Ce trebuie să ştii despre purificare

Ce trebuie să știi despre purificare

(abluțiunea - ștergerea peste încălțăminte - abluțiunea completă - abluțiunea uscată - ștergerea peste ghipsuri și bandaje)

ما يجب معرفته عن الطهارة باللغة الرومانية

(الوضوء – المسح على الخفين – الغسل – التيمم – المسح على الجبيرة )

Dr. ‘Abd Ar-Rahman bin ‘Abd Al-Karim Ash-Sheha

د. عبد الرحمن بن عبد الكريم الشيحة

Traducere:

European Islamic Research Center (EIRC)

المركز الأوروبي للدراسات الإسلامية

& Alina Luminița Crăciun

Revizuire:

Mariam Oana

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

Introducere

Toată Slava I se cuvine lui Allah și pacea și binecuvântările fie asupra Profetului nostru, Mohammed, asupra familiei și a companionilor săi!

Termenul de „purificare” (tahārah) este unul plăcut de auzit și reprezintă o calitate pe care orice persoană rațională dorește să o dețină în mod permanent. Din punct de vedere islamic, purificarea reprezintă un concept general, putând face referire, pe de o parte, la purificarea trupului și curăţarea acestuia de impurități, sau la purificarea spirituală pe de altă parte, care constă din purificarea sufletelor de vicii, abandonarea păcatelor şi înfăptuirea de fapte bune atât prin acțiuni, cât și prin cuvinte. Această semnificaţie cuprinzătoare reiese din hadith-ul relatat de Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) în care Profetul Mohammed (ﷺ)^[1] a spus:

„«Ați mai observa vreo urmă de murdărie pe corpul vreunuia dintre voi, dacă el ar avea un râu în fața casei sale în care s-ar spăla de cinci ori pe zi?» Ei au răspuns: «Nu, nu ar rămâne nicio murdărie». El (ﷺ) a adăugat: «Acesta este exemplul celor cinci rugăciuni, cu care Allah șterge faptele rele.»” (Muslim)

Purificarea este una dintre condiţiile validității rugăciunii, iar aceasta constă din efectuarea abluțiunii cu apă (wuḍū’) în caz de impurități minore sau a băii rituale (ghusl) în caz de impurități majore. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Nicio rugăciune nu este acceptată fără abluţiune şi nicio caritate oferită din ghulūl (bunuri luate pe nedrept din prada de război înainte de împărțirea acesteia) nu este acceptată.” (Muslim)

Cel care se purifică în conformitate cu Porunca lui Allah Preaînaltul şi instrucțiunile Profetului Său (ﷺ), (să știe că) rugăciunea sa îl va elibera de păcate. Islamul este o religie a purității, atât exterioară, cât şi interioară. Trimisul lui Allah (ﷺ) i-a avertizat cu putere pe cei care neglijează purificarea fizică, aceasta fiind o condiţie obligatorie a validității unora dintre actele de adorare, așa cum sunt rugăciunea, înconjurarea Ka’bei, recitarea Nobilului Coran etc.

Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Trimisul lui Allah (ﷺ) a trecut pe lângă două morminte și a spus: «Amândoi (locuitorii celor două morminte) sunt chinuiți, însă ei nu sunt chinuiți pentru niște păcate mari care să fie greu de evitat. Unul dintre ei nu se proteja atunci când urina (nu se ferea să nu se stropească), iar celălalt obișnuia să bârfească (pentru a crea neînțelegeri între oameni).” (Al-Bukhari)

Printre rugile pe care Profetul Mohammed (ﷺ) obișnuia să le rostească și care evidențiază iubirea lui față de purificare se află următoarea:

„O Allah, Ție Ți se cuvine toată slava care ar putea umple Cerurile, Pământul și ceea ce se află între ele, precum și tot ceea ce Tu dorești! O, Allah, curăţă-mă de păcate cu zăpadă, apă şi grindină! O, Allah, curăţă-mă de păcate aşa cum un veşmânt alb este curăţat de murdărie!” (Muslim)

Învăţăturile islamului poruncesc și încurajează purificarea. Jabir (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Trimisul lui Allah (ﷺ) ne-a făcut o vizită și a văzut un bărbat neîngrijit, al cărui păr era ciufulit. El (ﷺ) a spus: «Nu a găsit acest om nimic cu care să își aranjeze părul?» El (ﷺ) a văzut un alt bărbat îmbrăcat cu haine murdare și a spus: «Nu a găsit acest om nimic cu care să își curețe hainele?»” (Ahmad)

Ibn Al-Qaiyym (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„Cel care se purifică în această lume și apoi Îl întâlnește pe Allah fără a avea impurități va intra în Paradis fără obstacole. Pe de altă parte, cel care nu se purifică în această lume, iar impuritatea sa persistă precum aceea a necredinciosului, nu va putea intra în Paradis, însă, dacă impuritatea sa este dobândită accidental (temporară), el va intra în Paradis după ce va fi purificat pentru un timp în Iad de ea.”

Printre dovezile importanței pe care islamul o acordă purificării se află faptul că acest cuvânt este menționat în Nobilul Coran pentru a face referire la mai multe concepte, printre care se numără următoarele:

1. Purificarea de păcate. Allah Preaînaltul spune în acest sens:

„Ia din bunurile lor milostenii, prin care să-i purifici şi să-i binecuvântezi (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:103]

Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Mesagerul lui Allah (ﷺ) a prescris zakāt-ul-fitr pentru cei care postesc pentru a îi purifica de orice acțiune sau cuvânt indecent și pentru a fi o sursă de hrană pentru cei săraci. Dacă o persoană îl oferă înainte de rugăciunea de ʿEīd, acesta îi va fi acceptat ca zakāt, iar dacă o persoană îl oferă după rugăciunea de ʿEīd, acesta va fi considerat a fi o caritate.” (Abu Dawud) 

2. Purificarea de idoli. Allah Preaînaltul spune în acest sens:

„Curăţaţi Casa Mea pentru cei care o înconjoară şi pentru cei care se retrag pioși în Ea şi pentru cei care fac rugăciunea şi se prosternează!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:125]

3. Purificarea în sensul de glorificare şi venerare. Allah Preaînaltul spune în acest sens:

„Aceia care nu au crezut dintre oamenii Scripturii (evreii şi creştinii care s-au îndepărtat de credinţa cea adevărată în Allah prin inovațiile lor) şi politeiştii nu au vrut să renunţe (la necredinţa lor) până ce nu a venit la ei Dovada cea limpede (cu trecerea timpului, ei nu vor creşte decât în necredinţă şi în inovațiile lor, ca şi cum Allah nu l-ar fi trimis la ei pe Profetul Mohammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). ~ (Această Dovadă limpede este) Un Mesager de la Allah, care recită pagini curățite (Nobilul Coran).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 98:1-2]

4. Purificarea care arată permisibilitatea unui lucru. Allah Preaînaltul spune în acest sens:

„Vor purta veşminte verzi din mătase fină (pe interior) şi din mătase groasă (la exterior). Şi ei vor fi împodobiți cu brățări de argint şi Domnul lor le va da o băutură pură.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 76:21]

5. Purificarea inimii de îndoieli. Allah Preaînaltul spune în acest sens:

„(...) Iar dacă le rugați pe ele pentru un lucru, atunci rugați-le de după o perdea. Aceasta este mai curat pentru inimile voastre şi pentru inimile lor (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:53]

6. Purificarea de căderea în ceea ce este interzis și evitarea acesteia. Allah Preaînaltul spune în acest sens:

„Îngerii au zis: «O, Maria! Allah te-a ales şi te-a făcut curată. El te-a ales peste femeile lumilor!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:42]

7. Purificarea care înseamnă înălțarea statutului. Allah Preaînaltul spune:

„Ședeți în casele voastre şi nu vă arătaţi (nurii) (nu vă arătaţi podoabele şi farmecele voastre pe care trebuie să le ţineţi ascunse) aşa cum se arătau în vremea Jahiliyyei (perioada anterioară apariției islamului, denumită prin expresia Al-Jahiliyyah, însemnând - printre altele - şi «perioada ignoranţei») de mai înainte! Îndepliniţi rugăciunea, achitați caritatea anuală obligatorie şi fiţi cu supunere faţă de Allah şi Trimisul Său! Allah voieşte să ţină departe de la voi, o, neam (al Profetului) (aici sunt avute în vedere soţiile Profetului), rușinea (păcat care îl face de rușine pe cel care îl săvârşeşte) şi să vă purifice pe voi întru totul.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:33]

8. Purificarea de murdărie. Allah Preaînaltul spune:

„Însă pe aceia care cred şi săvârșesc fapte bune îi vom conduce în grădini pe sub care curg râuri. În ele vor fi veşnic sălășluitori şi vor avea în ele soațe curățite. Şi îi vom conduce pe ei la umbră deasă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:57]

9. Purificarea de impurități. Allah Preaînaltul spune în acest sens:

„O, voi cei care credeţi! Atunci când vă gătiți pentru rugăciune, spălaţi-vă feţele voastre şi mâinile voastre, până la coate, treceți-vă mâinile voastre ude peste capetele voastre şi (spălaţi-vă) picioarele voastre până la glezne! Dacă sunteţi spurcați (junub - stare rezultată dintr-un contact sexual sau o scurgere seminală după care abluţiunea majoră - îmbăierea generală - este obligatorie atât pentru bărbat, cât şi pentru femeie), atunci purificaţi-vă (printr-o îmbăiere)! Dacă sunteţi bolnavi, sau în călătorie, sau unul dintre voi vine de la locul unde şi-a făcut nevoile, sau aţi atins femeile şi nu găsiți apă, atunci luaţi voi țărână măruntă şi curată şi ștergeți-vă feţele şi mâinile voastre cu ea! Allah nu voieşte să vă facă vouă greutăţi, ci doreşte să vă purifice şi să desăvârșească Binefacerea Sa. Poate că voi veţi fi recunoscători!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:6]

Sheikh ‘Abd Ar-Rahman bin ‘Abd Al-Karim Ash-Sheha

Caracteristici ale purificării

(abluțiunea – wuḍū’)

■ Meritul acesteia este echivalent cu jumătate din credinţă. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Purificarea (wuḍū’) este jumătate din credinţă, Al-ḥamdu Lillah (Toată slava și mulțumirile I se cuvin lui Allah) umple balanța, iar Subhān Allah (Slavă lui Allah!) și Al-hamdu Lillah (Toată slava și mulțumirile I se cuvin lui Allah) umplu spațiul dintre Ceruri și Pământ (în ceea ce privește meritul pentru rostirea acestora). Rugăciunea este o lumină, caritatea este o dovadă evidentă, răbdarea este o strălucire, iar Coranul este o dovadă în favoarea sau împotriva voastră. Fiecare om îşi începe ziua prin a-și vinde sufletul fie (lui Allah) eliberându-l, fie (lui Șeitan și poftelor sale) cauzându-i distrugerea.” (Muslim)

■ Aceasta reprezintă unul dintre lucrurile care aduc Iubirea și Mulțumirea lui Allah Preaînaltul. El, Cel Atotputernic, spune:

„(...) Allah îi iubeşte pe cei care se căiesc şi îi iubeşte pe cei care se purific.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:222]

Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Versetul (următor) a fost revelat cu privire la oamenii din Quba’: «(...) într-însa sunt oameni care doresc să se purifice şi Allah îi iubeşte pe cei care se purifică!» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:108] Ei obișnuiau să se curețe cu apă (după ce urinau), iar acest verset a fost revelat cu privire la ei.” (At-Tirmidhi)

■ Aceasta reprezintă unul dintre atributele credincioşilor, deoarece este un act de adorare pe care numai Allah Preaînaltul îl poate vedea. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Aderați la neprihănire (în ceea ce privește religia), chiar dacă nu veți putea să realizați toate actele virtuoase. Să ştiţi că rugăciunea este cea mai bună faptă şi că doar un credincios își menține wuḍū’ (abluţiunea).” (Ibn Majah)

■ Menţinerea purificării este unul dintre motivele pentru care rugile sunt acceptate și primesc răspuns. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Nu există niciun musulman care merge să doarmă în stare de puritate, iar apoi se trezeşte în timpul nopţii şi pomenește Numele lui Allah, cerându-I ceea ce este mai bun din această viaţă şi din Viaţa de Apoi, căruia Allah să nu îi ofere ceea ce a cerut.” (Ahmad)

■ Aceasta înalță statutul musulmanilor. Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (ﷺ) i-a spus lui Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) la rugăciunea Fajr:

„«Vorbește-mi despre cea mai bună faptă pe care ai făcut-o după acceptarea islamului, deoarece ţi-am auzit paşii în fața mea în Paradis.» Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) a răspuns: «Nu am făcut nimic demn de menționat cu excepția faptului că ori de câte ori am efectuat abluțiunea ziua sau noaptea m-am rugat după efectuarea ei atât cât mi-a fost scris să mă rog.»” (Al-Bukhari)

■ Purificarea elimină păcatele. Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus:

„Atunci când timpul pentru o rugăciune prescrisă vine, dacă un musulman face abluțiunea, efectuează rugăciunea cu khușu’ (smerenie, liniște) și se prosternează în mod corect, toate păcatele sale anterioare îi vor fi iertate, atât timp cât nu a comis niciun păcat major, iar acest lucru se aplică întotdeauna.” (Muslim)

■ Datorită purificării, Allah Preaînaltul iartă păcatele și înalță statutul omului. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„«Să vă spun un lucru pentru care, dacă îl faceți, Allah vă va ierta păcatele și vă va înălța statutul?» I-au răspuns: «Da, o, Mesager al lui Allah.» El (ﷺ) a spus: «Faceți abluțiunea în mod corespunzător, în ciuda dificultăților care pot fi întâmpinate, faceți cât mai mulți pași către moschee și așteptați, după ce efectuați rugăciunea, pe următoarea (rugăciune). Aceasta este ar-ribāt.»” (Muslim)

De asemenea, Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus:

„Atunci când robul dreptcredincios îndeplinește wuḍū’ (abluțiunea) și își clătește gura, păcatele sale îi ies din gură. Atunci când inhalează apa în nas și apoi o suflă, păcatele sale îi ies din nas. Atunci când își spală fața, păcatele sale îi ies din fața lui, chiar și de sub genele lui. Atunci când își spală mâinile, păcatele sale îi ies din mâini, chiar și de sub unghiile sale. Atunci când își șterge capul, păcatele sale îi ies din cap, chiar și din urechi. Atunci când își spală picioarele, păcatele sale îi ies din picioare, chiar și de sub unghiile de la picioare. Apoi, mersul său către moschee și rugăciunea sa îi vor aduce merite (răsplăți) suplimentare.” (Al-Hakim în Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)

■ Purificarea este o trăsătură înnăscută a omului. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„«Sunt zece acte care fac parte din natura umană înnăscută: scurtarea mustății, lăsarea bărbii să crească, curăţarea dinţilor cu miswak, aspirarea apei pe nas, tăierea unghiilor, spălarea articulațiilor degetelor, îndepărtarea părului de la subsuoară, îndepărtarea părului pubian şi spălarea părţilor intime cu apă (după răspunsul la chemarea naturii).» Naratorul a adăugat: «Am uitat care era al zecelea, însă cred că era vorba despre clătirea gurii.»” (Muslim)

■ O altă caracteristică a abluţiunii este cea indicată în hadith-ul în care Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (ﷺ) a vizitat un cimitir şi a spus:

„«Pacea fie asupra ta, o, locuință a celor credincioși! Cu Voia lui Allah, ne vom alătura ție în curând. Astfel, îmi voi putea vedea fraţii.» Ei (companionii care erau prezenţi) au întrebat: «O, Trimis al lui Allah, nu suntem noi fraţii tăi?» El (ﷺ) a răspuns: «Nu, voi sunteţi companionii mei, iar fraţii noştri sunt cei care nu au sosit încă.» Ei l-au întrebat: «O, Trimis al lui Allah, cum îi vei recunoaște pe cei din comunitatea ta care nu au venit încă?» El (ﷺ) a răspuns: «Nu își recunoaște un om propriii cai dintr-o herghelie de cai complet negri dacă ai lui au pete albe pe frunțile şi copitele lor?» Ei au spus: «Cu siguranţă, o, Trimis al lui Allah.» El (ﷺ) a continuat: «Ei vor veni cu chipurile, brațele și picioarele albe datorită abluţiunii, iar eu voi ajunge înaintea lor la Bazin. Unii dintre ei vor fi îndepărtați de Bazinul meu asemeni unor cămile rătăcite, iar eu le voi spune: „Veniți! Veniți!”, însă mi se va spune: „Ei s-au schimbat după tine.”, iar eu le voi spune: „Stați departe! Stați departe! Stați departe!”»” (Muslim)

■ Menținerea purității şi a igienei este una dintre principalele măsuri de protecție împotriva bolilor. Este binecunoscut faptul că „este mai bine să prevenim decât să tratăm”. În timpurile antice, se spunea că un gram de prevenire este mai bun decât o sută de kilograme de tratament.

Cu Voia lui Allah, în această broșură mă voi limita la descrierea purificării de impuritățile fizice. Îi cer lui Allah să facă benefic acest efort umil, făcut doar de dragul Său!

Purificarea de impuritățile fizice

Purificarea este una dintre condiţiile validității rugăciunii fără de care aceasta nu este acceptată, fie că este vorba despre o rugăciune obligatorie sau voluntară. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Nicio rugăciune nu este acceptată fără abluţiune şi nicio caritate oferită din ghulūl (bunuri luate pe nedrept din prada de război înainte de împărțirea acesteia) nu este acceptată.” (Muslim)

Atunci când cineva intenționează să efectueze abluţiunea după ce a răspuns chemării naturii, este obligatoriu ca el să îndepărteze mai întâi orice urmă de urină sau fecale, fie cu apă, fie cu pietre (sau hârtie) sau cu ambele. În cazul în care el dorește să se limiteze doar la unul dintre mijloacele menționate, utilizarea apei este preferabilă, deoarece aceasta curăţă și purifică într-un mod mai eficient, îndepărtând orice urmă de murdărie. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„(...) Să își spele părțile intime și să realizeze abluțiunea.” (Muslim)

De asemenea, este obligatorie îndepărtarea tuturor impurităților. Cei care nu se protejează împotriva petelor de urină au fost avertizați cu Focul Iadului, după cum am menționat anterior.

S-a relatat că Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:

„Trimisul lui Allah (ﷺ) a trecut pe lângă două morminte și a spus: «Amândoi (locuitorii celor două morminte) sunt chinuiți, însă ei nu sunt chinuiți pentru niște păcate mari care să fie greu de evitat. Unul dintre ei nu se proteja atunci când urina (nu se ferea să nu se stropească), iar celălalt obișnuia să bârfească (pentru a crea neînțelegeri între oameni). Apoi a luat o ramură verde de palmier, a rupt-o în două bucăți și a pus câte una pe fiecare dintre cele două morminte. Cei prezenți au întrebat: «O, Mesager al lui Allah, de ce ai făcut astfel?» El (ﷺ) a răspuns: «Sper că pedeapsa lor să poată fi ușurată până când acestea se vor usca.»” (Al-Bukhari)

Al-istinjā și al-istijmār

■ Al-istinjā este procesul prin care anusul şi organul genital sunt curățate cu apă curată pentru a înlătura urina şi fecalele.

■ Al-istijmār este procesul prin care anusul și organul genital sunt curățate cu pietre sau orice alt lucru care le poate înlocui, așa cum sunt o bucată de pânză, o batistă, hârtie igienică sau orice altceva asemănător, pentru a înlătura urina şi fecalele. Acest lucru trebuie să fie făcut folosind trei pietricele curate, cu care se pot curăța părțile private. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Atunci când unul dintre voi merge la ghaʻit (toaletă pentru a defeca), să ia cu el trei pietricele și să se curețe cu ele, iar acest lucru va fi suficient pentru el.” (An-Nasa’i)

În cazul în care acest lucru este necesar, pot fi folosite mai mult de trei pietricele, până când orice urmă de murdărie este îndepărtată și locul este perfect purificat. Trebuie menționat faptul că este de preferat să fie folosit un număr impar de pietricele, deoarece Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Atunci când unul dintre voi se șterge cu pietricele (după ce răspunde la chemarea naturii), să facă acest lucru cu un număr impar de pietricele.” (Muslim)

Este interzisă curățarea (părților intime) cu mâna dreaptă, indiferent dacă aceasta este făcută cu apă sau pietre. ʻAbd ar-Rahman ibn Zaid (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Cineva i-a spus lui Salman: «Văd că însoțitorul vostru (Profetul Mohammed ﷺ) vă învață tot, chiar și cum să vă faceți nevoile.» El a spus: «Da, într-adevăr. Mesagerul lui Allah (ﷺ) ne-a interzis să ne îndreptăm către qiblah (direcția de rugăciune) în timp ce urinăm sau defecăm, să ne curățăm cu mâna dreaptă, să folosim mai puțin de trei pietre atunci când ne curățăm, sau să folosim un os sau bălegar pentru a ne curăța.»” (Muslim)

Al-wuḍū’

Al-wuḍū’ (abluțiunea) este purificarea unor părţi specifice ale corpului cu apă, iar acestea sunt următoarele: fața, ambele mâini, capul şi ambele picioare. Aceasta este una dintre condiţiile validității rugăciunii fără de care ea nu este acceptată, fie că este vorba despre o rugăciune obligatorie sau voluntară.

Acțiunile care necesită abluțiune

■ Rugăciunea (as-salāh), fie că este una obligatorie sau voluntară, deoarece Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Nicio rugăciune nu este acceptată fără abluţiune şi nicio caritate oferită din ghulūl (bunuri luate pe nedrept din prada de război înainte de împărțirea acesteia) nu este acceptată.” (Muslim)

■ Înconjurarea Kaʻbei (At-Tawāf), deoarece Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„At-Tawāf (înconjurarea Kaʻbei) este o rugăciune, cu excepția faptului că Allah a permis vorbitul (în timpul ei). De asemenea, cel care vorbește (în timpul înconjurării Kaʻbei), să spună numai lucruri bune.” (Ibn Hibban)

■ Atingerea Nobilului Coran (Mus’haf-ul în limba arabă). Abu Bakr ibn Mohammed ibn ʻAmr (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (ﷺ) le-a scris o scrisoare oamenilor din Yemen în care le-a spus:

„Nu îi este permis să atingă Coranul decât celui care se află în stare de puritate.” (Al-Baihaqi)

Descrierea completă a abluţiunii

■ Intenția (an-niyah): aceasta trebuie să fie formulată în inimă, nu verbal. Prin intenție se înțelege dorința de a se îndrepta către realizarea unui lucru. Astfel, musulmanul își formulează în inimă intenția de a realiza abluțiunea, fără a pronunța verbal acest lucru, deoarece nu există nicio relatare care să arate că Profetul Mohammed (ﷺ) și-ar fi pronunțat verbal intenţia pentru a realiza abluțiunea, rugăciunea sau oricare alt act de adorare. În plus, Allah Preaînaltul ştie cel mai bine ceea ce se află în inimi. Dovada faptului că intenția este obligatorie se află în următoarele cuvinte ale Profetului Mohammed (ﷺ):

„Răsplata pentru fiecare faptă depinde de intenție și fiecare om va fi răsplătit în conformitate cu ceea ce a intenționat. Astfel, pentru cel care a emigrat pentru Allah și Mesagerul Său, emigrarea sa este considerată a fi pentru Allah și Mesagerul Său, iar pentru cel care a emigrat pentru beneficiile lumești sau pentru o femeie, în vederea căsătoriei, emigrarea sa este considerată a fi pentru lucrurile pentru care a emigrat.” (Al-Bukhari)

■ Se pomenește Numele lui Allah la începutul abluţiunii, rostind expresia „Bismi-Llah” (În Numele lui Allah). Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Abluţiunea celui care nu menţionează Numele lui Allah (la începutul ei) nu este validă.” (Ad-Darimi)

■ Se începe abluțiunea prin spălarea mâinilor de trei ori. Aws ibn Aws Ath-Thaqafi (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„L-am văzut pe Trimisul lui Allah (ﷺ) realizând abluțiunea (și începea aceasta) spălându-se pe mâini de trei ori.” (Ahmad)

■ Se clătește gura şi apoi nasul prin inhalarea apei în nări și apoi suflarea ei, fiecare de câte trei ori. Conform tradiției profetice, se folosește mâna dreaptă pentru clătirea gurii și inhalarea apei în nări și mâna stângă pentru suflarea ei, iar dovada acestui lucru este următorul hadith:

„Într-o zi, ʻAli a intrat în curtea moscheii după ce a terminat rugăciunea Fajr, apoi s-a așezat și i-a cerut unui băiat să îi aducă apă pură, iar băiatul i-a adus un recipient cu apă și un bol. ʻAbd Al-Khair a spus: «Noi stăteam și îl priveam, iar el a luat recipientul cu mâna dreaptă și și-a turnat apă în mâna stângă, după care și-a spălat ambele mâini, apoi a luat recipientul cu mâna dreaptă și și-a turnat din nou apă în mâna stângă. A făcut toate acestea fără să își introducă mâinile în recipient până când nu și le-a spălat de trei ori. După aceea, a luat apă cu mâna dreaptă, și-a clătit gura și a aspirat apă pe nări, după care a suflat-o folosind mâna stângă. El a făcut acest lucru de trei ori.» ʻAbd Al-Khair a spus în continuare: «Apoi și-a spălat fața de trei ori, după care și-a spălat brațul drept de trei ori până la cot, iar apoi brațul stâng de trei ori până la cot. După aceea, și-a introdus mâna dreaptă în recipient până când aceasta s-a scufundat (în apă), apoi a scos-o umedă, și-a frecat-o de mâna stângă și și-a trecut ambele mâini peste cap o dată. Apoi, și-a turnat apă de trei ori peste piciorul drept cu mâna dreaptă și l-a spălat cu mâna stângă. Apoi, și-a turnat apă de trei ori peste piciorul stâng și l-a spălat cu mâna stângă. Apoi, și-a introdus mâna în recipient, a luat puțină apă în palmă, a băut și a spus: „Aceasta era purificarea Mesagerului lui Allah (ﷺ). Iată modul în care Profetul (ﷺ) realiza abluțiunea, pentru oricine iubește să vadă cum obișnuia să facă aceasta.” (Ahmad)

■ Se spală fața de trei ori. Aceasta include zona de la linia părului şi până la bărbie şi cea de la o ureche până la cealaltă. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Atunci când vă gătiți pentru rugăciune, spălaţi-vă feţele voastre şi mâinile voastre, până la coate, treceți-vă mâinile voastre ude peste capetele voastre şi (spălaţi-vă) picioarele voastre până la glezne! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:6]

■ Se spală brațele de la vârfurile degetelor până la coate de trei ori, începând cu mâna dreaptă şi terminând cu mâna stângă. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Atunci când vă îmbrăcați sau realizați abluţiunea, începeți cu partea dreaptă.” (Ibn Hibban)

Cel care are un ceas sau un inel trebuie să îl miște sau să îl scoată, astfel încât apa să poată ajunge pe sub el, după cum spune Allah Cel Atotputernic în următorul verset:

„O, voi cei care credeţi! Atunci când vă gătiți pentru rugăciune, spălaţi-vă feţele voastre şi mâinile voastre, până la coate, treceți-vă mâinile voastre ude peste capetele voastre şi (spălaţi-vă) picioarele voastre până la glezne! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:6]

Nuʻaim ibn ʻAbd Allah Al-Mujmir (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„L-am văzut pe Abu Hurairah realizând abluțiunea, iar el și-a spălat bine fața, apoi şi-a spălat antebrațul drept incluzând o parte a brațului, după care antebrațul stâng incluzând o parte a brațului. După aceea, și-a trecut mâinile umede peste cap, apoi şi-a spălat piciorul drept până la gambă inclusiv, şi apoi piciorul stâng până la gambă inclusiv. La final, a spus: «Acesta este modul în care Mesagerul lui Allah (ﷺ) obișnuia să își realizeze abluțiunile.» După aceea, el a adăugat: «Veți avea semne strălucitoare pe frunți și membre în Ziua Judecății, iar acest lucru se va datora abluțiunilor voastre perfecte. Acela dintre voi care își poate lărgi semnele strălucitoare, să o facă!»” (Muslim) 

■ Se umezește capul o dată. Aceasta se face trecând mâna umedă peste cap (pe deasupra părului) începând de la frunte spre spate și invers. ʻAbd Allah ibn Zaid (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„(...) El (Trimisul lui Allah - ﷺ) îşi trecea mâinile umede peste cap, începând din faţă spre spate şi apoi în sens invers până în locul din care a început (...)” (Ibn Majah)

■ Se șterg urechile o dată trecând degetele arătătoare umede prin interiorul lor şi degetele mari pe exterior. Ar-Rubayy bint Mu’awwidh ibn ʻAfra’ (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat că l-a văzut pe Mesagerul lui Allah (ﷺ) realizând abluțiunea și a spus:

„Își ștergea capul din față spre spate, tâmplele și urechile o dată.” (At-Tirmidhi)

În plus, ʻAbd Allah Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulţumit de el!) a descris abluţiunea Profetului (ﷺ) spunând:

„Mesagerul lui Allah (ﷺ) își trecea mâna umedă peste cap și își ștergea urechile trecându-și degetele arătătoare prin urechi, în timp ce ștergea partea exterioară a acestora cu degetele mari. Astfel, le ștergea pe dinăuntru și pe dinafară.” (Ibn Hibban) 

■ Se spală picioarele de trei ori de la vârfurile degetelor până la glezne, inclusiv. ʻAbd Allah ibn ʻAmr (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Ne întorceam de la Mecca la Medina în compania Trimisului lui Allah (ﷺ), iar atunci când am găsit apă în drumul nostru, unii oameni s-au grăbit să efectueze rugăciunea ʻAsr și au realizat abluțiunea în grabă, iar atunci când am ajuns la ei, călcâiele lor erau uscate, deoarece apa nu le atinsese. Profetul (ﷺ) a spus: «Vai de călcâiele (uscate) din cauza Focului Iadului! Realizați abluțiunea în mod conștiincios!” (Muslim)

■ Este obligatorie respectarea ordinii de spălare a diferitelor membre atunci când este realizată abluțiunea. Aceasta presupune spălarea membrelor unul după altul în ordinea indicată de către Allah Preaînaltul, fără a omite nimic, deoarece actele obligatorii din cadrul abluțiunii au fost menționate de către El, Cel Atotputernic, într-o ordine bine determinată. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Atunci când vă gătiți pentru rugăciune, spălaţi-vă feţele voastre şi mâinile voastre, până la coate, treceți-vă mâinile voastre ude peste capetele voastre şi (spălaţi-vă) picioarele voastre până la glezne! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:6], iar Profetul Mohammed (ﷺ) își realiza abluțiunile în acest mod.

■ Nu este permisă întârzierea curățării unei părţi a corpului până se usucă ceea ce a fost curăţat mai înainte, deoarece a fost relatat într-un hadith că:

 „Profetul Mohammed (ﷺ) a văzut o persoană rugându-se, însă o parte a piciorului ei de dimensiunea unei monezi nu fusese spălată (apa nu ajunsese la ea). (Când a observat aceasta,) Profetul (ﷺ) i-a cerut să își repete abluţiunea şi rugăciunea.” (Ahmad)

Elementele esențiale ale abluțiunii

■ Formularea intenției în modul descris mai sus.

■ Pomenirea Numelui lui Allah la începutul abluţiunii, rostind expresia „Bismi-Llah” (În Numele lui Allah).

■ Spălarea mâinilor și clătirea gurii şi a nasului (o dată).

■ Spălarea feţei (o dată).

■ Spălarea mâinilor, incluzând şi coatele (o dată).

■ Ștergerea cu mâinile umede a capului, incluzând şi urechile (o dată).

■ Spălarea picioarelor, incluzând şi călcâiele (o dată).

■ Efectuarea abluţiunii în ordinea corectă, menţionată mai sus.

Actele recomandate ale abluţiunii

■ Utilizarea siwak-ului, deoarece Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Dacă nu aș fi considerat că este prea greu pentru adepții mei, le-aș fi poruncit să își curețe dinții cu siwak înainte de fiecare rugăciune şi să amâne rugăciunea Isha până după jumătatea nopții.” (Al-Hakim în Al-Mustadrak ‘ala As-Sahihain)

■ Trecerea degetelor prin barbă. Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Atunci când Profetul (ﷺ) realiza abluţiunea, lua un pumn de apă şi îşi umezea barba trecându-şi degetele prin ea şi spunând: «Domnul meu Cel Atotputernic și Preaînalt mi-a poruncit să procedez astfel.»” (Abu Dawud)

■ Frecarea membrelor atunci când sunt spălate. ʻAbd Allah ibn Zaid (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Profetului (ﷺ) i-au fost aduse două treimi dintr-un mudd (de apă), iar el a realizat abluţiunea şi a început să își frece antebrațele.” (Ibn Hibban)

■ Perfecționarea abluțiunii pentru a lărgi semnele strălucitoare de pe față – depășind linia părului atunci când aceasta este spălată - și de pe membre – depășind coatele sau gleznele atunci când sunt spălate brațele sau picioarele. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„(...) Veți avea semne strălucitoare pe frunți și membre în Ziua Judecății, iar acest lucru se va datora abluțiunilor voastre perfecte. Acela dintre voi care își poate lărgi semnele strălucitoare, să o facă!” (Muslim)

■ Curățarea intervalelor dintre degete. Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Atunci când realizați abluţiunea, curăţaţi-vă intervalele dintre degetele de la mâini şi cele de la picioare!” (Al-Hakim în Al-Mustadrak ‘ala As-Sahihain)

■ Aspirarea apei (pe nas) cât mai profund posibil, cu excepţia cazului în care cel care realizează abluțiunea postește. Laqit ibn Sabirah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat de la tatăl său că acesta a spus:

„Am spus: «O, Trimis al lui Allah, vorbește-mi despre abluțiune (wuḍū’).» Profetul (ﷺ) a spus: «Realizează abluțiunea în cel mai bun mod cu putință, curăță-ți intervalele dintre degete şi realizează istinshāq (aspirarea apei pe nas) cât mai profund, cu excepția cazului în care postești.»” (Ibn Khuzaimah)

■ Evitarea risipei de apă atunci când este realizată abluțiunea. ʻAbd Allah ibn ʻAmr (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Mesagerul lui Allah (ﷺ) a trecut pe lângă Saʻd în timp ce acesta realiza abluțiunea și i-a spus: «Ce este această risipă?!» El a întrebat: «Poate exista risipă în abluțiune?» Profetul (ﷺ) a răspuns: «Da, chiar și dacă te afli pe malul unei ape curgătoare.»” (Ahmad)

Modelul nostru de urmat în această chestiune este Mesagerul nostru (ﷺ), iar Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el!), ilustrul său companion, a relatat:

„Mesagerul lui Allah (ﷺ) realiza baia rituală cu o sāʻ de apă şi realiza abluţiunea cu un mudd (de apă).” (Muslim)

■ Realizarea de rugi după abluţiune. ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus:

„Oricine realizează abluţiunea şi o realizează în mod perfect, iar apoi spune: «Ash-hadu an lā ilāha ill-Allah wahdahu laa sharika lah, wa ash-hadu anna Mohammedan ‘abduhu wa rasuluhu. Allāhumma aj‘alni min at-tawābin wa aj‘alni min al-mutatahhirina» (Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, Care nu are parteneri, şi mărturisesc că Mohammed este Robul și Mesagerul Său. O, Allah, fă-mă dintre cei care se căiesc şi dintre cei care se purifică!) (să știe că) se vor deschide pentru el cele opt porţi ale Paradisului pentru a putea intra pe oricare dintre ele doreşte.” (At-Tirmidhi)

■ Realizarea a două raka’āt (unități de rugăciune) după abluțiune. ʻUqbah ibn ʻAmir (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus:

„Nu există niciun musulman care efectuează abluţiunea şi o face bine, după care se ridică şi efectuează două rakʻāt (unităţi de rugăciune), îndreptându-se pe el însuşi şi inima sa către Allah, fără ca Paradisul să nu fie prescris pentru el.” (Muslim)

De asemenea, Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (ﷺ) i-a spus lui Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) la rugăciunea Fajr:

„«Vorbește-mi despre cea mai bună faptă pe care ai făcut-o după acceptarea islamului, deoarece ţi-am auzit paşii în fața mea în Paradis.» Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) a răspuns: «Nu am făcut nimic demn de menționat cu excepția faptului că ori de câte ori am efectuat abluțiunea ziua sau noaptea m-am rugat după efectuarea ei atât cât mi-a fost scris să mă rog.»” (Al-Bukhari)

Lucrurile care anulează abluţiunea

■ Orice trece prin părţile intime sau anus, aşa cum sunt urina și fecalele. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Nu vă apropiaţi de rugăciune (as-salāh) atunci când sunteţi beţi, ca să ştiţi ce spuneţi (lui Allah), nici atunci când sunteţi necurățați - doar dacă sunteţi călători pe drum - până ce nu vă veţi purifica (...)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:43]

■ Gazele intestinale eliminate prin anus, cu sau fără zgomot. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus într-un hadith relatat de către Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!):

„«Rugăciunea unei persoane care face hadath nu este acceptată până când nu realizează abluţiunea.» Un om dintre Hadaramut l-a întrebat pe Abu Hurairah: «Ce este hadath?», iar Abu Hurairah a răspuns: «Hadath înseamnă a flatula.»” (Al-Bukhari)

■ Lichidul preseminal – care este secretat atunci când bărbatul simte dorință carnală, apărând atunci când acesta se gândește la o femeie sau o atinge – și lichidul prostatic – care este secretat ca urmare a unei boli. ʻAli (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Eram dintre cei care suferă de madhi (secreții uretrale) și i-am cerut lui Miqdad (sclavul meu) să îl întrebe pe Trimisul lui Allah (ﷺ) cu privire la acest lucru. El (ﷺ) a spus: «Cel care se află în această situație trebuie să efectueze abluțiunea.»” (Al-Bukhari)

Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Semenul necesită ghusl (baia rituală), iar madhi (lichidul preseminal) necesită wuḍū’ (abluțiune).” (Ahmad)

■ Metroragia, care reprezintă orice sângerare uterină sau vaginală ce apare în afara perioadei menstruale. Fatimah bint Abu Hubaish (Allah să fie mulțumit de ea!) suferea de sângerări prelungite în afara perioadei menstruale, iar Mesagerul lui Allah (ﷺ) i-a spus:

„Dacă este sânge menstrual, atunci este de culoare închisă și este ușor de recunoscut (de către femei). Dacă acesta este cazul, atunci întrerupe rugăciunea, însă dacă nu este așa și este diferit, atunci realizează abluțiunea și roagă-te!” (Ibn Hibban)

■ Somnul profund în timpul căruia este pierdută conștiința. ʻAli (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus:

„Cei doi ochi sunt cureaua anusului, iar cel care adoarme profund să realizeze abluţiunea.” (Abu Dawud)

În plus, într-un hadith privitor la curățarea peste încălțăminte, Safwān ibn al-ʻAssal Muradi (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„În timp ce ne aflam într-o călătorie, Mesagerul lui Allah (ﷺ) ne-a poruncit să nu ne scoatem șosetele timp de trei zile și trei nopți (atunci când realizăm abluțiunea) decât pentru janābah, însă nu și atunci când defecăm, urinăm sau dormim.” (At-Tirmidhi)

Pe de altă parte, starea de somnolenţă fără pierderea conștiinței nu anulează abluțiunea. Anas ibn Malik (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„În timpul vieții Profetului (ﷺ), companionii săi obișnuiau să aștepte atât de mult rugăciunea din timpul nopții încât li se clătinau capetele (de somn). Apoi, ei se rugau fără a realiza abluțiunea.” (Abu Dawud)

■ Pierderea rațiunii sau a conștiinței ca urmare a demenței, epilepsiei, leșinului, medicamentelor sau a intoxicației, dat fiind că deplinătatea facultăților mintale reprezintă o condiţie a înregistrării oricărui act de adorare. ʻAishah (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat că Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Faptele a trei persoane nu sunt înregistrate: cele ale persoanei care doarme, până când se trezește; cele ale copilului, până când crește (ajunge la pubertate) și cele ale persoanei care nu se află în deplinătatea facultăților mintale, până când își revine.” (Ibn Hibban)

■ Contactul direct al mâinii cu organul genital. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Dacă un bărbat îşi atinge penisul, trebuie să își refacă abluțiunea, iar dacă o femeie îşi atinge vulva, trebuie să își refacă abluțiunea.” (Ahmad)

Profetul Mohammed (ﷺ) a spus, de asemenea:

„Cel care își atinge penisul nu trebuie să realizeze rugăciunea până când nu realizează abluțiunea.” (Abu Dawud)

În plus, Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Dacă unul dintre voi își atinge membrul sexual cu mâna fără a exista nicio pânză sau alt material între cele două, să realizeze abluțiunea!” (Sahih Al-Jāmi’ah)

Unii învățați sunt de părere că, dacă un bărbat își atinge membrul sexual, acest lucru nu anulează abluțiunea sa, iar ei folosesc drept argument în acest sens următorul hadith:

„Un bărbat l-a întrebat pe Mesagerul lui Allah (ﷺ) dacă faptul că și-a atins penisul cu mâna i-a anulat abluțiunea, iar el (ﷺ) i-a răspuns: «Nu, aceasta este doar o parte din tine.»” (Ibn Hibban) 

Cineva l-a întrebat pe Sheikh ibn ʻUthaimīn (Allah să aibă milă de el!) dacă o femeie care își spală copilul atunci când se află în stare de impuritate trebuie să își refacă abluțiunea. El (Allah să aibă milă de el!) a răspuns:

„Dacă o femeie își spală copilul, indiferent dacă este băiat sau fată, și atinge părțile private ale acestuia, ea nu trebuie să realizeze abluțiunea, ci doar să își spele mâna, deoarece atingerea părților private fără dorință nu necesită abluțiune. Este binecunoscut faptul că, atunci când o femeie își spală copiii, dorința nici măcar nu îi trece prin minte. Astfel, dacă ea își spală copilul, trebuie doar să își spele mâna pentru a îndepărta orice najāsah (impuritate) pe care o poate avea, însă nu trebuie să realizeze abluțiunea.” (Majmū Fatāwa Ibn ʻUthaimīn)

Lucrurile care anulează abluțiunea în opinia unora dintre învățați

■ Orice elimină ființa umană prin alte căi decât cele două orificii naturale, așa cum sunt sângele, voma și hemoragia nazală.

■ Atingerea unei femei cu dorință.

■ Spălarea unui mort.

În aceste cazuri, este preferabilă realizarea abluțiunii pentru a evita controversele.

■ Dacă o persoană are îndoieli cu privire la hadath, nefiind sigură dacă a eliminat sau nu gazele intestinale în timpul rugăciunii, ea nu trebuie să își refacă abluțiunea până când nu este convinsă că a pierdut-o. Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Dacă unul dintre voi se roagă și simte ceva în dosul lui, însă nu știe dacă și-a anulat sau nu wuḍū’ (abluțiunea), el nu trebuie să își întrerupă rugăciunea decât dacă aude un zgomot sau simte un miros.” (Muslim)

Acest hadith face referire la situația în care o persoană nu este sigură dacă a flatulat sau nu. Astfel, dacă ea s-a purificat și nu este sigură dacă a flatulat sau nu, purificarea sa rămâne valabilă. Pe de altă parte, dacă este sigură că a flatulat, atunci trebuie să își refacă abluțiunea.

Cazurile în care abluţiunea este recomandată

■ Înainte de culcare. Al-Bara ibn ‘Azib (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„«Atunci când mergi la culcare, realizează abluţiunea la fel cum o faci înainte de rugăciune, întinde-te pe partea dreaptă şi spune: „Allāhumma aslamtu nafsi ilaika, wa fawwadtu ’amrī ilaika, wa aljā’tu zahri ilaika, rahbatun wa raghbatun ilaika, la mālja’a wa lā manjā Minka illa Ilaika, āmantu bi-kitabika alladhī anzalta wa bi-nabiyyika alladhi arsalta” (O, Allah, Îţi încredinţez sufletul meu şi Îţi încredinţez chestiunile mele. Îmi întorc faţa către Tine şi îmi pun încrederea în Tine, cu speranţă şi teamă de Tine. Cu adevărat, nu există un adăpost sau refugiu sigur de Tine, ci numai cu Tine. Cred în Cartea Ta, pe care Tu ai revelat-o şi în Profetul Tău, pe care Tu l-ai trimis!). Dacă (îți este scris să) mori în acea noapte, vei muri în religia islamului. Astfel, acestea să fie ultimele tale cuvinte (înainte să mergi la culcare)!» Al-Bara a adăugat: «În timp ce memoram aceasta, am spus: „wa bi-rasulika alladhi arsalta” (Și în Mesagerul Tău, pe care Tu l-ai trimis!). Profetul (ﷺ) a spus: „Nu! Spune: «wa bi-nabiyyika alladhi arsalta» (Și în Profetul Tău, pe care Tu l-ai trimis!).»” (Al-Bukhari)

■ Atunci când cineva doreşte să mănânce, să bea sau să doarmă după actul sexual. ‘Ammar ibn Yasir (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Trimisul lui Allah (ﷺ) i-a acordat persoanei care se află în stare de impuritate majoră (junub) permisiunea de a realiza abluțiunea pentru a mânca, a bea sau a dormi, la fel cum o realizează pentru rugăciune.” (At-Tirmidhi)

Același lucru este valabil pentru cel care dorește să repete actul sexual cu soția sa. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Atunci când unul dintre voi întreține relații sexuale cu soția sa, iar apoi dorește să o facă din nou, să realizeze abluțiunea!” (Muslim)

■ Înainte de abluțiunea totală (este încurajată). ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat:

„Atunci când Mesagerul lui Allah (ﷺ) realiza ghusl (baia rituală) din cauza faptului că se afla în stare de impuritate majoră (junub), el începea spălându-și mâinile, după care își turna apă cu mâna dreaptă peste mâna stângă și își spăla părțile private. Apoi, efectua abluțiunea la fel cum o efectua pentru rugăciune. Apoi, lua puțină apă și își freca rădăcinile părului cu degetele, iar când era sigur că acestea erau umezite în mod corespunzător, își turna trei pumni de apă pe cap, după care își turna apă pe restul corpului, după care își spăla picioarele.” (Muslim)

■ Înainte de fiecare rugăciune. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Dacă nu aș fi considerat că este prea greu pentru adepții mei, le-aș fi poruncit să își curețe dinții cu siwak înainte de fiecare rugăciune şi să amâne rugăciunea Isha până după jumătatea nopții.” (Al-Hakim în Al-Mustadrak ‘ala As-Sahihain)

Câteva dintre lucrurile nepermise care sunt comise în timpul abluțiunii

■ Exprimarea intenţiei de a realiza abluțiunea cu voce tare. Ibn Al-Qaiyym (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„Profetul (ﷺ) nu obişnuia să spună (cu voce tare) la începutul abluţiunii: «Intenționez să mă purific sau să intru în starea care îmi permite realizarea rugăciunii.» Nici el (ﷺ) și nici companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!) nu au făcut acest lucru și nu există nicio relatare în acest sens, nici autentică și nici slabă, nici măcar o singură literă.”

Sheikh al-Islam Ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!) a spus:

 „În conformitate cu consensul învățaților, intenția de a se purifica (realizând abluțiunea), de a realiza baia rituală (ghusl) sau abluțiunea uscată (tayammum), cea de a realiza rugăciunea, de a oferi caritatea anuală obligatorie, de a realiza o ispăşire sau orice alt act de adorare nu trebuie să fie exprimată verbal. Învățații au fost în unanimitate de acord cu faptul că locul intenției se află în inimă. Prin urmare, dacă o persoană spune în mod neintenționat un lucru care este opusul a ceea ce are în inimă, cea care va fi luată în considerare va fi intenția lui din inimă și nu ceea ce a exprimat verbal.” (Al-Fatāwa Al-Kubrā - Sheikh al-Islam Ibn Taymiyyah – Allah să aibă milă de el! – Kitab At-Tahārah, p. 213)

■ Rostirea de rugi atunci când sunt spălate diferitele membre în timpul abluțiunii. De exemplu, unii oameni spun atunci când își spală mâna dreaptă: „O, Allah! Fă-mă să iau cartea faptelor mele în mâna dreaptă în Ziua Judecății!”, sau atunci când își spală fața: „O, Allah! Fă ca chipul meu să strălucească în Ziua în care unele chipuri vor străluci!”.

Ibn Al-Qaiyym (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„Nu există dovezi că Trimisul lui Allah (ﷺ) ar fi spus altceva în timp ce realiza abluțiunea în afară de menționarea Numelui lui Allah (spunând «Bismi-Llah»). Toate ahadith-urile legate de rugile care se fac în timpul abluțiunilor sunt false sau fabricate. Mesagerul lui Allah (ﷺ) nu a spus nimic din toate acestea și nu și-a învățat comunitatea nimic în sensul acesta. Singurul lucru verificat pe care îl spunea la începutul abluțiunii era «Bismi-Llah» (În Numele lui Allah!), iar la finalul ei spunea: «Ash-hadu an lā ilāha ill-Allah wahdahu laa sharika lah, wa ash-hadu anna Mohammedan ‘abduhu wa rasuluhu. Allāhumma aj‘alni min at-tawābin wa aj‘alni min al-mutatahhirina» (Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah Unicul, Care nu are parteneri, şi mărturisesc că Mohammed este Robul și Mesagerul Său. O Allah, fă-mă dintre cei care se căiesc şi dintre cei care se purifică!).”

■ Ștergerea gâtului după ce a fost șters capul. Sheikh al-Islam Ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„Nu există dovezi că Profetul (ﷺ) şi-ar fi șters gâtul în timp ce realiza abluțiunea şi nu a fost înregistrat niciun hadith autentic în acest sens. Mai mult decât atât, ahadith-urile autentice în care este descrisă abluţiunea Profetului (ﷺ) nu menționează nicăieri că el (ﷺ) și-ar fi șters gâtul. Prin urmare, majoritatea învățaților musulmani sunt de părere că această acţiune nu este recomandabilă, iar cei care o recomandă se bazează în acest sens pe un hadith care merge înapoi până la Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!), al cărui lanț de relatatori este slab și care arată că Trimisul lui Allah (ﷺ) şi-a șters capul până la ceafă. Un astfel de hadith nu trebuie să fie folosit drept argument, deoarece acesta contrazice relatările autentice, iar învățații sunt în unanimitate de acord că abluțiunea celui care nu își șterge gâtul este valabilă.” (Al-Fatāwa Al-Kubrā de Sheikh al-Islam Ibn Taymiyyah – Allah să aibă milă de el! – Kitab At-Tahārah, p. 280)

■ Lipsa de perfecționare a abluțiunii. Un companion al Profetului (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Profetul Mohammed (ﷺ) a văzut o persoană rugându-se, însă o parte a piciorului ei de dimensiunea unei monezi nu fusese spălată (apa nu ajunsese la ea). (Când a observat aceasta,) Profetul (ﷺ) i-a cerut să își repete abluţiunea şi rugăciunea.” (Ahmad)

■ Repetarea abluţiunii fără să fi fost anulată cea de dinainte și fără a realiza nicio rugăciune între cele două abluțiuni. Sheikh al-Islam Ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„Învățații în Jurisprudență au discutat cazul celui care realizează rugăciunea după prima abluțiune, dacă este sau nu recomandat ca el să își reînnoiască abluţiunea. În ceea ce îl privește pe cel care nu a realizat nicio rugăciune după efectuarea abluțiunii, el nu este sfătuit să își refacă abluțiunea, deoarece aceasta ar fi considerată o inovație care contrazice Sunnah (Tradiția Profetului – ﷺ) şi practica musulmanilor din timpul Profetului (ﷺ) și până în prezent.”

■ Spălarea membrelor de mai mult de trei ori în timpul abluţiunii, deoarece această practică ar intra în conflict cu instrucțiunile Profetului lui Allah (ﷺ), care a spus:

„Cel care aduce o inovaţie în această chestiune a noastră (adică islamul), care nu este parte a acesteia, va avea aceasta respinsă (de către Allah).” (Al-Bukhari)

■ Faptul că atunci când o impuritate atinge hainele sau corpurile lor, unii oameni nu se limitează la a îndepărta murdăria (spălând zona), ci ei cred că este absolut necesar să își refacă abluţiunea, însă acest lucru nu este adevărat. În acest caz, trebuie curățat doar locul de pe haină sau corp care a fost atins de impuritate și nu trebuie să fie refăcută abluțiunea, deoarece nu a avut loc nimic care să o anuleze.

■ Faptul că atunci când își spală fața în timpul abluțiunii, unii oameni nu au grijă să spele întreaga suprafață a feței, neglijând mai ales zona din apropierea urechilor. Cu toate acestea, este necesară spălarea întregii suprafețe a feței, acordând o atenție deosebită zonei dintre barbă şi urechi.

■ Faptul că unele femei își lasă oja pe unghii, iar aceasta împiedică apa să ajungă la ele. Atunci când unghiile sunt acoperite de aceste straturi impermeabile abluțiunea este incompletă şi, drept urmare, aceasta nu este valabilă. Rugăciunea realizată cu o astfel de abluțiune este, de asemenea, invalidă, iar ea trebuie refăcută. Aceeași regulă se aplică în cazul oricărei persoane care are pe oricare dintre membrele care trebuie spălate în timpul abluţiunii ceva care împiedică apa să ajungă la ele, cu excepţia cazului în care are o scuză legală.

■ Unii oameni cred că este necesară spălarea organelor genitale la fiecare abluțiune, ceea ce este fals. Adevărul este că acest lucru este obligatoriu doar pentru cel care a urinat sau defecat. În ceea ce îl privește pe cel care a flatulat sau a adormit, el nu este obligat să își spele părțile private și își poate realiza abluțiunea în mod direct.

Câteva fatāwa cu privire la abluțiune

Întrebare:

Dacă o persoană realizează abluţiunea şi își începe rugăciunea, iar în timpul acesteia are impresia că simte ceva (în dosul ei), devine rugăciunea sa invalidă sau nu?

Răspuns:      

Simpla impresie nu anulează abluțiunea, iar cel care are îndoieli cu privire la acest lucru (dacă a flatulat sau nu), nu trebuie să își întrerupă rugăciunea. Dovada în acest sens este hadith-ul autentic în care Profetul Mohammed (ﷺ) a fost întrebat cu privire la un om care a avut impresia că a flatulat în timpul rugăciunii, iar el (ﷺ) a răspuns:

„El nu trebuie să își întrerupă rugăciunea decât dacă aude un zgomot sau simte un miros.” (Al-Bukhari)

Pe de altă parte, dacă cineva este sigur că a ieşit urină din organul lui genital, abluțiunea sa este anulată, iar el trebuie să își curețe penisul cu apă și să își refacă abluțiunea, cu excepţia cazului în care suferă de incontinență urinară (situație în care rugăciunea va fi validă dacă este făcut tot ceea ce este poruncit în acest caz). (Al-Fatāwa Al-Kubrā de Sheikh al-Islam Ibn Taymiyyah – Allah să aibă milă de el! – Kitab At-Tahārah, p. 281)

Întrebare:   

Dacă un bărbat își sărută sau îmbrățișează soția şi emite, ca urmare a acestui fapt, lichid preseminal, trebuie să repete abluţiunea?

Răspuns:      

În acest caz, abluțiunea este anulată, iar el trebuie să își spele organul genital şi să își refacă abluţiunea. (Al-Fatāwa Al-Kubrā de Sheikh al-Islam Ibn Taymiyyah – Allah să aibă milă de el! – Kitab At-Tahārah, p. 294)

Întrebare:   

Este valabilă rugăciunea unui bărbat care suferă de un flux continuu de puroi ce iese din organul său genital?

Răspuns:      

În acest caz, rugăciunea nu trebuie să fie abandonată, ci ea trebuie să fie efectuată în cel mai bun mod cu putință. Astfel, dacă ieşirea puroiului nu se opreşte nici măcar pentru timpul necesar realizării abluţiunii şi a rugăciunii, acestea trebuie efectuate chiar și în acest caz. Însă, trebuie să fie folosită o pânză pentru a evita ca puroiul să se împrăștie. (Al-Fatāwa Al-Kubrā de Sheikh al-Islam Ibn Taymiyyah – Allah să aibă milă de el! – Kitab At-Tahārah, p. 310)

Întrebare:

Este baia rituală (ghusl) suficientă astfel încât să nu mai fie necesară realizarea abluţiunii?

Răspuns:      

În cazul în care baia rituală (ghusl) este obligatorie pentru o persoană, este recomandată începerea acesteia cu realizarea abluțiunii. Cu toate acestea, trebuie să fie evitată atingerea părţilor intime, deoarece, în caz contrar, abluțiunea va fi anulată. Pe de altă parte, dacă persoana realizează baia rituală (ghusl) respectând ordinea în care trebuie spălate membrele în timpul abluțiunii, acest lucru va fi suficient, cu Voia lui Allah, şi nu va mai fi necesară realizarea abluţiunii. (Fatāwa islamice ale unui grup de învățați)

Ştergerea (cu mâna udă) peste khuff^[2] sau orice altceva similar, așa cum sunt șosetele sau sandalele

Există numeroase ahadith cu privire la permisiunea de a se șterge peste încălțăminte, iar unul dintre ele este cel relatat de Hammām ibn al-Hārith (Allah să fie mulțumit de el!), care a spus:

„L-am văzut pe Jarir ibn ʻAbd Allah urinând, iar apoi a realizat abluțiunea trecându-și mâinile umede peste încălțăminte, după care s-a ridicat pentru a se ruga. Atunci când l-am întrebat cu privire la acest lucru, el a răspuns: «L-am văzut pe Trimisul lui Allah (ﷺ) făcând același lucru.»” (Al-Bukhari)

Dacă atunci când s-a încălțat se afla în stare de puritate, este mai bine pentru o persoană ca, atunci când dorește să își refacă abluțiunea, să își șteargă șosetele cu mâinile umede în loc să le scoată pentru a își spăla picioarele, în conformitate cu hadith-ul în care Al-Mughirah ibn Shu‘bah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Într-o noapte, mă aflam în călătorie alături de Trimisul lui Allah (ﷺ), iar el m-a întrebat: «Ai apă cu tine?» Am răspuns: «Da.» El (nobilul Profet) (ﷺ) a descălecat și a dispărut în întunericul nopții, apoi s-a întors și i-am turnat apă din recipientul (în care o aveam). El (ﷺ) și-a spălat fața și, din cauza faptului că purta o haină de lână, nu și-a putut scoate mâinile (din mâneci) decât prin partea de jos a acesteia, după care și le-a spălat și s-a șters peste cap cu mâinile umede. Atunci m-am grăbit să îi scot încălțămintea, însă el (ﷺ) mi-a spus: «Las-o, deoarece picioarele mele erau curate atunci când am încălțat-o!», iar apoi s-a șters cu mâinile umede peste ea.” (Muslim)

Regulile cu privire la ștergerea peste khuff și zonele care trebuie să fie șterse

Ștergerea peste încălțăminte este o permisiune pe care Allah Preaînaltul le-a acordat-o robilor Săi și o ușurare pentru ei. Atunci când aceasta este realizată, trebuie să fie ștearsă numai partea superioară a șosetelor, deoarece acesta a fost modul în care a procedat Profetul Mohammed (ﷺ). Al-Mughirah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„L-am văzut pe Trimisul lui Allah (ﷺ) ștergând partea superioară a încălțămintei sale.” (Abu Dawud)

ʻAli (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat în același sens:

„Dacă religia ar fi fost bazată pe opinii, ar fi fost considerată mai importantă ștergerea părții inferioare a încălțămintei, însă l-am văzut pe Trimisul lui Allah (ﷺ) ștergând partea superioară a încălțămintei sale.” (Abu Dawud)

Condiţiile ștergerii peste khuff sau orice altceva similar

1. Șosetele sau orice altceva similar trebuie să fie încălțate după realizarea abluțiunii, în conformitate cu hadith-ul în care Al-Mughirah ibn Shu‘bah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„(...) m-am grăbit să îi scot încălțămintea, însă el (ﷺ) mi-a spus: «Las-o, deoarece picioarele mele erau curate când am încălțat-o!», iar apoi s-a șters cu mâinile umede peste ea.” (Muslim)

2. Șosetele sau orice altceva similar trebuie să fie curățate de orice impuritate. În caz contrar, nu este permisă ștergerea peste acestea și nici purtarea lor în timpul rugăciunii până când nu sunt curățate de impurități. Abu Saʻid al-Khudri (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Într-o zi, în timp ce ne rugam în spatele Mesagerului lui Allah, el (ﷺ) și-a scos sandalele și le-a așezat în stânga sa, iar atunci când oamenii au văzut acest lucru, și-au scos și ei sandalele. După ce Mesagerul lui Allah (ﷺ) și-a terminat rugăciunea, el (ﷺ) i-a întrebat: «Ce v-a făcut să vă scoateți sandalele?», iar ei au răspuns: «Am văzut că tu ți-ai scos sandalele, așa că le-am scos și noi pe ale noastre.» Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus atunci: «Nu le-am scos pentru că ar fi un rău în asta, ci pentru că Gabriel a venit la mine și mi-a spus că se afla o impuritate pe ele. Când unul dintre voi vine la moschee, să se uite la sandalele sale, iar dacă vede că se află vreo impuritate pe ele, să o îndepărteze!” (Ibn Hibban)

3. Ștergerea peste șosete sau orice altceva similar trebuie făcută numai în timpul abluțiunii realizate ca urmare a unei impurități minore. Astfel, atunci când este necesară abluțiunea totală, aceasta nu este suficientă. Safwān ibn Assāl (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Pe când ne aflam într-o călătorie, Trimisul lui Allah (ﷺ) ne-a poruncit să nu ne scoatem șosetele din piele (khuff) timp de trei zile (pentru a efectua abluțiunea), cu excepţia cazului în care ne aflăm în stare de impuritate majoră (junub), însă nu și în cazul în care urinăm, defecăm sau dormim.” (At-Tirmidhi)

4. Trebuie să fie respectat termenul limită pentru ștergerea cu mâinile umede peste khuff, care este de 24 de ore pentru rezident și 72 de ore pentru călător. ʻAli ibn Abu Tālib (Allah să fie mulţumit de el!) a răspuns atunci când a fost întrebat cu privire la limita de timp pentru ștergerea cu mâinile umede peste khuff:

„Profetul (ﷺ) a fixat termenul limită (pentru ștergerea cu mâinile umede peste khifaf - pluralul cuvântului khuff) de trei zile și trei nopți pentru călător și o zi și o noapte pentru rezident.” (Muslim)

5. Este obligatoriu ca șosetele sau orice altceva similar să acopere toată zona piciorului care trebuie să fie spălată atunci când este realizată abluțiunea.

Descrierea ștergerii peste khuff sau orice altceva similar

După ce șosetele sau orice altceva similar sunt încălțate în stare de puritate, este permisă ștergerea peste acestea de fiecare dată când cineva dorește să realizeze abluțiunea, nefiind necesară scoaterea lor pentru a îşi spăla picioarele. Aceasta se face trecând mâna dreaptă umedă peste piciorul drept, începând de la degete și până unde începe piciorul și trecând mâna stângă umedă peste piciorul stâng, începând de la degete și până unde începe piciorul, fiecare de câte o singură dată.

Termenul limită pentru ștergerea cu mâinile umede peste khuff sau orice altceva similar

■ Acesta este de trei zile şi trei nopţi pentru călător şi o zi şi o noapte pentru rezident. ʻAli ibn Abu Tālib (Allah să fie mulţumit de el!) a răspuns atunci când a fost întrebat cu privire la limita de timp pentru ștergerea cu mâinile umede peste khuff:

„Profetul (ﷺ) a fixat termenul limită (pentru ștergerea cu mâinile umede peste khifaf - pluralul cuvântului khuff) de trei zile și trei nopți pentru călător și o zi și o noapte pentru rezident.” (Muslim)

■ Această perioadă începe în momentul ștergerii peste șosete pentru prima dată după ce a fost anulată abluțiunea (din cauza unei impurități minore) (în conformitate cu opinia celor mai de încredere învățați) şi se termină după douăzeci şi patru de ore pentru rezident şi şaptezeci şi două de ore pentru călător.

Cazurile în care nu este permisă ștergerea cu mâinile umede peste khuff sau orice altceva similar

■ Starea de impuritate majoră (junub), conform hadith-ului în care Safwān ibn Assāl (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Pe când ne aflam într-o călătorie, Trimisul lui Allah (ﷺ) ne-a poruncit să nu ne scoatem șosetele din piele (khuff) timp de trei zile (pentru a efectua abluțiunea), cu excepţia cazului în care ne aflăm în stare de impuritate majoră (junub), însă nu și în cazul în care urinăm, defecăm sau dormim.” (At-Tirmidhi)

■ Expirarea perioadei în care este permisă ștergerea peste șosete, care este de o zi și o noapte pentru rezident și trei zile și trei nopți pentru călător. ʻAli ibn Abu Tālib (Allah să fie mulţumit de el!) a răspuns atunci când a fost întrebat cu privire la limita de timp pentru ștergerea cu mâinile umede peste khuff:

„Profetul (ﷺ) a fixat termenul limită (pentru ștergerea cu mâinile umede peste khifaf - pluralul cuvântului khuff) de trei zile și trei nopți pentru călător și o zi și o noapte pentru rezident.” (Muslim)

■ Scoaterea uneia sau a ambelor şosete.

Ștergerea peste atele sau orice altceva similar

A fost prescrisă ștergerea peste atele sau orice altceva similar care este folosit pentru bandajarea rănilor sau a arsurilor etc. Jabir (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Am plecat într-o călătorie, iar unul dintre noi s-a rănit la cap cu o piatră. Apoi, el a avut un vis umed. El i-a întrebat pe cei alături de care călătorea: «Considerați că pot beneficia de îngăduința de a efectua tayammum?» Ei i-au răspuns: «Nu credem că poți beneficia de această îngăduință, pentru că ai apă la dispoziție.» Omul a făcut baie și a murit. Când ne-am întors la Profet (ﷺ), i-a fost povestită această întâmplare. El (ﷺ) a spus: «L-au omorât! Fie ca Allah să-i omoare! Nu puteau să întrebe dacă nu știau? Ar fi fost suficient ca el să efectueze tayammum, să apese - sau să bandajeze - (naratorul nu era sigur care dintre acestea două) rana cu o cârpă și să se șteargă peste ea, spălându-se pe restul corpului.»” (Abu Dawud)

Ștergerea peste atele sau orice altceva similar este obligatorie în timpul abluțiunii și al băii rituale, înlocuind spălarea sau ștergerea membrului afectat. De asemenea, cel care suferă de un traumatism sau o fractură și dorește să realizeze abluțiunea sau baia rituală trebuie să își spele toate membrele. Cu toate acestea, dacă el se teme că spălarea membrului afectat i-ar putea agrava rana, i-ar putea întârzia vindecarea, sau i-ar putea spori durerea, îi este permisă trecerea la etapa care presupune ștergerea cu apă (a membrelor afectate). În cazul în care consideră că aceasta ar putea reprezenta, de asemenea, un pericol pentru el, poate trece la etapa care presupune punerea unui alt bandaj peste cel existent și ștergerea cu mâna umedă peste acesta. Trebuie remarcat aici faptul că aplicarea bandajului (sub orice formă) atunci când suntem în stare de puritate nu reprezintă o condiție pentru a ne putea șterge cu mâna umedă peste el, iar celui care se află într-o astfel de situație îi este permisă ștergerea peste atele sau orice altceva similar atât timp cât scuza care îl obligă la aceasta persistă. Astfel, atunci când scuza nu mai există, el va fi obligat să își spele toate membrele.

Câteva fatāwa cu privire la ștergerea peste bandaje

Întrebare:

Există anumite condiții pentru a recurge la ștergerea peste atele? Cu alte cuvinte, ce este de făcut atunci când bandajele depășesc zona afectată? 

Răspuns:

Se poate recurge la ștergerea peste atele numai în caz de necesitate, care trebuie să fie estimată la valoarea ei adevărată. Astfel, aceasta nu se limitează la locul rănii, iar toate celelalte părți ale corpului care trebuie să fie bandajate pentru a consolida atelele sau bandajele fac parte din necesitate. („Fatāwa cu privire la ștergerea peste șosete”, Sheikh Mohammed ibn Saleh Al-ʻUthaimīn, p. 26)

Întrebare:

Putem considera pansamentele și altele asemenea ca făcând parte din categoria atelelor (în ceea ce privește regulile cu privire la acestea)? 

Răspuns:

Da, le putem considera ca atare. În plus, trebuie menționat faptul că, spre deosebire de ștergerea peste șosete, durata ștergerii peste atele nu are un termen limitat, fiind permisă atât timp cât acestea trebuie să fie purtate. În același mod, ștergerea peste atele este permisă atât în timpul abluțiunii, cât și în timpul băii rituale, spre deosebire de ștergerea peste șosete, după cum am menționat mai sus. Astfel, atunci când realizează baia rituală, musulmanul trebuie să se șteargă cu mâinile umede peste atele în același fel în care o face pentru abluțiune. („Fatāwa cu privire la ștergerea peste șosete”, Sheikh Mohammed ibn Saleh Al-ʻUthaimīn, p. 26)

Întrebare:

Cum trebuie să fie curățată atela? Ne puteți descrie în detaliu dacă trebuie să o ștergem complet sau nu? 

Răspuns:

Da, atelele trebuie să fie șterse în întregime, deoarece în mod normal înlocuitorul are statutul lucrului înlocuit, atât timp cât nu există nimic în Sunnah care să indice contrariul acestei reguli. În acest caz, ștergerea înlocuiește baia rituală și, la fel cum în timpul acesteia întregul membru trebuie să fie spălat, ștergerea trebuie să acopere întreaga atelă. În ceea ce privește ștergerea peste șosete, aceasta este o ușurare, iar Sunnah prevede că este permisă ștergerea doar a unei părți din aceasta. („Fatāwa cu privire la ștergerea peste șosete”, Sheikh Mohammed ibn Saleh Al-ʻUthaimīn, p. 27)

Baia rituală (ghusl)

Aceasta presupune spălarea întregului trup cu apă și este obligatorie în următoarele cazuri:

■ Ejacularea din plăcere cauzată de un act sexual, masturbare, un gând, un vis umed sau orice altceva o poate provoca. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Dacă sunteţi spurcați (în starea de junub - stare rezultată dintr-un contact sexual sau o scurgere seminală după care abluţiunea majoră - îmbăierea generală - este obligatorie atât pentru bărbat, cât şi pentru femeie), atunci purificaţi-vă (printr-o îmbăiere totală)! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:6]

Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Semenul necesită ghusl (baia rituală), iar madhi (lichidul preseminal) necesită wuḍū’ (abluțiune).” (Ahmad)

■ Relaţiile conjugale în care are loc penetrarea, chiar dacă nu se ajunge la ejaculare, caz în care ambii soți trebuie să realizeze baia rituală (ghusl). Profetul Mohammed (ﷺ) a spus în acest sens:

„Atunci când (bărbatul) se așază între cele patru părți ale femeii și părțile circumcise (ale bărbatului și cele ale femeii) se împreunează, baia rituală devine obligatorie.” (Muslim)

■ La finalul perioadei menstruale sau al sângerării postnatale. Allah Cel Atotputernic spune:

„Te întreabă despre (împreunarea) cu femeile în timpul menstruaţiei. Spune (o, Mohammed): «Acesta este un rău. Aşadar, staţi departe de femei în timpul menstruaţiei şi nu vă apropiaţi de ele până când nu se vor purifica (este vorba de interzicerea relaţiilor intime în această perioadă)! Iar dacă sunt curate (este vorba de sfârşitul perioadei menstruale, urmată de baia rituală, ghusl), puteţi veni la ele, aşa cum v-a poruncit Allah, căci Allah îi iubeşte pe cei care se căiesc şi îi iubeşte pe cei care se curăţesc.»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:222]

ʻAishah (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat că Fatimah bint Abu Hubaish l-a întrebat pe Profetul Mohammed (ﷺ):

„«Sufăr de sângerări persistente (între menstruații) și nu reușesc să mă purific. Ar trebui să renunț la rugăciunile mele?» Profetul Mohammed (ﷺ) i-a răspuns: «Nu, deoarece aceasta este (o scurgere dintr-o) venă (adică istihādah). Aşadar, renunță la rugăciuni numai pentru perioada cât durează în mod normal menstruaţia ta, iar apoi realizează baia rituală şi roagă-te.»” (Al-Bukhari)

În plus, ʻAishah (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat:

„Asmā’ l-a întrebat pe Mesagerul lui Allah (ﷺ) cu privire la baia rituală după menstruație, iar el (ﷺ) i-a răspuns: «Fiecare dintre voi ar trebui să folosească în acest sens apă (amestecată cu frunze) de jujubier și să se purifice în cel mai bun mod cu putință, apoi să își toarne apă pe cap și să se frece puternic până când apa ajunge la rădăcinile părului, iar apoi să își toarne apă pe restul corpului. După aceea, să ia o bucată de bumbac îmbibată cu mosc și să se purifice cu ea.» Asmā’ l-a întrebat: «Cum ar trebui să se purifice cu ea?» (Mesagerul lui Allah - ﷺ) a exclamat: «Subhān Allah (Slavă lui Allah!)», iar apoi a spus: «Te purifici cu ea!» ʻAishah i-a spus (în șoaptă): «Îți cureți cu ea urmele de sânge.» Ea (Asmā’) l-a întrebat apoi pe Mesagerul lui Allah (ﷺ) cu privire la baia rituală după actul sexual, iar el (ﷺ) i-a răspuns: «Fiecare dintre voi ar trebui să folosească în acest sens apă și să se purifice în cel mai bun mod cu putință, apoi să își toarne apă pe cap și să se frece puternic până când apa ajunge la rădăcinile părului, iar apoi să își toarne apă pe restul corpului.» ʻAishah a spus: «Cât de bune sunt femeile dintre ansari! Timiditatea lor nu le-a împiedicat să învețe religia.»” (Muslim)

■ În momentul morții. Astfel, atunci când un musulman încetează din viaţă, el trebuie să fie spălat. Umm ‘Atiyah Al-Ansariya (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat:

„Trimisul lui Allah (ﷺ) a venit la noi atunci când fiica lui a decedat şi ne-a spus: «Spălaţi-o de trei, de cinci sau de mai multe ori dacă aşa considerați necesar cu apă şi frunze de jujubier, iar la ultima spălare puneți camfor – sau puțin camfor – în apă, iar când terminați, chemați-mă!» Atunci când am terminat, l-am chemat, iar el (ﷺ) ne-a dat haqwa sa (un obiect vestimentar) şi ne-a spus: «Acoperiți-i corpul cu ea!»” (Al-Bukhari)

Descrierea completă a băii rituale (ghusl)

■ Formularea intenției în inimă de a realiza baia rituală pentru a ieși din starea de impuritate majoră (fie că este vorba despre junub, menstruație sau sângerare postnatală), iar aceasta nu trebuie să fie făcută cu voce tare.

■ Rostirea expresiei „Bismi-Llah” (În Numele lui Allah), urmată de spălarea mâinilor.

■ Spălarea părților intime și eliminarea impurităților.

■ Realizarea abluțiunii (wuḍū) la fel ca înainte de fiecare rugăciune rezervând, dacă se dorește, spălarea picioarelor pentru finalul băii rituale.

■ Turnarea apei pe cap de trei ori, trecând degetele prin păr și prin barbă, pentru ca apa să ajungă la rădăcini şi la scalp.

■ Turnarea apei pe întreg corpul, începând cu partea dreaptă și terminând cu partea stângă. Cel care face aceasta trebuie să se asigure că apa atinge axilele, urechile, buricul şi pliurile care se formează în piele la persoanele mai solide și care împiedică apa să ajungă la toate zonele corpului. Apoi, el trebuie să își spele picioarele, dacă nu a făcut aceasta în timp ce a realizat abluțiunea (wuḍū). Acest fapt a fost evidențiat într-un hadith relatat de ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!), care a spus:

„Atunci când Mesagerul lui Allah (ﷺ) realiza ghusl (baia rituală) din cauza faptului că se afla în stare de impuritate majoră (junub), el începea spălându-și mâinile, după care își turna apă cu mâna dreaptă peste mâna stângă și își spăla părțile private. Apoi, efectua abluțiunea la fel cum o efectua pentru rugăciune. Apoi, lua puțină apă și își freca rădăcinile părului cu degetele, iar când era sigur că acestea erau umezite în mod corespunzător, își turna trei pumni de apă pe cap, iar apoi își turna apă pe restul corpului, după care își spăla picioarele.” (Muslim)

Într-un alt hadith, Maimunah (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat:

„Am pus apă pentru ca Trimisul lui Allah (ﷺ) să realizeze baia rituală, iar el (ﷺ) și-a turnat apă pe mâini și le-a spălat de două sau de trei ori, apoi și-a turnat apă cu mâna dreaptă peste mâna stângă și și-a spălat părțile private, apoi și-a frecat mâna de podea. Apoi, el (ﷺ) și-a clătit gura, a aspirat apă pe nas și a suflat-o, apoi și-a spălat fața, ambele brațe și capul de trei ori, iar apoi și-a turnat apă pe restul corpului. Apoi, el (ﷺ) și-a schimbat locul, după care și-a spălat picioarele.” (Al-Bukhari)

Elementele esențiale ale băii rituale

■ Formularea intenției în inimă de a realiza baia rituală pentru a ieși din starea de impuritate majoră, fără a o pronunța cu voce tare.

■ Îndepărtarea tuturor impurităților.

■ Turnarea apei pe cap de trei ori.

■ Turnarea apei pe întreg corpul sau scufundarea în apă asigurându-se că apa atinge axilele, urechile, buricul şi pliurile care se formează în piele la persoanele mai solide. S-a relatat că Umm Salamah (Allah să fie mulțumit de ea!) i-a spus Profetului Mohammed (ﷺ):

„«O, Mesager al lui Allah, sunt o femeie care obișnuiește să își împletească părul. Trebuie să îl despletesc pentru a realiza baia rituală atunci când mă aflu în stare de impuritate majoră?» Profetul (ﷺ) i-a spus: «Nu, este suficient să îți torni apă pe cap de trei ori şi apoi să îți torni apă pe întreg corpul, iar atunci vei fi purificată.»” (Muslim)

Cazurile în care este recomandată baia rituală

■ Atunci când un nemusulman îmbrățișează islamul. Acest lucru este evidențiat de hadith-ul relatat de Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!), care a spus:

„Atunci când Thumama al-Hanafi a îmbrățișat islamul, Profetul (ﷺ) l-a trimis în grădina lui Abu Talha pentru a face o baie completă (ghusl). Acesta a făcut ceea ce i-a fost cerut, iar apoi a îndeplinit două unităţi de rugăciune și Profetul (ﷺ) a spus: «Islamul fratelui vostru este corect!»” (Ibn Khuzaimah)

■ Înainte de a asista la rugăciunea din ziua de vineri. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Este de datoria fiecărui musulman să se spele în ziua de vineri, să se curețe pe dinți și să folosească parfum, chiar dacă (pentru a face aceasta) trebuie să îl împrumute de la soția sa.” (Ahmad)

De asemenea, Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Celui care se îmbăiază în ziua de vineri şi merge la rugăciunea de vineri, apoi se roagă ceea ce i-a fost prescris şi îl ascultă pe imam până când termină predica lui, iar apoi se roagă împreună cu el, îi vor fi iertate păcatele comise între acea vineri şi vinerea de dinaintea ei şi încă trei zile.” (Muslim)

■ Înainte de a asista la rugăciunea pentru cele două sărbători (cea de la finalul postului din luna Ramadan și cea a sacrificiului), în ziua în care se termină postul din luna Ramadan, în ziua de ʻArafah și în ziua sacrificiului (ziua a zecea a lunii Dhu-l-Hijjah). Zadhān (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Un om l-a întrebat pe ʻAli (Allah să fie mulțumit de el!) cu privire la ghusl, iar el i-a răspuns: «Spală-te pe fiecare zi dacă doreşti.» Omul i-a spus: «Nu, (mă refer la) ghusl (în sensul de purificare).», iar el (ʻAli – Allah să fie mulțumit de el!) i-a spus: «(Realizează ghusl) în zilele de vineri, în ziua de ʻArafah, în ziua sacrificiului (Eid al-Adha) și în ziua de (Eid) al-Fitr.” (Al-Baihaqi, clasificat sahih de către Al-Albani în Al-Irwa’Al-Ghalil)

■ La intrarea în starea de ihrām pentru Hajj (Pelerinajul mare) sau ʻUmrah (Pelerinajul mic). Khārij ibn Zaid (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat de la tatăl său:

„Profetul (ﷺ) se dezbrăca (de hainele sale cusute pentru a le schimba cu) ihlāl şi realiza ghusl (pentru a intra în starea de ihrām).” (Ibn Khuzaimah)

■ La intrarea în Mecca, la fel cum a fost relatat în următorul hadith că proceda Ibn ʻOmar (Allah să fie mulțumit de el!):

„De fiecare dată când Ibn ʻOmar ajungea în apropierea sanctuarului din Mecca, el se oprea, recita Talbiyah și petrecea noaptea la Dhi-Tūwa, după care îndeplinea rugăciunea Fajr și realiza ghusl. Obișnuia să spună că l-a văzut pe Profetul Mohammed (ﷺ) procedând în același fel.” (Al-Bukhari)

Acţiunile interzise în starea de impuritate majoră (junub)

■ Rugăciunea. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Nu vă apropiaţi de rugăciune atunci când sunteţi beţi, ca să ştiţi ce spuneţi (lui Allah), nici atunci când sunteţi necurățați – doar dacă sunteţi călători pe drum – până ce nu vă veţi curăţa (aluzie la starea de impuritate majoră – junub – rezultată din întreţinerea de relaţii conjugale sau din poluție, după care baia rituală - ghusl - este obligatorie)! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:43]

■ Tawāf (înconjurarea Casei Sfinte - Kaʻbah). ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat:

„Mă aflam la menstruație atunci când am ajuns la Mecca, fapt pentru care nu am realizat tawāf-ul în jurul Kaʻbei și nici mersul între Safā şi Marwah. L-am informat pe Trimisul lui Allah (ﷺ) cu privire la aceasta, iar el (ﷺ) mi-a spus: «Fă tot ceea ce face un pelerin, în afară de înconjurarea Casei (Al-Kaʻbah), până ce nu te curățești (atunci când termină menstruaţia ta).»” (Al-Bukhari)

■ Atingerea sau purtarea cu sine a Cărţii Sfinte (Nobilul Coran). Abu Bakr ibn Mohammed ibn ‘Amr (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (ﷺ) le-a scris o scrisoare oamenilor din Yemen în care le-a spus:

„Nu îi este permis să atingă Coranul decât celui care se află în stare de purificare.” (Al-Baihaqi)

■ Recitarea Nobilului Coran. ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!), mama credincioșilor, a relatat:

„Trimisul lui Allah (ﷺ) a ieșit de la toaletă, iar apoi a recitat ceva din Coran. El (ﷺ) a spus: «Acest lucru este (permis) pentru cel care nu se află în stare de junub (impuritate majoră), însă celui care se află în stare de junub nu îi este permisă aceasta (recitarea), nici măcar a unui verset.»” (Ibn Baz)

■ Șederea în moschei. ʻAishah (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat:

„Trimisul lui Allah (ﷺ) a observat că fațadele caselor companionilor săi erau orientate către moschee și le-a spus: «Schimbați orientarea fațadelor acestor case dinspre moschee!» Apoi, Profetul (ﷺ) a plecat la casa lui, iar oamenii nu au făcut nimic, sperând că avea să vină o revelație care să le permită ca fațadele caselor lor să rămână așa cum erau. Cu toate acestea, Trimisul lui Allah (ﷺ) a ieșit din nou după această întâmplare și a spus: «Schimbați orientarea fațadelor acestor case dinspre moschee, deoarece nu le voi permite intrarea în moschee niciunei femei care se află în perioada menstruală și niciunei persoane (bărbat sau femeie) care se află în stare de junub (impuritate majoră)!»” (Ibn Khuzaimah)

Câteva dintre lucrurile nepermise care sunt comise în timpul băii rituale

■ După încheierea actului sexual cu soțiile lor, unii bărbați nu realizează baia rituală și nu le cer soțiilor lor să facă acest lucru decât dacă ejaculează. Cu toate acestea, baia rituală este obligatorie în ambele cazuri, deoarece Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Atunci când (bărbatul) se așază între cele patru părți ale femeii și părțile circumcise (ale bărbatului și cele ale femeii) se împreunează, baia rituală devine obligatorie.” (Muslim)

■ După încheierea actului sexual cu soțiile lor, unii bărbați doresc să întârzie baia rituală până la apropierea zorilor, fapt pentru care își petrec noaptea în stare de impuritate majoră și fără abluțiune, iar acest lucru contrazice Sunnah (Tradiția profetică). ‘Ammar ibn Yasir (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Trimisul lui Allah (ﷺ) i-a acordat persoanei care se află în stare de impuritate majoră (junub) permisiunea de a realiza abluțiunea pentru a mânca, a bea sau a dormi, la fel cum o realizează pentru rugăciune.” (At-Tirmidhi)

■ Unii oameni își petrec noaptea în stare de impuritate majoră, iar apoi se trezesc cu puţin timp înainte de răsărit şi, temându-se că nu au timp suficient pentru a realiza baia rituală înainte de revărsatul zorilor, realizează Tayammum (abluţiunea uscată) în loc de ghusl, însă acest lucru nu este permis. Sheikh-ului ʻAbd Al-ʻAzīz ibn Baz (Allah să aibă milă de el!) i-a fost adresată următoarea întrebare:

„Pot recurge la tayammum dacă mă trezesc cu puțin timp înainte de revărsatul zorilor și nu am timp suficient pentru a realiza baia rituală înainte ca Soarele să răsară (marcând finalul timpului pentru rugăciunea Fajr) sau trebuie să realizez baia rituală și să îndeplinesc rugăciunea după aceea?”, iar el (Allah să aibă milă de el!) a răspuns:

„Purifică-te în mod perfect realizând baia rituală, iar apoi îndeplinește-ți rugăciunea, deoarece în acest caz nu este permisă recurgerea la tayammum. Astfel, în acest caz se aplică regula valabilă pentru cel care este afectat de uitare sau somn, iar el trebuie să se grăbească să îndeplinească rugăciunea și tot ceea ce este necesar pentru a face permisibilă îndeplinirea ei imediat ce și-a amintit de aceasta sau s-a trezit din somn. Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus în acest sens:

«Dacă o persoană uită de o rugăciune sau adoarme (și se trezește după ce timpul pentru aceasta s-a sfârșit), ea trebuie să o îndeplinească atunci când își amintește și nu există altă ispășire în afară de aceasta într-o astfel de situație.» (Abu Dawud)

Pe de altă parte, știm că rugăciunea este acceptată numai dacă este îndeplinită în stare de puritate, conform hadith-ului în care Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

«Nicio rugăciune nu este acceptată fără abluţiune (...)» (Muslim)

În plus, cel care dispune de apă trebuie să se purifice doar cu apă și numai dacă aceasta lipsește poate recurge la tayammum, deoarece Allah Cel Atotputernic spune:

«(...) Iar dacă sunteţi bolnavi sau în călătorie, ori dacă unul dintre voi se întoarce din locul unde şi-a făcut nevoile, sau aţi atins femeile (s-a interpretat ca însemnând relațiile conjugale cu ele) şi nu găsiți apă, atunci căutaţi țărână măruntă curată (și efectuați tayammum, care constă din punerea mâinilor pe un pământ potrivit - țărână sau nisip - scuturarea lor de praf, apoi trecerea lor peste faţă şi în frecarea mâinilor până la coate; iar acesta ţine locul abluţiunii care precedă rugăciunea sau al băii rituale, în locurile unde lipsește apa) şi treceți-vă palmele peste faţă şi peste mâini, căci Allah este ʻAfūw (Atoateiertător), Ghafūr (Prea Iertător).» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:43]” (Fatāwa islamice ale unui grup de învățați)

■ Unele femei nu se grăbesc să realizeze baia rituală și să își reia rugăciunile și postul atunci când sângerarea lor postnatală se oprește înainte de a împlini cele patruzeci de zile. Sheikh ʻAbd Al-ʻAzīz ibn Baz (Allah să aibă milă de el!) a spus în acest sens:

„Dacă o femeie care tocmai a născut observă că sângerarea ei postnatală se oprește înainte de a împlini patruzeci de zile, ea trebuie să realizeze baia rituală pentru a se ruga şi a posti în timpul lunii Ramadan, fiindu-i permise, de asemenea, relațiile conjugale cu soțul ei în conformitate cu consensul învățaților. Astfel, nu a fost determinată o durată minimă pentru sângerarea postnatală.” (Fatāwa islamice ale unui grup de învățați, 1/225)

■ Unii bărbaţi întrețin relații conjugale cu soţiile lor la finalul perioadei menstruale sau al sângerării postnatale, însă înainte ca acestea să realizeze baia rituală. Sheikh ʻAbd Al-ʻAzīz ibn Baz (Allah să aibă milă de el!) a spus în acest sens:

„Relațiile conjugale ale unui bărbat cu soţia sa în timpul perioadei menstruale sunt interzise, deoarece Allah Cel Atotputernic spune:

«Te întreabă despre (împreunarea) cu femeile în timpul menstruaţiei. Spune (o, Mohammed): «Acesta este un rău. Aşadar, staţi departe de femei în timpul menstruaţiei şi nu vă apropiaţi de ele până când nu se vor curăți (este vorba de interzicerea relaţiilor intime în această perioadă)! Iar dacă sunt curate (este vorba de sfârşitul perioadei menstruale, urmată de baia rituală, ghusl), puteţi veni la ele, aşa cum v-a poruncit Allah, căci Allah îi iubeşte pe cei care se căiesc şi îi iubeşte pe cei care se curăţesc.» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:222]

Cel care comite o astfel de acţiune trebuie să ceară iertare de la Allah Cel Atotputernic și să se întoarcă la El, oferind caritate un dinar sau o jumătate de dinar drept ispăşire pentru păcatul comis, după cum a relatat Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulțumit de el!) într-un hadith colectat de imam Ahmad și autorii celor patru Sunan^[3] în care Profetul (ﷺ) a spus despre cel care întreține relaţii conjugale cu soţia lui în perioada menstruală:

«Să ofere drept caritate un dinar sau o jumătate de dinar.»

Acesta poate alege în mod liber dacă oferă un dinar sau o jumătate de dinar. În plus, el nu are dreptul să întrețină relaţii conjugale cu soţia sa imediat după încetarea sângerării, înainte ca ea să poată realiza baia rituală, deoarece Allah Preaînaltul spune:

«(...) şi nu vă apropiaţi de ele până când nu se vor purifica (este vorba de interzicerea relaţiilor intime în această perioadă)! Iar dacă sunt curate (este vorba de sfârşitul perioadei menstruale, urmată de baia rituală, ghusl), puteţi veni la ele, aşa cum v-a poruncit Allah» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:222]

Așadar, Allah Preaînaltul a interzis relațiile conjugale cu soţia până când sângerarea încetează şi ea realizează baia rituală, iar cel care întreține relații conjugale cu soția sa după încetarea sângerării, însă înainte ca ea să poată realiza baia rituală, a comis un păcat și va trebui să îl ispășească.” (Fatāwa islamice ale unui grup de învățați, 1/218)

■ Unele femei amână baia rituală atunci când perioada lor menstruală s-a terminat. Sheikh Mohammed ibn Uthaimīn (Allah să aibă milă de el!) a spus în acest sens:

„Menstruația unora dintre femei se termină în timpul uneia dintre rugăciuni, însă ele amână baia rituală sub pretextul că nu se pot purifica în mod perfect imediat ce sângerarea lor încetează. Acesta nu este un argument și nici o scuză acceptabilă, deoarece ele pot realiza minimul din ceea ce a fost prescris în timpul băii rituale pentru a putea îndeplini rugăciunea la ora prescrisă, putându-și perfecționa purificarea atunci când vor avea timp suficient pentru a face aceasta.” (citat din „Sângele Natural al Femeilor”)

■ După terminarea perioadei menstruale și realizarea băii rituale, unele femei nu îndeplinesc rugăciunea din timpul în care a început sângerarea lor. Sheikh Mohammed ibn Uthaimīn (Allah să aibă milă de el!) a spus în acest sens:

„Dacă menstruația unei femei începe după sosirea timpului unei rugăciuni, așa cum este cazul în care menstruația ei începe după ce Soarele trece de zenit (lucru care indică începutul timpului pentru rugăciunea Dhuhr), ea trebuie să îndeplinească rugăciunea Dhuhr la finalul perioadei menstruale, deoarece se afla în stare de puritate atunci când timpul acesteia a intrat, iar Allah Preaînaltul spune (în acest sens):

«(...) rugăciunea este orânduită pentru dreptcredincioşi la timpuri hotărâte!» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:103]” (Fatāwa cu privire la femei)

■ După terminarea perioadei menstruale și realizarea băii rituale, unele femei nu îndeplinesc rugăciunea din timpul în care a încetat sângerarea lor, ci o îndeplinesc pe următoarea. Sheikh Mohammed ibn Uthaimīn (Allah să aibă milă de el!) a spus în acest sens:

„Dacă femeia s-a purificat (sângerarea a încetat) în timpul unei rugăciuni şi încă mai este timp pentru a realiza o rakʻāh din aceasta înainte de sosirea următoarei rugăciuni, ea trebuie să realizeze această rugăciune, deoarece Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

«Cel care completează o rakʻāh a rugăciunii ʻAsr înainte ca Soarele să apună, va fi prins rugăciunea ʻAsr.» (Al-Bukhari şi Muslim)

Așadar, dacă o femeie se purifică în timpul rugăciunii ʻAsr sau înainte ca Soarele să răsară şi încă mai este timp pentru realizarea unei rakʻāh înainte de intrarea timpului pentru următoarea rugăciune, ea trebuie să realizeze rugăciunea ʻAsr în primul caz și rugăciunea Fajr în al doilea caz.” (Fatāwa cu privire la femei)

Abluţiunea uscată (tayammum)

Abluţiunea uscată (tayammum) este un fel de purificare ce înlocuiește abluțiunea (wuḍū) şi baia rituală (ghusl) atunci când cineva nu dispune de apă sau se află în imposibilitatea de a o utiliza, fiind permisă îndeplinirea tuturor lucrurilor care pot fi îndeplinite după efectuarea abluțiunii și a băii rituale, așa cum sunt rugăciunea, atingerea Nobilului Coran (Mus’haf-ul în limba arabă) etc. Dovada acestui lucru sunt Cuvintele lui Allah Cel Atotputernic, Care spune:

„(...) Iar dacă sunteţi bolnavi sau în călătorie, ori dacă unul dintre voi se întoarce din locul unde şi-a făcut nevoile, sau aţi atins femeile (s-a interpretat ca însemnând relațiile conjugale cu ele) şi nu găsiți apă, atunci căutaţi țărână măruntă curată (și efectuați tayammum, care constă din punerea mâinilor pe un pământ potrivit - țărână sau nisip - , scuturarea lor de praf, apoi trecerea lor peste faţă şi în frecarea mâinilor până la coate; iar acesta ţine locul abluţiunii care precedă rugăciunea sau al băii rituale, în locurile unde lipsește apa) şi treceți-vă palmele peste faţă şi peste mâini, căci Allah este ʻAfūw (Atoateiertător), Ghafūr (Prea Iertător).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:43]

Cazurile în care este permisă efectuarea abluțiunii uscate

■ Absenţa apei, deoarece Allah Cel Atotputernic spune:

„(...) (dacă) nu găsiți apă, atunci căutaţi țărână măruntă curată (și efectuați tayammum, care constă din punerea mâinilor pe un pământ potrivit - țărână sau nisip - , scuturarea lor de praf, apoi trecerea lor peste faţă şi în frecarea mâinilor până la coate; iar acesta ţine locul abluţiunii care precedă rugăciunea sau al băii rituale, în locurile unde lipsește apa) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:43] 

ʻImrān ibn Husein (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah (ﷺ) a văzut un om care stătea singur și nu s-a rugat alături de ceilalți oameni și l-a întrebat:

„«O, cutare și cutare, ce te-a împiedicat să te rogi alături de ceilalți oameni?» El i-a răspuns: «O, Mesager al lui Allah, mă aflu în stare de impuritate majoră (junub) și nu este apă.» Profetul (ﷺ) i-a spus: «Foloseşte pământ (pentru a îndeplini tayammum), deoarece acesta va fi suficient pentru tine.»” (Al-Bukhari)

■ În cazul în care utilizarea apei este periculoasă pentru o persoană, așa cum este cazul în care aceasta este rănită sau bolnavă și se teme că utilizarea apei i-ar putea agrava rana sau i-ar putea întârzia vindecarea. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Iar dacă sunteţi bolnavi sau în călătorie, ori dacă unul dintre voi se întoarce din locul unde şi-a făcut nevoile, sau aţi atins femeile (s-a interpretat ca însemnând relațiile conjugale cu ele) şi nu găsiți apă, atunci căutaţi țărână măruntă curată (și efectuați tayammum, care constă din punerea mâinilor pe un pământ potrivit - țărână sau nisip - , scuturarea lor de praf, apoi trecerea lor peste faţă şi în frecarea mâinilor până la coate; iar acesta ţine locul abluţiunii care precedă rugăciunea sau al băii rituale, în locurile unde lipsește apa) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:43]

Jabir (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Am plecat într-o călătorie, iar unul dintre noi s-a rănit la cap cu o piatră. Apoi, el a avut un vis umed. El i-a întrebat pe cei alături de care călătorea: «Considerați că pot beneficia de îngăduința de a efectua tayammum?» Ei i-au răspuns: «Nu credem că poți beneficia de această îngăduință, pentru că ai apă la dispoziție.» Omul a făcut baie și a murit. Când ne-am întors la Profet (ﷺ), i-a fost povestită această întâmplare. El (ﷺ) a spus: «L-au omorât! Fie ca Allah să-i omoare! Nu puteau să întrebe dacă nu știau? Ar fi fost suficient ca el să efectueze tayammum, să apese - sau să bandajeze - (naratorul Musa nu era sigur care dintre acestea două) rana cu o cârpă și să se șteargă peste ea, spălându-se pe restul corpului.»” (Abu Dawud)

■ Atunci când o persoană dispune de o anumită cantitate de apă, însă are nevoie de ea în prezent sau în viitor pentru a bea sau a da altcuiva să bea, sau chiar pentru a găti, iar dacă ar folosi acea cantitate de apă pentru a se purifica, atunci și-ar face rău sieși sau unei alte persoane. În acest caz, ea poate realiza tayammum, păstrând apa pentru a putea bea sau pentru a da de băut unei alte persoane. Atunci când a fost întrebat cu privire la un călător care se află în stare de impuritate majoră în timp ce nu are decât o cantitate mică de apă la dispoziție pe care, dacă o consumă, riscă să sufere de sete, ʻAli (Allah să fie mulţumit de el!) a răspuns:

„Trebuie să recurgă la tayammum în locul băii rituale.” (Ad-Daraqutni)

■ Atunci când sunt puse în pericol viaţa, onoarea sau averea pentru a căuta apă, așa cum este cazul în care între o persoană și sursa de apă se află animale sălbatice de care aceasta se teme.

■ Atunci când este foarte frig şi persoana dispune doar de apă rece pe care nu o poate încălzi, iar ea are motive să considere că, dacă folosește apa rece, aceasta i-ar putea cauza un rău. ʻAmr ibn Al-ʻĀs (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Într-o noapte rece din timpul bătăliei de la Dhāt As-Salasil am avut un vis umed. Mi-a fost teamă că, dacă m-aș fi spălat cu apă rece, mi-aș fi pus viața în pericol, fapt pentru care am realizat tayammum şi i-am condus pe companionii mei în rugăciune. Ei i-au povestit Profetului (ﷺ) cele întâmplate, iar el (ﷺ) m-a întrebat: «O, ʻAmr, i-ai condus pe companionii tăi în rugăciune în timp ce te aflai în stare de junub?» Eu l-am informat cu privire la motivul care m-a împiedicat să realizez baia rituală şi i-am spus: «Am auzit că Allah Cel Atotputernic spune: „(...) Şi nu vă ucideți voi înșivă (prin săvârșirea de păcate care antrenează pieirea voastră în această lume sau ucigându-vă unul pe altul)! Allah este Rahīm (Prea Îndurător) cu voi!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:29]» Trimisul lui Allah (ﷺ) a râs şi nu a spus nimic.” (Abu Dawud)

Tăcerea Profetului Mohammed (ﷺ) este dovada permisiunii de a realiza acest act, deoarece el (ﷺ) nu tăcea niciodată în faţa unei acţiuni greşite.

Descrierea abluțiunii uscate

Abluțiunea uscată poate fi realizată folosind praf sau orice alt lucru similar care se găsește pe suprafața pământului. Aceasta se începe formulând în inimă intenția de a îndepărta impuritățile care au făcut-o necesară, apoi se spune „Bismi-Llah” (În Numele lui Allah) şi se loveşte praful o dată cu palmele mâinilor şi cu degetele separate. După aceea, se șterge fața cu ajutorul degetelor și mâinile până la încheieturi cu ajutorul palmelor, în conformitate cu hadith-ul în care Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Ar fi fost suficient să lovești pământul cu palmele tale, apoi să sufli (praful de pe ele) și să îți ștergi fața și mâinile.” (Muslim)

Lucrurile care anulează abluțiunea uscată

■ Tot ceea ce anulează wuḍū anulează, de asemenea, tayammum.

■ Găsirea unei surse de apă de către cel care nu dispunea de aceasta.

■ Dispariția cauzei care a făcut imposibilă utilizarea apei.

Observații

■ Dacă o persoană realizează tayammum şi se roagă, iar apoi găseşte apă sau cauza care a făcut imposibilă utilizarea apei dispare, ea nu trebuie să refacă rugăciunea, chiar dacă timpul pentru aceasta nu s-a terminat încă. Abu Saʻid Al-Khudri (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Doi oameni au plecat într-o călătorie, iar între timp a sosit timpul pentru rugăciune și nu aveau apă la dispoziție. Au realizat tayammum cu pământ curat, după care s-au rugat. Mai târziu, ei au găsit apă, iar timpul pentru rugăciunea pe care o realizaseră încă nu se terminase. Astfel, unul dintre ei a repetat abluțiunea și rugăciunea, iar celălalt nu. Mai târziu, ei i-au povestit Trimisului lui Allah (ﷺ) cele întâmplate, iar el (ﷺ) i-a spus celui care nu s-a rugat: «Tu ai urmat Sunnah și rugăciunea ta a fost suficientă pentru tine.», iar celui care a repetat rugăciunea: «Tu vei avea o răsplată dublă.»” (Abu Dawud)

■ Abluțiunea uscată a celui care găsește apă sau cauza care a făcut imposibilă utilizarea apei dispare este anulată, iar el trebuie să realizeze abluțiunea în acest caz. Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus:

„Pământul curat este un mediu de purificare pentru musulman, chiar dacă acesta nu găsește apă timp de zece ani. Apoi, dacă el găsește apă, să o folosească pe pielea lui (pentru a se purifica), deoarece acest lucru este mai bun pentru el!” (Ahmad)

■ Dacă o persoană realizează tayammum pentru a ieși din starea de impuritate majoră (junub) și se roagă, ea nu are obligaţia de a repeta rugăciunea. Cu toate acestea, atunci când găsește apă sau cauza care a făcut imposibilă utilizarea apei dispare, ea trebuie să se purifice realizând baia rituală. ʻImrān ibn Husein (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah (ﷺ) a văzut un om care stătea singur și nu s-a rugat alături de ceilalți oameni și l-a întrebat:

„«O, cutare și cutare, ce te-a împiedicat să te rogi alături de ceilalți oameni?» El i-a răspuns: «O, Mesager al lui Allah, mă aflu în stare de impuritate majoră (junub) și nu este apă.» Profetul (ﷺ) i-a spus: «Foloseşte pământ (pentru a îndeplini tayammum), deoarece acesta va fi suficient pentru tine.»” (Al-Bukhari)

ʻImrān (Allah să fie mulțumit de el!) a adăugat că, atunci când au găsit apă, Trimisul lui Allah (ﷺ) i-a dat un recipient cu apă unui om care spusese că se afla în stare de impuritate majoră şi i-a spus:

„Mergi şi toarnă această apă peste tine!” (Al-Bukhari)

Câteva fatāwa cu privire la abluțiunea uscată

Întrebare:

Este valabilă rugăciunea cuiva care se află în spital şi nu poate realiza abluțiunea, iar el realizează în schimb tayammum lovind cu palmele peste covor?

Răspuns:

Cel care este bolnav trebuie să realizeze abluțiunea, dacă poate face aceasta, însă, dacă el nu este în măsură să realizeze abluțiunea, atunci poate recurge la tayammum cu pământ pur, dacă dispune de acesta. Dacă nu este aşa, atunci el poate realiza tayammum lovind cu mâinile oricare parte a patului pe care se află praf, iar dacă nicio suprafață din apropierea sa nu este acoperită de praf, atunci poate folosi cea mai apropiată bucată de pământ sau orice alt lucru în contact cu solul, deoarece Allah Preaînaltul spune:

„Allah nu impune niciunui suflet decât ceea ce este în putinţa lui (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:286] (Sheikh ʻAbd Allah Jibrin în Fatāwa islamice ale unui grup de învățați, 1/197)

Întrebare:

O persoană cu o rană la braț pe care apa nu o poate atinge obișnuiește să realizeze tayammum pentru brațul rănit. Într-o ocazie, aceasta realizează abluțiunea și uită să realizeze tayammum pentru brațul rănit, după care se roagă. Dacă aceasta îşi aminteşte că nu a realizat tayammum în timpul rugăciunii şi îl realizează fără a îşi întrerupe rugăciunea, este valabilă rugăciunea sa?

Răspuns:

Dacă există o rană în orice parte a corpului, atunci această rană este fie descoperită, fie acoperită cu un pansament sau un bandaj.

Dacă aceasta este acoperită cu un pansament sau un bandaj, atunci persoana trebuie să spele părțile sănătoase ale corpului, apoi să își umezească mâna și să se șteargă pe deasupra pansamentului. Dacă face acest lucru, atunci nu are nevoie să realizeze tayammum.

Cu toate acestea, dacă rana este descoperită, atunci ea trebuie să fie spălată cu apă, dacă este posibil, iar dar dacă spălarea îi va face rău și persoana o poate șterge, atunci trebuie să o șteargă. Dacă nici acest lucru nu este posibil, atunci rana nu trebuie să fie nici spălată și nici ștearsă, iar persoana trebuie să realizeze tayammum după ce termină de realizat abluțiunea. (Fatāwa islamice ale unui grup de învățați, 1/173-174)

Modul în care trebuie să fie purificat un bolnav

■ Pacientul trebuie să folosească apă pentru a se purifica, realizând abluțiunea atunci când se află în stare de impuritate minoră și baia rituală atunci când se află în stare de impuritate majoră.

■ Dacă pacientul nu se poate purifica cu apă din cauza faptului că nu are acces la aceasta sau din teama că i-ar putea agrava rana sau întârzia vindecarea, atunci acesta poate recurge la tayammum.

■ Dacă pacientul nu se poate purifica singur, atunci o altă persoană îl poate ajuta să realizeze abluțiunea sau tayammum.

■ Dacă pacientul are o rană la unul dintre membrele care trebuie să fie spălate în timpul abluțiunii, el trebuie să îl spele cu apă, iar dacă se teme că acest lucru ar putea avea un efect advers, atunci își poate trece mâna umedă peste ea, iar dacă și acest lucru se dovedește a fi în detrimentul pacientului, atunci el poate recurge la tayammum.

■ Dacă pacientul are un os rupt care este bandajat sau prins cu atele, el trebuie să se șteargă cu mâna umedă peste acestea în loc să se spele și nu are nevoie să recurgă la tayammum în acest caz, deoarece ștergerea înlocuiește spălarea.

■ Pentru a efectua tayammum, pacientul poate lovi cu palmele peste un perete sau orice altă suprafață acoperită de praf. Dacă peretele este acoperit cu un material care nu este de aceeași natură ca pământul, așa cum este vopseaua, el nu trebuie să folosească această suprafață pentru a realiza tayammum decât dacă este acoperită de praf.

■ Dacă pacientul nu poate realiza tayammum lovind cu palmele peste pământ, perete sau orice altă suprafață pe care există praf, nu există niciun rău în a folosi pământ care îi este adus într-un recipient sau șervețel.

■ Dacă după ce realizează tayammum pacientul își păstrează starea de puritate până la următoarea rugăciune, acesta o poate realiza cu primul său tayammum, fără a fi nevoie să îl refacă, deoarece omul se află în stare de puritate atât timp cât nimic nu o anulează.

■ Pacientul trebuie să se cureţe de orice impuritate, iar dacă nu poate face aceasta, el trebuie să se roage în starea în care se află şi rugăciunea sa va fi validă, nefiind nevoie să o refacă mai târziu.

■ Pacientul trebuie să se roage în haine curate, iar dacă acestea se murdăresc sau sunt atinse de o impuritate ele trebuie să fie curățate sau înlocuite cu altele curate. Dacă pacientul nu își poate schimba hainele murdare, el trebuie să se roage în starea în care se află şi rugăciunea sa va fi validă, nefiind nevoie să o refacă mai târziu.

■ Pacientul trebuie să se roage pe o suprafață curată, iar dacă locul în care se roagă este murdar, el trebuie să fie curățat, înlocuit cu altul curat sau acoperit cu ceva curat. Dacă pacientul nu poate face nimic din toate acestea, el trebuie să se roage în starea în care se află şi rugăciunea sa va fi validă, nefiind nevoie să o refacă mai târziu.

■ Pacientului nu îi este permis să amâne rugăciunea sau să o efectueze după ce timpul prescris pentru aceasta s-a terminat sub pretextul imposibilității de a se purifica. Astfel, el trebuie să se purifice în cel mai bun mod cu putință, chiar dacă pe trupul său, pe hainele sale sau în locul în care se roagă există o impuritate pe care nu o poate îndepărta.

■ Pacientul care suferă de incontinență urinară şi nu reușește să se vindece în ciuda tratamentului urmat trebuie să efectueze abluţiunea pentru fiecare rugăciune, îndepărtând orice impuritate de pe trupul său și îmbrăcând haine curate pentru a efectua rugăciunea, dacă poate face acest lucru, iar dacă nu poate, el va fi iertat, deoarece Allah Cel Atotputernic spune:

„(…) El v-a ales pe voi şi nu v-a impus în religie nicio greutate (…)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 22:78]

De asemenea, Allah Preaînaltul spune:

„(…) Allah vă voieşte ușurarea, nu vă voieşte împovărarea (…)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:185]

Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„(...) Atunci când vă poruncesc să faceți un lucru, faceți-l atât cât puteți.” (Al-Bukhari și Muslim)

Cu toate acestea, pacientul trebuie să ia toate măsurile de precauție, astfel încât urina să nu se împrăștie pe hainele sale, pe trupul său sau pe locul în care efectuează rugăciunea.

Toată Slava I se cuvine lui Allah și pacea și binecuvântările fie asupra Profetului nostru, Mohammed, asupra familiei și a companionilor săi!