serios că o asemenea sursă poate apoi să se refere la lucrurile nevăzute, la sufletul omului şi la Viaţa de Apoi pe care nicio fiinţă umană nu o poate confirma sau nega, din punct de vedere ştiinţific?

            Atunci trebuie să se ia serios în considerare măreţul Mesaj adus de către Coran şi Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ cu privire la condiţia umană şi la ceea ce omenirea trebuie să se aştepte. Ne rugăm ca acest efort să ofere cel puţin „hrană pentru gândire” pentru cei care au timp să o citească.

            Cea de a doua ediţie diferă oarecum în format faţă de prima ediţie, pentru a permite un mai mare flux textual şi pentru a mări abilitatea de citire. Au fost făcute  referiri la actualul orator acolo unde a fost necesar.^[8]

            De asemenea, sunt adresate mulţumiri fraţilor Abd Al-Qādir, Abd Al-Khāliq, Ahmed Valmoria şi Walid Timbang, pentru nepreţuitele editări, sugestii şi corectări ale textului.

Comitetul cărţii,

Al-Haramain Islamic Foundation

(Septembrie  1999)

Prefaţa celei

de a treia ediţii

Suntem bucuroşi să publicăm cea de a treia ediţie a cărţii „Acesta este Adevărul”. În scurt timp, aceasta a devenit cea mai cerută carte, populară atât printre musulmani, cât şi printre nemusulmani.

            Apreciem comentariile şi cuvintele de încurajare ale cititorilor şi ne rugăm ca toate greşelile să fi fost corectate în această ediţie revizuită.

Al-Haramain Islamic Foundation

1999

Introducere

Comisia permanentă pentru cercetarea ştiinţifică a Coranului şi Sunnei

Acesta este adevărul şi acesta se află în cunoaşterea omului asupra realităţii despre el însuşi. Înarmat cu acest fapt şi având avantajul unui asemenea privilegiu, adevărul îi dă omului dreptul să cunoască realităţile despre lumea din jurul său  şi apoi să cunoască propriul loc în existenţă, scopul relaţiilor lui,  drepturile şi obligaţiile conţinute de acestea.

            Însă, adevărul trebuie să aibă exponenţi care să ghideze oamenii spre calea sa şi să le explice realitatea sa. Acesta este mesajul esenţial al notificărilor cu privire la învăţare şi instruire, un Mesaj pe care Allah l-a trimis cui a dorit dintre robii Săi aleşi, aşa cum sunt nobilii Săi Mesageri şi minunaţii robi cu care El a împărtăşit Ştiinţa.

            Din Ştiinţa Sa, El le-a trimis o revelaţie lor, pentru ca aceştia să poată fi ghidaţi spre adevăr şi ca acesta să le fie cunoscut. Apoi, ca un gest de milă şi călăuzire adresat oamenilor din toate timpurile şi toate locurile, aceşti nobili Mesageri şi robi credincioşi au fost trimişi pentru ceilalţi robi ai Săi. Allah spune în Coranul cel Glorios:

            „... fiecare neam are un călăuzitor^[9].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 13:7]

            Având în vedere că această activitate de bun augur de căutare a adevărului merge mult înapoi, până în Antichitate şi este atât de înrădăcinată  ca şi istoria însăşi, ea va rămâne la fel de esenţială ca şi viaţa, până când Allah va moşteni Pământul şi tot ceea ce se află în el. Allah a arătat adevărul pentru fiecare credincios care a dorit să îl recunoască. Învăţaţii au fost făcuţi succesorii Profeţilor în aceiaşi măsură ca şi aducerea Mesajului şi călăuzirea oamenilor, pentru ca lumina şi succesul să poată predomina în întreaga lume.

            Prin urmare, ultimul dintre Mesaje, şi anume Coranul cel Nobil, a fost trimis pentru a călăuzi omenirea pe calea cunoaşterii şi a adevărului în sine. Însă, în timp ce face acest lucru, el arată aprecierea faţă de capacităţile intelectului chiar dacă intră în domeniul de aplicare al cunoaşterii ca un afluent al intelectului. A promovat, de asemenea, cauza ştiinţei şi roadele sale cu scopul de a încuraja omul să exercite toate eforturile posibile în contemplarea recitării versetelor revelaţiei, precum şi interpretările date acestor versete de către hadith-urilor profetice în acest fel, identificând atât semnele lumii vizibile, cât şi secretele şi orizonturile sufletului.

            Allah a asigurat omul că, dacă în procesul său de cunoaştere, este sincer în intenţia sa, se străduieşte în supunerea faţă de Allah şi îşi face datoria faţă de El, atunci Allah Al-'Alaa (Preaînaltul), îl va sprijini cu Spiritul Său, deschizându-i drumul şi călăuzindu-l pe Calea cea Dreaptă.

            Mai mult decât atât, El le oferă o promisiune indestructibilă în aşa fel încât, de fiecare dată când lucrurile merg rău pentru cercetători şi când ei întâlnesc anumite obstacole şi impedimente, El, Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) îi ajută şi le oferă dezvăluirea unor lucruri mai uşoare pentru ei. În acest fel, ei vor şti că prin Călăuzirea şi Graţia Sa, El îi va ajuta să identifice acele lucruri, drept recompensă pentru determinarea şi sincerele lor eforturi, pentru că Allah este Atoateştiutor:

             „Şi spune: «Slavă lui Allah!^[10] El vă va arăta semnele Sale, iar voi le veţi cunoaşte!» Iar Domnul tău nu este fără băgare de seamă faţă de ceea ce săvârşiţi voi.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 27:93]  

            Astfel, nimeni nu are nicio scuză, iar Dreptatea lui Allah  va fi stabilită împotriva creaţie Sale prin conştientul şi receptivitatea creaţiei Lui care tânjeşte după adevăr, iar despre cei care sunt fie neatenţi, fie prefăcuţi în aflarea adevărului, Allah spune:

            „Însă aceia care se ceartă în privinţa lui Allah, după ce s-a răspuns [chemării Sale]^[11], cearta lor este în van la Domnul lor^[12] şi asupra lor se abate mânia şi chinul aspru^[13].” [Coran, 42:16]

Capitolul  I 

Despre ce vorbeşte Coranul şi cine este Mohammed?

Coranul, ultimul Cuvânt revelat de Allah este prima sursă a credinţei şi a practicii fiecărui musulman. El face referire la toate subiectele care privesc fiinţele umane: înţelepciune, doctrină, cult, tranzacţii, drept, etc., dar tema de bază este relaţia dintre Allah şi Creaţia Sa. În acelaşi timp, oferă îndrumare şi învăţături  detaliate pentru o societate dreaptă, un comportament corespunzător şi un sistem economic echitabil.

            Reţineţi faptul că acesta i-a fost revelat Profetului Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ în limba arabă şi, prin urmare, orice traducere a Coranului, chiar în engleză sau oricare altă limbă, nu mai poate fi numită Coran şi nici o versiune a Coranului. Este mai degrabă o traducere a sensurilor Coranului. Coranul există numai în limba arabă, limba în care a fost revelat.

            Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ s-a născut în Mecca situată în Peninsula Arabică, în anul 570 D.H. Pentru că tatăl său a murit înainte de naşterea sa, iar mama  la scurt timp după aceea, el a fost crescut de unchiul său, care făcea parte din respectabilul trib Quraish. A crescut analfabet, neputând să scrie sau să citească şi aşa a rămas până la moartea sa. În tinereţe, era cunoscut ca fiind sincer, demn de încredere, generos şi cinstit. Era atât de onest încât oamenii l-au numit Al-Amin (cel demn de încredere).

            Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ era o fire contemplativă şi detesta decadenţa şi idolatria societăţii sale. La vârsta de 40 de ani, Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ a primit prima sa revelaţie de la Allah prin Îngerul Jibril (Gavriil). Revelaţia a continuat timp de 23 de ani, iar toate aceste revelaţii la un loc sunt cunoscute sub numele de Coran.

            Hadith-urile, ceea ce a spus, a făcut sau a împlinit Profetul Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ la un moment dat, sunt, de asemenea, considerate a fi un al doilea tip de revelaţie şi, de asemenea, exprimarea Voinţei lui Allah. De îndată ce a început să recite Coranul şi să predice Adevărul pe care Allah i l-a revelat, el şi puţinii săi companioni care îl urmau au fost persecutaţi de către necredincioşi. Persecuţia s-a accentuat atât de mult încât în anul 622 D.H., Allah le-a poruncit să emigreze. Această emigrare de la Mecca la Medina, în jur de 260 de km. spre nord, marchează începutul calendarului musulman.

            După mai mulţi ani, Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ şi companionii săi s-au putut întoarce la Mecca, fiind acceptaţi de duşmanii lor. Înainte de moartea lui Mohammed, la vârsta de 63 de ani, o mare parte din Peninsula Arabică a acceptat Islamul, iar la un secol după moartea sa, Islamul s-a răspândit până în Spania, din Vest până în Est, ajungând până în China.

            Printre motivele răspândirii rapide şi paşnice a Islamului au fost adevărul şi claritatea doctrinei sale. Islamul cheamă la credinţa într-un singur Dumnezeu, care este Unicul demn de adorare.

            Profetul Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ a fost un exemplu perfect al omului sincer, drept, milos, plin de compasiune şi curajos. El era departe de orice rău şi a făcut totul numai de dragul lui Allah şi pentru răsplata Sa din Viaţa de Apoi. Toate acţiunile şi faptele sale erau făcute numai de dragul lui Allah.

Capitolul II

Islamul şi ştiinţa

Occidentul de astăzi este în mijlocul unei bătălii violente între religie şi ştiinţă. Este aproape imposibil pentru un om de ştiinţă din Occident să accepte faptul că poate fi o reuniune de bază între religie şi ştiinţă. Biblia, în care creştinii cred, susţine că pomul din care Profetului Adam (Pacea lui Allah fie asupra sa!) i-a fost interzis să mănânce era pomul cunoaşterii. Astfel, după ce a mâncat din acel pom, el a obţinut anumite cunoştinţe pe care nu le avea înainte. Din acest motiv, europenii au petrecut două secole disputând asupra ideii de a accepta sau nu cunoştinţele ştiinţifice venite de la musulmani.

            Biserica a decis ca exercitarea unei asemenea cunoaşteri ştiinţifice era cauza originii păcatului. Episcopii au adus dovezile lor din Vechiul Testament, unde este menţionat că Adam (Pacea lui Allah fie asupra sa!) a mâncat din acel pom şi a obţinut cunoaştere, iar Allah a fost nemulţumit de el şi nu i-a arătat milă. Prin urmare, cunoaşterea ştiinţifică a fost respinsă în întregime de către biserică, considerând acest subiect ca fiind unul tabu. În cele din urmă, atunci când oamenii de ştiinţă şi cei cu gândire liberă din Occident au fost capabili să treacă peste puterea bisericii, şi-au luat revanşa, mergând în direcţia opusă şi suprimând orice putere a religiei. Au atins toate extremele posibile pentru a depăşi puterea bisericii şi pentru a reduce influenţa acesteia, îngustând-o, limitând-o.

            Prin urmare, dacă se discută problema religiei şi ştiinţei cu o persoană din Occident, aceasta va fi foarte uimită. Oamenii din Occident nu cunosc faptul că Islamul acordă un statut ridicat ştiinţei şi oamenilor de ştiinţă, privindu-i ca pe nişte martori, după Îngeri, la faptul că nu există alt dumnezeu în afară de Allah, după cum Allah Însuşi ne spune în Coran:

            „Allah mărturiseşte că nu există altă divinitate în afară de El. Şi Îngerii şi cei înzestraţi cu ştiinţă [mărturisesc] cu dreptate că: «Nu există altă divinitate afară de el, Al-ʻAziz, Al-Hakim (Cel Atotputernic, Cel Înţelept) »” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:18]

            De asemenea, Allah, Preaînaltul şi Preaslăvitul, ne mai spune:

            „Deci să ştii^[14] că nu există altă divinitate afară de Allah ...” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 47:19]

            Este ştiut din Coran faptul că Profetul Adam (Pacea lui Allah fie asupra sa!) a fost favorizat în faţa Îngerilor prin virtutea cunoaşterii pe care Allah i-a dat-o. Povestea coranică o contrazice pe cea din Biblie, carte despre care musulmanii susţin că a fost denaturată. Conform Coranului, faptul că Profetului Adam i s-a dat cunoaştere este un semn de onoare şi nu motivul pentru care el a fost scos din Paradis. Prin urmare, dacă se discută Islamul şi ştiinţa cu occidentalii, ei tind să aştepte un argument similar cu ceea ce au în propriul lor context religios şi cultural. Din acest motiv, ei reacţionează cu surprindere atunci când acestea sunt prezentate împreună cu dovezile clare din Coran şi Sunnah.

            Printre cei care au fost surprinşi este şi Dr. Joe Leigh Simpson, Preşedintele Departamentului de Obstetrică şi Ginecologie şi profesor de genetică moleculară şi umană la Colegiul de Medicină Baylor, din Houston. Atunci când l-am întâlnit prima oară, profesorul Simpson a insistat să verifice Coranul şi Sunnah. Am reuşit să îi îndepărtăm suspiciunea. I-am prezentat textul, subliniind dezvoltarea embrionului. I-am dovedit modul în care Coranul ne informează că formele ereditare şi cromozomii noii fiinţe au loc numai după uniunea dintre spermă şi ovul. După cum ştim, aceşti cromozomi conţin toate caracteristicile pe care le va avea noua fiinţă, cum ar fi culoarea ochilor, pielii, părului, etc. De aceea, multe dintre detaliile formării noii fiinţe sunt determinate de cromozomii săi. Aceşti cromozomi încep să formeze în nutfah, etapa timpurie a dezvoltării embrionare. Cu alte cuvinte, trăsăturile distinctive ale noii fiinţe sunt determinate încă de la început, din stadiul nutfah. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune acest lucru în Coran:

            „Blestemat să fie omul [necredincios]! Cât de necredincios [şi de nerecunoscător] este el [faţă de Allah, Domnul său]! ~ [Oare nu a văzut el] Din ce lucru El l-a creat pe el? ~ Din nutfah [o picătură de lichid seminal] El l-a creat pe el şi apoi l-a potrivit pe el în proporţiile cuvenite [în stagii: de la o picătură de lichid seminal l-a transformat în ‘alaqa, apoi în mudgha, apoi în oase, apoi i-a îmbrăcat oasele cu carne, apoi a suflat Spiritul Său în interiorul lui].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 80:17-19]

            În timpul primelor 40 de zile de gestaţie, toate părţile corpului şi organele sunt complete, consecutiv formate. Putem observa în figura de mai jos că organele încep să se formeze, asamblate şi fătul apare răsucit. Profetul Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ ne-a informat printr-un hadith:

            „În fiecare dintre voi, toate componentele creaţiei voastre s-au adunat împreună în pântecul mamei voastre în 40 de zile...” (Muslim)

Figură 1. Fătul în săpt. 5-6

            Într-un alt hadith, Profetul Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ a spus:

            „Atunci când au trecut 40 de nopţi peste picătură (nutfah), Allah trimite un Înger la el, care îi dă formă şi îi face urechi, ochi, piele, carne şi oase. Apoi el spune: «Doamne, este bărbat sau femeie?» şi Domnul vostru decide ceea ce El voieşte.” (Ibn Majah)

            Profesorul Simpson a studiat cele două hadith-uri pe larg, menţionând faptul că primele 40 de zile constituie în mod clar remarcabilul stadiu de embriogeneză. A fost impresionat în mod special de precizia absolută şi acurateţea acestor hadith-uri. Apoi, în timpul unei conferinţe la care a participat, a avut următoarea opinie:

            Astfel, cele două hadith-uri care au fost notate ne pot oferi un anumit moment al primei dezvoltări embrionare înainte de 40 de zile. Din nou, punctul care a fost susţinut în mod repetat de alţi vorbitori în această dimineaţă este că aceste hadith-uri nu puteau fi obţinute pe baza cunoştinţelor ştiinţifice care erau disponibile la timpul înregistrării lor.

            Profesorul Simpson spune că această religie poate îndruma cu succes căutarea cunoaşterii. Occidentul, aşa cum am mai spus, a refuzat acest lucru. Astfel, un om de ştiinţă american spune că această religie, Islamul, poate realiza cu succes acest lucru. Prin analogie, dacă mergi la o fabrică şi iei cu tine manualul instrucţiunilor de folosire, poţi înţelege uşor ce fel de operaţiuni se petrec în acea fabrică. Dacă nu ai acest manual cu tine, şansele sunt mult mai mici ca tu să poţi înţelege în mod corect variatele procese de acolo. Profesorul Simpson a spus:

            Prin urmare, părerea mea este că nu numai că nu există niciun conflict între genetică şi religie, dar de fapt religia poate îndruma ştiinţa prin adăugarea revelaţiei la unele abordări ştiinţifice tradiţionale. Există versete în Coran dovedite ştiinţific ca fiind adevărate, care susţin că cunoştinţele din Coran provine de la Allah.

            Acesta este adevărul. Desigur, musulmanii pot urma calea spre cunoaştere şi îi pot da cunoaşterii adevărata ei valoare. Mai mult, musulmanii ştiu cum să folosească cunoaşterea ca dovadă a existenţei lui Allah, Preaînaltul şi Preaslăvitul, şi să afirme că Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ este Mesagerul lui Allah. Allah spune în Coran:

            „Noi le vom arăta semnele Noastre [în cele mai îndepărtate] zări [ale Pământului] şi în sufletele lor înşişi, astfel încât să le fie limpede că el [Coranul] este Adevărul. Oare nu este de ajuns că Domnul tău este martor la toate?” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 41:53]

            După realizarea prin exemplificare a miracolelor ştiinţifice din Coran, precum şi cunoaşterea comentariilor aferente ale oamenilor de ştiinţă obiectivi, ne rămân următoarele întrebări:

            a) Poate fi o coincidenţă faptul că toate aceste descoperiri şi informaţii ştiinţifice recente din diferite domenii au fost menţionate în Coran, care a fost revelat acum mai bine de 14 secole?

            b) Autorul acestui Coran ar putea fi Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ sau oricare alt om?

            Singurul răspuns posibil este că Nobilul Coranul trebuie să fie Cuvântul literal al lui Dumnezeu (Allah), revelat de El însuşi. Coranul este Cuvântul literal al lui Allah, pe care El l-a revelat Profetului Său ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ prin intermediul Îngerului Jibril (Gavriil). El a fost memorat de către Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!),‎ care l-a dictat companionilor lui. La rândul lor, ei l-au memorat, l-au scris şi apoi l-au revizuit împreună cu Profetul Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎.

            Mai mult, Profetul Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ a revizuit Coranul împreună cu Îngerul Jibril câte o dată în fiecare lună Ramadan (luna Postului) şi de două ori în ultima lună Ramadan a vieţii sale. Deoarece Coranul este revelaţia care a rămas  până în ziua de astăzi, a fost întotdeauna un număr mare de musulmani care l-a memorat în întregime, literă cu literă. Unii dintre ei au putut memora întregul Coran până la vârsta de 10 ani. Astfel, nu este surprinzător faptul că nicio literă din Coran nu a fost schimbată de atâtea secole şi până în prezent.

            Coranul, care a fost revelat acum mai bine de 14 secole, a menţionat lucruri care au fost descoperite abia recent de către oamenii de ştiinţă. Acest lucru dovedeşte fără îndoială faptul că Sfântul Coran trebuie să fie Cuvântul literal al lui Allah, revelat de El Profetului Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ şi, de asemenea, dovedeşte faptul că Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ este cu adevărat Mesagerul şi Profetul trimis de Allah. Nu este posibil că cineva, acum  mai bine de 1400 de ani, să fi ştiut aceste lucruri, care au fost descoperite sau dovedite recent cu echipament avansat şi metode sofisticate.

Capitolul III 

Stadiile creării omului (A)   

            Allah l-a trimis pe Profetul Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ca Mesager pentru întreaga omenire. Allah spune în Coran:

            „Şi Noi nu te-am trimis decât ca o îndurare pentru lumi.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 21:107]

            Prin urmare, Profetul Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ este Mesagerul lui Allah atât pentru beduinii din deşert, cât şi pentru omul de ştiinţă din ziua de astăzi, aflat în laboratorul său modern; el este Mesagerul lui Allah pentru oamenii din toate timpurile. Înaintea Mesagerului Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎, fiecare Mesager a fost trimis exclusiv pentru neamul lui:

            „...fiecare neam are un călăuzitor^[15].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 13:7]

            Cu toate acestea, Mesajul Profetului Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ este pentru întreaga omenire şi acesta este motivul pentru care Allah a dat o dovadă a Mesajului Profetului Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ care este diferită de celelalte dovezi date Mesagerilor de dinaintea sa. Dovezile Mesagerilor anteriori au fost văzute numai de contemporanii lor şi, eventual, de unele generaţii imediat următoare lor. Apoi, Allah trimitea un nou Mesager, susţinut de un nou miracol, pentru a revigora credinţa neamului său. Însă, pentru că Profetul Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ a fost destinat să fie ultimul dintre Profeţi până în Ziua Judecăţii, Allah i-a dat lui un miracol veşnic drept suport, Coranul.

            Dacă am cere unui evreu sau creştin să ne arate miracolele Profetului Musa (Moise) sau ’Isa (Isus) (Pacea lui Allah fie asupra lor!), ambii ar susţine că nu stă în puterea omului să demonstreze oricare dintre aceste miracole acum. Toiagul lui Moise nu poate fi creat şi nici Profetul Isus nu poate fi invocat pentru a reînvia un mort. Pentru noi, cei de astăzi, aceste miracole sunt nimic mai mult decât fapte istorice. Dar, dacă un musulman este întrebat despre cel mai mare miracol al Profetului Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎, el poate foarte uşor să arate Coranul. Coranul este un miracol care rămâne în mâinile noastre. Este o carte deschisă pentru toţi oamenii care vor să examineze conţinutul său. Allah spune în Coran:

            „Spune: «Cine este cu cea mai mare mărturie?» Spune: «Allah! El este Martor între mine şi între voi şi mie mi-a fost revelat acest Coran, pentru ca să vă previn cu el pe voi^[16] şi pe aceia la care va ajunge».” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 6:19]

            Natura miraculoasă a Coranului se află în cunoaşterea pe care o conţine. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:

            „Allah va fi martor pentru ceea ce ţi-a pogorât, căci l-a pogorât [Coranul] în deplină cunoştinţă^[17] [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:166]

            Prin urmare, oamenii de ştiinţă şi învăţaţii contemporani, profesori în diferite Universităţi, care sunt liderii gândirii umane, au avut oportunitatea să examineze cunoaşterea care se găseşte în Cartea lui Allah. În această epocă, oamenii de ştiinţă au excelat în descoperirea Universului, deşi Coranul a discutat deja cu privire la Univers şi la natura umană chiar cu mult timp înainte. Deci, care era rezultatul?

            Vi-l prezentăm pe profesorul emerit Keith Moore, unul dintre cei mai remarcabili oameni de ştiinţă în domeniul anatomiei şi embriologiei din lume. L-am rugat pe profesorul Moore să ne prezinte analiza sa ştiinţifică realizată cu privire la anumite versete şi hadith-uri aferente domeniului său de specializare.

            Profesorul Moore este autorul cărţii intitulate „Curs de dezvoltare umană” şi profesor emerit de anatomie şi biologie celulară la Universitatea din Toronto, Canada, unde a fost decan asociat la departamentul Ştiinţelor de Bază în cadrul  Facultăţii de Medicină şi pentru 8 ani, preşedintele Departamentului de Anatomie. De asemenea, dr. Moore a lucrat anterior la Universitatea din Winnipeg, Canada, timp de 11 ani. A publicat mai multe cărţi de anatomie şi embriologie, 8 dintre ele fiind folosite ca lucrări de referinţă în şcolile medicale, traduse, de altfel, în şase limbi.

            Atunci când l-am rugat pe profesorul Moore să ne prezinte o analiză a versetelor coranice şi tradiţiilor profetice, a fost uimit. Se întreba cum, acum mai bine de 14 secole, Profetul Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ putea să descrie embrionul şi fazele lui de dezvoltare atât de detaliat şi cu precizia pe care oamenii de ştiinţă au cunoscut-o abia în ultimii 30 de ani. Cu toate acestea, uimirea profesorului Moore a crescut repede spre admiraţie pentru această revelaţie. El a prezentat aceste puncte de vedere la cercuri ştiinţifice, realizând şi un discurs cu privire la compatibilitatea embriologiei moderne şi ceea ce se regăseşte în Coran şi Sunnah, în care a spus:

            A fost o mare plăcere pentru mine să ajut la clarificarea afirmaţiilor din Coran despre dezvoltarea embrionară. Îmi este clar că acestea i-au fost revelate lui Mohammed de către Allah, pentru că aproape toate aceste cunoştinţe nu au fost descoperite decât multe secole mai târziu. Acest lucru îmi dovedeşte că Mohammed trebuie să fi fost un Mesager al lui Allah.

            Trebuie luat în considerare faptul că acest binecunoscut şi respectat om de ştiinţă al domeniului embriologiei a declarat, după studierea versetelor care privesc domeniul său, că Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ trebuie să fie Mesagerul lui Allah.

            Despre etapele creării omului, Allah spune în Coran:

            „Noi l-am creat pe om^[18] din apa aleasă [venită] din lut. ~ Apoi l-am făcut Noi o picătură într-un loc sigur,^[19] ~  Apoi am făcut din picătură un cheag^[20] şi am făcut din cheag o bucată de carne şi am făcut din bucata de carne oase şi am îmbrăcat oasele cu carne. Apoi l-am scos la iveală ca o altă făptură.^[21] [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 23:12-14]

            Cuvântul arab ʻalaqah are trei sensuri: primul este cel de „lipitoare”, al doilea este cel de „lucru suspendat”, iar al treilea este cel de „cheag de sânge”.

            Comparând lipitoarea cu embrionul în stadiul ʻalaqah, profesorul Moore a găsit o mare asemănare între cele două. Concluzia lui a fost că embrionul în stadiul ʻalaqah capătă un aspect similar cu cel al lipitoarei. El a pus o fotografie a embrionului lângă cea a lipitoarei (figura de mai jos) şi a prezentat aceste fotografii oamenilor de ştiinţă din cadrul câtorva conferinţe.

            Al doilea sens al cuvântului alaqah este de „lucru suspendat” şi este ceea ce putem vedea în fotografia embrionului în stadiul ʻalaqah, acesta fiind agăţat de uterul mamei. Al treilea sens al cuvântului ʻalaqah este de „cheag de sânge”. Este important de remarcat, după cum a declarat şi profesorul Moore, că embrionul în timpul stadiului de ʻalaqah trece prin binecunoscutele transformări interne, cum ar fi formarea cheagurilor de sânge în vase închise, până când ciclul metabolic este completat prin placentă. În timpul stadiului ʻalaqah, sângele este prins în interiorul vaselor închise şi, de aceea, embrionul dobândeşte aspectul unui cheag de sânge, în plus faţă de aspectul lipitorii. Ambele descrieri sunt date în mod miraculos de un singur cuvânt coranic, ʻalaqah. 

            Cum ar fi putut Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ să ştie acest lucru?

            De asemenea, profesorul Moore a studiat embrionul în stadiul mudghah (substanţă mestecată). A luat o bucată de argilă brută şi a mestecat-o, apoi a comparat-o cu fotografia embrionului în stadiul mudghah. Profesorul Moore a concluzionat că, în această fază, embrionul are acelaşi aspect ca şi cel al substanţei mestecate. Publicaţii periodice canadiene au editat mai multe declaraţii ale profesorului Moore. În plus, el a prezentat în 3 programe de televiziune studiul său, în care a subliniat compatibilitatea dintre ştiinţa modernă şi ceea ce a fost scris în Coran acum mai bine de 1400 de ani. Prin urmare, profesorului Moore i s-a adresat următoarea întrebare: „Acest lucru înseamnă că dvs. credeţi că Sfântul Coran este Cuvântul lui Allah?”, la care el a răspuns: „Nu găsesc nicio dificultate în acceptarea acestui lucru.” De asemenea, profesorul Moore a fost întrebat: „Cum puteţi crede în Mohammed în timp ce credeţi în Isus?” Răspunsul său a fost: „Eu cred că ambii au venit de la aceeaşi şcoală.”

            Astfel, în zilele noastre, oamenii de ştiinţă moderni din întreaga lume pot vedea că Nobilul Coranul a fost revelat din Ştiinţa lui Allah, după cum Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) ne-a spus:

            „Allah va fi martor pentru ceea ce ţi-a pogorât, căci l-a pogorât [Coranul] în deplină cunoştinţă^[22].” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:166]

            Rezultă, de asemenea, că oamenii de ştiinţă de astăzi nu au nicio dificultate în recunoaşterea faptului că Profetul Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ este un Mesager al lui Allah.

Capitolul  IV

Stadiile creării omului (B)

            Cartea „Curs de dezvoltare umană” scrisă de profesorul Keith Moore a fost tradusă în 8 limbi. Aceasta este considerată a fi o lucrare de referinţă şi a fost aleasă de Comitetul special din Statele Unite ca fiind cea mai bună carte a unui singur autor. Am întâlnit autorul acestei cărţi şi i-am prezentat mai multe versete coranice şi hadith-uri profetice care privesc domeniul său de cercetare: embriologia.

            Profesorul Moore a fost convins de dovezile aduse de noi, iar noi i-am adresat următoarea întrebare:

            Aţi menţionat în cartea dvs. faptul că în Evul Mediu nu a existat niciun progres în ştiinţa embriologiei şi că aceasta a fost cunoscută numai cu puţin timp în urmă. În acelaşi timp, Coranul a început să îi fie revelat Profetului Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎, iar el îi îndruma pe oameni în conformitate cu ceea ce Allah îi revela. A fost găsită în Coran o descriere foarte detaliată a creării omului şi a diferitelor stadii ale dezvoltării embrionare. Sunteţi un om de ştiinţă de renume mondial, de ce nu susţineţi dreptatea şi nu menţionaţi aceste lucruri în cartea dumneavoastră? El a răspuns: „Am şi nu am dovada. De ce nu o prezentaţi dumneavoastră?

            Profesorul Moore declară despre Evul Mediu în cartea sa:  

Figură 3

 „Dezvoltarea ştiinţei în perioada medievală a fost lentă şi puţine puncte ale investigării embrionare care au fost întreprinse în acest timp, ne sunt cunoscute nouă astăzi. Este citat în Coran, Cartea Sfântă a musulmanilor, că fiinţa umană este produsă dintr-un amestec al secreţiilor masculine şi feminine. Se fac mai multe referiri la crearea fiinţei umane dintr-o picătură de spermă şi este de asemenea sugerat că organismul rezultat se stabileşte în femeie ca o sămânţă, la 6 zile după începutul ei. (Blastocistul uman începe să se implanteze la aproximativ 6 zile de la fertilizare.) De asemenea, Coranul spune că picătura de spermă se dezvoltă într-un cheag de sânge coagulat. (Un blastocist implantat sau un avort spontan al concepţiei ar semăna cu un cheag de sânge.) De asemenea, se face referire la asemănarea aspectului embrionului cu o lipitoare. Spune mai departe că embrionul seamănă cu o bucată de substanţă mestecată, cum ar fi guma sau lemnul. (Celulele somatice seamănă într-un fel cu forma dinţilor lăsată pe o substanţă mestecată.) Dezvoltarea embrionară la om a fost considerată a fi de la 40 la 42 de zile şi numai seamănă cu embrionul unui animal în acest stadiu. (Embrionul uman începe să capete caracteristici umane în acest stadiu.) De asemenea, Coranul afirmă că embrionul se dezvoltă în trei valuri de întunecime. Acest lucru se referă probabil la (1) interiorul matern, (2) peretele uterin, (3) membrana amniotică. Spaţiul nu permite discutarea altor câteva referiri interesante ale dezvoltării prenatale umane care apar în Coran.

            Aceasta este ceea ce doctorul Moore a scris în cartea sa, Laudă lui Allah, care este acum distribuită în întreaga lume. Cunoştinţele ştiinţifice arătate l-au făcut pe profesorul Moore să menţioneze acest lucru în cartea sa. El a conchis că moderna clasificare a stadiilor de dezvoltare embrionară, care este adoptată în întreaga lume, nu este uşoară sau completă. Nu contribuie la înţelegerea stadiilor embrionare ale dezvoltării, pentru că acestea sunt pe o bază numerară, reprezentate ca stadiul 1, stadiul 2, stadiul 3, etc. Diviziunile care au fost revelate în Coran nu depind de sistemul numeric. Mai degrabă, ele sunt bazate pe forme distincte, uşor de identificat sau forme prin care trece embrionul.

            Coranul identifică stadiile dezvoltării prenatale după cum urmează: nutfah, care înseamnă „o picătură” sau „o cantitate mică de apă”; ʻalaqah, care înseamnă „structura unei lipitori”; mudghah, care înseamnă „forma mestecată a unei substanţe”; idhaam, care înseamnă „oase”sau „schelet”; kisaa ul idham bil-laham, care înseamnă „îmbrăcarea oaselor cu carne sau muşchi” şi an-nash’a, care înseamnă „formarea distinctă a fătului”. Profesorul Moore a recunoscut că aceste diviziuni din versete sunt de fapt bazate pe diferite faze ale dezvoltării prenatale. El a notat faptul că acestea furnizează descrieri ştiinţifice elegante, care sunt uşor de înţeles şi practice.

            Într-una dintre conferinţele la care a participat, profesorul Moore a declarat următoarele:

            Embrionul se dezvoltă în pântecul sau uterul mamei, protejat de trei văluri sau straturi: peretele abdominal interior, peretele uterin şi membrana amniotică (a se vedea figura). Pentru că stadiul embrionului uman este complex, din cauza procesului continuu de schimbare din timpul dezvoltării, este propus ca un nou sistem de clasificare să fie dezvoltat folosind termenii menţionaţi în Coran şi Sunnah. Sistemul propus este simplu, complet şi conform cunoaşterii embriologice prezente.

            Studiile intensive ale Coranului şi hadith-urilor din ultimii patru ani au arătat un sistem al clasificării embrionilor umani, care este uimitor, deoarece a fost înregistrat în secolul şaptezeci D.H. Deşi Aristotel, fondatorul ştiinţei embriologice, a realizat că embrionii de pui sunt dezvoltaţi în diferite stadii după ce a studiat oul găinilor în secolul al patrulea Î.H., el nu a dat niciun detaliu despre aceste stadii. Din cât se ştie din istoria embriologiei, se cunoşteau puţine informaţii despre situaţia şi clasificarea embrionului uman până în secolul al XX-lea. Din acest motiv, descrierea embrionului în Coran nu poate fi bazată pe cunoaşterea ştiinţifică a secolului al VII-lea. Singura concluzie rezonabilă este aceea că aceste descrieri i-au fost revelate lui Mohammed de către Allah. El nu putea şti atâtea detalii pentru că era analfabet şi nu avea nicio pregătire ştiinţifică.

Figură 4

            I-am spus doctorului Moore:

            Ceea ce spuneţi este adevărat dar nu mai puţin decât adevărul şi dovezile pe care vi le-am prezentat din Coran şi Sunnah care privesc ştiinţa embriologică. Prin urmare, de ce nu sunteţi drept şi nu aduceţi la lumină toate versetele coranice şi hadith-urile care privesc domeniul dumneavoastră de specializare?

            Profesorul Moore a spus că el a introdus referinţele adecvate în locurile corespunzătoare într-o carte ştiinţifică de specialitate. Cu toate acestea, el ne invită să facem unele adăugări islamice, citând toate versetele coranice relevante şi hadith-urile, subliniind aspectele miraculoase ale acestora, pentru a putea fi introduse în locurile corespunzătoare din această carte. Acest lucru a fost făcut, iar în consecinţă, profesorul Moore a realizat o introducere a acestor  adăugări islamice, iar rezultatul a fost acesta pe care îl vedeţi. Pe fiecare pagină care include dovezi despre ştiinţa embriologică a citat versete din Coran şi hadith-uri din Sunnah.

Capitolul V

Fazele embrionare

            Vi-l prezentăm pe domnul doctor G.C. Goeringer, director de curs şi profesor asociat la secţia de medicină embriolană din cadrul Departamentului de Biologie Celulară, Facultatea de Medicină, Universitatea Georgetown, din Washington. L-am întâlnit şi l-am întrebat dacă în istoria embriologei a fost făcută vreo menţionare a diferitelor stadii de dezvoltare ale embrionului şi dacă pe timpul Profetului Mohammed ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ exista vreo carte de embriologie sau în secolele de după el, care să menţioneze aceste stadii variate, sau dacă împărţirea în aceste etape diferite a ajuns să fie cunoscută abia la mijlocul secolului al XIX-lea. El a spus că vechii greci erau preocupaţi de studiul embriologiei şi mulţi dintre ei au încercat să descrie ceea ce se întâmplă cu fetusul şi cum se dezvoltă. Am fost de acord cu el că Aristotel, printre alţii, a încercat să expună unele teorii despre acest subiect, dar am întrebat dacă a fost făcută vreo menţionare a acestor stadii?

            Ştim faptul că aceste stadii nu erau cunoscute până la mijlocul secolului al XIX-lea şi nu au fost dovedite până la începutul secolului al XX-lea. După o lungă discuţie, profesorul Goeringer a fost de acord că nu a existat nicio menţiune cu privire la aceste faze. Astfel, l-am întrebat dacă a existat vreo terminologie specifică aplicată acestor faze, similare cu ceea ce este găsit în Coran. Răspunsul lui a fost negativ. L-am întrebat: „Care este părerea dumneavoastră despre aceşti termeni cu care Coranul a descris fazele prin care trece fetusul?” După o lungă discuţie, el a prezentat un studiu la cea de a 8-a conferinţă medicală din Arabia Saudită. El a menţionat în acel studiu ignoranţa omului cu privire la aceste faze. De asemenea, el a discutat complexitatea şi precizia acestor termeni coranici în descrierea dezvoltării fetusului prin intermediul unor termeni concişi şi cuprinzători care transmit mult adevăr. Să urmărim opinia exprimată de profesorul Goeringer:

            În câteva versete din Coran, există descrierea completă a dezvoltării (embrionului) omului din momentul contactării gameţilor şi până la organogeneză. Nu există o înregistrare anterioară completă a dezvoltării umane ca această clasificare, terminologie şi descriere. În cele mai multe cazuri, dacă nu în toate, de-a lungul mai multor secole s-a încercat să fie scrisă şi înregistrată în literatura ştiinţifică această descriere a diferitelor stadii ale embrionului uman şi a dezvoltării fetusului.

            Discuţia cu profesorul Goeringer ne conduce la un lucru care a fost descoperit recent şi care va elimina orice controversă. Deşi naşterea lui Isus de către o virgină a fost credinţa creştinilor de secole, unii dintre aceştia insistă chiar asupra faptului că Isus trebuie să fi avut un tată, pentru că „ştiinţific este imposibil” ca o virgină să dea naştere. Ei argumentează acest lucru, considerând că nu există nicio creaţie fără a avea un tată. Coranul le răspunde şi foloseşte drept exemplu crearea lui Adam (Pacea lui Allah fie asupra sa!), despre care Allah spune:

            „Înaintea lui Allah, Isus este asemenea lui Adam,^[23] pe care El l-a făcut din lut şi apoi i-a zis lui «Fii » şi el a fost.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:59]

            Există trei tipuri de creaţie:

            1. Adam, care a fost creat fără o mamă şi un tată

            2. Eva, care a fost creată fără o mamă

            3. Isus, care a fost creat fără un tată

            Prin urmare, Cel care a fost capabil să îl creeze pe Adam fără un tată sau o mamă este de asemenea capabil să îl creeze pe Isus dintr-o mamă, fără a avea tată. În ciuda acestui lucru, creştinii încă mai continuă să argumenteze, chiar dacă Allah le-a trimis dovadă după dovadă. Atunci când sunt întrebaţi de ce persistă în această controversă, ei răspund că nu au auzit şi nu au văzut pe cineva care să fi fost creat fără un tată sau fără o mamă. Dar ştiinţa modernă a arătat acum multe animale şi fiinţe din această lume care sunt născute şi se reproduc fără fertilizare numai din partea bărbătească a speciei. De exemplu, în cazul albinelor, trântorul nu este mai mult decât un ou care nu a fost fertilizat de partea bărbătească, în timp ce oul care a fost fertilizat de partea bărbătească funcţionează ca femelă. Mai mult, trântorii sunt făcuţi din oul reginei, dar fără a fi fertilizat de partea bărbătească. Sunt multe alte exemple de asemenea animale în lume. Mai mult, omul astăzi are metodele ştiinţifice să stimuleze oul părţii feminine sau unele organisme pentru ca acest ou să se dezvolte fără a fi fertilizat de partea bărbătească.

            Iată cuvintele profesorului Goeringer:

            Într-un alt tip de abordare, oul nefertilizat al multor specii de amfibii şi mamifere inferioare poate fi activat mecanic (prin înţepături cu acul), fizic (cum ar fi un şoc termal) sau chimic printr-un număr de diferite substanţe chimice şi continuă să avanseze la stadiul de dezvoltare. La unele specii, acest tip de dezvoltare patlogică este natural.

            Allah ne-a dat răspunsul definitiv şi l-a folosit pe Adam, în care ei cred, drept exemplul al fiinţei care nu are tată sau mamă. Unii creştini privesc ca fiind deviant faptul că o fiinţă nu poate fi născută fără un tată. Astfel, Allah le-a arătat o analogie a unei fiinţe umane care nu are tată sau mamă, care este Adam. Coranul spune:

            „Înaintea lui Allah, Isus este asemenea lui Adam, pe care El l-a făcut din lut şi apoi i-a zis lui «Fii!» şi el a fost.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:59]

            Allah a dorit ca asemenea progrese şi descoperiri ştiinţifice să prezinte dovadă după dovadă asupra adevărului care a fost revelat în Coran. Este felul în care aceste versete din această Carte Glorioasă au fost descoperite cu trecerea timpului. Ele au devenit cunoscute celor mai mulţi învăţaţi şi oameni de ştiinţă prin religia noastră şi a generaţiilor care vor veni. Ştiinţa niciodată nu diminuează aceste minuni ale Coranului:

            „Şi cei cărora li s-a dat ştiinţa văd^[24] că ceea ce ţi s-a trimis de către Domnul tău este Adevărul care călăuzeşte către Calea Celui care este Al- ʻAziz, Al-Hamid [Cel Atotputernic şi Vrednic de Laudă].^[25]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 34:6]

            „Şi voi veţi cunoaşte vestea lui^[26], după un timp!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 38:88]

            „Fiecare Profeţie are un timp al său şi [în curând] îl veţi cunoaşte.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 6:67]

            „Noi le vom arăta semnele Noastre [în cele mai îndepărtate] zări [ale Pământului] şi în sufletele lor înşişi, astfel încât să le fie limpede că el [Coranul] este Adevărul. Oare nu este de ajuns că Domnul tău este martor la toate?” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 41:53]

Capitolul VI

Descrierea coranică a aspectului interior şi exterior al fetusului

            Vi-l prezentăm în continuare pe dr. Marshall Johnson, profesor emerit de anatomie şi dezvoltare a ştiinţelor biologice din cadrul Universităţii Thomas Jefferson din Philadelphia, SUA. El a fost profesor de anatomie timp de mai bine de 22 de ani şi a condus Departamentul de Astronomie, la fel ca şi directorul Institutului Daniel Baugh. De asemenea, a fost preşedintele Societăţii de Teratologie. Este autorul a peste 200 de publicaţii. L-am întâlnit prima dată pe profesorul Johnson acum şapte ani la o conferinţă medicală din Arabia Saudită, unde un comitet special a fost stabilit pentru a cerceta semnele ştiinţifice din Coran şi Sunnah.

            Atunci când ne-am întâlnit cu comitetul, profesorul Johnson ne-a întrebat cu ce se ocupă comitetul pe care îl reprezentăm. I-am spus că studiul nostru este centrat pe relaţia dintre ceea ce Coranul şi Sunnah conţineau acum mai bine de 1400 de ani şi ceea ce oamenii de ştiinţă moderni ne spun cu referire la anumite fenomene. El ne-a întrebat: „Şi anume?” I-am răspuns: „Spre exemplu, ştiinţa modernă ne spune că dezvoltarea prenatală a omului trece prin mai multe faze, iar Coranul a menţionat aceste stadii cu mai bine de 1400 de ani în urmă.” Profesorul Johnson a fost consternat atunci când a auzit aceste lucruri şi şi-a exprimat indignarea spunând: „Nu, nu, nu! Ce fel de discuţie este aceasta?!”

            Astfel, am putut înţelege efectul unor astfel de afirmaţii urmărind reacţia sa la primirea acestor informaţii, ştiind, mai ales, că el este unul dintre cei mai remarcabili oameni de ştiinţă din Statele Unite. El ştia, desigur, că, după descoperirea microscopului în secolul al XVI-lea, oamenii de ştiinţă considerau că originea omului se află în spermatozoidul bărbatului, deci, în sperma acestuia. Acest lucru era folosit ca o evidenţă de către oamenii de ştiinţă din secolul al XVII-lea şi de o parte dintre oamenii de ştiinţă de la începutul secolului al XVIII-lea. Apoi, ei au descoperit că rolul ovulului este mai mare decât cel al spermei bărbatului. Astfel, au ignorat rolul bărbatului în procesul de fecundare, la fel cum o făcuseră înainte cu rolul femeii în acest proces.

            Abia la mijlocul secolului al XIX-lea, oamenii de ştiinţă au descoperit că dezvoltarea embrionului uman are loc în mai multe faze succesive. Tocmai din acest motiv, atunci când a auzit că Nobilul Coran a afirmat acest lucru cu mai bine de 1400 de ani în urmă, profesorul Johnson s-a ridicat şi a spus: „Nu, nu!” De aceea, i-am oferit o copie a traducerii Coranului cel Sfânt şi i-am indicat să citească următorul verset coranic:

            „Ce  se întâmplă cu voi? Cum de nu vă temeţi de Măreţia lui Allah [şi de Puterea Sa]!, ~ După ce El v-a creat pe voi în [diferite] faze [adică prima dată nutfah, apoi ʻalaqah, iar mai apoi mudghah].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 71:13-14]

            Apoi, i-am arătat următorul verset:

            „[...] El vă creează în pântecele mamelor voastre, făptură după făptură^[27], în trei întunecimi^[28] [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 39:6]

            La toate acestea, profesorul Johnson a spus:

            Însă toate acestea pot avea trei posibile explicaţii: prima dintre acestea este aceea că toate acestea pot fi doar nişte coincidenţe.

            De aceea, am ales peste alte 25 de versete coranice şi i le-am prezentat, apoi l-am întrebat: „Este posibil ca toate acestea să nu fie altceva decât simple coincidenţe?” Mai mult decât atât, Coranul cel Glorios le-a oferit tuturor acestor faze embrionare anumite nume: prima fază este cea de nutfah, picătura de lichid, apoi, cea de a doua fază este cea de ʻalaqah, substanţa lipicioasă, cel de al treilea stadiu este cel de mudghah, bucata mestecată, cea de a patra fază este cea a formării oaselor (izâm) şi apoi urmează, pe rând, acoperirea oaselor cu carne sau muşchi (lahm). Apoi l-am întrebat pe profesor dacă toate acestea pot fi doar o coincidenţă, la care el a răspuns: „Nu!” Apoi l-am întrebat: „Deci ce mai rămâne?” El a răspuns:

             Cea de a doua posibilitate ar fi ca Mohammed să fi deţinut un microscop puternic.

            I-am răspuns:

            Ştiţi că acest tip minuţios de informaţii şi o cunoaştere atât de sofisticată pe care o conţine Coranul pot fi obţinute numai prin intermediul unui microscop extrem de puternic. De asemenea, ştiţi că oricine deţine un astfel de microscop, are de asemenea parte şi de o tehnologie deosebit de avansată, care se reflectă în viaţa sa zilnică, în casa lui, mâncarea sa, în controlul său asupra războiului şi a menţinerii păcii etc. Ştiţi că o astfel de tehnologie avansată este un proces provenit dintr-o moştenire cumulativă, dat mai departe de la o generaţie la alta. 

            Profesorul Johnson a râs şi a spus:

             De fapt, am văzut primul microscop care a fost inventat în această lume. El nu măreşte mai mult de câteva ori şi nici nu poate oferi o imagine clară.

            Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a deţinut niciodată vreun echipament ştiinţific şi, cu atât mai puţin, un microscop. De aceea, singurul lucru pe care îl putem deduce cu privire la el este acela că Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost un Mesager al lui Allah. După aceasta, profesorul Johnson a început să fie interesat de studiul fenomenelor ştiinţifice conţinute de Coran, concentrându-şi câteva dintre studiile sale în studiul dezvoltării embrionare. În timp ce dr. Moore şi alţii au discutat despre aspectul exterior al fetusului, profesorul Johnson şi-a concentrat prezentarea în jurul descrierilor detaliate ale aspectului interior şi exterior al fetusului, după cum Coranul le-a prezentat, spunând la final:

            În concluzie, Coranul nu descrie numai forma exterioară a fetusului, ci subliniază şi fazele interne ale acestuia, care au loc în interiorul embrionului, al creaţiei şi dezvoltării sale, arătând evenimente majore recunoscute de ştiinţa contemporană.

            Spre exemplu, acest desen reprezentând mudghah sau bucata mestecată este unul dintre lucrurile pe care profesorul Johnson le-a folosit ca dovadă. Această poză  a mughdah este o reprezentare a formei exterioare a embrionului, având o formă curbată şi o protuberanţă vizibilă, ca şi o scobitură care seamănă cu forma danturii umane. Observăm un fel de gâtlej, la fel ca şi o scobitură, asemănătoare cu o suprafaţă curbată, ce îi conferă embrionului trăsăturile sale distinctive, mai ales ştiind că lungimea embrionului în acest stadiu este de doar un centimetru.

            Dacă i-am face embrionului o incizie şi i-am diseca organele interne, vom observa că cele mai multe dintre ele sunt deja formate, aşa cum apare şi în această imagine. De asemenea, puteţi observa din această poză că unele dintre celule sunt şi ele formate, în timp ce altele nu sunt încă în mod complet formate.

            Oare cum am putea noi descrie acest tip de embrion? Ce am putea spune? Putem spune despre acesta că este creat în mod complet? Atunci am descrie doar partea care este deja formată, iar dacă am spune că nu este complet format ca şi creaţie, atunci descriem o parte care nu a fost creată încă. În acest moment, se naşte întrebarea: embrionul este o creaţie completă sau incompletă? Nu există o descriere mai bună pe care ar putea ştiinţa embriologiei să o ofere decât cea pe care Coranul a dat-o: 

            „[...] apoi din mudghah [bucată de carne], cu formă, după ce a fost fără formă [plăsmuită şi neplăsmuită] [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 22:5]

            În acest punct, profesorul Marshall Johnson a oferit concluziile în urma cercetărilor sale:

            Ca om de ştiinţă, pot lucra doar cu lucruri pe care le pot vedea în mod evident. Pot înţelege cuvintele din Coran care îmi sunt traduse. Aşa cum am explicat deja, dacă aş putea să mă transpun în acea epocă, neştiind ceea ce ştim astăzi despre lucrurile descrise, nu aş fi putut în acea perioadă să explic ceea ce ştiinţa de azi poate explica. Nu găsesc nicio dovadă prin care să pot arăta că această persoană, Mohammed, putea afla aceste informaţii de undeva. De aceea, nu văd să existe niciun conflict în ceea ce priveşte faptul că în cazul său a intervenit o Putere Divină, care i-a spus tot ceea ce s-a scris mai apoi în Coran.^[29]

            Cu adevărat, aceasta este Revelaţia. Singurul lucru pe care oamenii îl pot face este să urmeze ceea ce aceşti oameni de ştiinţă spun, recunoscând faptul că Allah i-a revelat lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) o Carte, provenită din Cunoaşterea Divină. De asemenea, Allah le-a promis oamenilor că, în timp, ei vor descoperi semnele care vor putea demonstra faptul că Nobilul Coran este cu adevărat o Carte revelată de Allah.

Figură 7. Fetusul la o lună 

Capitolul VII

Apariţia de noi boli din cauza răspândirii nelegiuirilor

            Profesorul T. V. N. Persaud a afirmat:           

            Mintea mea nu întâmpină niciun fel de dificultate în a recunoaşte  faptul că ceea ce Mohammed a adus este o Inspiraţie sau Revelaţie Divină, care l-au condus pe el la toate afirmaţiile făcute.

            Vi-l prezentăm pe dr. T. V. N. Persaud, profesor de anatomie şi de pediatrie şi sănătatea copilului, profesor de obstetrică-ginecologie şi ştiinţă reproductivă la Universitatea Manitoba, din Winnipeg, Manitoba, Canada. De asemenea, el a fost rectorul  Departamentului de Anatomie timp de 16 ani. Profesorul Keith Moore mi l-a prezentat, iar el a considerat că se află în faţa unei minţi liberale, a unui om de ştiinţă care doreşte să cunoască adevărul. Profesorul Persaud este unul dintre aceştia. Este unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă în ceea ce priveşte Departamentul pe care l-a condus şi autorul a peste 22 de cărţi şi a publicat 181 de lucrări ştiinţifice. În anul 1991, el a primit premiul J. C. B. Grant din partea Asociaţiei Canadiene a Specialiştilor în Anatomie. El a inclus în cărţile sale câteva versete coranice şi hadith-uri profetice, pe care le-a prezentat la numeroase conferinţe la care a luat parte. În continuare, vă prezentăm unul dintre hadith-urile pe care profesorul Persaud l-a studiat:

            „Atunci când au trecut patruzeci şi două de zile de la conceperea fetusului, Allah trimite un Înger care să îi ofere forma şi care să îi ofere vederea, auzul, pielea, muşchii şi oasele. Apoi, Îngerul va întreba: «O, Domnul meu, va fi acesta băiat sau fată?» Iar Allah va decide ceea ce va voi şi Îngerul va face întocmai.” (Muslim)

            Pozele următoare înfăţişează fetusul la de la ziua 28 până la ziua 42. În cea de a 35-a zi, fetusul încă nu are forma umană, la fel ca şi în celelalte poze, fapt pe care îl susţine şi profesorul Persaud. Vom observa apoi o altă poză, reprezentativă, realizată de către CIBA, care înfăţişează fetusul la 40 de zile. Nu mult după aceea, la şapte săptămâni, la puţin timp după ce fetusul a împlinit 42 de zile, putem observa că acesta este complet schimbat, după cum spune şi hadith-ul profetic:

            „Atunci când au trecut patruzeci şi două de zile de la conceperea fetusului, Allah trimite un Înger care să îi ofere forma şi care să îi ofere vederea, auzul, pielea, muşchii şi oasele...” (Muslim)

Figură 9. Stadii ale dezvoltării embrionare 

            Profesorul Persaud a prezentat rezultatul a numeroase cercetări privind relaţia dintre Coran, Sunnah şi ştiinţa modernă. În continuare, iată un alt hadith pe care profesorul Persaud l-a studiat şi pe care l-a transformat în subiect al uneia dintre prezentările sale:

            „Dacă nelegiuirea există printre oameni şi aceasta devine o practică evidentă şi comună a oamenilor, ciuma şi alte boli noi se vor răspândi printre ei.” (Ibn Majah şi Al-Hakim)

            Prezentăm în continuare şi explicaţiile profesorului Persaud cu privire la acest hadith:

            Este unanim acceptat faptul că schimbările maligne din interiorul colului uterin sunt strâns legate de vârsta femeii, frecvenţa relaţiilor sexuale şi a numărului de parteneri. Mai multe studii epidemiologice au indicat, în mod clar, că există o corelaţie semnificativă între expunerea la mai mulţi parteneri sexuali şi apariţia ridicată a unui număr mare de carcinomi cervicali. Consecinţele şi pericolele unor relaţii sexuale promiscue şi a unor practici sexuale deviante au fost exprimate prin intermediul acestui hadith acum mai bine de 1400 de ani. Termenul de «nelegiuire» face referire la adulter, homosexualitate, bestialitate şi orice alt timp de perversiuni sexuale. De aceea, nu este doar un produs al imaginaţiei să ne gândim că herpesul şi SIDA au apărut ca urmare a acestor fapte şi să presupunem că vor apărea noi boli, care nu vor avea niciun fel de tratament.

            În zilele noastre, putem mult mai clar să înţelegem semnificaţia acestui hadith, deoarece homosexualitatea, prostituţia şi nelegiuirea s-au răspândit şi chiar sunt considerate ca fiind ceva legal în multe dintre ţările din Occident. Nu au trecut decât câţiva ani de la revoluţia sexuală, timp în care aceste boli, despre care profesorul Persaud vorbea, s-au răspândit cu repeziciune şi unele dintre ele, aşa cum este cazul SIDA, continuă să cauzeze numeroase probleme chiar şi în zilele noastre. Cuvintele Profetului  (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sunt deosebit de exacte. SIDA este un exemplu grăitor pentru tipul de boală care nu exista la generaţiile anterioare şi care astăzi se află în creştere alarmantă, cauzând numeroase probleme; oamenii ajungând să se teamă de aceasta.

            Profesorului Persaud trebuie să îi mulţumim şi să îi arătăm aprecierea noastră pentru efortul depus. Atunci când l-am întrebat despre acest fenomen care lui îi este extrem de cunoscut, el ne-a spus următoarele:

            Mi se pare că Mohammed era un om extrem de obişnuit. El nu ştia nici să scrie, nici să citească; era analfabet. Vorbim despre o perioadă care a avut loc acum mai bine de 1400 de ani. Astfel, vorbim despre cineva care era analfabet, dar care făcea afirmaţii profunde, care sunt deosebit de concrete în ceea ce priveşte natura ştiinţifică. Personal, nu pot înţelege cum ar fi putut să existe măcar o şansă să ofere astfel de date concrete, specificate mai târziu de dr. Moore. Nu am nici cea mai mică îndoială că toate aceste date sunt de Inspiraţie Divină, provenite prin revelaţie, care i-au permis lui să aducă astfel de afirmaţii.

Capitolul VIII

Despre trăsăturile senzoriale ale pielii

            Dr. Tejatat Tejasen a spus: Laa ilaaha illa Allah Mohammed Rasul Allah!

            Acest bărbat rosteşte mărturisirea de credinţă (Shahada), declarând, astfel, că a devenit musulman. Acest lucru s-a întâmplat în timpul celei de a opta Conferinţe Medicale din Arabia Saudită, care a avut loc la Riad. Acesta este profesorul Tejatat Tejasen, rectorul Departamentului de Anatomie al Universităţii Chiang Mai din Thailanda. Înainte de aceasta, a fost decan al Facultăţii de Medicină din cadrul aceleiaşi universităţi.

            I-am prezentat profesorului Tejasen câteva versete coranice şi hadith-uri profetice care au legătură cu specializarea sa: anatomia. El a comentat că şi cărţile lor budiste conţin descrieri concrete ale fazelor dezvoltării embrionare. I-am spus că sunt foarte nerăbdător şi interesat să văd aceste texte şi să învăţ despre aceste cărţi. Un an mai târziu, profesorul Tejasen a venit la Universitatea King Abd Al-ʻAziz ca observator din afară. I-am reamintit cuvintele pe care le spusese în trecut, însă şi-a cerut scuze şi a spus că a făcut acele afirmaţii fără a fi în cunoştinţă de cauză. Cercetând în cărţile sale budiste, a constatat că nu există nimic relevant cu privire la acest subiect.

            După aceea, i-am prezentat un discurs al profesorului Keith Moore despre compatibilitatea dintre ştiinţa embriologiei moderne şi conţinutul Coranului şi Sunnei Profetice şi l-am întrebat pe profesorul Tejasen dacă îl cunoaşte pe profesorul Keith Moore. Mi-a răspuns că îl cunoaşte, bineînţeles, adăugând că acesta este unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă din acest domeniu.

            Atunci când profesorul Tejasen a studiat acest articol, a rămas foarte surprins. I-am adresat nenumărate întrebări cu privire la domeniul său de studiu, iar una dintre acestea a făcut referire la descoperirile dermatologice cu privire la trăsăturile senzoriale ale pielii.

            I-am spus profesorului Tejasen:

            Este interesant de ştiut că în această Carte Sfântă – Coranul, s-a făcut referire acum mai bine de 1400 de ani în urmă atunci când s-a vorbit despre pedepsele necredincioşilor din Viaţa de Apoi la faptul că pielea lor va fi distrusă, iar apoi Allah le va face o altă piele care va percepe pedeapsa focului, fapt ce arată cunoştinţe despre terminaţiile nervoase ale pielii, după cum spune versetul coranic următor:

            „Pe cei care nu cred în versetele Noastre, pe aceia îi vom lăsa să ardă în Foc şi de fiecare dată când pieile lor se vor coace, le vom schimba cu alte piei, ca să guste chinul! Allah este Al-ʻAziz [Invincibilul, Cel Atotputernic], Al-Hakīm [Înţeleptul].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:56]

            De aceea, vă întreb: credeţi că acest verset vorbeşte despre importanţa terminaţiilor nervoase care ajută percepţia senzorială a pielii?

            Dr Tejasen a răspuns: Da, sunt de acord.

            Astfel, putem observa că existau cunoştinţe despre acest lucru cu mult înainte de apariţia ştiinţei moderne, deoarece acest verset ne spune că, dacă cineva săvârşeşte anumite păcate, pielea sa va cunoaşte pedeapsa Focului, după care Allah îi va da o altă piele, acoperind persoana, făcându-i cunoscut faptul că acest lucru este unul dureros. Acest lucru semnifică faptul că musulmanii din acele timpuri ştiau că receptorii senzaţiei de durere se află la nivelul pielii, de aceea, Allah le va pune o piele nouă, care să simtă la nesfârşit durerea pedepsei.

            Pielea  este centrul sensibilităţii la arsură. Astfel, dacă pielea este arsă în totalitate de către foc, aceasta îşi pierde în totalitate sensibilitatea. Din această cauză, în Ziua Judecăţii, Allah îi va pedepsi pe necredincioşi prin refacerea pielii lor din când în când, după cum El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, a spus în Coranul cel Nobil:

            „Pe cei care nu cred în versetele Noastre, pe aceia îi vom lăsa să ardă în Foc şi de fiecare dată când pieile lor se vor coace, le vom schimba cu alte piei, ca să guste chinul! Allah este Al-ʻAziz [Invincibilul, Cel Atotputernic], Al-Hakīm [Înţeleptul].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:56]

            Apoi, l-am întrebat pe profesorul Tejasen:

            Este posibil ca aceste versete pe care Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a adus să provină de la o sursă umană?

            Profesorul Tejasen a afirmat că acestea nu puteau nicicum să aibă sursă umană, însă, el încă nu s-a putut abţine să nu întrebe despre sursele de cunoaştere din acea perioadă şi de unde ar fi putut Mohammed să primească toate aceste informaţii?!

            I-am spus: De la Allah, Preaînaltul şi Preaslăvitul. Apoi el a întrebat: Dar cine este Allah? I-am răspuns:

            El este Creatorul a tot ceea ce există în acest Univers. Dacă tu găseşti înţelepciune în aceste cuvinte, aceasta apare din cauză că ea provine de la Cel care este Cel mai Înţelept. Dacă găseşti că există o anumită ştiinţă în crearea acestui Univers, aceasta apare din cauză că el este Creaţia Celui care are această ştiinţă. Dacă găseşti perfecţiune în ceea ce priveşte întreaga creaţie, aceasta este o dovadă că toate lucrurile provin de la Cel care este Atoatecunoscător. Iar dacă găseşti milă, aceasta depune mărturie că această creaţie este o parte a unei ordini unite, cu toate elementele strâns legate între ele în mod ferm, iar acest fapt este dovada că aceasta este Creaţia Unicului Creator, Preaslăvit fie Numele Său.

Figură 11

            Profesorul Tejasen a fost de acord cu ceea ce i-am spus. S-a reîntors în ţara sa, unde a ţinut nenumărate discursuri cu privire la noua sa cunoaştere şi la noile descoperiri. Am cunoştinţe asupra faptului că cinci dintre studenţii săi s-au convertit la Islam în urma cuvintelor sale. Apoi, la cea de a opta Conferinţă Medicală de la Riad, Arabia Saudită, profesorul Tejasen a luat parte la o serie de discursuri despre dovezile medicale existente în Coran şi Sunnah. El a petrecut patru zile alături de anumiţi oameni de ştiinţă, musulmani şi nemusulmani, vorbind despre existenţa acestui fenomen în Coran şi Sunnah, iar la sfârşitul acestor întâlniri, profesorul Tejasen s-a ridicat şi a spus:

            În ultimii trei ani, am fost interesat de Coran, pe care sheikh-ul Abd Al-Majiid Az-Zindani mi l-a oferit. Anul trecut, am făcut rost de cele mai recente scrieri ale profesorului Keith Moore tot prin intermediul acestui sheikh. Acesta mi-a cerut să traduc aceste lucrări în limba thailandeză şi să ţin câteva discursuri musulmanilor din Thailanda. Mi-am îndeplinit promisiunea, aşa cum puteţi observa din caseta pe care i-am oferit-o sheikh-ului drept cadou. Din studiile mele şi din cele pe care le-am aflat pe parcursul acestor conferinţe, cred că tot ceea ce a fost scris în Coran acum mai bine de 1400 de ani este adevărat, fapt care poate fi dovedit prin fapte ştiinţifice. Din moment ce Profetul Mohammed nu ştia nici să scrie şi nici să citească, Mohammed trebuie să fi fost un Mesager care a relatat acest adevăr ce i-a fost revelat lui ca o lumină de la Cel care este Creatorul Suprem. Acest Creator trebuie să fie Allah. De aceea, cred că a sosit momentul să spun: Laa Ilaaha Illa Allah, că nu există nimeni demn de adorare în afară de Allah, Mohammed Rasul Allah, iar Mohammed este Mesagerul lui Allah...

            Acest lucru nu l-am aflat numai prin intermediul cunoştiinţelor ştiinţifice prezentate în aceste conferinţe, ci şi datorită faptului că am avut marea şansa de a întâlni mulţi oameni de ştiinţă noi şi de a lega prietenii cu o mare parte dintre participanţi. Însă, cel mai preţios lucru pe care l-am câştigat venind la această conferinţă este acesta: Laa ilaaha illa Allah Mohammed Rasul Allah! Şi faptul că am devenit musulman.

            Cu adevărat, Adevărul vine de la Allah, după cum ni se spune în Coranul cel Sfânt:

            „Şi cei cărora li s-a dat ştiinţa văd [ştiu] că ceea ce ţi s-a trimis de către Domnul tău este Adevărul care călăuzeşte către Calea Celui care este Al-ʻAziz [Invincibilul, Cel Atotputernic], Al-Hamīd [Cel Demn de Laudă].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 34:6]

Capitolul IX 

Ce spune Coranul despre creier

            Allah ne vorbeşte în Coran despre unul dintre necredincioşii care i-a interzis Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să se roage în interiorul Ka’bei:

            „Însă nu! Dacă el [Abu Jahl] nu va înceta, Noi îl vom apuca şi îl vom trage cu putere de nasiah [cea mai înaltă parte a frunţii sale, care se referă la lobul frontal al creierului], ~ O nasiah [cea mai înaltă parte a frunţii sale care se referă la lobul frontal al creierului. Această parte se caracterizează prin faptul că este mincinoasă şi păcătoasă, deoarece lobul frontal controlează conştiinţa pe care o avem cu privire la propriile noastre fapte, judecata şi tot ceea ce se întâmplă în timpul acţiunilor noastre zilnice, reacţiile noastre emoţionale, limbajul pe care îl folosim, la fel ca şi cunoaşterea cuvintelor pe care le folosim. De asemenea, aceasta joacă un rol important în procesarea informaţiilor, prin urmare, în intelect. –  a se vedea informaţiile cu privire la lobul frontal de pe wikipedia.org] mincinoasă şi păcătoasă.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 96:15-16]

            De ce descrie Coranul partea din faţă a capului ca fiind mincinoasă şi păcătoasă? De ce nu spune Coranul că persoana este mincinoasă şi păcătoasă? Există vreo legătură între partea din faţă a capului şi trăsăturile persoanei de a fi mincinoasă şi păcătoasă?

            Dacă ne uităm la craniu, în partea din faţă a capului, vom observa că acolo se află partea prefrontală a creierului. Ce ne spune psihologia despre funcţia acestei părţi a capului? În cartea Elemente esenţiale ale anatomiei fiziologice găsim:

            Motivaţia şi dorinţa de a planifica şi de a iniţia o acţiune se petrece în porţiunea anterioară a lobului central, zona prefrontală. Aceasta este o zonă asociată cortexului cerebral...

            Cartea mai spune, de asemenea:

            În legătură cu implicarea acestuia în motivarea persoanei, partea prefrontală este considerată a fi centrul funcţional al agresiunii... 

            Astfel, această parte a creierului este responsabilă pentru planificarea, motivarea şi iniţierea comportamentelor bune şi rele şi, de asemenea, este responsabilă cu spunerea minciunilor sau vorbirea adevărului. De aceea, este  adecvat să numeşti partea din faţă a capului ca fiind păcătoasă şi mincinoasă, după cum Coranul ne spune: „De naasiyah cea mincinoasă şi păcătoasă!” Oamenii de ştiinţă au descoperit această funcţie a zonei prefrontale în ultimii şaizeci de ani, conform profesorului Keith Moore. 

Capitolul X                                                                       Câteva versete coranice despre geologie şi originea Pământului 

            Profesorul Alfred Kroner a spus:

             ... multe dintre afirmaţiile făcute în acea perioadă nu puteau fi dovedite, deoarece doar metodele ştiinţifice din zilele noastre sunt în postura de a dovedi ceea ce Mohammed a spus acum mai bine de 1400 de ani.

            Vi-l prezentăm pe profesorul Alfred Kroner, unul dintre cei mai renumiţi geologi din lume. El este profesor de geologie şi rector al Institutului de Geologie din cadrul Universităţii Johannes Gutenburg din Mainz, Germania. L-am întâlnit şi i-am prezentat numeroase versete coranice şi hadith-uri ale Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), pe care le-a studiat şi a comentat pe baza acestora. Apoi, am purtat o discuţie cu el. Profesorul Kroner a spus:

            Luând în considerare nenumărate întrebări şi ţinând cont de locul din care Mohammed provenea, căci, până la urmă, el provenea dintre beduini^[30], consider că este aproape imposibil ca el să fi avut cunoştinţe despre lucruri precum originea Universului, deoarece oamenii de ştiinţă au aflat acest fapt nu cu mulţi ani în urmă cu ajutorul unei tehnologii complexe şi avansate care nu exista în acea perioadă.

            Profesorul Kroner a ales unul dintre versetele coranice care îi dovedeau lui faptul că aceste cuvinte nu puteau să îi aparţină Profetului Mohammed însuşi (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Exemplul pe care acesta l-a ales este o descriere din Coran care arată că Universul îşi are originea într-o singură entitate. Allah, Preaînaltul şi Preaslăvitul, a spus:

            „Oare nu văd cei care nu cred că Cerurile şi Pământul au fost împreună şi că Noi le-am despărţit şi din apă am făcut tot ce este lucru viu^[31] [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 21:30]

            Semnificaţia termenului de ratqan care apare în acest verset, după cum au susţinut Ibn Abbas, Muhajid şi alţii (Allah să fie mulţumit de ei!),  este că Cerurile şi Pământul au fost unite sau amestecate şi mai apoi au fost separate unele de altele. Profesorul Kroner a folosit acest verset pentru a demonstra că niciun om din perioada Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu putea avea cunoştinţe despre acest fapt. El a spus:

            Cineva care, acum mai bine de 1400 de ani, ce nu avea cunoştinţe de fizică nucleară, după părerea mea, nu putea să se afle în poziţia de a găsi prin intermediul propriei sale minţi, spre exemplu, că Pământul şi Cerurile au avut aceiaşi origine sau multe altele dintre subiectele pe care le-am discutat deja.

            După părerea noastră, în multe puncte, profesorul Kroner tinde să fie puţin evaziv. Spre exemplu, i-am cerut să descrie condiţiile geologice ale Arabiei Saudite. L-am întrebat:

             A fost Arabia Saudită o zonă plină de oaze şi de râuri?

            El a răspuns:

            În timpul Epocii Glaciare. De asemenea, este bine-cunoscut faptul că gheţarii de la Polul Nord se mişcă încetişor către partea de Sud. Atunci când aceşti gheţari se vor afla în zona Peninsulei Arabice, apa se va schimba, iar Arabia Saudită va deveni una dintre cele mai verzi şi mai umede părţi ale lumii.

            L-am întrebat atunci: „Va deveni Arabia Saudită un pământ al oazelor şi al râurilor?” El a răspuns: „Da, este un fapt dovedit ştiinţific.” Aceste lucruri ne-au uimit şi ne-am întrebat cum este posibil ca el să afirme că acest fapt este unul ştiinţific, din moment ce este un eveniment care va avea loc în viitor, de aceea, am întrebat: „De ce?” El a răspuns:

            Deoarece Epoca Glaciară a început şi putem deja observa gheţarii din Nord coborând spre Sud. De fapt, zăpada polară se află acum aproape în poziţia de a se apropia de Peninsula Arabică. Putem observa semnele acestui fenomen în viscolele care lovesc partea nordică a Europei şi a Americii în fiecare iarnă. Oamenii de ştiinţă au alte semne şi informaţii care dovedesc că ne aflăm acum la începutul unei noi Epoci Glaciare. Acesta este un lucru ştiinţific.

            De aceea, i-am spus:

            Ceea ce aţi menţionat a fost cunoscut de către oamenii de ştiinţă abia după o serie de descoperiri şi cu ajutorul unor instrumente specializate. Însă, am găsit deja acest fapt menţionat de către Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) acum mai bine de 1400 de ani:

            „Ceasul nu va sosi până când bogăţia nu va deveni abundentă şi nu va fi atât de multă încât o persoană care va dori să ofere Zakah din propria avere nu va găsi pe nimeni care să poată să accepte şi până când Arabia Saudită nu va deveni o păşune plină de râuri.” (Muslim)

            În acest moment, l-am întrebat pe profesorul Kroner: „Cine ar fi putut să îi spună Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) că pământurile Arabiei Saudite se vor umple de oaze şi de râuri?”  El a răspuns imediat: „Romanii.” Acest lucru mi-a amintit de faptul că profesorul este evaziv. De aceea, l-am întrebat apoi: „Însă cine putea să îi spună Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) că pământurile Arabiei Saudite vor fi pline de păşuni şi de râuri?” Profesorul Kroner a devenit evaziv, dacă nu chiar ruşinat, dar, cu toate că era pus în faţa adevărului, el a fost suficient de curajos încât să spună în mod franc: „Acest lucru putea să fie cunoscut de el doar printr-o revelaţie venită de Sus.”

            În final, după discuţiile avute împreună, el a făcut următoarele comentarii:

            Dacă vei combina toate acestea împreună cu afirmaţiile care apar în Coran, prin care se relatează despre Pământ şi formarea acestuia, poţi afirma că informaţiile aflate în interiorul acestuia sunt adevărate. Acestea pot fi astăzi demonstrate prin intermediul metodelor ştiinţifice şi, într-un fel, putem afirma că Nobilul Coran este o carte de ştiinţă, cu fapte care în acea perioadă nu puteau fi dovedite de un simplu om. Unele dintre informaţiile cuprinse în interiorul acestuia nu pot fi încă demonstrate de către ştiinţa modernă, care poate demonstra acum că acestea nu puteau fi spuse de către Mohammed acum mai bine de 1400 de ani.

            Allah confirmă aceasta în Cartea Sa, în care spune:

            „El [Coranul] nu este decât Îndemnare pentru lumi ~ Şi voi veţi cunoaşte vestea lui după un timp!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 38:87-88]

Capitolul XI  

Informaţii geologice cuprinse în Coran

            Cum poţi să îi aduci cuiva dovezi că această religie este una adevărată, dacă acea persoană nu vorbeşte limba arabilor şi nu ştie nimic despre inimitabila elocvenţă a Coranului? Aceasta este singura cale prin care aceştia pot afla: să înveţe limba arabă şi să devină maeştri în ştiinţă? Răspunsul este: cu siguranţă nu. Allah, Preaînaltul şi Preaslăvitul, le-a arătat acestora milă, ca şi tuturor generaţiilor care vor veni după ei, prin oferirea de dovezi adecvate pentru întreaga omenire, indiferent de rasă, limbă sau epocă.

            Vi-l prezentăm pe profesorul Palmer, unul dintre cei mai mari şi cunoscuţi geologi din Statele Unite ale Americii. El a condus Comitetul care a a organizat aniversarea centenarului Societăţii Geologice din America. Atunci când l-am întâlnit, i-am prezentat câteva versete coranice şi nişte ahadith, care l-au uimit deosebit de tare. Îmi amintesc (asta ca o mică anecdotă) reacţia sa în momentul în care l-am informat despre faptul că în Coranul cel Glorios întâlnim informaţii despre cea mai joasă parte a Pământului, situată în apropierea Ierusalimului, unde a avut loc o bătălie între persani şi romani. Despre acest fapt, Allah spune în Coranul cel Nobil:

            „Alif, Lām, Mim ~ Romanii au fost înfrânţi ~ În pământul cel mai apropiat [adn al-ardh], însă după înfrângerea lor, vor învinge ei.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 30:1-3]

            Termenul de adna înseamnă atât apropiat, cât şi cel mai de jos. Comentatorii Coranului (Allah să aibă milă de ei!) sunt de părere că adnal-ardh semnifică cel mai apropiat Pământ de Peninsula Arabică. Însă, cuvântul conţine în interiorul său şi cea de a doua semnificaţie. În acest mod, Coranul cel Glorios ne oferă un cuvânt cu semnificaţii multiple, după cum ne-a spus şi Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

            „Mi-au fost oferite cele mai cuprinzătoare cuvinte.” (Bukhari şi Muslim)

            Atunci când am cercetat să vedem care este cea mai joasă parte a Pământului, am aflat că aceasta este exact acel colţ de lume care a fost martor la bătălia în care romanii au luptat. Atunci când l-am informat pe profesorul Palmer despre acest lucru, el l-a contestat, spunând că sunt mult mai multe locuri care sunt mai joase decât această zonă precizată în Coran. El a dat exemple de astfel de locuri situate în Europa şi în Statele Unite ale Americii. L-am asigurat că informaţia pe care i-am adus-o este corectă şi că aceasta a fost verificată. Profesorul avea cu sine un glob topografic, pe care erau înscrise dealurile şi depresiunile. Mi-a spus că va fi foarte uşor, cu ajutorul globului, să ştim cu siguranţă care era cel mai jos loc de pe Pământ. A întors globul cu propriile mâini şi s-a uitat la semnul aşezat în dreptul oraşului Ierusalim. În dreptul acestuia, era o mică săgeată, scriind despre această zonă: „cea mai joasă parte de pe faţa Pământului.” Profesorul Palmer s-a grăbit să afirme că informaţia noastră a fost una corectă şi să spună:

            Aceasta este situat în apropierea Mării Moarte care este chiar aici şi, ceea ce este destul de interesant, este faptul că pe glob scrie că aceasta este „cea mai joasă parte a Pământului”. Cu siguranţă, acest lucru se susţine prin interpretarea acestor cuvinte critice.

            Profesorul Palmer a fost şi mai uimit atunci când a aflat că Nobilul Coran vorbeşte despre trecut şi descrie cum a apărut creaţia pentru prima dată; despre cum Cerurile şi Pământul au fost create; cum au fost munţii prinşi în pământ, cum a apărut vegetaţia; despre cum este Pământul în zilele noastre, descriind munţii şi fenomenul formării lor, ca şi schimbările petrecute la suprafaţa Pământului, iar ca mărturie că toate aceste lucruri sunt reale, stă acel colţ de pământ din Peninsula Arabică. De asemenea, în Coran este descris chiar şi viitorul pământului arabilor, ca şi al întregului Pământ. În acest punct, profesorul Palmer a recunoscut că Sfântul Coran este o Carte minunată, care descrie trecutul, prezentul şi viitorul.  La fel ca mulţi alţi oameni de ştiinţă, profesorul Palmer a fost ezitant la început, însă, nu peste mult timp, a venit cu propriile opinii. În Cairo, a prezentat o foaie de cercetare în care discuta despre aspectele inimitabile ale cunoaşterii geologice conţinute de Coran. A afirmat, de asemenea, că nu ştie cu exactitate unde se situa cunoaşterea ştiinţifică în timpul Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Însă, din ceea ce ştia despre aceasta şi despre semnificaţia ei din acea perioadă, putem conchide fără nicio urmă de îndoială că Nobilul Coran este Lumina Cunoaşterii Divine care i-a fost revelată lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Prezentăm, în continuare, concluziile profesorului Palmer:

            Ar trebui să cercetăm istoriile orale din perioada Evului Mediu pentru a ne asigura că astfel de fapte au fost relatate. Dacă nu există niciun fel de relatare în acest sens, atunci aceasta întăreşte credinţa că Allah a transmis prin intermediul lui Mohammed o parte din Cunoaşterea Sa, pe care noi abia am descoperit-o recent, în timpurile moderne. Ne dorim să existe în continuare un dialog continuu cu privire la informaţiile ştiinţifice pe care Coranul le conţine cu privire la geologie. Vă mulţumesc din suflet!

            Astfel, după cum puteţi observa, acesta este unul dintre cei mai mari geologi ai timpurilor noastre, venit din Statele Unite ale Americii, însă, tot are nevoie de cineva care să îi arate care este adevărul. Atât occidentalii, cât şi orientalii, au trăit în mijlocul acestei bătălii dintre religie şi ştiinţă. Acest tip de bătălie este una invizibilă, deoarece toate mesajele anterioare au fost distorsionate. Cu toate acestea, Allah l-a trimis pe Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu religia Sa, Islamul, pentru a putea corecta ceea ce a fost distrus în acestea.

            Natura primordială a omului, al-fitrah, cu care Allah l-a creat, nu poate să îşi câştige liniştea decât prin intermediul Islamului sau al credinţei. Cei care nu au imaan (credinţă) se află într-o stare continuă de nelinişte şi confuzie. Mai mult decât atât, atmosfera de libertate care există în Occident îi ajută pe oamenii de ştiinţă occidentali să spună tot ceea ce cred, fără teamă şi fără timiditate. I-am auzit de multe ori confirmând şi recunoscând miracolul epocii moderne, Coranul, care va supravieţui până la venirea Zilei Judecăţii.

Capitolul XII 

Munţii

            Acum vom face cunoştinţă cu un om de ştiinţă unic, care se diferenţiază de toţi ceilalţi oameni de ştiinţă, dar care, pe de altă parte, este o persoană reprezentativă pentru grupul tuturor învăţaţilor. Acesta este profesorul Siaveda, unul dintre cei mai cunoscuţi geologi marini din Japonia şi unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă din întreaga lume. Mintea sa a fost umplută cu numeroase informaţii distorsionate şi suspicioase cu privire la toate religiile lumii.

            Atunci când l-am întâlnit, mi-a spus: „Voi, învăţaţii religioşi din lumea întreagă, ar trebui să vă ţineţi gura închisă pentru totdeauna.” I-a răspuns: „Dar de ce profesore? De ce?” El mi-a răspuns: „Deoarece atunci când vorbiţi cauzaţi războaie, încercând să separaţi oamenii între ei.” L-am întrebat atunci: „De ce alianţa NATO şi Pactul WARSAW deţin aşa de multe arsenale şi arme nucleare pe care le răspândesc pretutindeni: în spaţiu, pe mare, pe întreg Pământul şi chiar şi sub pământ? De ce aceasta? Din cauza religiei?” Profesorul a rămas tăcut, iar eu am continuat, spunându-i: „În orice caz, cunosc atitudinea dumneavoastră cu privire la toate religiile existente, însă, din moment ce nu deţineţi foarte multe informaţii despre Islam, ar fi bine dacă aţi asculta ceea ce am de spus.” După aceasta, i-am adresat o serie de întrebări privind domeniul specializării sale şi, de asemenea, i-am adus la cunoştinţă versetele coranice şi hadith-urile care menţionau fenomenele pe care le susţinea el. Una dintre aceste întrebări făcea referire la munţi şi la dilema dacă aceştia erau sau nu ferm înrădăcinaţi în pământ. El a răspuns, spunând:

            Diferenţa fundamentală dintre munţii continentali şi cei oceanici se află în aspectul lor material. Munţii continentali sunt făcuţi în mod esenţial din roci sedimentare, în timp ce munţii oceanici sunt alcătuiţi în principal din roci vulcanice. Munţii continentali s-au format prin intermediul unor forţe compresionale, iar cei oceanici prin intermediul unor forţe de extensie. Însă, numitorul comun între aceste două tipuri de munţi este faptul că ambele forme au rădăcini solide care să susţină munţii. În cazul munţilor continentali, densitatea materială este scăzută şi se extinde în jos, în pământ, ca rădăcină. În cazul munţilor oceanici, se află, de asemenea, un material care să suporte muntele ca rădăcină, însă acesta nu este uşor, ci fierbinte, extinzându-se până la un anumit punct. Însă, în ceea ce priveşte densitatea, rădăcina acestora îndeplineşte acelaşi rol: de a susţine munţii. De aceea, funcţia rădăcinilor este aceea de a susţine munţii, conform legilor lui Arhimede.

            Profesorul Siaveda a descris forma munţilor, fie că aceştia se află pe pământ sau în interiorul mării, ca fiind aceea a unor ţăruşi. Putea cineva în timpul Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să cunoască forma munţilor? Putea cineva să îşi imagineze că muntele solid, atât de masiv, pe care îl vedea în faţa ochilor, se extinde adânc în interiorul pământului şi că are o rădăcină, aşa cum ne asigură oamenii de ştiinţă? Un număr mare de cărţi de geografie, atunci când vorbeşte despre munţi, descrie doar partea care se află la suprafaţa pământului şi aceasta pentru că ele nu sunt scrise de către specialiştii în geologie, însă oamenii de ştiinţă moderni ne vorbesc despre acestea, descriindu-i în acelaşi fel în care a făcut-o şi Allah în Coranul cel Glorios:

            „Oare nu am făcut Noi Pământul gata [asemeni unui pat], pentru ca voi să locuiţi pe el?~ Şi [oare nu am făcut Noi] munţii asemeni unor ţăruşi [astfel încât Pământul să fie întărit şi să nu se clatine sub paşii voştri din cauza vitezei imense a mişcării sale]?” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 78:6-7]

            L-am întrebat pe profesorul Siaveda dacă munţii au şi o funcţie în stabilizarea scoarţei terestre. El mi-a spus că acest lucru nu a fost stabilit încă de către oamenii de ştiinţă. Pentru a putea să îi răspund, am cercetat şi m-am interesat cu privire la acest subiect şi am descoperit că majoritatea oamenilor de ştiinţă oferă acest răspuns, cu excepţia a câtorva dintre ei. Printre aceştia din urmă, se numără şi autorii cărţii „Pământul”. Această carte este considerată a fi un text de referinţă în studiul Pământului în numeroase universităţi din întreaga lume. Unul dintre autorii acesteia este Frank Press, care a fost preşedintele Academiei de Ştiinţă din SUA. Ce anume spune el în această carte? El ilustrează munţii sub forma unor ţăruşi, iar muntele în sine este doar o mică parte dintr-un întreg, cu o rădăcină adânc înrădăcinată în pământ. Dr. Press vorbeşte despre funcţiile munţilor şi arată că aceştia joacă un rol important în stabilizarea scoarţei terestre. Acest fapt este exact ceea ce Coranul a descris acum mai bine de paisprezece secole. Astfel, în Coranul cel Nobil găsim:

            „Şi El a fixat munţii cu putere [pe Pământ, făcându-i asemeni penelor de susţinere, astfel încât acesta să stea ferm în ciuda vitezei mari de rotaţie],” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 79:32]

            De asemenea, mai găsim:

            „Şi [oare nu am făcut Noi] munţii asemeni unor ţăruşi [astfel încât Pământul să fie întărit şi să nu se clatine sub paşii voştri din cauza vitezei imense a mişcării sale]?” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 78:7]

            De asemenea, Allah, Preaînaltul şi Preaslăvitul, mai spune:

            „El a aşezat pe Pământ munţi statornici, ca să nu se clatine cu voi [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 16:15]

            Însă, cine ar fi putut să îl informeze pe Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) despre toate aceste lucruri? L-am întrebat pe profesorul Siaveda:

            „Care este opinia dumneavoastră cu privire la ceea ce aţi observat în aceste versete coranice privind secretele Universului, pe care oamenii de ştiinţă le-au descoperit abia acum?”

            Răspunsul său a fost:

            Acest lucru mi se pare foarte, foarte misterios, aproape de necrezut. Chiar mă gândesc că, dacă ceea ce tu ai spus este adevărat, atunci această carte este una cu adevărat remarcabilă.

            Da, ce ar putea oamenii de ştiinţă să spună? Aceştia nu pot să atribuie cunoştinţele pe care Allah i le-a transmis Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)  şi conţinute de Coran unei fiinţe umane, deoarece niciun om de ştiinţă al acelor timpuri nu era capabil să realizeze aceasta. Mai mult decât atât, omenirea întreagă nu are niciun fel de explicaţie pentru aceasta şi nu poate face altfel decât să atribuie toată această ştiinţă unor forţe suprapământene. Da, cu adevărat aceasta este o Revelaţie de la Allah, pe care Acesta a lăsat-o ca pe un semn ce îi va însoţi pe oameni până la sosirea Zilei Judecăţii

Capitolul XIII

Adevăruri despre mări şi oceane

            Vi-l prezentăm pe Dr. William W. Hay, profesor de geologie la Universitatea din Colorado, Boulder, SUA, fost decan al Şcolii de Marină şi de Ştiinţă a Atmosferei Rosentiel din cadrul Universităţii din Miami, Florida, SUA. Am mers cu el într-o expediţie marină, pentru a ne prezenta câteva fenomene strâns legate de studiul nostru cu privire la miracolele ştiinţifice din Coran şi Sunnah. I-am adresat nenumărate întrebări despre suprafaţa marină, diviziunea între zona de suprafaţă şi cea de adâncime a mării, ca şi despre fundul oceanului şi geologia marină. De asemenea, l-am întrebat pe profesorul Hay despre separarea apelor în zone mixte, apa mărilor diferenţiindu-se de apă proaspătă a râurilor. El a fost deosebit de drăguţ şi ne-a răspuns la toate întrebările într-un mod detaliat.

            Cu privire la separarea mărilor, el ne-a explicat că apa mărilor nu este o suprafaţă omogenă, aşa cum ni se pare nouă atunci când privim. Mai mult decât atât, mările sunt diferite, care se disting prin existenţa unui grad diferit de salinitate, temperatură şi densitate. Putem observa că există o diferenţă de culoare, ca o linie ce separă aceste două tipuri de mări, însă, ochiul uman nu este capabil, prin natura sa, să observe acest fapt. Iată o poză făcută din satelit prin care se pot observa diferitele tipuri de apă, cu diferite culori.  Spre exemplu, putem observa aici diferite tipuri de albastru: unul mai deschis, unul mai închis şi unul foarte închis. Alte tipuri de apă au o culoare verzuie. Culorile diferite reprezintă diferenţele de temperatură de la suprafaţa mării. Totuşi, după cum ştim cu toţii, apele acestor mări şi oceane nu vor avea în ochii noştri altă culoare decât cea albastră. Aceste diviziuni pot fi observate doar prin cercetare ştiinţifică şi prin intermediul tehnologiei moderne. Allah ne-a informat despre acest lucru în Coranul cel Glorios. El a lăsat libere (maraja) cele două mări pentru a se întâlni:

            „El a slobozit cele două mări ca să se întâlnească.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 55:19]

Acest verset a cunoscut două interpretări. Una dintre acestea afirmă că, în conformitate cu semnificaţia literară a termenului de maraja, acesta se referă la faptul că mările se întâlnesc şi se amestecă între ele. Însă, Coranul merge mai departe şi afirmă că între mări există o anumită barieră care le împiedică să îşi depăşească limitele sau ca apa uneia să o inunde pe a celeilalte.

            Cei care susţin cea de a doua opinie s-au întrebat cum este posibil să existe o barieră între mări, care le împiedică să se amestece una cu cealaltă, din moment ce versetul arată că mările se întâlnesc între ele. Aceştia au conchis că mările nu se întâlnesc de fapt şi au propus o nouă semnificaţie pentru termenul de maraja, iar oamenii de ştiinţă moderni de astăzi au numeroase modalităţi prin care pot susţine acest fapt.  Mările şi oceanele nu se întâlnesc între ele, aşa cum este, spre exemplu, cazul Mării Mediterane şi a Oceanului Atlantic.

            Acesta este un exemplu excelent pentru cercetarea ştiinţifică islamică modernă. Tehnologia modernă poate, astfel, să ne ajute să dovedim inimitabilitatea Coranului. Am discutat acest verset ca şi alte versete mai lungi cu profesorul Hay şi apoi l-am întrebat următorul lucru:

            Care este opinia dumneavoastră cu privire la acest fenomen, mai ales că acum deţineţi anumite texte care au fost revelate acum mai bine de 1400 de ani şi care descriu cu minuţiozitate secrete detaliate ale Universului, pe care niciun om al acelor timpuri nu avea cum să le cunoască vreodată, deoarece nu aveau nici tehnicile şi nici echipamentele adecvate?

            Profesorul Hay a răspuns:

            Mi se pare foarte interesant că acest tip de informaţii se găsesc într-o Scriptură atât de veche cum este Coranul cel Sfânt şi nu pot înţelege în niciun fel de unde provin acestea, însă mi se pare extrem de interesant faptul că ele se află acolo şi că acest fapt este pe cale de a fi descoperit, ca şi semnificaţia anumitor pasaje.

            Apoi i-am spus:

            Deci negaţi în mod categoric ca aceasta să aparţină unei surse umane. Care credeţi că este sursa originală a acestor informaţii?

            Profesorul Hay a spus: Ei bine, cred că acesta este de natură Divină.

            Cu adevărat, aceasta este Ştiinţa Divină pe care Allah a trimis-o cu scopul de a susţine Mesajul Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care a spus:

            „Fiecărui Profet i s-a oferit ceva prin care să îi facă pe oamenii din comunitatea sa să creadă în el. Mie mi s-a oferit Revelaţia de la Allah şi sper că voi avea cel mai mare număr de oameni care să mă urmeze în Ziua Judecăţii.” (Bukhari)

            Această Revelaţie conţine propriul său miracol care va sta ca o dovadă pentru întreaga omenire în Ziua Judecăţii.

Capitolul XIV

Adâncimea mărilor şi a oceanelor

            Miracolul Coranului este unul care durează veşnic şi care este reînnoit continuu, până la venirea Zilei Judecăţii, fiind adresat tuturor oamenilor, indiferent de diferenţele culturale dintre ei sau de epocile pe care acesta le străbate. Beduinii din deşert, la fel ca şi profesorii universitari, vor găsi în Coran lucruri care le vor fi suficiente.

            Vi-l prezentăm pe profesorul Dorja Rao, specialist în geologia marină, profesor la Universitatea King Abd Al-ʻAziz din Jeddah. L-am întâlnit şi i-am prezentat o serie de versete coranice care conţin dovezi ştiinţifice susţinute prin Coran. A fost foarte uimit de ceea ce a citit şi a auzit. El a citit traducerea sensurilor Coranului şi a introdus câteva dintre versetele sale în câteva cărţi de ştiinţă, discutând pe baza a ceea ce Allah afirmă în Coranul cel Glorios:

            „Sau [ele sunt] ca întunecimile dintr-o mare adâncă, fără fund, pe care o învăluie valurile, iar peste ele alte valuri şi deasupra lor norii. Întunecimi unele deasupra altora. Dacă [cineva] scoate mâna, aproape că nici nu o vede. Iar acela căruia Allah nu-i dă lumină nu va avea nicio lumină.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 24:40]

            Profesorul Rao a confirmat faptul că oamenii de ştiinţă ai zilelor noastre cunosc acum această întunecime prin intermediul submarinelor care le-a permis să se scufunde în adâncurile oceanelor, acolo unde oamenii singuri nu au cum să ajungă (omul putându-se scufunda doar până la o adâncime de maximum treizeci de metri).

            Cei care fac scufundări pentru a găsi perle ajung doar în apele  mai puţin adânci şi nu pot ajunge mai jos de atât. Oamenii nu pot supravieţui în părţile întunecate ale oceanelor, deoarece acestea sunt la adâncimi foarte mari, care depăşesc limita posibilă pentru fiinţa umană. Însă, putem observa că versetul menţionat anterior aduce în discuţie un fenomen care se întâlneşte la o adâncime considerabilă în interiorul mărilor şi oceanelor. Mai mult decât atât, afirmaţia lui Allah cu privire la întunecimea dintr-o mare adâncă nu se referă la orice mare, deoarece nu toate mările pot fi descrise ca fiind alcătuite din straturi diferite de întunecime. Acest tip de întunecime stratificată ce se regăseşte la anumite adâncimi are două cauze, care au ca rezultat stratificarea acestora în straturi succesive. Raza Soarelui este alcătuită din şapte culori, iar atunci când ea atinge suprafaţa apei, lumina acesteia se dispersează, alcătuind toate aceste culori.

            În poza de mai jos, putem vedea raza de soare care străpunge adâncimea oceanului. Stratul cel mai de sus a absorbit culoarea roşie, care ajunge până la adâncimea de zece metri. Dacă un scufundător poate ajunge până la adâncimea de treizeci de metri şi este rănit în timp ce se află acolo, el nu va putea să îşi vadă propriul sânge, deoarece culoarea roşie nu ajunge până la această adâncime. De asemenea, aşa cum putem observa în această poză, culoarea portocalie urmează imediat. Apoi, la o adâncime de cincizeci de metri, culoarea galbenă este absorbită. La o adâncime de o sută de metri, culoarea verde a razelor de soare este absorbită. La o adâncime de peste două sute de metri, culoarea albastră este absorbită şi tot aşa mai departe. Astfel, putem observa că oceanul devine în mod progresiv mai întunecat şi că întunericul îi ia locul razei de lumină. De asemenea, întunericul apare ca urmare a existenţei unei bariere care ascunde lumina.

            Razele de lumină, pe care le observăm în această poză, provin de la soare şi sunt absorbite de către nori, care, la rândul lor, răspândesc câteva dintre aceste raze, formând astfel un strat de întuneric sub nori. Acesta este primul strat de întuneric. Apoi, când razele de soare ating suprafaţa oceanului, ele sunt reflectate de către valurile oceanului, fapt care îi conferă acestuia o aparenţă strălucitoare. Din acest motiv, atunci când sunt valuri, intensitatea acestei reflecţii depinde de unghiul valurilor. De aceea, valurile sunt cele care reflectă lumina şi care cauzează apoi apariţia întunericului. Razele de soare care nu se reflectă penetrează suprafaţa apei şi ajung în adâncimea oceanului şi, astfel, oceanul este împărţit în mai multe straturi, atât la suprafaţă, cât şi la adâncimea apei. Suprafaţa oceanului este caracterizată de lumină şi căldură, în timp ce adâncimea sa se caracterizează prin prezenţa întunericului.

            Aceste două părţi ale oceanului diferă în ceea ce priveşte proprietăţile şi caracteristicile pe care le au, iar partea de suprafaţă este separată de cea de adâncime prin intermediul valurilor. Aceste valuri interne au fost descoperite abia în anul 1900. Oamenii de ştiinţă au descoperit abia recent că există anumite valuri interne care ocupă suprafeţe dense aflate între straturi şi anumite densităţi ale apei. Valurile interne acoperă adâncimea apei mărilor şi oceanelor deoarece apele de adâncime au o densitate mai mare decât valurile aflate deasupra lor. Valurile interne se comportă asemeni celor de suprafaţă. Însă, ele nu pot fi văzute de către ochiul uman, însă pot fi detectate prin studiul schimbărilor temperaturii sau ale salinităţii din anumite locuri specifice.

            Dedesubtul acestor valuri care separă cele două părţi ale oceanului, începe partea întunecată. Peştii aflaţi la această adâncime nu pot vedea, singura lor sursă de lumină este propriul lor trup. Această întunecime care este stratificată sau care este diferenţiată de cealaltă parte este cea despre care s-a făcut referire în Coranul cel Glorios, atunci când a fost spus:

            „Sau [ele sunt] ca întunecimile dintr-o mare adâncă, fără fund, pe care o învăluie valurile, iar peste ele alte valuri [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 24:40]

            Cu alte cuvinte, deasupra acestor valuri se află aşezate alte valuri. Ultimul dintre  acestea se regăseşte la suprafaţa oceanului. Coranul ne-a informat că această întunecime este:

            „[...] Întunecimi unele deasupra altora [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 24:40]

            Mai mult, această întunecime cauzată de către barierele existente este explicată prin existenţa întunecimii absorbite de culori la anumite nivele ale apei ce sunt aşezate unele peste altele. Coranul merge mai departe şi afirmă:

            „[...] Dacă [cineva] scoate mâna, aproape că nici nu o vede. Iar acela căruia Allah nu-i dă lumină nu va avea nicio lumină.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 24:40]

            Aici este întuneric total, submarinele care ajung până la această adâncime trebuie să îşi aducă propriile surse de lumină, deci, cine ar fi putut să îl informeze despre toate acestea pe Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?

            I-am prezentat Profesorului Rao numeroase versete care discutau despre această temă şi apoi l-am întrebat: „Ce credeţi despre existenţa acestor informaţii ştiinţifice în Coran? Cum ar fi putut Profetul Mohammed să cunoască toate aceste lucruri acum mai bine de paisprezece secole?”

            Profesorul Rao a răspuns:

            Este greu de imaginat faptul că acest tip de cunoaştere exista acum mai bine de 1400 de ani. Poate despre anumite lucruri ei doar puteau să aibă anumite păreri în acea perioadă, însă să descrie astfel de lucruri cu detalii nenumărate este foarte dificil. Aşadar, aceasta nu este nici pe departe cunoaşterea minţii umane. O fiinţă umană obişnuită nu poate explica acest fenomen cu atât de multe detalii. De aceea, consider că aceste informaţii au o sursă supranaturală.

            Da, cu adevărat, astfel de informaţii trebuie să provină dintr-o sursă care este superioară cunoaşterii umane. Aceasta nu poate avea o sursă umană, după cum a spus şi profesorul Rao, deoarece aceasta este mult deasupra naturii şi capacităţilor umane. Ceea ce profesorul Rao a dorit să spună, este faptul că aceste informaţii nu pot fi atribuite niciunei fiinţe umane, ci sunt cuvintele Celui care se află deasupra naturii umane, a Universului şi a secretelor sale, după cum Coranul ne spune:

            „Spune: «L-a pogorât Acela care ştie taina din Ceruri şi de pe Pământ.» [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 25:6]

            Coranul provine de la Allah. În acest sens, mărturiile oamenilor de ştiinţă se succed unele după altele în dorinţa de a demonstra că această călăuzire şi lumină conţin în interiorul lor dovezi incontestabile ale adevărului adus de Coran, deoarece acesta este sursa călăuzirii până la sosirea Zilei Judecăţii.

Capitolul XV 

Oceanografia între descoperiri ştiinţifice şi versete coranice 

            Vi-l prezentăm pe profesorul Shroeder, savant în domeniul oceanografiei din Germania, pe care l-am întâlnit la Seminarul de ştiinţe oceanografice al Universităţii „Regele Abd Al-ʻAziz” din Jeddah. Acolo mi s-a cerut să ţin un discurs despre „Oceanografie între descoperiri ştiinţifice şi versete coranice”. A doua zi, profesorul Shroeder s-a ridicat şi a comentat cu privire la discursul meu. El a început prin a spune:

            Aş dori să comentez cu privire la conferinţa de ieri ţinută de Sheikh Az-Zindani şi aş vrea să subliniez cât de mult apreciez acest discurs al său, în cadrul unei astfel de reuniuni ştiinţifice. Nu trebuie ca cineva să fie musulman, să privească ştiinţa într-un cadru religios general, însă chiar şi pentru mine, creştin fiind, este important să nu se privească ştiinţa numai aşa cum este ea, ci într-un sens mai larg şi ca imagine în ansamblul ei, iar atunci când este comparată cu o religie, trebuie privită în cadrul religiei.

            Apoi, profesorul Shroeder a început să discute despre relaţia dintre ştiinţă şi religie. El s-a referit la decalajul dintre diferitele religii şi ştiinţă, deoarece există o repulsie reciprocă între liderii religioşi şi savanţii ştiinţelor naturii. Cu toate acestea, profesorul Shroeder a fost uimit atunci când a fost informat despre adevărul conţinut de versetele coranice revelate acum mai bine de 1400 de ani. El a comentat:

            În multe religii întâlnim lideri care cred că ştiinţa poate lua ceva din religie, iar dacă ştiinţa face progrese, ei consideră că prin acesta este adusă atingere religiei. Aici vedem o abordare complet diferită... Sheikh Az-Zindani ne-a arătat că omul de ştiinţă confirmă, de fapt, ceea ce spune Coranul, ceva ce a fost spus deja cu mulţi, mulţi, ani în urmă în Coran. Efectiv, oamenii de ştiinţă descoperă acum ceea ce a fost spus cu mult timp înainte şi cred că acest lucru este important. Este primordial pentru un simpozion ca oamenii de ştiinţă din toate ţările să participe, să discute şi să se înţeleagă, iar eu sunt sigur că fiecare dintre noi, după ce se întoarce acasă, se va gândi mai mult la relaţia dintre religie şi oceanografie.     

            Devine clar ca ceea ce oamenii de ştiinţă descoperă abia în zilele noastre a fost revelat în Coran de mai bine de 1400 de ani. Rămâne să ne întrebăm:

            Cine l-a informat pe Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) despre acesta? Cine i-a revelat aceste cunoştinţe?

            Pentru că acestea sunt adevărurile pe care oamenii de ştiinţă contemporani le cunosc, fie ei astronomi, oceanologi, geologi sau din orice alt domeniu ale ştiinţei şi cunoaşterii, pe care Coranul şi Sunnah le-au menţionat cu multe secole în urmă.

            După ce ne-a ascultat, profesorul Shroeder, cu o mare siguranţă de sine, a enunţat următoarele:

            Nu există ştiinţă pe de o parte şi religie pe cealaltă parte. Oamenii nu vorbesc unii cu alţii, dar ei merg în aceiaşi direcţie, spun aceleaşi lucruri în limbi diferite, limbajul ştiinţific (un limbaj abstract) şi limbajul scripturilor aşa cum a fost exprimat de sheikh.

            El a cerut în mod clar că aceste fapte să fie prezentate tuturor din întreaga lume, dar mai ales oamenilor de ştiinţă din centrele educaţionale, în toate limbile, astfel încât să le poate înţelege iar adevărata relaţie dintre ştiinţă şi religie să poată fi clarificată. Vorbim despre religia care a fost liberă de orice denaturare sau falsificare. Adevărata cunoaştere trebuie să fie în conformitate cu adevărata religie, aşa cum este cazul Islamului, despre care Coranul spune:

            „[...] Oare sunt egali cei care ştiu cu aceia care nu ştiu? [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 39:9]

            „Deci să ştii că nu există altă divinitate afară de Allah [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 47:19]

            „Spune: «Priviţi la cele care sunt în ceruri şi pre pământ!» [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 10:101]

            „În Ceruri şi pe Pământ sunt semne pentru cei care cred. ~ Şi în propria voastră făptură şi în vietăţile pe care El le-a risipit se află semne pentru un neam de oameni care cred cu tărie. ~ Şi în schimbarea nopţii şi zilei şi în hrana pe care Allah a pogorât-o din cer şi a înviat pământul cu ea, după ce el a fost mort, şi în schimbarea vânturilor se află semne pentru un neam de oameni care pricep. ~ Acestea sunt versetele lui Allah pe care Noi ţi le recităm în tot adevărul. Şi în ce cuvânt ar mai putea ei să creadă, după [cuvântul lui] Allah şi după semnele Lui?” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 45:3-6]

            Într-o limbă pe care oamenii o înţeleg, religia ne îndeamnă la dobândirea cunoştinţelor şi ne porunceşte să contemplăm Universul.

Capitolul XVI

Adevăruri din astronomie

            Allah ne-a arătat clar că această Carte a Sa, Coranul, a fost revelată ca o aducere aminte pentru întreaga omenire:

            „El nu este decât Îndemnare pentru lumi! ~ Şi voi veţi cunoaşte vestea lui, după un timp!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 38:87-88]

            Astfel, Coranul este o aducere aminte pentru toată omenirea până în Ziua Judecăţii. El conţine informaţii pe care omul le descoperă la timpul potrivit, deoarece acest Coran a fost revelat de către Allah Atoateştiutorul, aşa cum El Însuşi a spus:

            „Allah va fi martor pentru ceea ce ţi-a pogorât, căci l-a pogorât [Coranul] în deplină cunoştinţă [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:166]

            Fiecare verset conţine Cunoaşterea Divină, însă omenirea este în continuă dezvoltare. După atingerea unor nivele înalte de cunoaştere, omenirea va fi capabilă să discearnă Cunoaşterea Divină conţinută într-un verset dat. Astfel, va afla că versetul a fost revelat de la Allah şi, odată cu procesul continuu de progresare şi dezvoltarea a umanităţii, omul va găsi un alt indiciu care îi va permite să înţeleagă un alt verset, şi aşa mai departe. În acest fel omenirea va continua să înţeleagă mai multe versete. Aceasta este trăsătura minunată a Coranului.

            Profesorul Armstrong lucrează la NASA, altfel cunoscut ca „Agenţia Americană pentru Spaţiul Cosmic”, unde este un savant binecunoscut. Noi l-am întâlnit şi i-am pus o serie de întrebări cu privire la versetele coranice care conţin informaţii despre astronomie. L-am întrebat despre fier şi modul în care acesta s-a format. El a explicat modul în care au fost formate toate elementele de pe Pământ. El a afirmat că oamenii de ştiinţă au descoperit de curând adevăruri relevante cu privire la modul de formare al fierului.

            El a spus că energia sistemului solar timpuriu nu a fost suficientă pentru a produce fierul elementar. La calcularea energiei necesare pentru constituirea unui singur atom de fier, s-a găsit că este nevoie de patru ori mai mult decât energia întregului sistem solar. Cu alte cuvinte, întreaga energie a Pământului, a Lunii, a planetei Marte sau a oricărei alte planete nu este suficientă pentru formarea unui singur atom de fier. Nici măcar energia întregului sistem solar nu este suficientă pentru aceasta. De aceea, profesorul Armstrong a spus că oamenii de ştiinţă cred că fierul este originar de undeva din afara spaţiului terestru, format într-o altă parte a cerului şi coborât ulterior pe pe Pământ. I-am citit versetul coranic care spune:

            „[...] şi am făcut să pogoare fierul, în care se află putere mare şi foloase pentru oameni [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 57:25]

            Apoi l-am întrebat despre cer şi dacă a avut lacune sau fisuri în interior. El a infirmat acest lucru şi a spus că pentru ceea ce vorbim există o ramură a astronomiei numită „cosmologie”,  pe care oamenii de ştiinţă au ajuns să o cunoască recent. De exemplu, dacă există un corp în spaţiu care se deplasează pe o anumită distanţă în orice direcţie, iar mai apoi se deplasează pe aceiaşi distanţă, dar, pe altă direcţie, vom găsi că greutatea proprie va fi aceiaşi în toate direcţiile. Deoarece acest corp are propriul      echilibru, forţele care acţionează asupra lui din toate direcţiile sunt egale. Fără acest echilibru, Universul s-ar prăbuşi.

            Aici am amintit de următorul verset coranic:

            „Oare nu se uită ei spre Cerul de deasupra lor cum l-am înălţat Noi şi l-am înfrumuseţat şi cum nu are el niciun fel de crăpături?” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 50:6]

            Apoi am vorbit cu profesorul Armstrong despre încercările oamenilor de ştiinţă de a ajunge la marginea Universului şi l-am întrebat dacă poate vorbi despre un succes în acest sens. El a răspuns că ei duc o luptă dificilă cu marginea Universului, construind echipamente tot mai puternice şi sofisticate pentru a cerceta Universul, dar nu au descoperit decât stele noi care se află încă în galaxia noastră şi nicidecum nu au ajuns la marginea lui. El este conştient de versetul coranic care spune:

            „Şi cu adevărat, Noi am împodobit Cerul cel mai de jos cu candele [stele] şi le-am făcut pe ele [candelele] pentru a fi ca pietre [meteoriţi în flăcări] pentru lovirea Şeitanilor [diavolilor] [cu scopul de a îi împiedica să tragă cu urechea] şi pentru ei Noi am pregătit pedeapsa Văpăii.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 67:5]

            Într-adevăr, aceste stele sunt podoabe pentru Cerul cel mai de jos. El spune că oamenii de ştiinţă nu au ajuns la capătul Universului. Profesorul Armstrong a adăugat că din această  cauză se gândesc la trimiterea în spaţiu a mai multor  telescoape de înaltă performanţă, astfel încât datele colecţionate să nu fie afectate de praf şi alte impedimente atmosferice. Telescoapele utilizează lumina şi sunt în imposibilitatea de a călători pe distanţe lungi, de aceea sunt înlocuite cu cele radio-controlate care să permită să vedem mai departe, dar cu toate acestea  suntem încă în interiorul limitelor.

            I-am arătat următorul verset:

            „[...] Apoi, întoarce-ţi privirea încă odată [către Cer]: «Oare vezi tu vreo crăpătură?» ~ Apoi întoarce-ţi privirea de încă două ori [una după alta]: privirea ta se va întoarce la tine umilită [aflată în imposibilitatea de a găsi orice fel de greşeală] şi vlăguită.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 67:3-4]

            De fiecare dată când profesorul Armstrong ne-a spus despre un fapt ştiinţific, noi i-am menţionat un verset relevant în acord cu acesta. Apoi i-am spus:

            Aţi putut observa şi descoperi adevărata natură a astronomiei moderne prin intermediul echipamentelor performante, rachete şi nave spaţiale construite de om. De asemenea, aţi putut vedea modul în care aceleaşi lucruri, descoperite, au fost menţionate în Coran cu 14 secole în urmă. Care este opinia dumneavoastră despre acestea?

            El a răspuns:

            Acesta este o întrebare dificilă la care mă gândesc de când discutăm aici. Sunt impresionat de modul remarcabil în care par să corespundă unele scrieri vechi cu descoperirile moderne şi recente. Eu nu sunt destul de informat în istoria omenirii ca să mă pot transpune total şi fiabil în circumstanţele care au avut loc acum mai bine de 1400 de ani. S-ar putea să fie ceva dincolo de înţelegerea şi experienţa umană obişnuită, ţinând cont de scrierile pe care le-am văzut. Nu am intenţia şi nici nu sunt în stare în acest moment să dau un răspuns la acest lucru. Am spus multe în cuvinte, cred, însă, fără să formulez exact aşa cum vreţi voi să formulez, ca om de ştiinţă treaba mea este să rămân independent faţă de anumite întrebări şi cred că este unul dintre motivele pentru care mai bine mă opresc, cu puţin înainte de a vă da răspunsul pe care-l doriţi.

            Da, este foarte dificil să ne imaginăm că această cunoaştere revelată în Cartea lui Allah, acum mai bine de 14 secole, ar fi ajuns la Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de la o sursă umană. Trebuie să existe o altă sursă de la care oamenii de ştiinţă dobândesc cunoştinţele lor, deoarece doar Allah cunoaşte tainele Cerurilor şi ale Pământului.

            Aşa cum am văzut şi am auzit la diverse întâlniri, cu aceşti oameni de ştiinţă, suntem în pragul unei noi ere. Aceasta este o eră în care religia şi ştiinţa se pot îmbrăţişa, adevărata religie şi adevărata ştiinţă. Astfel, nu poate exista nici o contradicţie între cele două, şi nu ar trebui să fie nicio nepotrivire. Acesta este concluzia la care au ajuns învăţaţii musulmani de-a lungul secolelor. Aşa este, nu există nici cea mai mică posibilitate ca un fapt ştiinţific demonstrat să poată

contrazice un adevăr revelat de Dumnezeu şi care a fost corect înţeles. Dacă ei spun că suntem în era spaţială, este adevărat, aceasta este era în care cunoştinţele ştiinţifice şi religia sunt în acord perfect, iar acest lucru poate avea loc doar între cunoaşterea adevărată şi religia Islamică, pe a cărei Carte, Coranul, Allah l-a păzit de falsificări şi modificări.

Capitolul XVII 

Câteva versete coranice şi descoperiri astronomice

            Profesorul Yoshihide Kozai:

            Spun că sunt foarte impresionat că am găsit fenomene astronomice reale descrise în Coran.

            Dr. Kozai este profesor emerit la Universitatea din Tokyo, Japonia, şi fost director la Observatorul Astronomic Naţional, Mikata, Tokyo, Japonia. Noi i-am prezentat câteva versete coranice care descriu Cerurile şi începutul creaţiei, ca şi pe cele care se referă la relaţia dintre Pământ şi Ceruri. După ce a studiat versetele, profesorul Kozai ne-a întrebat despre Coran şi despre perioada în care acesta a fost revelat. L-am informat că a fost revelat acum mai bine de 1400 de ani. Apoi, l-am întrebat, pe rând, despre fenomenele pe care aceste versete le descriu, iar după fiecare răspuns, noi i-am arătat textul coranic. El şi-a exprimat uimirea, spunând că această Carte, Coranul, descrie Universul exact aşa cum se vede dintr-un punct aflat la o înălţime foarte mare, totul văzându-se distinct şi clar.

            El, cel care a spus acestea, vede tot ceea ce există. Dacă observăm totul dintr-un astfel de punct, nu poate exista ceva care să nu fie văzut.

            L-am întrebat dacă, la un moment dat, în timp, cerul a fost sub formă de fum. El a afirmat că toate indiciile converg spre dovedirea faptului că, la un moment dat, cerul nu a fost nimic altceva decât un nor de fum. Acest lucru a ajuns să fie stabilit cu dovezi vizibile ale fenomenului. Acum, oamenii de ştiinţă pot observa naşterea noilor stele dintr-un nor de fum, fenomen care stă şi la originea Universului nostru, aşa cum putem vedea în imaginea alăturată.

            Această imagine a fost obţinută recent cu ajutorul unei nave spaţiale şi arată una dintre stele care se naşte din fum. Priviţi marginea roşiatică a norului de fum aşa cum începe să se încălzească şi să se apropie, apoi priviţi la centru norului unde densitatea mare de fum devine iradiantă. Stelele luminoase pe care le vedem azi au fost sub formă de fum, aşa cum, de fapt, a fost întregul Univers. Iată versetul care spune:

            „Apoi s-a întors către Cer - care era un fum - şi i-a zis lui şi Pământului: «Veniţi amândouă, de voie sau fără de voie!» Şi au răspuns ele: «Venim, supunându-ne de bunăvoie!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 41:11]

            Unii cercetători  descriu acest dukhaan ca fiind ceaţă, însă profesorul Kozai a subliniat că termenul de ceaţă nu corespunde descrierii acestui fum, deoarece ceaţa este în mod caracteristic rece, iar acest fum cosmic este oarecum fierbinte. Într-adevăr, dukhaan este format din gaze difuze în care sunt încorporate substanţe solide, iar acesta este descrierea exactă a fumului din care s-a format Universul chiar înainte de formarea stelelor. 

            Profesorul Kozai a spus că, deoarece fumul era fierbinte, nu-l putem descrie ca fiind „ceaţă”. Dukhaan este cel mai bun cuvânt descriptiv care poate exista vreodată. În acest fel, profesorul Kozai a continuat să studieze fiecare verset coranic pe care i l-am prezentat. În cele din urmă, l-am întrebat:

            Ce credeţi despre ceea ce aţi văzut, şi anume că ştiinţa abia începe să descopere secretele Universului, având în vedere că multe din aceste secrete au fost revelate în Coran şi Sunnah? Credeţi că Nobilul Coran i-a fost dat Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de către o sursă umană?   

            Profesorul Kozai a răspuns:  

            Vă spun că sunt foarte impresionant de găsirea fenomenelor astronomice reale în Coran, mai ales ţinând cont de faptul că noi, astronomii moderni, am studiat doar o mică parte a Universului. Ne-am concentrat eforturile pentru a înţelege o parte infimă din acest Univers, deoarece, prin utilizarea telescoapelor, putem vedea doar o foarte mică parte a cerului fără să ne gândim la întregul Univers. Deci, prin citirea Coranului şi răspunzând la întrebări cred că pot să-mi găsesc drumul în viitor în investigarea Universului.

            Profesorul Kozai consideră că este imposibil ca Nobilul Coran să aibă sursă umană. El a mai afirmat că:

             Noi, oamenii de ştiinţă, în studiile noastre, ne-am concentrat doar pe o mică parte a Universului, dar, dacă citim Coranul, vom vedea o imagine mult mai largă a acestuia. Oamenii de ştiinţă trebuie să privească la acesta în ansamblu şi nu într-o perspectivă îngustă şi limitată.

            Profesorul Kozai recunoaşte că acum este capabil să-şi definească calea în viitor în ceea ce priveşte cercetările ştiinţifice. El a mai afirmat că de acum îşi va gândi cercetarea ghidat fiind de versetele coranice cuprinzătoare cu privire la Univers.

            Slavă ţie, o, Doamne! Acesta este miracolul veşnic care se reînnoieşte pe sine, acesta este miracolul care dă viaţă şi care îi convinge pe musulmani şi pe nemusulmani, şi care va călăuzi toate generaţiile până în Ziua Judecăţii.

            Allah spune în Coranul cel Nobil:

            „Allah va fi martor pentru ceea ce ţi-a pogorât, căci l-a pogorât [Coranul] în deplină cunoştinţă. Şi Îngerii vor face mărturie. Însă Allah este îndeajuns ca Shahīd [Martor].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:166]

            „Şi spune: «Slavă lui Allah! El vă va arăta Semnele Sale, iar voi le veţi cunoaşte!» Iar Domnul tău nu este fără băgare de seamă faţă de ceea ce săvârşiţi voi.” [Traducerea sensruilor Coranului cel Sfânt, 27:93]

Capitolul XVIII

Coranul şi norii

            Oamenii de ştiinţă au studiat diferitele tipuri de nori şi au ajuns la concluzia că norii de ploaie se formează şi se dezvoltă după sisteme precise şi anumite etape, care sunt în strânsă legătură cu anumite tipuri de vânt şi nori. Un fel de nor care aduce ploaia este cumulonimbus, care este asociat furtunilor.

            Meteorologii au studiat felul în care se formează norii cumulonimbus şi modul în care aceştia produc ploaie, grindină şi fulgere. Au descoperit că aceştia trec prin următoarele etape până la formarea ploilor:

            1) Norii sunt împinşi de nori: norii cumulonimbus încep să se formeze atunci când vântul împinge grămezi mici de nori (cumulus) spre o zonă unde aceşti nori converg.

            2) Joncţiunea: norii mici se unesc formând un nor mai mare.

            3) Aşezarea: când norii mici se unesc, curenţii ascendenţi, în norul nou format, sunt mai puternici, de asemenea, cei din centrul norului sunt mai puternici decât cei de la marginea norului.  Aceşti curenţi ascendenţi determină norul să crească pe verticală, şi astfel, norul se va lungi.

            Această creştere pe verticală face ca norul să se întindă în regiunile mai reci ale atmosferei, unde se formează şi încep să crească picăturile de apă şi de grindină. Atunci când aceste picături devin prea grele pentru ca aceşti curenţi ascendenţi să le susţină, ei încep să cadă din nor sub formă de ploaie şi grindină.

            Allah spune în Coran:

            „Nu ai văzut tu că Allah mână norii, apoi îi împreună pe ei, apoi îi face grămadă şi apoi vezi tu ploaia ivindu-se din ei? [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 24:43]

            Meteorologii au descoperit de curând aceste detalii cu privire la formarea, structura şi fenomenele care apar în interiorul norilor, cu ajutorul echipamentelor performante, cum ar fi avioane, sateliţi, calculatoare, baloane, de asemenea, cu acestea ei studiază vântul şi direcţia lui, măsoară umiditatea şi variaţiile sale, de asemenea, măsoară nivelul de presiune atmosferică şi variaţiile sale.

            Versetul anterior, după ce vorbeşte despre nori şi ploaie, continuă cu informaţii despre grindină şi fulger:

            „[...] Şi El face să coboare din Cer, din munţii lui (norii), grindină şi loveşte cu ea pe cine voieşte El şi o îndepărtează de la cine voieşte El. Iar scăpărarea Fulgerului Său aproape că răpeşte vederea.”  [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 24:43]

              Meteorologii au ajuns la concluzia că aceşti nori cumulonimbus ajung la înălţimi de 7,6 - 9,1 km ca şi munţii, aşa cum spune Coranul:

            „[...] Şi El face să coboare din Cer, din munţii lui [...]”  [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 24:43] 

            Aceste verset poate ridica următoarea întrebare: De ce spune versetul: „[...] Fulgerului Său [...]” atunci când face referire la grindină? Înseamnă acesta oare că grindina este factorul major în producerea fulgerului? Să vedem ce spune cartea intitulată „Meteorologia azi”  despre acest lucru:

            „Norii devin electrificaţi deoarece grindina trece printr-o regiune a norului cu picături de apă foarte reci şi cristale de gheaţă. Atunci când picăturile de lichid se ciocnesc cu grindina, la contactul dintre ele, acestea îngheaţă şi se eliberează căldură latentă. Acest lucru face ca suprafaţa de grindină să fie mai caldă decât cea din jurul cristalelor de gheaţă. Atunci când grindina vine în contact cu un cristal de gheaţă, are loc un fenomen important şi anume electronii se scurg de la obiectul mai rece spre obiectul mai cald, prin urmare grindina devine încărcată negativ. Acelaşi fenomen are loc atunci când picăturile foarte reci vin în contact cu fragmente mici de grindină destrămându-se în aşchii mici de gheaţă încărcate pozitiv. Apoi, aceste particule, mai uşoare, încărcate pozitiv, sunt transportate în partea superioară a norului de către curenţii ascendenţi. Grindina, încărcată cu sarcina negativă, coboară spre partea inferioară a norului şi, astfel, această parte devine încărcată negativ. Aceste sarcini negative sunt, mai apoi, descărcate spre sol ca fulger. Astfel, putem trage concluzia că grindina este factorul principal în producerea fulgerului.” Această informaţie cu privire la fulger a fost descoperit recent. 

            Până în anul 1600 D.H., dominau ideile lui Aristotel cu privire la meteorologie. De exemplu, el a susţinut că atmosfera conţine două tipuri de vapori: umezi (din apă) şi uscaţi (de pe uscat). De asemenea, a spus că tunetul este de fapt sunetul care provine în urma coliziunii dintre vaporii uscaţi  şi norii din vecinătate, iar fulgerul este inflamarea şi arderea vaporilor uscaţi printr-un foc subţire şi slab. Acestea sunt doar câteva dintre ideile despre fenomenele meteorologice care au dominat în momentul revelaţiei Coranului, cu mai bine de 14 secole în urmă.

Capitolul XIX

                        Coranul este miracolul etern din mâinile noastre, care va rămâne până în Ziua Judecăţii. Acum mai bine de 1400 de ani, beduinii din deşert au analizat Coranul şi au găsit în el Cunoaşterea Divină, provenită de la Domnul lor, care a confirmat veridicitatea Mesajului Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

            În zilele noastre, oamenii de ştiinţă din diferitele discipline ale ştiinţelor naturale care studiază Coranul, găsesc în el aceiaşi Cunoaştere Divină care le oferă dovezi şi confirmă că este revelat de către Creatorul Universului. De asemenea, dovezile confirmă veridicitatea Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Noi ne-am întâlnit cu câţiva dintre aceşti oameni de ştiinţă, dintre care unii au susţinut că această cunoaştere nu putea să provină de la o sursă umană. 

            Profesor Dorja Rao: Este greu să ne imaginăm că a existat acest tip de informaţii acum mai bine de 1400 de ani. Poate că despre unele lucruri au avut idei simple, dar ar fi fost foarte dificil să descrie totul cu astfel de detalii. Deci, aceasta nu este cu siguranţă o cunoaştere umană simplă. Aceste cunoştinţe puteau veni doar din afara acestui Univers.

            Profesor Armstrong: S-ar putea să existe ceva dincolo de ceea ce noi cunoaştem ca experienţă umană obişnuită, ţinând cont de scrierile pe care le-am văzut.

            Profesor Dorja Rao: Aşa că eu cred că informaţiile trebuiau să vină de la o sursă supranaturală.

            Unii dintre oamenii de ştiinţă au ieşit în faţă fără teamă, afirmând că această Cunoaştere poate fi doar de la Allah, Creatorul Universului.

            Întrebare: Care credeţi că este sursa acestor informaţii?

            Profesor Hay: Ei bine, eu cred că trebuie să fie fost de origine Divină.

            Profesor Kroner: ...metodele ştiinţei moderne sunt acum în poziţia de a dovedi ceea ce Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus acum mai bine de 1400 de ani.

            Profesor Marshal Johnson: Nu văd aici nimic care să contrazică conceptul că Intervenţia Divină a fost ceea ce a dus la cele scrise.

            Profesor Shroeder: În zilele noastre,oamenii de ştiinţă descoperă ceea ce a fost spus înainte (în Coran).

            Profesor Persaud: Nu am nicio problemă să recunosc că în opinia mea ceea ce a condus la aceste afirmaţii este o Inspiraţie sau Revelaţie Divină. 

            În încheiere, unii dintre ei au concluzionat spunând:

            Profesor Keith Moore: Îmi este clar că aceste cunoştinţe au ajuns la Mohammed de la Allah, deoarece aproape toate informaţiile au fost descoperite cu multe secole mai târziu. Acest lucru îmi dovedeşte că Mohammed trebuia să fi fost Mesagerul lui Allah.

            Unii dintre ei au spus Shahadah (mărturisirea de credinţă) îmbrăţişând Islamul!

            Profesor Tejasen: Cred că a venit timpul să spun:„Nu există altă Divinitate demnă de adorare cu excepţia lui Allah şi Mohammed este Trimisul şi Mesagerul Său!”

            Nu există niciun dubiu  că Nobilul Coran este miracolul etern aflat în posesia noastră. Allah spune în Coran:

            „Spune: «Cine este cu cea mai mare mărturie?» Spune: «Allah! El este Martor între mine şi între voi şi mie mi-a fost revelat acest Coran, pentru ca să vă previn cu el pe voi şi pe aceia la care va ajunge».” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 6:19] 

            Astfel, oricine a fost informat despre Coran, de asemenea, trebuie să poarte mai departe mărturia şi prevenirea cu el. Natura acestei mărturii se referă la afirmaţiile ştiinţifice pe care aceste versete din Cartea lui Allah le conţin. Fiecare verset conţine Cunoaştere Divină şi în fiecare secol oamenii de ştiinţă fac noi şi noi descoperiri în diferite domenii.

            Allah spune în Coranul cel Glorios:

            „Allah va fi martor pentru ceea ce ţi-a pogorât, căci l-a pogorât [Coranul] în deplină cunoştinţă [...]” [Traducerea sensrurilor Coranului cel Sfânt, 4:166]

            Coranul este un miracol care se reînnoieşte astfel încât să fie adecvat fiecărei epoci. Allah spune:

            „Fiecare Profeţie are un timp al său şi [în curând] îl veţi cunoaşte.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 6:67]

Fie ca Allah să accepte străduinţa noastră pentru

 că a fost făcută cu sinceritate şi numai de

dragul lui Allah!

Amin!

Apendix A

Căutarea Adevărului

            Stimate cititor, nimeni nu este obligat să accepte Adevărul, dar cu siguranţă este o ruşine pentru intelectul uman dacă un om nu este interesat să afle care este Adevărul! 

            Islamul ne învaţă că Allah, Creatorul, a dat fiinţei umane aptitudini intelectuale dintr-un motiv şi, astfel, ea are datoria de a judeca lucrurile în mod obiectiv şi sistematic, reflectând asupra lor şi punând întrebări pentru a clarifica lucrurile ambigue.

            De asemenea, în Islam nimeni nu trebuie obligat să ia o decizie pripită în ceea ce priveşte acceptarea oricăreia dintre învăţăturile Islamului, deoarece Islamul ne învaţă că fiinţele umane trebuie să aibă libertatea de a alege. Chiar şi atunci când o persoană întâlneşte Adevărul, nu există nicio constrângere asupra ei ca să-l îmbrăţişeze.

            În orice caz, înainte să începeţi să formulaţi o opinie despre Islam, întrebaţi-vă dacă cunoştinţele pe care le aveţi despre acesta sunt destul de amănunţite. De asemenea, întrebaţi-vă dacă nu cumva aceste cunoştinţe au fost obţinute din terţe surse, care probabil au fost expuse numai la sclipiri aleatorii ale scrierilor islamice, nefiind bazate pe informaţii obiective şi sistematice despre Islam. 

            Este corect ca cineva să formuleze o părere despre gustul unui fel de mâncare numai pe baza celor auzite de la alţii, care poate ei înşişi nu au gustat din ea?

            În mod similar, ar trebui să descoperiţi pentru voi înşivă Islamul din surse de încredere şi nu numai „gustându-l”, şi „digerându-l” foarte bine veţi putea formula o opinie despre el. Aceasta va fi o abordare intelectuală a adevărului.

            În efectuarea următorului pas spre Adevăr, Islamul continuă să asigure drepturile la libera alegere şi libertatea folosirii a ceea ce Dumnezeu a dat, puterea de gândire, iar raţiunea fiecărui individ va fi respectată. Nimeni nu vă poate schimba hotărârea şi nu poate să vă oblige să faceţi acest lucru, decizia trebuie să o luaţi singuri!

Apendix B

Lumina Adevărului

            Ce este viaţa?

            Existenţa omului pe această lume şi crearea întregului Univers nu sunt simple accidente sau produsul unui eveniment neprevăzut. Acest Univers, cu fiecare atom din el, dovedeşte şi ne conduce la recunoaşterea existenţei unui Creator Atotputernic, Iubitor şi Milostiv. Fără Creator, nimic nu poate exista. Fiecare suflet ştie că există şi că existenţa sa depinde de Creatorul său, ştie că el singur nu se poate crea. Aşadar, este de datoria sa să recunoască faptul că Stăpânul său este Creatorul.

            Omenirea

            Omul este o creatură unică. Dumnezeu i-a dat abilitatea de a guverna peste celelalte creaturi ale acestei lumi. El este înzestrat cu putere de gândire şi judecată ceea ce îl diferenţiează de celelalte vieţuitoare. Alături de aceste aptitudini de distingere şi discernământ, omului i s-a dat libertate (voinţă liberă) să aleagă un mod de viaţă onorabil sau să decadă sub nivelul ultimei creaţii. Omul se naşte pur şi fără de păcate, având posibilitatea de a alege între a face fapte bune sau a se complăcea păcătuind. 

            Îndrumarea Divină

            Creatorul nostru, prin imensa Sa Iubire şi Milă faţă de omenire, nu ne-a lăsat în întuneric, să descoperim noi înşine prin încercări şi greşeli, Calea cea Dreaptă. Alături de capacitatea noastră intelectuală de a alege, Creatorul a revărsat asupra noastră Îndrumarea Divină, care descrie principiul adevărului şi cunoaşterii, precum şi realitatea existenţei noastre atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi.

            Revelaţia

            De la începutul omenirii, Creatorul nostru a trimis Profeţi pentru a transmite Revelaţia Sa şi pentru a chema oamenii la Calea păcii şi a supunerii faţă de Unicul Dumnezeu. Acesta este Islamul. Mesajul Islamului a fost transmis generaţiilor succesive prin intermediul Profeţilor (Pacea lui Allah fie asupra lor!), care au chemat oamenii să urmeze aceeaşi cale a Adevărului, însă acest Mesaj sau revelaţiile lui Dumnezeu au fost distorsionate de oamenii din generaţiile ulterioare. Ca urmare, Revelaţia de la Creatorul nostru a fost falsificată şi pângărită cu mituri, superstiţii, idoli în adorare şi ideologii filozofice iraţionale. Religia lui Dumnezeu, în adevăratul său sens, a fost pierdută în multitudinea de religii. Istoria umană este o mărturie a oscilării omului între lumină şi întuneric, însă Dumnezeu în iubirea Sa nemărginită faţă de omenire nu ne-a părăsit.

            Revelaţia finală

            Atunci când omenirea era cufundată în adâncurile Evului Mediu, Creatorul nostru l-a trimis ultimul Său Mesager pe Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a salva umanitatea prin Revelaţia finală, care este ultima şi veşnica sursă de îndrumare pentru întreaga omenire.

            Criteriile Adevărului

            Următoarele criterii pot servi cel mai bine ca indicator pentru aflarea autenticităţii ultimei Revelaţii (Coranul), ca şi Cuvintele lui Dumnezeu:

            1. Învăţături raţionale: deoarece Creatorul nostru ne-a dăruit raţiune, este de datoria noastră să o folosim pentru a distinge adevărul de falsitate. Adevărata revelaţie de la Dumnezeu trebuie să fie raţională şi poate fi înţeleasă de către toată lumea.

            2. Perfecţiune: aşa cum Creatorul este Perfect, la fel şi ceea ce a revelat este perfect şi exact, fără greşeli, omisiuni, interpolări şi versiuni multiple, iar în comunităţile sale nu există contradicţii.

            3. Fără mituri şi superstiţii: adevărata revelaţie este liberă de misticisme şi superstiţii,  care ar degrada demnitatea Creatorului nostru. 

            4. Ştiinţifice: din moment ce Creatorul nostru este Creatorul tuturor cunoştinţelor, adevărata revelaţie poate rezista provocărilor ştiinţei din toate timpurile.

            5. Prevestire reală: Creatorul nostru este Singurul Cunoscător al trecutului, prezentului şi viitorului. Astfel, tot ceea ce El a promis în Revelaţia Sa va fi îndeplinit la fel cum a promis.

            6. Inimitabilitate: adevărata revelaţie este infailibilă şi nu poate fi imitată de către oameni. Revelaţia adevărată al lui Dumnezeu este un miracol viu, o carte deschisă care provoacă întreaga omenire să vadă şi să recunoască autenticitatea şi veridicitatea ei.

Apendix C

Ce este Islamul?

            Putem găsi o explicaţie pentru acest Univers minunat? Există vreo explicaţie convingătoare pentru secretele existenţei lui? Ştim că nicio familie nu poate convieţui în mod corespunzător fără un cap de familie, nu există oraş care să prospere fără o bună administrare şi niciun stat nu poate supravieţui fără un lider. De asemenea, ştim că nimic nu se naşte de la sine. Mai mult decât atât, ştim că acest Univers există şi funcţionează în modul cel mai ordonat şi că, în acest fel, dăinuieşte de sute de mii de ani. Astfel, putem noi să spunem că totul este accidental şi aleatoriu? Putem noi atribui existenţa umană şi întreaga lume unei simple întâmplări?

            Omul reprezintă doar o foarte mică parte din marele Univers, iar dacă el poate face planuri şi poate aprecia meritele planificării, atunci atât propria sa existenţă, cât şi dăinuirea Universului trebuie să fie bazate pe o politică planificată. Acest lucru înseamnă că în spatele existenţei noastre materiale există o Voinţă de proiectare şi, odată cu ea, o putere extraordinară care aduce lucrurile la fiinţă şi le menţine în mişcare ordonată. În această existenţă minunată trebuie să existe un Mare Creator care face aceste piese de artă fermecătoare şi realizează totul în viaţă dintr-un motiv special.

            Oamenii fără prejudecăţi recunosc acest Creator şi-L numesc Allah. El nu este un om, deoarece niciun om nu poate crea alt om. El nu este un animal şi El nu este nici  plantă. El nu este un idol şi El nu este nici vreo statuetă, deoarece niciunul dintre aceste lucruri nu se poate crea pe el însăşi sau să creeze ceva. El este diferit de toate acestea, El este Creatorul şi Plăsmuitorul a tot şi a toate. Cel care crează ceva trebuie să fie diferit şi mai mare de creaţia sa.

            Există multe căi de-a Îl cunoaşte pe Allah şi foarte multe lucruri de spus despre El. Multitudinea de minuni şi miracolele impresionante ale acestui lumi sunt ca o carte deschisă din care noi putem citi despre El. În plus, Allah vine în ajutorul nostru, trimiţând Mesageri cu revelaţiile Sale, pentru omenire. Mesagerii şi revelaţiile ne spun tot ceea ce trebuie să ştim despre Creatorul nostru.

            Religia Islamică înseamnă acceptarea completă a învăţăturilor şi îndrumării revelate de către Creatorul nostru tuturor Mesagerilor Săi (Pacea lui Allah fie asupra lor!). Islamul porunceşte credinţa în Unicitatea şi Suveranitatea lui Allah, care-l face pe om conştient de semnificaţia Universului şi de locul său în acesta. Această credinţă eliberează omul de toate temerile sale şi de superstiţii, şi-l face conştient de existenţa lui Allah Preaînaltul şi de îndatorirea sa faţă de El.     

            Această credinţă Islamică trebuie să fie exprimată şi experimentată în acţiuni, deoarece credinţa în sine nu ajunge. Credinţa într-un Dumnezeu  Unic – „Allah” presupune ca noi să privim întreaga umanitate ca fiind o familie unită sub Atotputernicia universală a Creatorului şi Întreţinătorului a tot şi toate. Islamul respinge ideea unui „popor ales” pe de o parte,  iar pe de altă parte susţine efectuarea faptelor bune, acestea fiind o cale spre Paradis. Prin urmare, se stabileşte o relaţie directă cu Allah fără niciun mijlocitor. 

            Islamul nu este o religie nouă. În esenţă, acelaşi Mesaj de îndrumare a fost revelat de către Allah tuturor Profeţilor: Adam, Noe, Avraam, Ismail, Isac, David, Moise, Isus şi Mohammed (Pacea lui Allah fie asupra lor!). Însă Mesajul care a fost revelat Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este Islamul sub forma sa cuprinzătoare, completă şi finală.

            Coranul este Cuvântul lui Allah revelat Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi sursa de bază a învăţăturilor şi principiilor Islamice. Acesta cuprinde bazele credinţei, moralitatea, istoria umanităţii, adorarea, ştiinţa, înţelepciunea, relaţia omului cu Dumnezeu şi relaţiile interumane sub toate aspectele lor. De asemenea, conţine învăţături cuprinzătoare pe care pot fi construite sistemele de bază sociale, economice, politice, legislative, de jurisprudenţă, de drept şi relaţii internaţionale; toate acestea făcând parte din conţinutul Coranului.

            Hadith-urile conţin învăţăturile, vorbele, faptele, Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), explicaţii şi detalii ale versetelor coranice, ceea ce el a aprobat sau a respins la un moment dat, care au fost meticulos relatate şi colectate de companionii săi devotaţi.

Stâlpii Credinţei Islamice

            1. Credinţa în Unicul Dumnezeu (Allah), Supremul şi Veşnicul, Cel cu Har Nemărginit şi    Preaînalt, Milostivul şi Îndrumătorul, Creatorul şi Întreţinătorul, El nu zămisleşte şi nu este născut şi nu are pe nimeni egal sau comparabil cu El.

            2. Credinţa în toţi Mesagerii lui Allah (Ar-Rusul), fără nicio discriminare între ei, fiecărei naţiuni i-a fost trimis de către Allah un Profet sau un Mesager. Ei au fost oameni aleşi de către Allah pentru a îndruma omenirea şi transmiterea Mesajului Său Divin. Coranul îi menţionează doar pe câţiva dintre ei, iar Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este ultimul Mesager, pecetea Profeţilor.

            3. Credinţa în Scripturile originale şi revelaţiile lui Allah (Al-Kutub), acceptarea lor ca lumină călăuzitoare, pe care Mesagerii au primit-o pentru a arăta oamenilor Calea cea Dreaptă. În Coran, în mod special, se face trimitere la Scripturile lui Avraam, Moise, David şi Isus (Pacea lui Allah fie asupra lor!), însă cu mult înainte de revelarea Coranului, aceste Scripturi au fost pierdute sau deteriorate. Singura Carte a lui Allah, originală şi completă, existentă astăzi este Coranul, prezervată în forma sa pură, aşa cum i-a fost transmisă Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

            4. Credinţa în Îngerii (malaa’ikah) lui Allah, recunoaşterea lor ca fiinţe spirituale, pure, a căror existenţă nu necesită hrană sau somn. Îngerii nu au voinţă proprie, însă fiecare are un rol bine determinat, supunându-se doar poruncilor şi adorării lui Allah.

            5. Credinţa în Ziua Judecăţii (Yaum Al-Qiyaamah) şi în Viaţa de Apoi (Al- Aakhirah), recunoaşterea că această lume se va termina într-o zi, şi că morţii vor învia din mormintele lor pentru a se prezenta la procesul lor final şi corect. Oamenii care au făcut fapte bune în această lume vor fi răsplătiţi şi primiţi în Paradis, în timp ce cei cu fapte rele vor fi pedepsiţi şi trimişi în Iad. În această Zi nimeni nu va avea parte de nedreptate.  

            6. Credinţa în Destin (Al-Qadr), fie el bun sau rău, după cum Allah, prin Nemărginita Sa Înţelepciune şi Cunoaştere, i-a prescris fiecăruia, iar în această Cunoaştere infinită şi prin Puterea Sa de a planifica şi de a întocmi Planurile Sale, nimic nu poate avea loc fără Voinţa Sa. Cunoaşterea şi Puterea Sa sunt întotdeauna revărsate asupra creaţiei Sale. El este Cel Înţelept şi Cel Milostiv şi, de aceea, orice face El, are mereu un scop semnificativ. Dacă acest lucru este înrădăcinat în minţile şi inimile noastre, trebuie să acceptăm cu bună credinţă tot ceea ce El, Creatorul, a hotărât pentru noi, deşi uneori s-ar putea să nu înţelegem pe deplin sensul lor, crezând că este un rău.

            Credinţa fără acţiune şi practică este un drum închis atunci când vorbim despre Islam, deoarece credinţa prin natura ei este foarte sensibilă şi influenţabilă. Dacă nu se practică ea îşi pierde repede însufleţirea şi puterea motivaţională.  

Stâlpii Islamului (Acţiunile)

            1. Shahadatain (Mărturisirea de credinţă)

            Mărturisirea că nu există alt Dumnezeu în afară de Allah (Creatorul) şi că Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este Trimisul şi Mesagerul Său. Recunoaşterea Profeţiei lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obligă, în esenţă, ca musulmanii să urmeze modul său de viaţă exemplar, el fiind un model pentru noi toţi.

            2. Salah (Rugăciunea)

            Rugăciunile zilnice trebuie oferite de cinci ori, fiind o datorie a musulmanilor faţă de Allah. Aceste Rugăciuni consolidează,  animă credinţa în Allah şi inspiră omului o moralitate superioară. De asemenea, ele purifică inima şi previn tentaţiile negative. Aceste cinci Rugăciuni sunt: Salat-ul-Fajr (Rugăciunea de dinainte de răsăritul Soarelui), Salat-ul-Dhuhr (Rugăciunea de prânz), Salat-ul-Asr (Rugăciunea de după-amiază), Salat-ul-Maghrib (Rugăciunea de la apusul Soarelui) şi Salat-ul-Isha (Rugăciunea de seară).

            3. Zakah (Dania)

            Semnificaţia literală şi simplă a Zakat-ului este puritatea, în timp ce semnificaţia sa tehnică desemnează suma anuală de bani sau valori, pe care musulmanul trebuie să-l distribuie celor în drept din venitul său anual. Însă, semnificaţia religioasă şi spirituală a Daniei obligatorii este mult mai profundă şi mai valoroasă decât valoarea sa umanitară şi socio-politică.

            4. Sawm (Postul)

            Musulmanii pe perioada lunii Ramadan nu numai că se abţin de la mâncare, apă şi relaţii intime de la răsăritul şi până la apusul Soarelui, dar trebuie, mai mult decât în orice altă lună al anului, să se abţină de la intenţii şi fapte rele. Postul ne învaţă răbdarea, altruismul, sinceritatea şi puterea voinţei, şi în acelaşi timp dezvoltă o conştiinţă morală şi capacitatea de autocontrol.

            5. Hajj (Pelerinajul la Mecca)

            Efectuarea lui este obligatorie odată în viaţă dacă musulmanul are posibilităţile financiare  şi fizice necesare. Este cea mai mare întrunire anuală a credinţei, unde musulmanii din toate colţurile lumii se întâlnesc pentru adorarea lui Allah, unde nu există diferenţe de rasă, origine, poziţie socială sau statut. În ochii lui Allah, toată lumea este egală, iar prin Pelerinajul la Mecca se demonstrează universalitatea Islamului, frăţia şi egalitatea musulmanilor.

Acesta este Islamul,

adevărata cale spre succesul din

această viaţă

şi în Viaţa de Apoi