Cum poți deveni musulman?

Faptul că Allah Preaînaltul te-a călăuzit către islam și te-a salvat de necredință reprezintă, cu adevărat, o mare binecuvântare și un dar, deoarece nu sunt mulți cei cărora le-a fost dată șansa de a cunoaște această religie şi, dintre aceștia, puțini au ales să o urmeze. De aceea, dragul meu frate, mulțumește-I lui Allah Cel Atotputernic pentru faptul că ți-a acordat acest privilegiu care le-a fost negat multor altora și cere-I să te menţină ferm pe această Cale până în Ziua în care te vei reîntâlni cu El.

Cum poţi deveni musulman?

 كيف تصبح مسلمًا؟ (باللغة الرومانية)

 

 

 

Dr. ‘Abd Ar-Rahman bin ‘Abd Al-Karim Ash-Sheha

د. عبد الرحمن بن عبد الكريم الشيحة

 

 

Traducere:

European Islamic Research Center (EIRC)

المركز الأوروبي للدراسات الإسلامية

& Alina Luminița Crăciun

Revizuire:

Mariam Oana

 

Introducere

 

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

 

Toată slava I se cuvine lui Allah și pacea și binecuvântările fie asupra Profetului nostru, Mohammed, precum și asupra familiei și a companionilor săi!

 

În primul rând, doresc să te felicit din toată inima mea, care te iubește de dragul lui Allah Preaînaltul, pentru călăuzirea pe care El, Cel Atotputernic, ți-a acordat-o și pentru faptul că te-a binecuvântat cu îmbrățișarea religiei corecte și urmarea acesteia. Îl rog pe Allah să ne țină pe amândoi, precum și pe toți musulmanii, fermi în această religie măreață până când Îl vom întâlni în Ziua Judecății.

 

Dragul meu frate,

Un musulman demn de numele său simte o bucurie imensă atunci când un nemusulman îmbrățișează islamul, deoarece le doreşte ceea ce este mai bun celorlalți şi îi invită să împărtășească cu el în această lume fericirea spirituală și stabilitatea emoțională pe care numai învăţăturile islamului le pot oferi. Allah Preaînaltul spune:

„Pe cel ce face o faptă bună - bărbat ori femeie - şi este credincios (statornic în credinţa lui până la moarte) îl vom dărui Noi cu o viaţă bună (va avea parte de o viaţă bună în această lume). Şi Noi îi vom răsplăti pe ei (în Ziua de Apoi) după (faptele) cele mai bune pe care le-au săvârşit.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:97]

Allah Cel Atotputernic a clarificat, de asemenea, situaţia celor care nu cred în El şi în ceea ce a revelat spunând:

„Însă acela care se va îndepărta de la Pomenirea Mea (de la Mesajul Meu) va avea parte de o viaţă grea şi în Ziua Învierii îl vom aduce pe el orb la adunare. ~ El va zice: «Domnul meu, de ce m-ai adus pe mine orb, la adunare, după ce mai înainte am fost eu bine-văzător (în viața lumească)?» ~ (Allah Preaînaltul) Îi va zice lui: «Aşa cum ayat-ele Noastre (versete, dovezi, evidenţe, semne, revelaţii) au venit la tine, iar tu le-ai uitat, aşa şi tu eşti astăzi uitat!» ~ Astfel îl răsplătim Noi pe cel care întrece măsura şi nu crede în Semnele Domnului său, iar chinul din Viața de Apoi va fi mai aspră şi mai îndelungată.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 20:124-127]

Musulmanul adevărat îşi doreşte să trăiască fericirea eternă din Viaţa de Apoi, în care încântările sunt perpetue. Allah Preaînaltul spune:

„Însă, cu adevărat, aceia care cred şi îndeplinesc fapte bune vor avea ca sălaș Grădinile Firdaws-ului (în limba arabă are sensul de Paradis, sau - ca în acest context – doar partea din mijloc, mai ridicată, a acestuia). ~ Şi în veci vor petrece în ele şi nu vor dori nicio schimbare.”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 18:107-108]

Scopul vieții noastre lumești este pregătirea pentru destinația finală, care este fie fericirea eternă, fie chinul perpetuu. Astfel, cel care moare fiind un necredincios – Allah să ne ferească! – va intra în Focul Iadului pentru  eternitate. Allah Preaînaltul spune:

„Cu adevărat, cei care nu cred dintre oamenii Scripturii (evreii şi creștinii care nu urmează nici învățăturile originale ale lui Moise şi Isus şi nici pe cele ale lui Mohammed) şi politeiștii vor ajunge în Focul Iadului, în care vor locui pe vecie. Ei sunt cei mai răi dintre toate făpturile.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 98:6]

 

Dragul meu frate,

Faptul că Allah Preaînaltul te-a călăuzit către islam și te-a salvat de necredință reprezintă, cu adevărat, o mare binecuvântare și un dar, deoarece nu sunt mulți cei cărora le-a fost dată șansa de a cunoaște această religie şi, dintre aceștia, puțini au ales să o urmeze. De aceea, dragul meu frate, mulțumește-I lui Allah Cel Atotputernic pentru faptul că ți-a acordat acest privilegiu care le-a fost negat multor altora și cere-I să te menţină ferm pe această Cale până în Ziua în care te vei reîntâlni cu El. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Spune (o, Mohammed): «Nu-mi faceţi nicio cinste cu islamul vostru! Dimpotrivă, Allah v-a făcut vouă cinste prin aceea că v-a călăuzit spre credinţă, dacă voi sunteţi sinceri (în ceea ce spuneți)!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:17]

Toţi oamenii depindem de Allah Cel Atotputernic și ne aflăm într-o nevoie permanentă de El. Allah Preaînaltul spune:

„O, oameni! Voi sunteţi săraci (şi aveţi nevoie) de Allah, iar Allah este Al-Ghani (Cel Bogat, Lipsit de orice nevoie), Al-Hamīd (Cel Demn de laudă).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 35:15]

Allah Preaslăvitul este Cel Bogat, iar El nu are nevoie de noi. Astfel, Allah Preaînaltul nu primește niciun fel de beneficiu din ascultarea și actele noastre de adorare, iar neascultarea și necredința noastră nu Îl afectează câtuși de puțin. El, Cel Atotputernic, spune:

„Dacă nu credeţi (după ce aţi văzut Semnele), Allah se poate lipsi de voi, căci Lui nu-I place necredinţa robilor Săi (care este cauza pieirii lor) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 39:7]

Profetul Mohammed ()[1] a relatat că Allah Preaînaltul spune într-un hadith Qudsi:

„O, robii Mei! Am făcut dhulm (nedreptatea, opresiunea) interzisă pentru Mine Însumi şi v-am interzis-o și vouă; aşadar, nu vă asupriți unii pe alții! O, robii Mei, toţi sunteţi pierduţi, în afară de cel pe care Eu îl călăuzesc; de aceea, cereţi-Mi călăuzirea şi Eu vă voi călăuzi! O, robii Mei, toţi sunteţi înfometați, în afară de cel pe care Eu îl hrănesc; de aceea, cereţi-Mi hrană şi Eu vă voi hrăni! O, robii Mei, toţi sunteţi goi, în afară de cel pe care Eu îl îmbrac; de aceea, cereţi-Mi veşminte şi Eu vă voi îmbrăca! O, robii Mei, cu adevărat, voi comiteți păcate noaptea şi ziua, iar Eu iert toate păcatele; de aceea, cereţi-Mi iertare şi Eu vă voi ierta! O, robii Mei, voi nu Îmi puteți face niciun rău și nu Îmi puteți aduce niciun beneficiu! O, robii Mei, dacă primul dintre voi și ultimul dintre voi sau toată rasa umană și cea a djinnilor ar fi evlavioși asemeni celei mai evlavioase inimi a unui singur om dintre voi, acest lucru nu Mi-ar spori Puterea în niciun fel! O, robii Mei, dacă primul dintre voi și ultimul dintre voi sau toată rasa umană și cea a djinnilor ar fi răi asemeni celei mai rele inimi a unui singur om dintre voi, acest lucru nu ar cauza pierderea Puterii Mele! O, robii Mei, dacă primul dintre voi și ultimul dintre voi sau toată rasa umană și cea a djinnilor s-ar ridica și ar cere ceva de la Mine, iar Eu le-aș da tuturor ceea ce au cerut, acest lucru nu ar scădea din ceea ce am nici măcar cât cantitatea de apă din ocean care scade dacă este înmuiat în el un ac! O, robii Mei, Eu iau în considerare numai faptele voastre și apoi vă răsplătesc în funcție de natura acestora! Astfel, cel ce va găsi bine (în Ziua Judecății) să Îl preamărească pe Allah, iar cel ce va găsi rău, să nu învinovățească pentru aceasta pe nimeni altcineva în afară de el însuși.” (Muslim)

 

Cum poate cineva să îmbrățișeze islamul

 

Pentru a îmbrățișa islamul și a deveni musulman, nu este nevoie de anumite ceremoniale și de ritualuri religioase specifice efectuate în anumite locuri special desemnate și în fața altor persoane, iar aceasta se datorează faptului că, în islam, o persoană este în relație directă cu Domnul său, fără niciun intermediar.

De asemenea, cel care decide să devină musulman nu trebuie să depună anumite eforturi în acest sens, ci este suficient să rostească niște cuvinte ușor de pronunțat, dar sublime ca semnificație, iar acestea sunt cele două mărturisiri de credință:

Ash-hadu an lā ilāha ill-Allah wa ash-hadu anna Mohammedan ‘abduhu wa rasuluhu.

(Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah și mărturisesc că Mohammed este Robul și Mesagerul Său.)

Aceste cuvinte sunt, de fapt, cheia pentru a intra în islam, iar cel care le pronunță respinge toate celelalte religii în afară de aceasta, deoarece toate celelalte credințe sunt opuse religiei islamice, și are aceleași drepturi și îndatoriri ca orice alt musulman, însă, care este semnificația celor două mărturisiri de credință?

 

Semnificaţia mărturisirii că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah

 

Aceasta reprezintă expresia Unicității lui Allah Preaînaltul (Tawhīd), adorarea lui Allah Cel Atotputernic fiind motivul pentru care El a creat toate creaturile, precum și Paradisul şi Iadul. Allah Preaînaltul spune:   

„Eu nu i-am creat pe djinni şi oameni decât pentru ca ei să Mă adore.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 51:56]

Acesta a fost Mesajul pe care l-au adus toți Profeții și Mesagerii lui Allah, de la Adam și până la ultimul dintre aceștia, Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lor!). Allah Preaînaltul spune:

„Şi Noi nu am trimis înaintea ta (o, Mohammed) niciun Profet fără să nu-i revelăm lui: «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Mine, deci, adorați-Mă pe Mine!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:25]

 

Aceasta înseamnă că:

■ Allah Cel Atotputernic este Creatorul a tot ceea ce există. El, Preaînaltul, spune:

„Acesta este Allah, Domnul vostru! Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de El, Cel care le-a făcut pe toate! Așadar, adorați-L pe El! Şi El este peste toate ocrotitor!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:102]

■ Allah Cel Atotputernic este Stăpânul a tot ceea ce există și El este Cel cu putere deplină peste toată creația Sa. El, Preaînaltul, spune:

„(…) Şi nu este decât a Lui Înfăptuirea şi Stăpânirea. Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor (a oamenilor, a djinnilor și a tot ceea ce există)!”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:54]
            ■ Allah Cel Atotputernic este Singurul demn de adorare. El, Preaînaltul, spune:

„Într-adevăr, ai lui Allah sunt atât cei din Cer, cât şi cei de pe Pământ (și ei nu pot face nimic fără Voia Lui). Şi ce urmează aceia care invocă semeni în locul lui Allah? Ei nu urmează decât bănuieli (presupuneri fără nici un suport real) şi nu fac ei altceva decât să mintă (în ceea ce pun pe seama lui Allah).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 10:66]

■ Lui Allah Preaînaltul Îi aparţin cele mai frumoase Nume și Atribute și El este departe de orice imperfecţiune. El, Preaînaltul, spune:

„Ale lui Allah sunt Numele cele mai frumoase (cele nouăzeci şi nouă de Atribute sau Nume Sublime ale lui Allah; conform unui hadith, acela care le ştie pe toate va ajunge în Paradis)! Chemaţi-L cu ele şi depărtați-vă de aceia care schimonosesc Numele Lui (le deformează şi se abat cu ele de la adevăr). Ei vor fi răsplătiți pentru ceea ce fac.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran,7:180]

 

Condițiile mărturisirii că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah:

1. Cunoaşterea că orice divinitate în afară de Allah Preaînaltul este falsă și că orice act de adorare, invocare, sacrificiu sau rugă trebuie să fie direcționat numai către El, Cel Atotputernic. Cel care își direcționează actele de adorare sau rugile către oricine altcineva în afară de Allah este considerat a fi un necredincios, chiar dacă acesta a făcut mărturisirea de credinţă.

2. Certitudinea (care este opusul îndoielii) că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah Preaînaltul. El, Cel Atotputernic, spune:

„Dreptcredincioşii sunt numai aceia care cred în Allah şi în Trimisul Său, care apoi nu s-au mai îndoit şi au luat parte la luptă cu averile lor şi cu sufletele lor, pe Calea lui Allah. Aceştia sunt cei sinceri.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:15]

3. Acceptarea. Persoana care face mărturisirea de credinţă trebuie să o accepte în totalitate. Allah Preaînaltul spune:

„Când li s-a zis lor: «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah!», ei s-au semeţit (refuzând să accepte propovăduirea şi chemarea la Allah Cel Unic).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 37:35]

4. Supunerea față de poruncile pe care aceasta le implică, îndeplinind ceea ce Allah Preaînaltul a poruncit și abținându-se de la ceea ce El, Preaînțeleptul, a interzis. Allah Cel Atotputernic spune:

„Acela care supune faţa sa lui Allah şi este binefăcător, acela s-a prins de toarta cea mai trainică. La Allah se află sfârşitul (tuturor) lucrurilor (urmarea pentru toate lucrurile).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 31:22]

5. Sinceritatea atunci când este pronunțată mărturisirea de credință. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Rostesc cu limbile lor ceea ce nu este în inimile lor (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 48:11]

6. Sinceritatea în ceea ce privește adorarea exclusivă doar a lui Allah Preaînaltul. El, Cel Atotputernic, spune:

„Şi, de fapt, nu li s-a poruncit lor (în acest Coran) altceva (faţă de ceea ce li s-a poruncit deja în Scripturile lor originale) în afară de adorarea (doar a) lui Allah şi să Îi fie devotați în ceea ce privește religia şi să fie hunafa’ (să stea departe de politeism şi să încline spre monoteism) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 98:5]

7. Dragostea față de Allah Preaînaltul, față de Mesagerul Său () și față de robii Săi dreptcredincioși și punerea pe primul loc a ceea ce iubesc Allah Preaînaltul și Trimisul Său (), chiar dacă aceasta este în opoziție cu propriile dorințe. Allah Preaînțeleptul spune:

„Spune (o, Mohammed): «Dacă părinţii voştri, fiii voştri, fraţii voştri, soţiile voastre, clanul vostru, bunurile pe care le-aţi dobândit, negoțul de a cărui lâncezire vă temeți şi locuinţele de care sunteţi mulțumiți vă sunt vouă mai scumpe decât Allah, decât Trimisul Său şi decât lupta pe Calea Lui, atunci aşteptaţi-vă să vină Allah cu Porunca Sa (îndeplinirea Amenințării Sale)!» Iar Allah nu îi călăuzeşte pe cei care sunt fasiqun (cei care au deviat de la Calea lui Allah, nelegiuiții, cei care persistă în păcat)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:24]

8. Mărturisirea de credinţă implică, de asemenea, recunoașterea faptului că Allah Preaînaltul este Singurul care are dreptul de a legifera și de a organiza toate actele de adorare și relaţiile dintre individ și societate, precum și de a decide ceea ce este permis și ceea ce este interzis, El comunicându-i omenirii toate acestea prin intermediul Mesagerului Său (). Allah Preaînaltul spune:

„(...) Ceea ce Mesagerul vă dăruieşte (hotărăşte, porunceşte) primiţi (faceţi) şi toate cele de la care vă opreşte, de la acelea opriți-vă (şi nu faceţi) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 59:7]

 

Beneficiile credinţei în Allah Preaînaltul

1. Prin pronunțarea cu sinceritate a mărturisirii că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, omul abandonează adorarea oricui altcuiva în afară de Domnul tuturor oamenilor. Astfel, el încetează să mai depindă de alte creaturi, să simtă teamă față de ele sau să le adore etc. Allah Preaînaltul spune:

„Dacă tu îi întrebi cine a creat Cerurile şi Pământul, ei vor răspunde: «Allah!» Spune (o, Mohammed): «Îi vedeți voi pe aceia pe care-i invocați, afară de Allah? Dacă Allah îmi voiește mie un rău, pot ei să risipească răul Lui? Sau dacă El îmi voiește o îndurare, pot ei să împiedice Îndurarea Lui?» Spune (o, Mohammed): «Allah îmi este de ajuns şi în El se încred aceia care se încred!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 39:38]

2. Liniștea sufletească și stabilitatea mentală. Allah Preaînaltul spune:

„«Pe cei ce cred (în Allah, în Trimisul Său şi în Cartea Lui) şi ale căror inimi sunt liniștite (și devin smerite) întru pomenirea lui Allah.», căci prin pomenirea lui Allah se liniștesc inimile.”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 13:28]

3. Sentimentul de siguranţă, care este atins prin cunoașterea că există Cineva la care ne putem întoarce în momentele dificile. Allah Preaînaltul spune:

„Şi când răul vă va ajunge pe mare, rătăcesc departe aceia pe care voi îi chemaţi afară de El. Dar după ce El vă mântuiește (vă salvează de la înec), aducându-vă pe uscat, voi vă întoarceți (de la El), căci omul este nerecunoscător (faţă de Binecuvântările lui Allah)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:67]      

4. Fericirea spirituală adusă de adorarea lui Allah Cel Atotputernic, deoarece scopul fiecărui musulman, care este acela de a ajunge în Jannah (Paradis), nu poate fi obţinut decât după moarte. Astfel, îl vedem pe acesta încercând în mod insistent să îşi atingă scopul prin fapte bune și prin dedicarea tuturor actelor de adorare în mod sincer și pur numai lui Allah. El, Preaînaltul, spune:

„Spune (o, Mohammed): «Într-adevăr, rugăciunea mea, actele mele de devoțiune, viaţa mea şi moartea mea Îi aparţin lui Allah, Stăpânul lumilor! ~ El nu are niciun asociat! Astfel mi s-a poruncit şi eu sunt primul dintre musulmani (adică pentru cei care I se supun lui Allah şi model de urmat pentru ei)!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:162-163]

5. Călăuzirea şi succesul pe care Allah Cel Atotputernic le acordă celor care cred în El. Allah Preaînaltul spune:

„(...) oricui crede în Allah, El îi va călăuzi inima (în acceptarea Predestinării Divine şi a faptului că tot ceea ce i se întâmplă a fost deja scris pentru el de către Allah). Şi Allah este Atoateștiutor al tuturor lucrurilor.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 64:11]

6. Iubirea binelui și dorința de îl a răspândi printre oameni. Allah Preaînaltul spune:

„Aşadar, oricine a făcut un bine egal (chiar cât) cu greutatea unui atom (sau o furnică mică) îl va vedea (adică va vedea răsplata pentru el).”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 99:7]

Profetul Mohammed () a spus:

„(...) Cu adevărat, cel care călăuzește către bine este asemeni celui care îl înfăptuiește.” (At-Tirmidhi)

Cel care crede în Allah Cel Atotputernic trebuie să creadă, de asemenea, în lucrurile cu privire la care ne-a informat, iar printre acestea se numără următoarele:

 

Credinţa în îngeri

 

Aceasta presupune credința în existența lor și în faptul că Allah Preaînaltul este Singurul care cunoaște numărul lor, în faptul că ei aparțin lumii nevăzute (al-ghaib) și că Allah Cel Atotputernic i-a creat pentru a Îl adora și pentru a îndeplini Poruncile Sale în timp ce supraveghează şi protejează Universul şi toate creaturile pe care acesta le conține în conformitate cu Porunca şi Voia Sa. Allah Preaînaltul spune:

„Mesia nu se va dezice (nu va fi într-atât de arogant încât să nu se supună Poruncilor Lui) niciodată de a-I fi rob lui Allah şi nici îngerii apropiaţi (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:172]

Îngerii (Pacea fie asupra sa!) au acționat ca emisari între Allah Preaînaltul şi Mesagerii Săi dintre oameni (Pacea fie asupra lor!). Allah Cel Atotputernic spune:

„A coborât cu el Duhul cel credincios (duhul cel demn de încredere, adică Jibril - Gabriel, îngerul care a adus Revelația) ~ Peste inima ta (o, Mohammed), pentru ca tu să fii dintre prevenitori (dintre cei care avertizează despre Pedeapsa lui Allah), ~ Într-o limbă arabă limpede.”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 26:193-195]

Allah Preaînaltul i-a creat pentru ca ei să Îi îndeplinească Poruncile. El, Cel Atotputernic, spune:

Se tem de Domnul lor, de deasupra lor, şi fac ceea ce li se porunceşte.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:50]

Îngerii (Pacea fie asupra lor!) nu sunt parteneri și nici copii ai lui Allah Preaînaltul, ci sunt robii Săi și trebuie să fie respectați şi iubiţi. Allah Cel Atotputernic spune:

„Ei zic: «Cel Preamilostiv Şi-a luat un fiu (dintre îngeri, căci au pretins că îngerii sunt fiicele lui Allah)!» Mărire Lui! Însă ei (îngerii) nu sunt decât niște robi ținuți în cinste (și aproape de El). ~ Ei nu I-o iau înainte cu vorba şi ei purced numai după Porunca Lui (și nu sunt neascultători faţă de Porunca Lui).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:26-27]

Îngerii (Pacea fie asupra lor!) își dedică timpul adorării lui Allah Preaînaltul și ascultării față de El. Allah Cel Atotputernic spune:

„Ei Îi aduc laudă noaptea şi ziua fără să se domolească (fără să obosească).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:20]

Îngerii (Pacea fie asupra lor!) au fost creați din lumină. Profetul Mohammed () a spus:

„Îngerii au fost creați din lumină, djinnii au fost creați dintr-o flacără fără fum, iar Adam a fost creat din ceea ce v-a fost descris (din argilă).”  (Muslim)

Îngerii (Pacea fie asupra lor!) fac parte din lumea nevăzută, fiind creați din lumină. Cu toate acestea, Allah Preaînaltul le-a dat capacitatea de a îşi schimba înfățișarea pentru a putea fi văzuți, așa cum s-a întâmplat în cazul îngerului Jibril (Gabriel, pacea fie asupra sa!), care a fost trimis la Maria (Pacea fie asupra sa!) cu înfățișarea unui om. Allah Preaînaltul spune:

„Şi a pus între ea şi între ei un văl! Şi atunci am trimis la ea Duhul Nostru (Jibril), care i s-a arătat cu înfățișarea unui om adevărat. ~ Ea a zis: «Caut adăpost la Cel Preamilostiv faţă de tine! Dacă tu eşti cuvios, (nu te apropia de mine)!» ~ El i-a răspuns: «Eu sunt numai un trimis al Domnului tău ca să-ţi vestesc un prunc curat (așadar, nu trebuie să te temi de mine)!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 19:17-19]

Profetul () l-a văzut pe îngerul Jibril (Pacea fie asupra sa!) sub înfățișarea cu care Allah Preaînaltul l-a creat, iar acesta avea şase sute de aripi. (Al-Bukhari)

Allah Preaînaltul ne-a făcut cunoscute numele și atribuțiile unora dintre îngeri, așa cum sunt:

■ Jibril (Gabriel, pacea fie asupra sa!) a fost îngerul însărcinat cu transmiterea Revelației. Allah Preaînaltul spune:

„A coborât cu el Duhul cel credincios (duhul cel demn de încredere, adică Jibril, îngerul care a adus Revelația) ~ Peste inima ta (o, Mohammed), pentru ca tu să fii dintre prevenitori (dintre cei care avertizează despre Pedeapsa lui Allah).”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 26:193-194]

■ Isrāfil (Pacea fie asupra sa!) este îngerul însărcinat cu suflarea în Trâmbiţă în Ziua Învierii, în timp ce Mikail (Mihail, pacea fie asupra sa!) este îngerul însărcinat cu ploaia şi vegetația.

■ Fiecare om are doi îngeri, unul în dreapta și altul în stânga lui. Unul dintre ei înregistrează faptele bune, iar celălalt înregistrează faptele rele. Allah Preaînaltul spune:

„Când cei doi primitori (cei doi îngeri care stau în dreapta şi în stânga omului) primesc, stând (unul) în dreapta şi (celălalt) în stânga, ~ Şi el nu va rosti niciun cuvânt, fără să aibă lângă el un supraveghetor pregătit (să scrie) (un înger care înregistrează vorbele şi faptele sale).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 50:17-18]

■ Îngerul morţii (Pacea fie asupra sa!). Allah Preaînaltul spune:

„Spune (o, Mohammed): «Vă va lua Îngerul Morţii, căruia i-au fost încredințate sufletele voastre, dar apoi veţi fi aduşi înapoi (în urma Învierii) la Domnul vostru.»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 32:11]

■ Malik (Pacea fie asupra sa!) este îngerul însărcinat cu păzirea Iadului. Allah Preaînaltul spune: 

„Şi ei vor striga (după ce vor fi intrat în Infern): «O, Malik (numele îngerului însărcinat cu păzirea Iadului)! Să ne piardă Domnul tău (pentru a scăpa de chinuri)!» Iar el (Malik) le va răspunde: «Voi veţi rămâne astfel (veşnic)!»”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 43:77]

■ Ridwān (Pacea fie asupra sa!) este îngerul însărcinat cu păzirea Paradisului, iar alți îngeri (Pacea fie asupra lor!) sunt însărcinați cu protejarea oamenilor. Există și alţi îngeri cărora le-au fost încredințate alte misiuni, iar unii au fost menționați în Nobilul Coran și Sunnah Profetului Mohammed () în timp ce mulți alții nu au fost menționați, însă trebuie să credem în toți.

 

Beneficiile credinţei în îngeri

1. Conștientizarea Măreţiei lui Allah Preaînaltul și a Puterii Sale absolute, deoarece măreția creației indică măreția Creatorului.

2. Încurajarea înfăptuirii de fapte bune și evitarea comiterii de fapte rele atât în privat, cât și în public, deoarece credinciosul este conștient de prezența îngerilor care îl privesc și îi înregistrează cuvintele și faptele și știe că acestea vor fi scrise fie în favoarea, fie în defavoarea sa.

3. Evitarea credinței în superstiţii și iluzii, asemeni celor care nu cred în Viața de Apoi.

4. Conștientizarea Milei și a Îndurării lui Allah Preaînțeleptul față de robii Săi, dat fiind că îngerii îi protejează pe aceștia și se ocupă de chestiunile lor.

 

Credinţa în Cărţile lui Allah

 

Aceasta presupune credința în faptul că Allah Preaînaltul le-a revelat Cărţile Divine Mesagerilor Săi (Pacea fie asupra lor!) pentru ca aceștia să le transmită omenirii. Aceste Cărți conțin adevărul cu privire la Unicitatea lui Allah Preaînaltul în ceea ce privește Stăpânirea, Divinitatea, Numele și Atributele Sale. El, Cel Atotputernic, spune:

Noi i-am trimis pe Trimişii Noştri cu semnele cele limpezi, am făcut să pogoare cu ei Scriptura şi Balanţa, pentru ca oamenii să fie cu dreptate (...)[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 57:25]

 

Printre aceste Cărți se numără următoarele:

1. Foile lui Avraam şi Moise. Nobilul Coran descrie câteva principii religioase conținute în acestea. Allah Preaînaltul spune:

„Sau oare i s-a vestit lui ce se află în foile lui Moise ~ Şi ale lui Avraam, care şi-a ţinut cu credinţă (făgăduinţa lui de a transmite) ~ Că niciun suflet nu va purta povara altuia (fiecare suflet va purta păcatele sale şi va răspunde pentru ele) ~ Şi că omul nu va dobândi decât (rodul) celor pe care le-a agonisit (va fi răsplătit numai pentru faptele sale) ~ Şi că agoniseala lui se va vedea (în Ziua Judecăţii), ~ Iar apoi va primi pentru ea răsplata cuvenită?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 53:36-41]

2. Tora este Scriptura care i-a fost revelată Profetului Moise (Pacea fie asupra lui!). Allah Preaînaltul spune:

„Noi am pogorât Tora, în care este călăuzire dreaptă şi lumină. După ea judecă Profeţii (dintre fiii lui Israel) cei supuși Voinţei lui Allah, rabinii şi învăţaţii, pentru cei care s-au iudaizat, căci lor li s-a încredinţat spre păstrare Scriptura lui Allah (Tora) şi ei sunt martori pentru ea (răspunzători de aplicarea corectă a prescripțiilor Torei, apărând-o de orice răstălmăcire). Ci nu vă temeți de oameni, ci temeți-vă de Mine. Şi nu vindeți Semnele Mele pentru un preţ de nimic. Iar aceia care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt necredincioşi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:44]

3. Az-Zabur (Psalmii) reprezintă Scriptura care i-a fost revelată lui David (Pacea fie asupra sa!). Allah Preaînaltul spune:

„(...) şi i-am dat lui David Psalmii.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:163]

4. Injil (Evanghelia) este Scriptura care i-a fost revelată lui Isus (Pacea fie asupra sa!). Allah Preaînaltul spune:

„Şi l-am trimis Noi, după ei, pe Isus, fiul Mariei, întărind (Tora) care se afla dinaintea lui şi i-am dat lui Evanghelia, în care este călăuzire şi lumină, întărind Tora care se afla dinaintea lui, şi drept călăuzire şi îndemnare pentru cei cucernici.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:46]

Musulmanii trebuie să creadă în toate Cărţile Divine revelate înainte de Coran și în Originea lor Divină, însă nu trebuie să pună în aplicare preceptele pe care acestea le conțin, deoarece ele au fost revelate pentru anumite națiuni și timpuri. Nobilul Coran descrie anumite lucruri menționate în Tora şi Evanghelie, așa cum este profeția venirii lui Mohammed ‎‎(). Allah Preaînaltul spune:

„(...) Îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile. Şi Eu voi prescrie pentru aceia care au frică şi achită caritatea anuală obligatorie şi cei care cred în Semnele Noastre, ~ Pentru aceia care îl urmează pe Trimis, Profetul neînvățat, despre care află scris la ei în Tora şi în Evanghelie. El le poruncește ceea ce este bine şi-i oprește de la ceea ce este urât, le îngăduie lor bunătățile şi le oprește lor pe cele necurate şi-i ușurează pe ei de povara lor şi de lanțurile care au fost asupra lor. Cei ce cred în el şi îl susțin şi îl ajută şi urmează lumina care a fost pogorâtă cu el, aceia vor fi izbânditori».”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:156-157]

5. Nobilul Coran. Musulmanii trebuie să creadă următoarele:

a. Nobilul Coran este Cuvântul lui Allah pe care îngerul Jibril (Pacea fie asupra sa!) i l-a transmis Profetului Mohammed () într-o arabă clară. Allah Preaînaltul spune:

„A coborât cu el Duhul cel credincios (duhul cel demn de încredere, adică Jibril, îngerul care a adus Revelația) ~ Peste inima ta (o, Mohammed), pentru ca tu să fii dintre prevenitori (dintre cei care avertizează despre Pedeapsa lui Allah), ~ Într-o limbă arabă limpede.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 26:193-195]

b. Nobilul Coran este ultima Carte Divină revelată, care a venit pentru a confirma ceea ce spun Cărţile Divine precedente (originale, în forma în care au fost revelate) cu privire la Unicitatea lui Allah Preaînaltul şi obligaţia de a Îl adora numai pe El. Toate Cărţile Divine anterioare au fost abrogate de acesta. Allah Preaînaltul spune:

El ţi-a pogorât Cartea cu Adevărul (Coranul), întărindu-le pe cele de dinaintea ei. El a pogorât Tora şi Evanghelia, ~ Mai înainte, drept călăuză pentru oameni şi a pogorât Îndreptarul (Al-Furqan). Cei care nu cred în Semnele lui Allah vor avea parte de chin aspru. Allah este ’Aziz (Atotputernic) (şi) Dătător de pedeapsă!”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:3-4]

c. Nobilul Coran conţine toate Legile Divine. Allah Preaînaltul spune:

„(...) În ziua aceasta, am desăvârşit religia voastră şi am împlinit Harul Meu asupra voastră şi am încuviințat islamul ca religie pentru voi! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:3]

d. Nobilul Coran a fost revelat pentru întreaga omenire și nu doar pentru un popor anume, aşa cum a fost cazul Scripturilor anterioare. Allah Preaînaltul spune:

„Şi Noi nu te-am trimis (o, Mohammed) decât ca vestitor şi prevenitor pentru toată lumea, însă cei mai mulți dintre oameni un ştiu.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 34:28]

e. Allah Preaînaltul a protejat Nobilul Coran de orice adăugire, modificare sau denaturare. El, Cel Atotputernic, spune:

„Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 15:9]

 

Beneficiile credinţei în Cărţile lui Allah  

1. Conștientizarea Îndurării și a Dragostei lui Allah Preaînaltul față de robii Săi, dat fiind că le-a revelat acestora Scripturi prin care să îi călăuzească spre Calea care conduce către Mulțumirea Lui și nu i-a lăsat să cadă pradă dorințelor lor sau lui Șeitan.

2. Conștientizarea Înţelepciunii și a Cunoașterii lui Allah, dat fiind că El a prescris pentru fiecare popor legi potrivite situației sale.

3. Recunoașterea adevăraților credincioşi, deoarece acela care crede în Cartea lui Allah Preaînaltul trebuie să creadă şi în celelalte Scripturi revelate diferiților Mesageri ai Săi (Pacea fie asupra lor!). Anunțul acestor Cărți și al Mesagerilor cărora le-au fost revelate (Pacea fie asupra lor!) este conținut, de fapt, în Cartea lui Allah Preaînaltul.

4. Multiplicarea răsplăților lui Allah Preaînaltul, deoarece acela care crede într-o Carte a Sa şi apoi crede, de asemenea, în Cărţile care au venit după aceea, primeşte o răsplată dublă.

 

Credinţa în Profeți și Mesageri

 

Aceasta presupune credința în faptul că Allah Preaînaltul i-a ales pe cei mai buni dintre oameni pentru a fi Profeți și Mesageri, pe care i-a trimis robilor Săi cu legi și reguli specifice, având drept scop instruirea acestora cu privire la modul corect de adorare a lui Allah și stabilirea religiei Sale pe principiul Unicității lui Allah Preaînaltul în ceea ce privește Stăpânirea, Divinitatea și Numele și Atributele Sale.

Allah Preaînaltul le-a poruncit Mesagerilor Săi (Pacea fie asupra lor!) să le transmită oamenilor Legile Sale, astfel încât ei să nu aibă niciun argument înaintea Sa. Profeții și Mesagerii (Pacea fie asupra lor!) au anunțat vestea cea bună a Binecuvântărilor lui Allah și a intrării în Paradis a celor care au crezut în ei și în Mesajul pe care l-au transmis, avertizându-i în același timp pe necredincioși și pe păcătoși cu privire la Mânia lui Allah și pedeapsa care îi așteaptă. Allah Preaînaltul spune:

„Noi nu-i trimitem pe Mesageri decât ca vestitori de bine (ai răsplății pentru cei credincioși) și prevestitori (cu privire la pedeapsa care-i așteaptă pe cei necredincioși), iar aceia care cred și îndreaptă (faptele lor) nu au a se teme și nici nu vor fi mâhniți. ~  Însă pe cei ce ţin drept mincinoase Semnele Noastre îi va atinge chinul, pentru că ei săvârșesc nelegiuiri.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:48-49]

Allah Preaînaltul a trimis numeroși Profeţi şi Mesageri (Pacea fie asupra lor!) și numai El, Cel Atotputernic, cunoaşte numărul lor exact. Allah Cel Atotputernic spune:

„Noi am trimis Trimiși şi mai înainte de tine (o, Mohammed). Despre unii dintre ei ţi-am povestit, iar despre alţii dintre ei nu ţi-am povestit (...)”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 40:78]

Musulmanii trebuie să creadă în toţi Profeții și Mesagerii lui Allah (Pacea fie asupra lor!) şi în faptul că ei nu au fost decât niște ființe umane care nu aveau atribute divine. Allah Preaînaltul spune:

„Nu am trimis înainte de tine (o, Mohammed) decât numai bărbaţi (nu am trimis niciodată îngeri) cărora le-am revelat. Întrebaţi-i pe oamenii Cărţii (pe erudiții dintre oamenii Cărţii - Tora şi Evanghelia), dacă voi nu ştiţi (că Trimişii au fost oameni)! ~ Noi nu i-am făcut pe ei niște trupuri care nu mănâncă hrană (trupuri care nu au nevoie de hrană sau trupuri neînsuflețite) şi ei nu au fost veșnici (în această lume, ci au fost muritori).”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:7-8]

Profeţii şi Mesagerii (Pacea fie asupra lor!) nu au avut atribute divine, nu au putut face rău sau bine, nu au avut niciun control asupra Universului și nu au putut face nimic fără Voia lui Allah Cel Atotputernic. Allah Preaînaltul spune:

„Spune (o, Mohammed): «Eu nu stăpânesc niciun folos pentru mine şi nicio stricăciune, în afară de ceea ce voieşte Allah. Dacă eu aş fi ştiut necunoscutul, aş avea prisosință de bunuri şi nu m-ar atinge răul (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:188]

Trebuie să credem că ei (Pacea fie asupra lor!) și-au îndeplinit misiunea în mod conștiincios prin transmiterea Mesajului lui Allah Preaînaltul și că au fost creaturi perfecte în ceea ce privește cunoașterea și punerea în practică a acestuia, Allah Preaînaltul ferindu-i de minciună, trădare și orice defect în ceea ce privește transmiterea lui. Allah Cel Atotputernic spune:

„Am trimis Noi Profeţi şi mai înainte de tine (o, Mohammed). Şi le-am dat lor soațe şi urmași. Însă niciun Trimis nu a putut să aducă vreun semn (minune vizibilă) decât cu Voia lui Allah. Şi fiecare soroc a fost scris într-o Carte.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 13:38]

Trebuie să credem în toți Profeții și Mesagerii (Pacea fie asupra lor!), iar cel care crede în unii dintre ei și nu crede în alții nu este considerat a fi musulman. Allah Preaînaltul spune:

„Aceia care nu cred în Allah şi în Trimişii Săi şi vor să-l separe pe Allah de Trimişii Săi, zicând: «Noi credem în unii dintre ei (dintre Trimiși), dar nu credem în alţii.» şi voiesc să găsească un drum de mijloc, ~ Aceia sunt în adevăr necredincioşi şi pentru cei necredincioşi am pregătit Noi osândă rușinoasă.”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:150-151]

Printre acești Profeți se află aceia care sunt numiți „ulu-l-ʻazm” (cei dotați cu o voință puternică), iar aceștia s-au remarcat prin modul în care au primit și transmis Mesajul și prin rezistența de care au dat dovadă pentru a duce la capăt această sarcină. Este vorba despre Nūh (Noe), Ibrāhīm (Avraam), Musa (Moise), Isa (Iisus), şi Mohammed (Pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lor!). Primul Profet trimis omenirii a fost Noe (Pacea fie asupra sa!). Allah Preaînaltul spune:

„Noi ţi-am revelat ție (o, Mohammed) după cum le-am revelat și lui Noe și Profeților de după el (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:163]

Mohammed () a fost ultimul Mesager al lui Allah Preaînaltul și niciun alt Profet sau Mesager nu va mai veni după el până la sfârșitul timpurilor. Allah Preaînaltul spune:

„Mohammed nu este tată niciunuia dintre bărbaţii voştri (Mohammed nu a avut decât fiice, căci fiii săi au murit la o vârstă foarte fragedă, iar pe Zaid l-a adoptat), ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul Profeţilor (în sensul că șirul Profeţilor şi Profețiilor s-a încheiat cu el, care este ultimul dintre Profeţi), şi Allah este Atoateștiutor.”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:40]

Religia Profetului Mohammed () a completat și abrogat religiile anterioare, fiind religia finală a Adevărului, care trebuie urmată până în Ziua Judecății.

 

Cine este Mohammed ()?

El este Abu al-Qasim, Mohammed (), fiul lui ʻAbd Allah, fiul lui ‘Abd al-Muttalib, fiul lui Hāshim. A făcut parte din tribul arab Quraiș, a cărui origine merge înapoi până la Adnan, care a fost un descendent al lui Ismail, ce a fost un Profet al lui Allah (Pacea fie asupra sa!), și fiul lui Ibrāhim (Avraam - Pacea fie asupra sa!). Mama sa a fost Amina, fiica lui Wahab, a cărui genealogie merge înapoi până la Adnan, care a fost un descendent al lui Ismail, ce a fost un Profet al lui Allah (Pacea fie asupra sa!), și fiul lui Ibrāhim (Avraam - Pacea fie asupra sa!). Profetul Mohammed () a spus:

„Într-adevăr, Allah l-a ales pe Kinanah dintre copiii lui Ismail, și l-a ales pe Quraiș dintre Kinanah, și l-a ales pe Hashim dintre Quraiș, și m-a ales pe mine dintre Banu Hashim.” (Muslim)

Mohammed () s-a născut în jurul anului 570, în sfântul oraș Mecca. Acesta era centrul religios al întregii Peninsule Arabice, deoarece găzduia Kaʻbah, care a fost construită de către Avraam şi fiul său, Ismail (Pacea fie asupra lor!).

Întreaga sa viață a fost caracterizată de sinceritate și integritate, lui () nefiindu-i vreodată cunoscute minciuna sau lipsa de onestitate. Chiar şi înainte de primirea Revelației Divine, el () a fost cunoscut drept „cel demn de încredere” (Al-Amīn), iar oamenii aveau o atât de mare încredere în Mohammed () încât îi încredințau averile atunci când trebuiau să plece într-o călătorie. De asemenea, el () era cunoscut sub numele de „cel sincer” (As-Sādiq), deoarece niciodată nu a mințit şi nu a acționat cu perfidie. El () era de o moralitate ireproșabilă, vorba sa era mișcătoare, impregnată cu elocvență, și întotdeauna își dorea tot ceea ce era mai bun pentru ceilalți. Allah Preaînaltul îl descrie spunând:

„Și cu adevărat tu (o, Mohammed) ai un înalt caracter moral!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 68:4]

Profetul Mohammed () a primit prima Revelație la vârsta de 40 de ani şi a rămas în Mecca timp de treisprezece ani, perioadă în care i-a invitat pe oameni să creadă în Unicitatea lui Allah Preaînaltul. Apoi, a emigrat în orașul Medina, chemându-i pe locuitorii acestuia la islam, fapt acceptat de majoritatea dintre ei. După aceea, Allah Cel Atotputernic i-a revelat Mesagerului Său () restul Legislației islamice. Mohammed () s-a întors la Mecca la opt ani după emigrarea sa și a cucerit-o. A murit la vârsta de 63 de ani, după ce Allah Preaînaltul îi revelase întregul Coran. Toate prescripțiile religiei fuseseră perfecționate și completate, iar majoritatea națiunilor arabe acceptaseră islamul.

 

Beneficiile credinţei în Profeți și Mesageri

1. Conștientizarea Îndurării și a Dragostei lui Allah Preaînaltul față de robii Săi, dat fiind că le-a trimis acestora Mesageri care să le transmită Religia Sa și care să fie exemple de urmat.

2. Recunoașterea adevăraților credincioşi, deoarece acela care crede în Mesagerul lui Allah () trebuie să creadă şi în ceilalţi Mesageri care sunt menționați în Cartea Sa.

3. Multiplicarea răsplăților lui Allah Preaînaltul, deoarece acela care crede în Mesagerul care a fost trimis la comunitatea sa şi apoi crede, de ademenea, în Mesagerii care au venit după aceea (Pacea fie asupra lor!), primeşte o răsplată dublă.

 

Credinţa în Ziua Judecăţii

 

Aceasta presupune credința în faptul că va veni o Zi în care această lume se va sfârși și va dispărea. Allah Preaînaltul spune:

„Toţi cei care sunt pe Pământ vor pieri (toţi cei care se află pe faţa Pământului sunt pieritori), ~ Va rămâne veşnic (numai) Faţa (aici cu sensul de Entitatea Sa) Domnului tău, Cel plin de Slavă şi de Cinste (Dhū-l-jalāli wa-l-’ikrām).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 55:26-27]

Atunci când Allah Preaînaltul va voi, îi va porunci îngerului Israfil (Pacea fie asupra sa!) să sufle în Trâmbiţă și toate ființele vor pieri. Apoi, Allah Preaînaltul îi va porunci să sufle din nou în Trâmbiță şi atunci toți oamenii vor fi înviați, de la Adam (Pacea fie asupra sa!) și până la ultimul om. Allah Preaînaltul spune:

Şi atunci când se va sufla în Trâmbiță, vor fi trăsniți toţi cei care se află în Ceruri şi pe Pământ, afară de cei care va voi Allah (dintre îngerii Săi apropiaţi sau dintre martori). Apoi se va sufla în ea a doua oară şi iată-i pe ei în picioare, aşteptând (sau privind).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 39:68]

Credinţa în Ziua Judecăţii presupune credinţa în tot ceea ce Allah Preaînaltul şi Mesagerul Său () au spus cu privire la Viața de Apoi:

1. Credinţa în viaţa din Barzakh. Aceasta este perioada de la moartea omului până în Ziua Învierii, timp în care credinciosul va avea parte de plăceri, în timp ce necredinciosul va fi pedepsit. Allah Preaînaltul spune:

„Focul la care ei vor fi expuși dimineața și seara (în mormintele lor). Iar în Ziua când va sosi Ceasul, (se va zice): «Faceți să intre neamul lui Faraon la osânda cea mai aspră!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 40:46]

2. Credinţa în Înviere. Aceasta este Ziua în care Allah Preaînaltul îi va readuce la viață pe toți oamenii goi şi necircumcişi. Allah Preaînaltul spune:

„Necredincioşii au pretins (în mod fals) că ei nu vor mai fi înviaţi (niciodată, pentru Judecată). Spune (o, Mohammed): «Ba da! (Jur) Pe Domnul meu! (Cu siguranţă) Veţi fi voi înviaţi şi apoi vi se va spune vouă (şi veţi fi recompensați pentru) ceea ce aţi făcut! Şi acesta este  uşor pentru Allah!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 64:7]

3. Credinţa în Adunare. Toate creaturile vor fi adunate pentru Judecată. Allah Preaînaltul spune:

„Şi într-o zi vom face Noi să plece munţii din loc (îi vom urni din locurile lor şi-i vom preschimba în pulbere) şi vei vedea pământul neted (fără niciun fel de construcții, pomi sau obstacole pe el) şi-i vom aduna pe toţi (pentru Judecată), fără să lăsăm pe niciunul dintre ei.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 18:47]

4. Credinţa că oamenii vor fi așezați înaintea lui Allah Cel Atotputernic în rânduri. Allah Preaînaltul spune:

„Şi ei vor fi aşezaţi dinaintea Domnului tău în rând. «Iată că aţi venit la Noi precum v-am creat pe voi dintru întâi (adică fără avere şi copii) (...)»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 18:48]

5. Credinţa în faptul că pielea și membrele corpului vor da mărturie. Allah Preaînaltul spune:

„Astfel încât, atunci când vor ajunge la el, vor da mărturie împotriva lor urechile lor şi ochii lor şi pieile lor, pentru ceea ce ei au săvârşit. ~ Şi vor grăi ei către pieile lor: «De ce aţi făcut mărturie împotriva noastră?», iar ele le vor răspunde: «Ne-a făcut să grăim Allah, Cel care face să grăiască toate lucrurile. El v-a creat pe voi întâia oară şi la El fi veţi întorși! ~ Voi nu v-aţi putut ascunde (când aţi săvârşit păcatele), ca să nu dea mărturie împotriva voastră urechile voastre, ochii voştri şi pieile voastre, însă voi v-aţi închipuit că Allah nu ştie multe din cele pe care voi le săvârşiţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 41:20-22]

6. Credinţa în Întrebări. Allah Preaînaltul spune:

„«Şi opriți-i pe ei, pentru că ei trebuie să fie întrebaţi! ~ De ce nu vă ajutați voi unii altora?» ~ Dar în Ziua aceea vor fi ei supuși (se vor lăsa conduși şi vor fi smeriţi).”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 37:24-26]

7. Credinţa în podul Sirāt și în traversarea acestuia. Allah Preaînaltul spune:

„Şi nu se află nimeni printre voi care să nu treacă pe acolo (în Ziua de Apoi fiecare va trece pe podul Sirāt aflat deasupra Iadului, fiecare va vedea Focul dar nu vor cădea decât cei păcătoși şi necredincioşi). Aceasta este o hotărâre nestrămutată a Domnului tău.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 19:71]

8. Credinţa în cântărirea faptelor, urmată de răsplătirea celor care au făcut fapte bune, au crezut și au ascultat de Profeții lor (Pacea fie asupra lor!) și de pedepsirea celor care au comis fapte rele, nu au crezut și nu au ascultat de Profeții lor (Pacea fie asupra lor!). Allah Preaînaltul spune:

„În Ziua Învierii, Noi vom pune balanța dreaptă şi niciun suflet nu va fi urgisit câtuși de puţin (fiecare suflet va primi ceea ce i se cuvine). Şi de ar fi ceva, chiar şi numai cât greutatea unui bob de muştar (metaforă pentru cunoaşterea de către Allah a celor mai mărunte lucruri), Noi îl vom aduce. Şi Noi suntem îndeajuns ca socotitori.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:47]

9. Credinţa în înmânarea registrelor și a cărților. Allah Preaînaltul spune:

„Apoi, în ceea ce îl priveşte pe cel căruia i se va da cartea (faptelor sale scrise) în mâna sa dreaptă, ~ Cu siguranţă, el va primi o judecată uşoară ~ Şi el se va întoarce la familia sa (în Paradis) cu bucurie. ~ Însă oricui îi este dată cartea (faptelor sale scrise) prin spatele său, ~ El va invoca pieirea (distrugerea sa) (spunând: «O, vai mie, o, pieirea mea!») ~ Şi el va intra în Focul aprins, pentru a fi ars acolo. ~ Cu adevărat, el a fost fericit (în aroganța sa şi el nu s-a gândit la consecinţele faptelor sale) în mijlocul neamului său (în viaţa lumească).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 84:7-13]

10. Credinţa în faptul că oamenii vor fi răsplătiți cu Paradisul sau Iadul veșnic. Allah Preaînaltul spune:

„Cu adevărat, cei care nu cred dintre oamenii Scripturii (evreii şi creştinii care nu urmează nici învăţăturile originale ale lui Moise şi Isus şi nici pe cele ale lui Mohammed) şi politeiştii vor fi în Focul Iadului, în care vor locui pe vecie. Ei sunt cei mai răi dintre toate făpturile. ~ Cu adevărat, cei care cred (în Unicitatea lui Allah şi în Mesagerul Său, Mohammed) şi fac fapte bune, aceia sunt cei mai buni dintre toate făpturile. ~ Răsplata lor de la Domnul lor sunt Grădinile ‘Adn-ului (Paradisul), pe sub care curg râuri şi în care vor locui pe veci. Allah va fi Mulţumit de ei şi ei vor fi mulțumiți de El. Aceasta (răsplata) este pentru cel care se teme de Domnul său.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 98:6-8]

11. Credinţa în rezervor (al-hūd)[2], în mijlocire și în toate celelalte lucruri cu privire la care ne-a informat Mesagerul lui Allah ‎‎().

 

Beneficiile credinţei în Ziua Judecăţii

1. Determinarea credincioșilor să se pregătească pentru aceasta prin realizarea de fapte bune, cu speranța că vor primi răsplata pentru ele, și prin evitarea păcatelor, din teama de Pedeapsa lui Allah Cel Atotputernic din acea Zi.

2. Permite consolarea și reconfortarea credincioșilor, care sacrifică plăcerile lumești pentru răsplata și plăcerile pe care speră să le primească de la Allah Preaînaltul în Viața de Apoi.

3. Recunoașterea adevăraților credincioşi.

 

Credinţa în Destin şi Predestinare

 

Aceasta presupune credința în faptul că Allah Preaînaltul cunoaşte totul încă dinainte de a exista şi totul se întâmplă în conformitate cu Voia și Hotărârea Sa. El, Cel Atotputernic, spune:

„Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 54:49]

Tot ceea ce a avut loc în trecut, tot ceea ce are loc în prezent şi tot ceea ce va avea lor în viitor este cunoscut dinainte de către Allah Preaînaltul și totul are loc în conformitate cu Voia şi Hotărârea Sa. Mesagerul lui Allah () a spus:

„O persoană nu este cu adevărat credincioasă până când nu crede în Predestinarea Divină, fie ea bună sau rea, fiind conștientă de faptul că ceea ce s-a întâmplat este ceea ce trebuia să se întâmple şi ceea ce nu s-a întâmplat nu a fost menit să se întâmple.” (At-Tirmidhi)

Credinţa în Destin şi Predestinare presupune următoarele:

1. Credinţa că Allah Preaînaltul cunoaşte totul şi că Ştiinţa Sa acoperă toate lucrurile.

2. Credinţa că Allah Preaînaltul a înregistrat totul pe „Tablele Păstrate” (Al-Lauh Al-Mahfuz). Profetul Mohammed () a spus:

„Primul lucru pe care Allah l-a creat a fost calemul. El i-a spus: «Scrie!» El (calemul) a întrebat: «Ce să scriu, Domnul meu?» Allah a spus: «Înregistrează toate lucrurile care se vor întâmpla până la sosirea Zilei Învierii.»”  (Ahmad și Abu Dawud)

3. Credința că totul are loc în conformitate cu Voia şi Hotărârea lui Allah Preaînaltul şi că tot ceea ce El voieşte se întâmplă şi ceea ce nu voieşte nu se va întâmpla vreodată.

4. Credința că Allah Preaînaltul este Creatorul tuturor lucrurilor și că nu există alt creator și nici alt domn în afară de El, Cel Atotputernic.

Însă, acest lucru nu intră în contradicție cu faptul că omul trebuie să caute cauzele și efectele evenimentelor și să facă tot posibilul pentru a le face să se întâmple. Spre exemplu, dacă o persoană doreşte să aibă un copil, ea trebuie să se căsătorească mai întâi și să își stabilească obiective concrete pentru a obține acest lucru. Apoi, cauzele pot produce efectele și obiectivele stabilite sau nu, în conformitate cu Voia lui Allah Preaînaltul, deoarece cauzele sunt considerate a fi, de asemenea, parte din Voia lui Allah. Profetul Mohammed () a fost întrebat:

„«O, Mesager al lui Allah, crezi că ruqīah, medicamentele și lucrurile pe care le folosim pentru a ne proteja împiedică Hotărârea lui Allah?» El () a răspuns: «Toate acestea fac parte din Hotărârea lui Allah.»” (Al-Hakim în Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)

 

Beneficiile credinţei în Destin şi Predestinare

1. Aceasta întăreşte atașamentul musulmanului față de Allah Preaînaltul și încrederea în El, Cel Atotputernic, cu privire la rezultatele pentru chestiunile noastre, odată ce am făcut tot ceea ce ne stă în putință.

2. Satisfacerea și mulțumirea cu ceea ce se întâmplă, care aduc pacea sufletească şi liniștea inimii. Acest fapt nu îi permite sufletului să se întristeze pentru că un lucru nu a avut rezultatul dorit sau pentru ceea ce nu s-a întâmplat. Allah Preaînaltul spune:

Nicio nenorocire nu se îndreaptă pe Pământ şi nici în sufletele voastre fără ca ea să nu se afle într-o carte (Tablele păstrate), înainte ca Noi să o pricinuim. Acesta este un lucru uşor pentru Allah, ~ Pentru ca voi să nu fiţi triști pentru ceea ce aţi pierdut şi nici să nu vă prea bucuraţi pentru ceea ce El vă dăruieşte. Şi Allah nu-l iubeşte pe cel trufaș şi lăudăros.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 57:22-23]

3. Credinţa în Predestinare îl consolează pe credincios și uşurează efectele problemelor și ale calamităților care îl afectează. Profetul Mohammed () a spus:

„Credinciosul puternic este mai bun şi mai iubit de Allah decât cel slab şi există bine în amândoi. Prețuiți ceea ce vă va aduce beneficii (în Viața de Apoi), căutați Ajutorul lui Allah și nu deznădăjduiți; iar dacă ceva neplăcut se întâmplă nu spuneți: «Dacă aș fi făcut așa și așa, cutare sau cutare, nu s-ar fi întâmplat.», ci, mai degrabă, spuneți: «Qaddaru Allahi ua mā şā’a fa‘ala» (Aceasta este Hotărârea lui Allah și El face ceea ce voiește!), întrucât, prin rostirea cuvântului «dacă» începe lucrarea lui Șeitan.” (Muslim)

4. Multiplicarea faptelor bune şi ştergerea faptelor rele. Profetul Mohammed () a spus:

„Nu este încercat un musulman cu vreo boală, sau cu vreo neliniște, sau cu vreo supărare, sau cu vreo suferinţă, sau cu vreo deznădejde, chiar şi (numai) cât un spin care l-ar înțepa, fără să îi fie iertate din păcate prin aceasta.” (Al-Bukhari)

Credinţa în Predestinare nu înseamnă, aşa cum consideră unii în mod eronat, a te încrede în Allah Preaînaltul fără a te strădui pentru a îndeplini un lucru. Cineva l-a întrebat pe Mesagerul lui Allah ():

„«O, Mesager al lui Allah, trebuie să îmi leg cămila şi să mă încred în Allah sau să îmi las cămila liberă şi să mă încred în Allah?» El () a răspuns: «Leagă-ți cămila şi încrede-te în Allah.»”  (At-Tirmidhi)

 

Semnificaţia mărturisirii că Mohammed este Mesagerul lui Allah și implicațiile acesteia

 

1. Credința în Mesajul său și în faptul că el () este Pecetea tuturor Profeților, nici un alt Profet sau Mesager nemaivenind după el (). Allah Preaînaltul spune:

„Mohammed nu este tată niciunuia dintre bărbaţii voştri (Mohammed nu a avut decât fiice, căci fiii săi au murit la o vârstă foarte fragedă, iar pe Zaid l-a adoptat), ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul Profeţilor (în sensul că șirul Profeţilor şi Profețiilor s-a încheiat cu el, care este ultimul dintre Profeţi), şi Allah este Atoateștiutor.”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:40]

2. Credința că Mesajul pe care l-a transmis a venit de la Allah Preaînaltul, care spune:

„Nu rosteşte nimic după pofta lui (în acest Coran)! ~ El (Coranul) nu este decât o Revelaţie trimisă (de către Allah).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 53:3-4]

În ceea ce priveşte chestiunile lumești, Profetul Mohammed () era un simplu om, judecata și sentințele sale reflectând natura sa umană. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Cu adevărat, eu nu sunt decât un om, și părțile litigante vin la mine pentru a le soluționa disputele. Este posibil ca unul dintre voi să-și prezinte cazul într-un mod mai elocvent și mai convingător decât adversarul său, iar prin prisma acestora aș putea să-l consider îndreptățit și astfel să dau o hotărâre în favoarea sa, bazată pe ceea ce am auzit. Prin urmare, dacă am dat vreodată dreptul unui musulman altcuiva, din greșeală, (iar el știe că aceasta este greșit), atunci, cel care știe că nu i se cuvine ceea ce i-am dat, să nu îl ia, pentru că, de fapt, prin aceasta, eu nu i-am oferit nimic altceva decât o bucată de Foc. El poate să se încarce cu aceasta sau poate să o abandoneze.” (Muslim)

3. Credința în universalitatea Mesajului său și în faptul că acesta este valabil pentru toți oamenii și djinnii până în Ziua Judecății. Allah Preaînaltul spune:

„Şi Noi nu te-am trimis (o, Mohammed) decât ca vestitor şi prevenitor pentru toată lumea, însă cei mai mulţi dintre oameni nu ştiu.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 34:28]

4. Ascultarea poruncilor sale, considerarea a tot ceea ce a spus ca fiind adevărat și evitarea a tot ceea ce a interzis. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Ceea ce Mesagerul vă dăruieşte (hotărăşte, porunceşte) primiţi (faceţi) şi toate cele de la care vă opreşte, de la acelea opriți-vă (şi nu faceţi) şi fiţi cu frică de Allah, căci, cu adevărat, Allah este Aspru la pedeapsă!”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 59:7]

5. Urmarea și punerea în aplicare a Tradiției Profetului () (Sunnah), fără a introduce niciun fel de inovaţie în aceasta. Allah Preaînaltul spune:

„Spune (o, Profetule): «Dacă Îl iubiţi pe Allah, urmaţi-mă şi Allah vă va iubi şi vă va ierta păcatele voastre! Allah este Ghafūr (Prea Iertător), Rahīm (Prea Îndurător)!»”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:31]

 

Ce urmează după rostirea celor două mărturisiri de credință?

 

Se recomandă spălarea întregului corp cu apă pură (ghusl) și îndeplinirea a două unităţi de rugăciune (raka’āt).

Acest lucru este evidențiat de hadith-ul care relatează povestea lui Thumama al-Hanafi, care a fost luat prizonier de către musulmani, iar Profetul () a decis să îl elibereze și el a îmbrățișat islamul. Profetul () l-a dezlegat și l-a trimis în grădina lui Abu Talha pentru a face o baie completă (ghusl). Acesta a făcut ceea ce i-a fost cerut, iar apoi a îndeplinit două unităţi de rugăciune și Profetul () a spus:

„Islamul fratelui vostru este corect!” (Ibn Hibban)

 

Modul de realizare a abluţiunii complete (ghusl):

1. Formularea intenției de a se purifica de impuritățile care necesită o baie, iar aceasta trebuie să fie făcută în inimă, fără a se pronunța cu voce tare. Caracterul obligatoriu al intenției este demonstrat de hadith-ul în care Profetul Mohammed () a spus:

„Acţiunile sunt judecate numai după intenții şi fiecare va avea numai ceea ce a intenţionat (...)” (Al-Bukhari)

2. Rostirea expresiei „Bismi-Llah” (În Numele lui Allah), urmată de spălarea mâinilor și a părților private.

3. Realizarea abluțiunii (wuḍū) la fel ca înainte de fiecare rugăciune.

4. Turnarea apei pe cap de trei ori, trecând degetele prin păr și prin barbă, pentru ca apa să ajungă la rădăcini şi la scalp.

5. Turnarea apei pe întreg corpul, începând cu partea dreaptă și terminând cu partea stângă. Cel care face aceasta trebuie să se asigure că apa atinge axilele, urechile, buricul şi pliurile care se formează în piele la persoanele mai solide și care împiedică apa să ajungă la toate zonele corpului. Apoi, el trebuie să își spele picioarele, dacă nu a făcut aceasta în timp ce a realizat abluțiunea (wuḍū). Acest fapt a fost evidențiat într-un hadith relatat de ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!), care a spus:

„Atunci când Mesagerul lui Allah () realiza ghusl (abluțiunea totală) din cauza faptului că se afla în stare de impuritate majoră (junub), el începea spălându-și mâinile, după care își turna apă cu mâna dreaptă peste mâna stângă și își spăla părțile private. Apoi, efectua abluțiunea la fel cum o efectua pentru rugăciune. Apoi, lua puțină apă și își freca rădăcinile părului cu degetele, iar când era sigur că acestea erau umezite în mod corespunzător, își turna trei pumni de apă pe cap, iar apoi își turna apă pe restul corpului, după care își spăla picioarele.” (Muslim)

Abluţiunea completă (ghusl) este obligatorie în următoarele cazuri:

  1. la ejacularea spermei din cauza unui vis umed, a unui act sexual sau a oricărui alt motiv;
  2. la finalul perioadei menstruale;
  3. la finalul sângerării postnatale.

 

Rugăciunea rituală obligatorie (as-salāh)

 

Rugăciunea rituală obligatorie este un stâlp indispensabil al islamului. Profetul Mohammed () a spus:

„Capul acestei chestiuni este islamul (mărturisirea de credinţă), iar stâlpul său este rugăciunea (...)” (At-Tirmidhi)

Rugăciunea este alcătuită dintr-o serie de cuvinte şi acţiuni care începe cu takbīr (a spune Allahu Akbar - Allah este Prea Măreţ!) şi se termină cu taslīm (a spune salutul final As-Salām aleikum wa rahmatu Allah - Pacea şi mila lui Allah fie asupra voastră!).

 

Beneficiile rugăciunii:

fericirea spirituală, deoarece rugăciunea stabilește o legătură directă între credincios şi Domnul său. În timpul acesteia, musulmanul poartă o discuție privată cu Domnul său, comunicând cu El și adresându-I suplicații.

liniștea sufletească și pacea inimii. Profetul Mohammed () a spus:

„(...) eu mi-am găsit liniștea în rugăciune.”  (Al-Hakim în Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)

■ îl îndepărtează pe om de indecență și de faptele rele. Allah Preaînaltul spune:

(...) Rugăciunea împiedică de la ceea ce este ruşinos şi de la ceea ce este oprit (oprit de legi şi de mintea sănătoasă; așa cum sunt uciderea, pervertirea etc.) (...) [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 29:45]

■ consolidează legăturile de iubire şi armonie dintre musulmani, eliminând toate diferenţele sociale care pot exista între ei. Astfel, toţi stau în picioare în rânduri, unul lângă altul, cel mare și cel mic, cel bogat și cel sărac, nobilul și omul de rând. Toți devin egali în ceea ce privește supunerea lor față de Allah Preaînaltul, atunci când stau în picioare în fața Lui, orientați către aceeași direcție de rugăciune (qiblah) și efectuând aceleași mișcări, recitând aceleaşi cuvinte, în acelaşi timp.

 

Timpurile prescrise pentru îndeplinirea rugăciunilor

Sunt cinci rugăciuni care trebuie efectuate zilnic. Bărbații trebuie să le efectueze în masjid (moschee), în congregație, cu excepția cazului în care au motive valide pentru a nu face acest lucru, iar femeile le pot efectua în casele lor. Cele cinci rugăciuni rituale obligatorii sunt următoarele:

Numele rugăciunii

Numărul de raka’āt

Timpul în care trebuie să fie efectuată

Rugăciuni Sunnah (voluntare)

Dhuhr

 

4

Începe atunci când Soarele trece de zenit şi durează până când umbra oricărui lucru este egală cu înălţimea lui.

4 raka’āt  înainte şi 2  raka’āt după

‘Asr

 

4

Începe la sfârşitul timpului pentru Dhuhr şi se termină atunci când umbra oricărui lucru este dublă faţă de înălţimea lui. Aceasta este de preferat, însă, dacă este necesar, poate fi amânat până la apusul Soarelui.

niciuna

Maghrib

 

3

Începe odată cu apusul Soarelui şi ţine până la lăsarea nopţii, adică până la dispariţia roşeţii de la apus.

raka’āt după

Isha

 

4

Începe la dispariţia roşeţii de la apus (care marchează şi ieşirea din timpul rugăciunii de seară - Maghrib) şi ţine până la mijlocul nopţii, putând continua până la începutul revărsării zorilor în caz de necesitate.

raka’āt după

Fajr

2

Începe de la revărsatul zorilor  şi durează până când Soarele începe să răsară.

2 raka’āt înainte    

           

Momentul acestora a fost definit de către Profetul Mohammed (), care a spus:

„Timpul pentru Dhuhr este atunci când Soarele trece de zenit şi umbra omului este egală cu înălţimea lui, înainte de a începe timpul pentru ‘Asr. Timpul pentru ‘Asr durează până când Soarele devine foarte galben. Timpul pentru Maghrib durează până la dispariţia roşeţii de la apus, timpul pentru Isha durează până la mijlocul nopţii, iar timpul pentru Fajr durează până când Soarele începe să răsară. Dacă Soarele a început să răsară deja, abțineți-vă de la rugăciune, deoarece acesta răsare dintre cele două coarne ale lui Șeitan.” (Muslim)

 

Condiţiile rugăciunii

Trebuie menționat faptul că rugăciunea are anumite condiţii, iar dacă acestea nu sunt îndeplinite, ea nu este validă. Acestea sunt următoarele:

1. efectuarea rugăciunilor în intervalul de timp corespondent.

2. purificarea de impuritățile minore sau majore. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Atunci când vă gătiți pentru rugăciune, spălaţi-vă feţele voastre şi mâinile voastre, până la coate, treceți-vă mâinile voastre ude peste capetele voastre şi (spălaţi-vă) picioarele voastre până la glezne! Dacă sunteţi spurcați (în starea de junub - stare rezultată dintr-un contact sexual sau o scurgere seminală după care abluţiunea majoră - îmbăierea generală - este obligatorie atât pentru bărbat, cât şi pentru femeie), atunci purificaţi-vă (printr-o îmbăiere totală)! (...)”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:6]

3. curățarea corpului de impurităţi. Profetul Mohammed () a spus:

„Aveți grijă (să nu vă pătați) de urină, deoarece aceasta este cauza principală a pedepselor din morminte!” (Ad-Daraqutni)

De asemenea, este obligatorie curățarea hainelor de impurităţi, după cum spune Allah Preaînaltul:

„Şi curăţă veşmintele tale!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 74:4]

În plus, trebuie să ne asigurăm că locul în care va fi realizată rugăciunea este lipsit de impurităţi, după cum reiese din următorul hadith:

„Un beduin a urinat în moschee, iar oamenii s-au repezit să îl lovească. Mesagerul lui Allah () le-a poruncit să îl lase în pace și să toarne o găleată sau un vas mare (plin) de apă peste locul unde urinase. Profetul () a spus apoi: «Ați fost trimiși pentru a face lucrurile ușoare (pentru oameni) si nu aţi fost trimiși pentru a face lucrurile dificile pentru ei.»” (Al-Bukhari)

4. acoperirea anumitor părţi specifice ale corpului care ţin de awrah. Pentru bărbat, aceasta este zona dintre buric şi genunchi, iar pentru femeie, aceasta este reprezentată de tot corpul, în afară de chip şi de mâini. Allah Preaînaltul spune:

„O, fii ai lui Adam! Luaţi-vă gătelile (a se înţelege prin găteală atât curăţenia corporală, cât şi alegerea celor mai bune straie) voastre la toate locurile de rugăciune (păgânii din Arabia preislamică făceau înconjurul sanctuarului Kaʻbah în pielea goală; Allah interzice această practică şi le porunceşte oamenilor să-şi acopere goliciunea; aceasta este o Poruncă adresată dreptcredincioşilor de a îmbrăca veşminte alese de fiecare dată când merg la moschee sau la o adunare)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:31]

5. orientarea către qiblah. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Aşadar, îndreaptă-ţi faţa spre Moscheea cea Sfântă (Al-Masjid al-Haram - Moscheea cea Sfântă - este unul din numele actualei mari moschei de la Mecca, în a cărei incintă se află Al-Kaʻbah)! Şi oriunde aţi fi, îndreptați feţele voastre către ea! (...)[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:144]

Atunci când femeia se află la menstruaţie sau la sângerarea postnatală, ea este scutită de rugăciune. La încetarea sângerării, ea trebuie să efectueze abluţiunea completă (ghusl) şi apoi să efectueze abluţiunea simplă (wuḍū) pentru fiecare rugăciune, în cazul în care aceasta este anulată. Ea nu trebuie să recupereze rugăciunile pierdute.

 

Tayammum

În cazul în care nu se dispune de apă suficientă pentru a realiza abluţiunea sau dacă există un motiv care împiedică folosirea ei, precum o boală sau imposibilitatea de a o folosi, este permisă efectuarea abluțiunii uscate (tayammum) cu praf, iar aceasta se realizează după cum urmează:

  1. se loveşte uşor pământul cu mâinile, având degetele separate;
  2. se șterge fața cu palmele;
  3. se șterg mâinile până la încheieturi.

 

Descrierea rugăciunii

1. În primul rând, trebuie să fie efectuată abluțiunea cu apă pură, adoptând metoda poruncită de Allah Preaînaltul în Nobilul Coran:

„O, voi cei care credeți! Atunci când vă gătiți pentru rugăciune (as-salāh), spălați-vă fețele voastre şi mâinile voastre, până la coate, treceți-vă mâinile voastre ude peste capetele voastre şi (spălați-vă) picioarele voastre până la glezne (...)” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 5:6]

2. Apoi, credinciosul trebuie să îşi întoarcă trupul şi faţa către qiblah (Kaʻbah) cu intenția în inimă de a îndeplini rugăciunea care urmează să fie efectuată, fără a pronunța acest lucru verbal.

3. Trebuie rostit Takbīrat-ul-Ihrām spunând: „Allahu Akbar”, declarând astfel Măreția lui Allah. Aceasta trebuie să se facă privind locul în care credinciosul se prosternează. Mâinile trebuie ridicate până aproape la nivelul umerilor sau al urechilor, cu degetele întinse și cu palmele în direcţia qiblah.

4. După aceea, mâinile se așază pe piept, cu mâna dreaptă peste cea stângă, şi se recită următoarea suplicație (duʻā’ al-istiftāh):

„Subhānak Allāhumma wa bi Hamdika wa Tabārak Asmuka wa Ta‘ālā Geadduka wa la ilāha ghairuka.” (Tu eşti Slăvit, o, Allah, şi Lăudat; Numele Tău este binecuvântat; Maiestatea Ta este înălțată şi nimeni şi nimic nu are dreptul de a fi adorat în afară de Tine!)

Apoi, se spune:

„A‘ūdhu billahi min-ash Sheitan-ir-Rajīm Bismi-Llah Ar-Rahman Ar-Rahīm” (Caut adăpost la Allah de Şeitan cel blestemat! În Numele lui Allah Preamilostivul, Prea Îndurătorul)

Apoi, se recită Sūrat Al-Fātihah (Sura care deschide Nobilul Coran). După recitarea acesteia, se spune „Amīn!” cu voce tare în rugăciunile care se recită cu voce tare (rugăciunea Fajr, primele două rakaʻāt ale rugăciunii Maghrib și primele două rakaʻāt ale rugăciunii Isha) și în șoaptă în rugăciunile la care nu se recită cu voce tare (rugăciunile Dhuhr și ʻAsr). După aceea, poate fi recitată orice altă parte din Nobilul Coran.

5. La sfârșitul recitării, trebuie făcută o plecăciune (rukūʻ). Se ridică mâinile până la nivelul umerilor sau al urechilor, moment în care se rosteşte takbīr:

„Allahu Akbar” (Allah este Prea Măreț!)

Apoi, se efectuează rukūʻ (plecăciunea) cu spatele întins, capul fiind la acelaşi nivel cu cel al șoldurilor. În acest moment, se pun mâinile pe genunchi, cu degetele răsfirate, și se rostește de trei ori:

„Subhāna Rabbī al-‘Ažīm” (Slavă Domnului meu, Cel Prea Măreţ!)

6. Apoi, trebuie să se ridice capul (şi spatele) din rukū’ (plecăciune), după care se ridică mâinile la nivelul umerilor sau al urechilor, spunând, atunci când ne rugăm singuri sau conducem rugăciunea (ca imami):

„Sami’Allahu liman Hamidah” (Allah îl aude pe cel care Îl slăveşte!)

Atunci când ne aflăm în poziție dreaptă din nou, stând în picioare, se spune:

„Rabbāna wa-lak’al-Hamd” (Domnul nostru, Ţie Ţi se cuvine toată slava!)

Dacă ne aflăm în spatele celui care conduce rugăciunea (imam), trebuie să spunem atunci când ne aflăm în poziție dreaptă:

„Rabbāna wa-lak’al-Hamd” (Domnul nostru, Ţie Ţi se cuvine toată slava!)

Apoi, credinciosul trebuie să pună din nou mâinile pe piept, așa cum a făcut înainte de a face plecăciunea (rukū’).

7. Apoi, urmează prosternarea (sujūd) şi se rosteşte:

„Allahu Akbar” (Allah este Prea Măreț!)

Apoi, în momentul în care coborâm în prosternare, atingem solul cu genunchii înainte de a îl atinge cu mâinile, dacă acest lucru nu presupune un efort suplimentar. Atât degetele mâinilor, cât şi cele ale picioarelor trebuie să fie îndreptate către qiblah (degetele mâinilor împreunate, nu separate). În prosternare, trebuie atins solul cu fruntea, nasul, palmele, genunchii şi vârfurile degetelor de la picioare, fără a lipi stomacul de coapse şi nici coapsele de călcâie, iar în această poziție se spune de trei ori:

„Subbhāna Rabbī al-’A‘lā” (Slavă lui Allah, Cel Preaînalt!)

Este recomandat ca în această poziție să fie rostite cât mai multe suplicații, ştiut fiind faptul că Profetul Mohammed () a spus:

„(...) Atunci când vă aflați în plecăciune (rukū’), slăviți-L pe Domnul vostru, iar atunci când vă aflați în prosternare (sujūd), străduiți-vă să faceți suplicații, deoarece acestea merită cel mai mult să primească răspuns.” (Muslim)

8. Apoi, capul se ridică din prosternare în timp ce se spune „Allahu Akbar” și se stă în șezut. Talpa piciorului stâng trebuie să atingă solul în întregime, iar greutatea corpului trebuie sprijinită pe el, ridicând călcâiul piciorului drept (cu degetele îndoite, orientate către qiblah). Mâinile se pun pe genunchi şi se rostește de trei ori:

„Rabbi ighfir-li” (O, Domnul meu, iartă-mă!)

În plus, putem spune:

„Allāhumma ighfir-li, ua arhamni, ua ahdini, ua arzuqni, ua ‘āfini, ua ajburni” (O, Allah, iartă-mă, ai milă de mine, călăuzește-mă, oferă-mi mijloacele de subzistenţă, menține-mă într-o stare de siguranţă şi bunăstare și întăreşte-mă!)

9. Urmează o a doua prosternare, timp în care se spune: „Allahu Akbar” și se repetă aceleaşi acţiuni efectuate la prima prosternare.

10. Apoi, ne ridicăm din sujūd, spunând „Allahu Akbar”, fără să ridicăm mâinile atunci când facem aceasta. După aceea, ne ridicăm în picioare pentru a efectua cea de a doua rakaʻah (unitate de rugăciune), folosindu-ne de genunchi, dacă este posibil, pentru a ne ridica. Dacă ne este greu astfel, ne putem ridica cu ajutorul mâinilor. O dată în picioare, se recită Sūrat Al-Fātihah şi orice altă Sură sau versete pe care le cunoaștem din Nobilul Coran, așa cum am făcut şi la prima rakaʻah (unitate de rugăciune).

11. Dacă rugăciunea este formată din două rakaʻāt, aşa cum este rugăciunea de Fajr, rugăciunea de Jummu’ah (de vineri), sau cea de ‘Eid (de sărbătoare), după cea de a doua prosternare, credinciosul trebuie să se aşeze pe piciorul stâng (cu degetele îndreptate spre dreapta), cu călcâiul drept ridicat. Mâna dreaptă trebuie pusă pe coapsa dreaptă, iar mâna stângă pe coapsa stângă şi, cu degetul arătător al mâinii drepte întins în timpul rugii, credinciosul Îl menţionează pe Allah (în tashahhud), aceasta simbolizând Tawhīd-ul (recunoașterea Unicității lui Allah). Mâna stângă trebuie să fie sprijinită pe coapsa stângă şi se recită tashahhud:

„At-tahiyyātu Lillahi was-salawātu wat-tayyibātu, as-salāmu ‘aleika ayyuha an-nabiu wa rahmatu Allahi wa barakatuh, as-salāmu ‘aleinā wa ‘alā ‘ibād Allahi as-sālihīn. Ash-hadu an lā ilāha illa Allah wa ash-hadu anna Muhammadan ‘ābduhu wa rasūluh”  (Toate saluturile sunt pentru Allah şi toate actele de slăvire şi faptele bune. Pacea, mila şi binecuvântarea lui Allah fie asupra ta, o, Profetule! Pacea fie asupra noastră şi asupra tuturor robilor dreptcredincioşi ai lui Allah! Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah şi mărturisesc că Mohammed este Robul şi Trimisul Său!)

„Allāhumma sālli ‘alā Muhammad wa ‘alā āli Muhammad, kamā sallaita ‘alā Ibrāhīm wa ‘alā āli Ibrāhīm, Innaka Hamīdun Majīd, allāhumma bārik ‘alā Muhammad wa ‘alā āli Muhammad kamā bārakta ‘alā Ibrāhīm wa ‘alā āli Ibrāhīm, Innaka Hamīdun Majīd” (O, Allah, trimite Slava Ta asupra lui Mohammed şi asupra familiei lui Mohammed, aşa cum ai trimis Slava Ta asupra lui Avraam şi asupra familiei lui Avraam. Cu adevărat, Tu eşti plin de Slavă şi Măreţie. O, Allah, trimite Binecuvântările Tale asupra lui Mohammed şi asupra familiei lui Mohammed, aşa cum ai trimis Binecuvântările Tale asupra lui Avraam şi asupra familiei lui Avraam. Cu adevărat, Tu eşti plin de Slavă şi Măreţie!)

Apoi, se caută adăpost la Allah de cele patru (încercări) spunând:

„Allāhumma Inni A‘ūdhu Bika min adhābi Jahannam, wa min adhābil-Qabr, wa min fitnat al-Mahyā wal-Mamāt, wa min fitnat al-masīh ad-Dajjāl” (O, Allah, caut adăpost la Tine de pedeapsa Focului, de chinul din mormânt, de încercările vieţii şi ale morţii şi de amăgirea lui al-Masīh ad-Dajjāl!)

Apoi, credinciosul trebuie să Îi ceară lui Allah ceea ce vrea sau îşi doreşte dintre lucrurile bune ale acestei vieți şi ale Vieţii de Apoi.

12. Credinciosul îşi încheie rugăciunea rostind taslīm, întorcând capul către dreapta, şi spunând:

„As-salām aleikum wa rahmatu Allah” (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra voastră!)

Apoi, rosteşte același taslīm, dar cu capul îndreptat către stânga, rostind de asemenea:

„As-salām aleikum wa rahmatu Allah” (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra voastră!)

13. În cazul în care este efectuată o rugăciune formată din trei rakaʻāt, aşa cum este rugăciunea Maghrib, sau de patru, aşa cum sunt rugăciunile Dhuhr, ʻAsr sau Isha, după ce au fost rostite cuvintele de la at-tahiyyātu din tashahhud-ul menționat mai înainte, credinciosul trebuie să se ridice în poziție dreaptă şi să se roage cea de a treia rakaʻah în cazul rugăciunii Maghrib; sau cea de a treia şi a patra rakaʻah în cazul rugăciunilor cu acest număr de unităţi de rugăciune. Apoi, el trebuie să se ridice ajutându-se de genunchi dacă se poate, şi să ridice mâinile până la nivelul umerilor sau al urechilor spunând: „Allahu Akbar!” Apoi, se pun mâinile pe piept – dreapta peste stânga – şi se recită doar Sūrat Al-Fātihah. După cea de a treia rakaʻah la rugăciunea de Maghrib, sau după cea de a patra rakaʻah la rugăciunile Dhuhr, ʻAsr sau Isha, credinciosul recită tashahhud, după care încheie rugăciunea cu taslīm.

Trebuie menționat faptul că există anumite rugăciuni cunoscute sub numele de Sunan-ar-Rawātib, pentru care pot fi obținute recompense în plus şi care înalță nivelul și completează orice neajuns din rugăciunile obligatorii. Acestea sunt cele citate în tabelul de mai sus. Rugăciunile voluntare pot fi efectuate în orice moment al zilei, în afară de cele menționate de Allah Preaînaltul, care sunt următoarele:

1.  după zorii zilei până la răsăritul Soarelui, când acesta se ridică la o înălţime de o suliţă deasupra orizontului;

2.   din momentul în care Soarele ajunge la zenit până ce începe să coboare;

3.   după Salāt-ul-‘Asr până la apusul Soarelui.

Sunnah (tradiția profetică) recomandă cu putere rugăciunea Witr, care constă dintr-o singură rak’ah (unitate de rugăciune), cu care sunt încheiate toate rugăciunile voluntare din timpul nopții.

 

Adh-dhikr (pomeniri) după completarea rugăciunii

„Astaghfir Allah” (Cer iertarea lui Allah!) de trei ori.

„Allāhumma innaka antas-Salām wa minkas-Salām Tabārakta ya Dhal-Jalāli wal-Ikrām” (O, Allah, Tu eşti Pacea, şi de la Tine vine Pacea, Slăvit eşti Tu, o, Posesor al Măreţiei şi al Generozităţii!)

„Lā ilāha illa Allah, wahdahu la sharīka-Llah lahul-mulku walahul-hamd, wa huwa ‘ala kulli shaiyin qadīr.” (Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah Unicul, Care nu are niciun partener, a Lui este Împărăţia şi Slava şi El este cu putere peste toate!) de trei ori.

„Lā hawla wa la quwwata illa billah, Lā ilāha illa Allah wala na’abudu illa iyyah, lahun-ni’matu walahul-fadl wa lahuth-athana’-ul-hasan, Lā ilāha illa Allah mukhlisīna lahud-dīn wa lauw karih al-kafirūn, Allāhumma la mani’a lima a’atait, wala mu’tiya wala yanfa’u thal-jaddi minkal-jad.” (Nu există forţă nici putere decât la Allah. Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah şi nu adorăm pe nimeni în afară de Allah. Pentru El sunt toate favorurile, mulţumirea şi slava. Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah şi Lui Îi suntem sinceri în religie, chiar dacă necredincioşii detestă acest lucru. O, Allah, nimeni nu poate opri ceea ce Tu ai dăruit, şi nimeni nu poate da ceea ce Tu ai oprit şi celui puternic nu îi este de niciun folos puterea împotriva Ta.)

„Allāhumma a‘inni ‘ala dhikrika wa shukrika wa husni ‘ibādatik” (O, Allah, ajută-mă să Te pomenesc, să-Ţi mulțumesc şi să Te ador în cel mai bun mod cu putinţă!)

Apoi se rostește Subhān Allah (Toată slava I se cuvine lui Allah!), „Al-hamdu Lillah” (Toată Mulţumirea este pentru Allah) şi „Allahu Akbar” (Allah este Prea Măreţ), fiecare de câte 33 de ori, iar pentru a completa 100 se spune: „Lā ilāha illa Allahu wahdahu la sharīka lah, lahul-mulku wa lahul-hamd, wa huwa ’ala kulli shai’in qadīr.” (Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, Care nu are niciun partener; a Lui este Împărăţia şi Slava şi El este cu putere peste toate.).

Apoi, se recită Ayat-ul-Kursiy:

„Allah! Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de El, Al-Hayy (Cel Veşnic Viu), Al-Qayyūm (Cel care se susţine pe Sine, Cel care susţine totul)! Nici aţipirea, nici somnul nu-L cuprind! Ale Lui sunt cele din Ceruri şi de pe Pământ! Cine este acela care ar putea mijloci la El fără de îngăduinţa Lui? El le ştie pe cele din faţa lor şi pe cele din urma lor (El le ştie pe cele din această lume şi pe cele din Lumea de Apoi). Şi ei nu pricep nimic din ştiinţa Sa în afară de ceea ce El voieşte. Tronul Lui (acest verset se numeşte «versetul Tronului», după acest cuvânt kursiy, care înseamnă «tron, jilț», dar pe care unii comentatori îl interpretează şi ca însemnând Ştiinţa lui Allah) se întinde peste ceruri şi peste pământ şi nu-I este grea păzirea lor (a Cerului şi a Pământului). El este Al-‘Aliyy (Preaînaltul, Preaslăvitul), Al-‘Ažīm (Preamăritul)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:255]

Apoi, se recită Surat Al-Ikhlās [112], Surat Al-Falaq [113] şi Surat An-Nās [114].

Abluţiunea (wuḍū)

 

Abluțiunea reprezintă una dintre condițiile validității rugăciunii, după cum a spus Profetul Mohammed ():

„(...) Nicio rugăciune nu este acceptată fără abluţiune şi nicio caritate oferită din ghulūl (bunuri luate pe nedrept din prada de război înainte de împărțirea acesteia) nu este acceptată.” (Muslim)

Allah Preaînaltul spune:

O, voi cei care credeți! Atunci când vă pregătiți pentru rugăciune, spălați-vă fețele voastre şi mâinile voastre până la coate, treceți-vă mâinile voastre ude peste capetele voastre şi (spălați-vă) picioarele voastre până la glezne! (...)”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:6]

Modul de realizare a abluţiunii

Humran, sclavul eliberat de ‘Uthmān ibn ‘Affān (Allah să fie mulţumit de el!), a relatat:

„L-am văzut pe ‘Uthmān realizând abluţiunea: și-a turnat apă pe mâini și le-a spălat de trei ori, apoi şi-a clătit gura şi nasul (de câte trei ori), apoi s-a spălat pe faţă de trei ori, apoi şi-a spălat mâna dreaptă până la cot de trei ori, apoi a făcut acelaşi lucru cu mâna stângă, apoi şi-a trecut mâna umedă peste cap, apoi şi-a spălat piciorul drept de trei ori, iar apoi piciorul stâng. La final a spus: «L-am văzut pe Trimisul lui Allah () realizând abluțiunea astfel, iar el () a spus: „Celui care efectuează abluțiunea la fel ca mine, iar apoi îndeplinește două rak‘āt fără a își lăsa gândurile să rătăcească (fără a se gândi la nimic altceva), Allah îi va ierta toate păcatele anterioare.”»”  (Al-Bukhari)

1. În primul rând, trebuie formulată în inimă intenţia de a realiza abluțiunea pentru a se purifica de starea de impuritate, iar dovada faptului că intenţia este obligatorie se află în următorul hadith al Profetului Mohammed ():

„Faptele sunt judecate după intenții, și fiecare om va avea doar ceea ce a intenționat (...)” (Al-Bukhari)

2. Se rostește expresia „Bismi-Llah” (În Numele lui Allah) înainte de a începe abluţiunea. Profetul Mohammed () a spus:

„Rugăciunea celui ce nu a realizat  abluţiunea nu este validă şi abluţiunea celui ce nu menţionează Numele lui Allah (la începutul ei) nu este validă.” (Al-Hakim în Al-Mustadrak ʻala as-Sahihain)

3. Se începe abluțiunea prin spălarea mâinilor de trei ori. Aws ibn Aws Ath-Thaqafi (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„L-am văzut pe Trimisul lui Allah () realizând abluțiunea (și începea aceasta) spălându-se pe mâini de trei ori.” (Ahmad)

4. Se clătește gura şi apoi nasul prin inhalarea apei în nări și apoi răsuflarea ei folosind mâna stângă, fiecare de câte trei ori.

5. Se spală fața de trei ori. Aceasta include zona de la linia părului şi până la bărbie, şi cea de la o ureche până la cealaltă.

6. Se spală brațele de la vârfurile degetelor până la coate de trei ori, începând cu mâna dreaptă şi terminând cu mâna stângă. Cel care are un ceas sau un inel trebuie să îl miște sau să îl scoată, astfel încât apa să poată ajunge pe sub el.

7. Se umezesc capul și urechile o dată. Aceasta se face trecând mâna umedă peste cap (pe deasupra părului) începând de la frunte spre spate și invers. ʻAbd Allah ibn Zaid (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„(...) El (Trimisul lui Allah - ) îşi trecea mâinile umede peste cap, începând din faţă spre spate şi apoi în sens invers până în locul din care a început (...)”  (Al-Bukhari)

Apoi, se șterg urechile trecând degetele arătătoare umede prin interiorul lor şi degetele mari pe exterior. Ar-Rubayy bint Mu’awwidh ibn ʻAfra’ (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat că l-a văzut pe Mesagerul lui Allah () realizând abluțiunea și a spus:

Își ștergea capul din față spre spate, tâmplele și urechile o dată.” (At-Tirmidhi)

În plus, ʻAbd Allah Ibn Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a descris abluţiunea Profetului () spunând:

„Mesagerul lui Allah () își trecea mâna umedă peste cap și își ștergea urechile trecându-și degetele arătătoare prin urechi, în timp ce ștergea partea exterioară a acestora cu degetele mari. Astfel, le ștergea pe dinăuntru și pe dinafară.” (Ibn Hibban)

8. Se spală picioarele de trei ori de la vârfurile degetelor până la glezne inclusiv. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah () a văzut o persoană care nu se spălase pe călcâie şi i-a spus:

„Vai de călcâiele (uscate) din cauza Focului Iadului!” (Muslim)

Este obligatorie respectarea ordinii indicate de către Allah Preaînaltul în versetul menționat mai sus atunci când este efectuată abluțiunea, fără a omite nimic. În plus, nu este permisă întârzierea curățării unei părţi a corpului până se usucă ceea ce a fost curăţat mai înainte. ʻOmar (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Profetul Mohammed () a văzut o persoană rugându-se, însă o parte a piciorului ei de dimensiunea unei monezi nu fusese spălată (apa nu ajunsese la ea). (Când a observat aceasta,) Profetul () i-a cerut să își repete abluţiunea şi rugăciunea.” (Abu Dawud)

Trebuie să se asigure înlăturarea a orice poate împiedica apa să ajungă la toate părţile corpului care trebuie să fie spălate atunci când este efectuată abluțiunea, așa cum sunt petele de vopsea și alte lucruri similare.

Abluțiunea rămâne valabilă atât timp cât nu este anulată de  urină, fecale, gaze, puroi, sânge, spermă, lichid preseminal sau prostatic, consumul de carne de cămilă, atingerea părţilor intime cu mâna sau somnul profund.

 

Plata carității anuale obligatorii (az-zakāh) în favoarea celor care au dreptul la aceasta

 

Aceasta reprezintă unul dintre drepturile lui Allah Cel Atotputernic, iar musulmanii trebuie să o ofere celor săraci și nevoiași pentru a satisface nevoile lor, scutindu-i astfel de umilința de a cerși, după cum spune Allah Preaînaltul:

„Şi, de fapt, nu li s-a poruncit lor (în acest Coran) altceva (faţă de ceea ce li s-a poruncit deja în Scripturile lor originale) în afară de adorarea (doar a) lui Allah, şi să Îi fie devotați în ceea ce privește religia şi să fie hunafa’ (să stea departe de politeism şi să încline spre monoteism), să efectueze rugăciunea şi să ofere zakāh (caritatea anuală obligatorie): şi aceasta este religia corectă (şi dreaptă).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 98:5]

 

Beneficiile zakāt-ului

■ Purifică sufletul musulmanului bogat de lăcomie, zgârcenie, iubirea față de lucrurile materiale şi dragostea excesivă față de plăcerile lumești.

■ Purifică inimile celor săraci de sentimentele de ură şi gelozie pe care le pot simți față de cei bogați. Ei îi văd pe cei mai înstăriți oferind din averea pe care Allah Preaînaltul le-a dat-o, având astfel grijă de nevoile lor şi cheltuind bani pentru ei.

■ Promovează printre musulmani caritatea și preferarea altora în locul propriei persoane.

■ Elimină sărăcia din sânul societății musulmane şi reduce pericolele care decurg din aceasta, aşa cum sunt furtul, crima şi alte acte care pot atenta la onoarea oamenilor, revitalizând în același timp spiritul de solidaritate printre musulmani prin îndeplinirea nevoilor islamului şi ale musulmanilor.

■ Joacă un rol important în răspândirea islamului, ajutându-i pe musulmani să conștientizeze punctele forte ale religiei lor și arătându-le nemusulmanilor frumusețea islamului cu speranța că aceștia îl vor îmbrățișa.

 

Condițiile zakāt-ului

1. deținerea nisāb-ului (suma minimă pentru care plata carității anuale devine obligatorie), care este echivalent cu prețul a 85 de grame de aur și este în plus față de suma necesară acoperirii nevoilor fundamentale (mâncare, băutură, îmbrăcăminte și locuință).

2. cele pentru care se plăteşte zakāt-ul trebuie să se afle în posesia proprietarului lor timp de un an lunar întreg.

 

Cine sunt cei care au dreptul să primească zakāh

Allah Preaînaltul Însuși a determinat care sunt persoanele ce au dreptul la a primi zakāh. El, Cel Atotputernic, spune:

„Milosteniile (din caritatea anuală obligatorie) sunt numai pentru săraci, pentru sărmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale căror inimi se adună (întru credinţă) (noii convertiți la islam a căror credinţă nu este încă suficient de puternică), pentru eliberarea robilor, pentru cei îndatorați greu, pentru Calea lui Allah şi pentru călătorul aflat pe drum (cu condiţia ca scopul călătoriei să nu fie săvârșirea unui păcat). (Aceasta este) Poruncă de la Allah, iar Allah este ‘Alīm (Atoatecunoscător, Omniscient), Hakīm (Preaînțelept).”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:60]

 

Note

Nu se achită zakāh pentru bunurile achiziționate pentru uzul personal, așa cum sunt locuința, mobilierul, autoturismul sau animalele de călărie.

■ Nu se calculează zakāt-ul pentru bunuri precum autoturismele, spațiile comerciale sau casele care sunt achiziționate pentru a fi închiriate, ci numai pentru veniturile câștigate de pe urma acestora dacă, adunate alături de celelalte venituri, ating valoarea nisāb-ului şi se află în posesia proprietarului lor timp de un an lunar întreg.

 

Postul din luna Ramadan (as-siyam)

 

Este obligatoriu pentru fiecare musulman să postească o dată pe an, pe perioada întregii luni Ramadan. Dinainte de revărsatul zorilor şi până la apusul Soarelui, musulmanii trebuie să se abțină de la orice le poate rupe postul, fie că este vorba de mâncare, apă sau relații sexuale, supunându-se, astfel, lui Allah Cel Atotputernic. El, Preaînaltul, spune:

„O, voi cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă postul (as-siyam), aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea voastră - Poate că veţi fi cu frică (ca să vă sporească frica de Allah)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:183]

Scopul postului nu este doar acela de a se abţine de la lucrurile care îl pot întrerupe, persoana care ţine post trebuind să se abțină, de asemenea, de la toate acele lucruri care pot reduce răsplata sa, aşa cum sunt minciuna, bârfa, înşelăciunea, calomnia, trădarea şi altele asemenea. Trebuie menționat faptul că toate aceste lucruri îi sunt interzise musulmanului în oricare perioadă a anului, însă mai cu seamă în timpul lunii Ramadan. Profetul Mohammed () a spus:

„Dacă o persoană nu renunţă la falsitatea din cuvintele şi acţiunile sale (în timp ce postește), atunci Allah nu are nevoie ca ea să renunţe la hrana şi băutura sa.” (Al-Bukhari)

 

Beneficiile postului

■ Reprezintă o formă de jihād (luptă) purtat împotriva dorințelor și a pasiunilor.

■ Sufletul musulmanului se ridică și se îndepărtează de cuvintele obscene și de faptele rele. Profetul Mohammed () a spus:

„Dacă unul dintre voi posteşte, nu trebuie să folosească un limbaj indecent și nu trebuie să ridice vocea la nervi, iar dacă cineva îl jignește sau caută ceartă, trebuie să spună: «Postesc!»” (Al-Bukhari)

■ Prin intermediul postului, musulmanul conștientizează nevoile fraților săi săraci și nevoiași, care nu au acces la suficientă hrană și îmbrăcăminte sau la un adăpost, lucru care îl determină să le respecte drepturile și să se intereseze de starea și nevoile lor.

Femeile care se află în perioada menstruaţiei şi a lăuziei sunt scutite de post până când sângerarea se opreşte, moment în care trebuie efectueze abluţiunea completă (ghusl) şi să recupereze zilele pierdute. Același lucru este valabil în cazul celui care se află într-o călătorie sau al celui care suferă de o boală. Acestora le este permisă întreruperea postului, însă trebuie să recupereze zilele pierdute.

 

Pelerinajul la Mecca (al-hajj)

 

Hajj-ul este pelerinajul pe care musulmanii trebuie să îl efectueze la Casa cea Sfântă a lui Allah (Kaʻbah), pentru a îndeplini anumite ritualuri, în locuri şi momente specifice. Acest stâlp al islamului este obligatoriu de îndeplinit o dată în viață pentru fiecare musulman, bărbat sau femeie, care este sănătos şi care a atins vârsta pubertății, dacă are capacitatea fizică şi financiară pentru a face aceasta.

Cel care suferă de o boală care nu are nicio speranță de vindecare și îl împiedică de la îndeplinirea hajj-ului, cu toate că are posibilitățile financiare pentru a-l realiza, poate trimite pe altcineva în locul lui. În același fel, cel care este sărac și nu are venituri suficiente pentru a satisface nevoile sale și pe ale celor de care este responsabil este scutit de efectuarea hajj-ului. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Este o datorie a oamenilor faţă de Allah (să împlinească) pelerinajul la această Casă, dacă au mijloacele pentru aceasta. Cât despre aceia care tăgăduiesc (dar refuză să împlinească), Allah nu are nevoie de aceste lumi (Allah nu are nevoie de făpturi, ci numai ele au nevoie de El).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:97]

Beneficiile hajj-ului

■ Înmulțirea faptelor bune prin supunerea față de Allah Cel Atotputernic, deoarece răsplata pentru Pelerinajul acceptat este Paradisul. Trimisul lui Allah () a spus:

„Păcatele comise între o ʻUmrah şi următoarea sunt iertate, iar răsplata pentru Hajj Mabrur nu este alta decât Paradisul.” (Al-Bukhari)

■ Obținerea unității musulmanilor, deoarece hajj-ul este reuniunea islamică de cea mai mare amploare. Musulmanii din întreaga lume se adună în același loc şi în aceeași perioadă, rugându-se Aceluiași Domn, purtând același tip de haine şi îndeplinind aceleași ritualuri. Nu există nicio diferență între bogați şi săraci, nobili şi oameni de rând, albi şi negri, arabi şi nearabi, cu toții fiind egali în fața lui Allah Cel Atotputernic. Nu există nicio diferență între ei, cu excepția pietății (taqwā). Hajj-ul este un eveniment care pune accentul pe fraternitatea între toți musulmanii şi pe unitatea tuturor speranțelor şi sentimentelor lor.

■ Obișnuirea musulmanilor cu depunerea de eforturi fizice și financiare pe Calea lui Allah Preaînaltul, în căutarea Mulțumirii Sale.

■ Purificarea de păcate şi iertarea faptelor rele. Profetul Mohammed () a spus:

„Cel care efectuează pelerinajul la această Casă, fără a întreține relații intime (cu soția lui) și fără a comite păcate (în acest timp), se va întoarce acasă fără niciun păcat, întocmai așa cum era în ziua în care mama lui l-a născut.” (Al-Bukhari)

Descrierea hajj-ului

Cel mai bun tip de hajj este cel numit Hajj Tamāttu‘, iar etapele acestuia sunt următoarele:

1. în primul rând, musulmanul intră în starea de ihrām în Miqāt înainte de a opta zi a lunii Dhu-l-Hijjah, iar acest lucru se realizează pronunțând formula numită „răspunsul la chemare” (talbiyah), care este următoarea:

„Labbaika Allāhumma ‘Umratan mutamattiʻan bihā ila-l-Hajj” (Aici sunt, o, Allah, în slujba Ta, pentru a realiza ‘Umrah, de ale cărei beneficii mă voi bucura până la sosirea hajj-ului!)

2. la sosirea în oraşul Mecca, se realizează înconjurarea Ka‘bei (Tawāf) şi mersul între dealurile Safā şi Marwah (Sā‘i) pentru ‘Umrah, iar la final pelerinul se rade pe cap sau îşi scurtează părul și femeia își scurtează părul cu aproximativ echivalentul lungimii vârfului unui deget.

3. în cea de a opta zi a lunii Dhu-l-Hijjah, numită Yawm at-Tarwiyah, pelerinul pronunță Talbiyah pentru hajj și intră în starea de ihrām în locul din care intenționează să înceapă hajj-ul. Apoi pornește către Mina, unde trebuie să efectueze rugăciunile Dhuhr, ʻAsr, Maghrib, Isha şi Fajr. Rugăciunile trebuie să fie efectuate la timpul lor şi nu trebuie să fie combinate, însă rugăciunile de trei sau patru rakaʻāt se scurtează, efectuându-se numai două.

4. după ce Soarele răsare în cea de a noua zi a lunii Dhu-l-Hijjah, cunoscută ca ziua de ʻArafah, pelerinul abandonează Mina pentru a merge la ʻArafah. Atunci când Soarele trece de zenit, se efectuează rugăciunile Dhuhr şi ʻAsr combinate, îndeplinind câte două rakaʻāt pentru fiecare dintre ele. După aceea, pelerinul își petrece timpul pomenindu-L şi slăvindu-L pe Allah Preaînaltul, căutând Iertarea Sa și cerându-I tot ceea ce îşi doreşte cu mâinile ridicate și cu faţa către qiblah.

5. atunci când Soarele apune în ziua de ʻArafah, se porneşte către Muzdalifah, unde pelerinul efectuează rugăciunile Maghrib şi Isha combinate și scurtate, după care petrece noaptea acolo. La ivirea zorilor, se efectuează rugăciunea Fajr, după ce este făcută chemarea la rugăciune (adhān) și este anunțat începutul rugăciunii (iqāmah). Pelerinul își petrece apoi timpul pomenindu-L pe Allah Cel Atotputernic și adresându-I rugi până când începe să se lumineze.

6. înainte de răsărit, pelerinul trebuie să plece către Mina. Atunci când ajunge acolo, el trebuie să efectueze ramī (lapidarea) celui mai mare stâlp (Jamrat-ul-‘Aqabah) cu șapte pietricele de mărimea unui bob de mazăre, una după alta, ridicând mâna şi spunând „Allahu Akbar!” (Allah este Prea Măreț!) după fiecare pietricică.

7. după ce termină de efectuat ramī (lapidarea) celui mai mare stâlp (Jamrat-ul-‘Aqabah), pelerinul trebuie să taie animalul de sacrificiu (hadi), iar apoi bărbatul se rade pe cap (ceea ce este de preferat) sau se tunde scurt și femeia trebuie să îşi scurteze părul cu aproximativ echivalentul lungimii vârfului unui deget (nu trebuie să se radă).

8. după aceea, pelerinul este eliberat (prima eliberare) de toate restricţiile stării de ihrām și poate îmbrăca haine cusute, însă continuă să îi fie interzise relaţiile conjugale.

9. apoi, pelerinul merge la Mecca pentru a efectua înconjurarea Ka‘bei (Tawāf) şi mersul între dealurile Safā şi Marwah (Sā‘i) pentru hajj. După completarea acestora, el se întoarce la Mina, unde petrece nopțile zilelor de 11 și 12 ale lunii Dhu-l-Hijjah. În timpul acestor zile, pelerinul trebuie să arunce câte şapte pietricele în cei trei stâlpi după ce Soarele a trecut de zenit, spunând „Allahu Akbar!” (Allah este Prea Măreț!) după fiecare pietricică. Se începe cu stâlpul cel mai mic (Jamrat as-Sughra), apoi cel mijlociu (Jamrat al-Wustā) şi se încheie cu cel mai mare (Jamrat al-Kubrā).

10. după lapidarea din ziua a 12-a, pelerinul poate abandona Mina sau poate petrece încă o noapte acolo, iar aceasta este de preferat, pentru a lapida cei trei stâlpi după ce Soarele a trecut de zenit, în același mod descris mai sus.

11. atunci când musulmanul are intenţia de a se întoarce în țara lui, trebuie sa meargă mai întâi la Mecca şi să realizeze tawāf-ul de adio (tawāf al-wadā’). Cu acesta, ritualurile hajj-ului sunt finalizate. Femeile lăuze sau aflate la menstruaţie sunt scutite de acest tawāf.

 

Adorarea în islam

 

Actele de adorare sunt obligatorii pentru fiecare musulman trecut de vârsta pubertăţii și care se află în deplinătatea facultăților mintale. Astfel, chiar dacă Îndurarea lui Allah Preaînaltul este factorul determinant al mântuirii, îndeplinirea stâlpilor islamului reprezintă o modalitate de a intra în Paradis, conform cuvintelor Profetului Mohammed (), pe care un beduin l-a întrebat:

„«O, Trimis al lui Allah, spune-mi ce a făcut Allah obligatoriu cu privire la rugăciune!» El () i-a răspuns: «Trebuie să realizezi în mod perfect cele cinci rugăciuni obligatorii într-o zi și o noapte, cu excepţia cazului în care doreşti să realizezi alte rugăciuni voluntare.» Beduinul i-a cerut apoi: «Spune-mi ce a făcut Allah obligatoriu cu privire la post!» El () i-a răspuns: «Trebuie să postești de-a lungul întregii luni Ramadan, cu excepţia cazului în care doreşti să postești alte zile voluntare.» Beduinul i-a cerut apoi: «Spune-mi ce a făcut Allah obligatoriu cu privire la caritatea anuală obligatorie!» Mesagerul lui Allah () l-a informat cu privire la Legile islamului. Beduinul a spus apoi: «(Jur) pe Cel care te-a onorat că nu voi face niciun act voluntar şi nu voi abandona nimic din ceea ce Allah mi-a poruncit!» Trimisul lui Allah () a spus: «Dacă spune adevărul, atunci va avea succes (va intra în Paradis).»” (Al-Bukhari)

                                              

Efectele psihologice și sociale ale adorării lui Allah

 

1. Credincioşii vor obţine fericirea şi succesul atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi. Allah Preaînaltul spune:

„Cu adevărat, oricine se purifică pe sine (prin evitarea politeismului şi acceptarea monoteismului islamic) va izbândi ~ Și pomeneşte (slăveşte) Numele Domnului său şi se roagă.”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 87:14-15]

2. Credincioșii vor obţine putere fizică şi spirituală datorită legăturii pe care o au cu Domnul lor. Allah Cel Atotputernic spune:

„Allah este, cu adevărat, cu aceia care sunt cu frică (de El) şi cu aceia care sunt făcători de bine (Allah îţi este suficient ca Sprijinitor, căci El este alături de cei care au frică de El şi de cei care fac bine)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:128]

3. Allah Cel Atotputernic îi ajută și le acordă victoria și supremația adoratorilor Săi dreptcredincioși. El, Preaînaltul, spune:

„(...) Allah îi ajută neîndoielnic aceluia care-L ajută pe El. Allah este Al-Qauiy (Cel mai Puternic)Al-‘Azīz (Invincibilul, Cel Atotputernic). ~ Aceştia (sunt) cei care - dacă Noi le dăm putere pe Pământ (sprijinindu-i împotriva adversarilor lor) - îndeplinesc rugăciunea (as-salāh), achită caritatea anuală obligatorie (az-zakāh), poruncesc ceea ce este drept şi opresc de la ceea ce este neîngăduit. Iar sfârşitul (tuturor lucrurilor) Îi aparţine lui Allah.[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 22:40-41]

4. Promovează înțelegerea, fraternitatea, ajutorul reciproc și pacea socială în rândul membrilor societății islamice. Allah Cel Atotputernic spune:

„Dreptcredincioşii şi dreptcredincioasele îşi sunt aliați unii altora. Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngăduit, împlinesc rugăciunea (as-salāh), oferă caritatea anuală obligatorie (az-zakāh) şi I se supun lui Allah şi Trimisului Său. Cu aceştia, Allah va fi Îndurător, căci Allah este ‘Aziz  (Invincibil, Atotputernic), Hakīm (Preaînțelept).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:71]

5. Allah Preaînaltul le acordă Călăuzirea Sa celor credincioși și le facilitează calea către bine. El, Cel Atotputernic, spune:

„O, voi cei care credeţi! Dacă sunteţi cu frică de Allah, atunci El vă va da vouă un Îndreptar (termen prin care este tradus cuvântul arab Furqan – deosebitor, călăuză sau lumină – cu ajutorul căruia se deosebește Adevărul de neadevăr) şi vă va şterge vouă faptele rele şi vă va ierta, căci Allah este dătător de har nemărginit.”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 8:29]

6. Credincioșii primesc mijloace de subzistență din belșug de la Allah Preaînaltul și o cale de ieșire atunci când trec prin momente grele. El, Cel Atotputernic, spune:

„(...) Şi oricui se teme de Allah (făcând ceea ce El i-a poruncit şi oprindu-se de la ceea ce El a interzis), El îi va oferi o cale (o soluție) de ieşire (din orice greutate). ~ Şi-l va înzestra pe el (cu lucruri bune) de unde nici nu se aşteaptă. Şi aceluia care se încrede în Allah, El îi va fi  de ajuns, căci, cu adevărat, Allah împlinește Țelul Său. Cu adevărat, Allah a stabilit o măsură pentru toate lucrurile.”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 65:2-3]

7. Faptele bune ale credincioșilor sunt multiplicate și faptele lor rele sunt iertate. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Şi oricui crede în Allah şi îndeplineşte fapte bune, (Allah) Îi va ierta say’at (păcatele) şi îl va primi în Grădini (Paradisul) pe sub care curg râuri şi vor fi veşnic locuitori în ele. Aceasta va fi marea victorie!”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 64:9]

Poruncile islamului

 

Dragul meu frate, draga mea soră, trebuie să urmezi învățăturile Profetului Mohammed () în ceea ce privește relațiile cu ceilalți, iar el () a spus:

„Evită ceea ce este interzis și vei fi cel mai pios dintre oameni; fii mulțumit cu ceea ce Allah ţi-a dat și vei fi cel mai bogat dintre oameni; fii bun cu vecinul tău și vei fi un credincios; dorește oamenilor ceea ce îți dorești pentru tine însuți și vei fi un musulman; și nu râde mult, deoarece hohotele de râs ucid inima.” (At-Tirmidhi)

Profetul Mohammed () a spus, de asemenea:

„Musulmanul este acea persoană de a cărei limbă şi mână musulmanii se află în siguranță, iar muhajir (emigrantul) este cel care a părăsit faptele pe care Allah le-a interzis.” (Al-Bukhari)

Prin poruncile și interzicerile sale, islamul are drept scop formarea unei societăți bazate pe solidaritate, fraternitate, îndurare și dragoste, în care să fie puse în practică următoarele cuvinte ale Profetului Mohammed ():

„Credincioşii, în dragostea, mila şi sentimentele pentru fratele lor, sunt precum un trup: dacă o parte a acestuia simte durere, atunci toate celelalte părţi ale corpului simt durere prin febră şi somnolenţă.” (Muslim)

Islamul încurajează tot ceea ce este bun şi avertizează împotriva a orice acțiune sau cuvânt reprobabil. Câteva dintre poruncile acestuia sunt următoarele:

1. Islamul porunceşte credinţa în Tawhīd (Unicitatea lui Allah) şi interzice atribuirea de parteneri lui Allah Preaînaltul în adorare. El, Cel Atotputernic, spune:

Allah nu iartă să I se facă semeni, dar iartă orice, în afară de aceasta, celui care voieşte El. Acela care Îi face lui Allah semeni, acela s-a rătăcit departe!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:116]

Profetul Mohammed () a spus:

„«Evitaţi cele şapte păcate care condamnă persoana la Iad.» A fost întrebat (de către cei prezenţi): «Care sunt acestea, o, Mesager al lui Allah?» El ()  a răspuns: «A Îi face asociaţi lui Allah în adorare (shirk), practicarea vrăjitoriei, luarea unei vieți care a fost interzisă de Allah fără un motiv justificat, practicarea cămătăriei, consumarea averii orfanilor, fuga de pe câmpul de luptă în timpul războiului şi acuzarea unei femei caste şi credincioase de adulter.»” (Al-Bukhari)

2. Islamul porunceşte tratarea cu bunătate a oamenilor şi interzice însușirea pe nedrept a bunurilor altcuiva prin furt, înșelăciune sau camătă. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Nu vă mâncaţi averile voastre unii altora pe nedrept, doar dacă este un negoț (legal), cu bună învoială între voi (...)”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:29]

3. Islamul poruncește dreptatea şi interzice orice fel de asuprire a celorlalți prin cuvinte sau fapte. Allah Preaînaltul spune:

„Allah porunceşte (în ceea ce a revelat prin Coran) dreptatea, îndeplinirea faptei bune (răsplătind binele cu un bine şi mai mare şi iertând răul) şi dărnicia faţă de rude şi El opreşte de la desfrâu, faptă urâtă şi nelegiuire. El vă îndeamnă pentru ca voi să vă aduceți aminte (de Sfaturile şi Poruncile lui Allah).”   [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:90]

4. Islamul porunceşte cooperarea pentru a face bine şi interzice cooperarea pentru a face rău. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Într-ajutorați-vă în împlinirea faptelor bune şi în evlavie, dar nu vă ajutați la păcat şi la nedreptate! Şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:2]

5. Islamul porunceşte prezervarea vieții omenești şi interzice luarea unei vieți fără un motiv drept. Allah Preaînaltul spune:

„De aceea am prescris Noi pentru fiii lui Israel că acela care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet sau de o altă stricăciune pe Pământ, este ca şi când i-ar ucide pe toţi oamenii, iar cel care lasă în viaţă un suflet este ca şi cum i-ar lăsa în viaţă pe toţi oamenii (cel care ar putea ucide, dar nu o face). Trimişii Noştri au venit la ei (la fiii lui Israel) cu semne învederate şi totuşi iată că mulţi dintre ei săvârșesc silnicii pe Pământ şi după aceasta (venirea Trimișilor).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:32]

De asemenea, Allah Cel Atotputernic spune:

„Cel care omoară un dreptcredincios precugetat, răsplata îi va fi Gheena, în care va rămâne veşnic, Allah se va mânia pe el, îl va blestema şi-i va pregăti lui chin mare.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:93]

6. Islamul porunceşte tratarea cu bunătate a părinţilor şi interzice neascultarea lor. Allah Preaînaltul spune:

„Şi Domnul tău a orânduit să nu-L adorați decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri, iar dacă bătrânețile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine, nu le ziceți lor «Of!» (în semn de nemulțumire pentru că te stânjenesc) şi nu-i certa pe ei (pentru ceea ce nu-ţi place), ci spune-le lor vorbe cuviincioase. ~ Şi din îndurare coboară pentru ei aripa smereniei şi îndurării (fii într-atât de bun şi de îndurător faţă de ei încât ei să te socotească a fi umil) şi spune: «Domnul meu, fii Îndurător cu ei, căci ei m-au crescut (când am fost) mic!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:23-24]

7. Islamul porunceşte menținerea legăturilor de rudenie şi interzice ruperea acestora. Allah Preaînaltul spune în acest sens:

„Şi dacă vă întoarceți voi (vă îndepărtați de la credinţă), nu s-ar putea să semănați voi stricăciune pe Pământ şi să rupeți legăturile voastre de rudenie (aţi reveni la starea de scindare anterioară apariției islamului care v-a unit şi v-a poruncit vouă să faceţi bine pe Pământ şi să păstrați legăturile de sânge)? ~ Aceştia (cei care nu cred şi ipocriţii) sunt cei pe care i-a blestemat Allah şi i-a făcut pe ei surzi şi le-a orbit vederile lor.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 47:22-23]

Profetul Mohammed () a spus:

„Cel care rupe legăturile de rudenie nu va intra în Jannah (Paradis).” (Muslim)

8. Islamul porunceşte şi încurajează căsătoria. Profetul Mohammed () a spus:

„O, voi, tineri, acela dintre voi care își permite (din punct de vedere financiar și fizic), să se căsătorească, pentru că aceasta stăpânește privirea (de la lucruri interzise) și împiedică de la imoralitate, iar cel care nu își permite, atunci să postească, pentru că acesta este un mijloc de a controla dorința sexuală.” (Al-Bukhari)

Islamul interzice adulterul şi homosexualitatea, precum şi tot ceea ce conduce la acestea. Allah Preaînaltul spune:

„Spune (o, Mohammed): «Domnul meu a oprit nelegiuirile - atât pe cele văzute, cât şi pe cele nevăzute - precum şi păcatul (s-a interpretat şi ca însemnând «băuturile alcoolice»), nedreptățirea (altora) sau să-I faceţi lui Allah asociaţi, de vreme ce El nu a trimis o astfel de poruncă, sau să spuneţi despre Allah ceea ce nu ştiţi (în legătură cu cele permise şi cu cele nepermise sau cu idolatria).»”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:33]

9. Islamul porunceşte protejarea bunurilor orfanilor şi tratarea acestora cu bunătate şi interzice consumarea averilor lor pe nedrept. Allah Preaînaltul spune:

„Cei care mănâncă bunurile orfanilor pe nedrept, aceia mănâncă în pântecele lor foc şi ei vor arde în Iad.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:10]

Acesta interzice, de asemenea, oprimarea și maltratarea lor. Allah Preaînaltul spune:

„Aşadar, cât  despre orfan, pe el  nu îl trata cu opresiune (sau cu asprime)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 93:9]

10. Islamul porunceşte sinceritatea în mărturie şi interzice mărturia mincinoasă. Profetul Mohammed () a spus:

„«Să vă informez cu privire la cele mai grele păcate?» Noi am răspuns: «Da, o, Mesager al lui Allah!» El () a spus: «(Acestea sunt) atribuirea de parteneri lui Allah în adorare şi neascultarea faţă de părinţi.» Apoi, Profetul () s-a ridicat după ce fusese rezemat şi a spus: «Şi vă avertizez împotriva declarației false și a mărturiei mincinoase! Şi vă avertizez împotriva declarației false și a mărturiei mincinoase!», continuând să spună acest lucru până când am crezut că nu se va opri.”  (Al-Bukhari)

Islamul poruncește îndeplinirea jurămintelor şi interzice ghamus - jurământul fals prin care cineva este lipsit de bunurile sale (pe nedrept). Allah Cel Atotputernic spune:

„Însă aceia care-şi vând făgăduinţa dată lui Allah şi jurămintele lor pe un preţ de nimic, aceia nu vor avea parte în Viaţa de Apoi; Allah nu le va vorbi lor, nici nu-şi va îndrepta privirea spre ei în Ziua Învierii şi nici nu-i va curăți pe ei. Şi vor avea ei parte de chin dureros.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:77]

11. Islamul le poruncește oamenilor să își protejeze vieţile şi interzice sinuciderea, fie în mod direct sau indirect, prin consumul de substanțe ameţitoare, droguri, țigări sau orice alte substanțe care, conform medicinei moderne, pot provoca moartea. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Şi nu vă ucideți voi înșivă (prin săvârșirea de păcate care antrenează pieirea voastră în această lume sau ucigându-vă unul pe altul)! Allah este Rahīm (Prea Îndurător) cu voi! ~ Însă cel care săvârşeşte aceasta prin necumpătare şi fărădelege, pe acela Noi îl vom face să ardă în Foc, căci pentru Allah aceasta este un lucru uşor!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:29-30]

12. Islamul porunceşte onestitatea, integritatea şi îndeplinirea înțelegerilor şi interzice minciuna, trădarea și înşelătoria. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Nu-L vicleniți pe Allah şi pe Trimis! Nici nu vicleniți asupra celor ce v-au fost încredințate, cu bună ştiinţă (toate cele care le sunt încredințate oamenilor, așa cum sunt bunurile, familia sau secretele)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 8:27]

Profetul Mohammed () a spus:

„Există trei caracteristici care fac din cel care le posedă un ipocrit, chiar dacă postește, se roagă și pretinde că este un musulman: atunci când vorbesc, mint; atunci când fac o promisiune, o încalcă; iar atunci când li se încredințează ceva, trădează încrederea.” (Ibn Hibban)

13. Islamul poruncește afecțiunea și relațiile cordiale şi interzice sentimentele negative şi tot ceea ce conduce la ură, așa cum sunt ranchiuna şi invidia. Profetul Mohammed () a spus:

„Nu vă abandonați unii pe alții, nu vă urâți unii pe alții și nu vă invidiați unii pe alții. Fiți frați, o, robi ai lui Allah! Nu îi este permis unui musulman să îşi abandoneze fratele pentru mai mult de trei zile.” (Al-Bukhari)

14. Islamul poruncește cumpătarea și interzice risipirea averii și cheltuirea banilor fără măsură. Allah Preaînaltul spune:

„Şi dă-i celui care ţi-e rudă ceea ce i se cuvine, ca şi sărmanului (cel sărac, indiferent dacă ţi-e rudă sau nu) şi călătorului de pe drum (aflat la nevoie), însă nu risipi peste măsură (pentru lucruri interzise sau reprobabile ori pentru cineva care nu merită), ~ Căci risipitorii sunt fraţii șeitanilor (sunt asemenea șeitanilor, nerecunoscând Binefacerea lui Allah şi cheltuind averea pentru ceea ce nu trebuie), iar Şeitan este nerecunoscător față de Domnul său!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:26-27]

15. Islamul poruncește moderația şi interzice fanatismul şi extremismul în chestiunile religioase. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Allah vă voieşte ușurarea, nu vă voieşte împovărarea (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:185]

Profetul Mohammed () a spus:

,,(...) Feriţi-vă de extremism în chestiunile religioase, deoarece singurul lucru care i-a distrus pe cei de dinaintea voastră a fost extremismul în chestiunile religioase.” (Ibn Hibban)

16. Islamul porunceşte modestia şi interzice mândria şi aroganța. Allah Preaînaltul spune:

„Nu te întoarce de la oameni şi nu păși pe Pământ cu semeție, căci Allah nu-l iubeşte pe cel trufaș şi mândru! ~ Fii cumpătat în mersul tău şi scoboară glasul tău, căci cel mai urât dintre toate este glasul măgarului!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 31:18-19]

Profetul Mohammed () a spus cu privire la mândrie:

„«Nu va intra in Paradis acela în a cărui inimă se află  mândrie chiar și cât greutatea unui atom.» Un bărbat a întrebat: «O, Mesager al lui Allah, dacă unei persoane îi pace să poarte haine şi pantofi frumoși (înseamnă că este mândră)?» El () a răspuns: «Cu adevărat, Allah este Frumos şi iubeşte frumusețea. Mândria înseamnă să respingi adevărul şi să îi consideri pe alţii mai prejos decât tine.»” (Muslim)

În plus, Profetul Mohammed () a spus cu privire la aroganţă:

„În Ziua Judecății, Allah nici măcar nu se va uita către  bărbații care-și târăsc veșmintele pe jos din aroganță (pentru a se făli).” (Al-Bukhari)

17. Islamul porunceşte consolarea oamenilor şi interzice și avertizează împotriva bucuriei pentru necazul altcuiva. Profetul Mohammed () a spus:

„Nu vă bucuraţi de necazul fratelui vostru (musulman) pentru că s-ar putea ca Allah să aibă Milă de el (scutindu-l de necaz) şi să vă încerce pe voi.” (At-Tirmidhi)

18. Islamul interzice amestecarea în treburile altora. Profetul Mohammed () a spus:

„Face parte din excelența islamului unei persoane a abandona ceea ce nu o privește.” (At-Tirmidhi)

19. Islamul poruncește respectul faţă de oameni şi interzice batjocorirea sau tratarea lor cu dispreț. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Să nu râdă un neam de alt neam, care s-ar putea să fie mai bun decât el, nici femeile (să nu râdă) de alte femei, care s-ar putea să fie mai bune decât ele! Nu vă ocărâți şi nu vă batjocoriți cu porecle unii pe alţii. Ce rău este numele urât şi ruşinos, după credinţă (nu mai este permis să fie calificați cu epitete urâte cei care au adoptat credinţa)! Iar cei care nu se căiesc (pentru că au râs de alţii sau i-au ponegrit), aceia sunt nelegiuiţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:11]

20. Islamul poruncește protejarea onoarei persoanelor care se află sub responsabilitatea noastră (în special cea a femeilor) și interzice tolerarea unui adulter. Profetul Mohammed () a spus:

„Trei (tipuri de) persoane nu vor intra în Jannah (Paradis): cel care este neascultător faţă de părinţi, cel care nu este gelos pe familia sa şi femeia care imită bărbaţii.” (Al-Hakim în Al-Mustadrak ‘ala As-Sahihain)

21. Islamul interzice imitarea sexului opus. Ibn ‘Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Trimisul lui Allah () i-a blestemat pe bărbații care imită femeile și pe femeile care imită bărbații.” (Al-Bukhari)

22. Islamul porunceşte generozitatea față de oameni și interzice reamintirea favorurilor făcute celor cărora le-au fost făcute acestea. Profetul ()  a spus:

„«Feriţi-vă de a le aminti persoanelor favorurile pe care i le-aţi făcut, deoarece aceasta anulează recunoștința (din partea aceluia căruia i-a fost făcut favorul) şi răsplata (pe care aţi fi primit-o pentru acea acţiune).» Apoi a recitat următorul verset:

„O, voi, cei care credeţi! Nu faceţi deșarte milosteniile voastre prin pomenirea lor şi prin necăjire (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:264](Al-Bukhari)

23. Islamul porunceşte gândirea pozitivă cu privire la ceilalţi şi interzice spionarea și calomnierea lor. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Feriţi-vă cu strășnicie de bănuieli, căci unele bănuieli sunt păcat (bănuielile şi gândurile rele despre cineva, fără dovezi)! Nu vă spionați şi nu vă ponegriți unii pe alţii! Oare voieşte vreunul dintre voi să mănânce carnea fratelui său mort (ponegrirea cuiva a fost asemuită cu mâncarea cărnii unui frate, lucru respins de firea omenească)? (Nu!) Voi aţi urât aceasta! Şi fiţi cu frică de Allah, fiindcă Allah este Tawwāb (Primitor de căință), Rahīm (Prea Îndurător).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:12]

24. Islamul poruncește protejarea limbii de orice obscenitate şi folosirea acesteia în scopuri benefice atât pentru sine, cât şi pentru societate, așa cum sunt pomenirea lui Allah Preaînaltul sau împăcarea oamenilor. În acelaşi fel, este interzisă folosirea acesteia pentru a face rău. Mu‘adh ibn Jabal (Allah să fie mulţumit de el!) l-a întrebat pe Profetul Mohammed ():

„«O, Mesager al lui Allah, vom fi pedepsiți pentru ceea ce spunem?» Profetul Mohammed () i-a răspuns: «Fie ca mama ta să te piardă, o, Mu‘adh! Există ceva care să îi arunce pe oameni în Foc pe fețele - sau pe nasurile – lor mai mult decât ceea ce rostesc limbile lor?»” (At-Tirmidhi)

25. Islamul poruncește tratarea cu bunătate a vecinilor şi interzice rănirea lor în vreun  fel. Profetul Mohammed () a spus:

„«(Jur) Pe Allah, el nu este un credincios! (Jur) Pe Allah, el nu este un credincios! (Jur) Pe Allah, el nu este un credincios!» Ei au întrebat: «Cine, o, Mesager al lui Allah?» El () a spus: «Cel al cărui vecin nu se simte în siguranţă de răul lui.»” (Al-Bukhari)

26. Islamul porunceşte și încurajează căutarea companiei celor drepți şi avertizează împotriva căutării companiei celor răi. Profetul Mohammed () a spus:

„Exemplul unui companion bun și al unui companion rău este comparabil cu acela al vânzătorului de mosc şi al fierarului. De la primul vei putea fie să primești cadou sau să cumperi mosc, fie să te bucuri de parfumul acestuia, în timp ce al doilea fie îți va arde hainele, fie vei simți un miros neplăcut de la el.”  (Muslim)

27. Islamul le porunceşte musulmanilor să depună eforturi pentru reconcilierea oamenilor atunci când există dispute între aceștia şi interzice tot ceea ce duce la duşmănie şi la ură. Allah Preaînaltul spune:

„Nu este nimic bun în cea mai mare parte a vorbelor lor tainice, în afara acelora care poruncesc milostenia, fapta bună şi împăcarea între oameni. Iar aceluia care face aceasta, căutând Mulţumirea lui Allah, îi vom dărui mare răsplată.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:114]

28. Islamul porunceşte ascunderea defectelor oamenilor, scutirea acestora de necazuri şi ușurarea greutăților lor. Profetul Mohammed () a spus:

„Celui care îndepărtează suferinţele unui frate dintre suferinţele lumii, Allah îi va îndepărta o suferinţă dintre suferinţele din Ziua Învierii; iar celui care aduce uşurare celui împovărat, Allah îi va aduce uşurare în această viață și în Viaţa de Apoi; celui care acoperă greşelile unui musulman, Allah îi va acoperi greşelile în această viaţă şi în Viaţa de Apoi. Allah îl va ajuta pe robul Său, atât timp cât acesta îl ajută pe fratele său (...)” (Muslim)

29. Islamul poruncește răbdarea în fața diferitelor încercări şi descurajează exasperarea şi indignarea. Allah Preaînaltul spune:

„Vă vom încerca cu puțină spaimă, foamete, lipsire de bunuri, de suflete şi de roade, dar binevesteşte celor răbdători, ~ Care, dacă s-a abătut asupra lor vreo nenorocire, spun: «Noi suntem ai lui Allah şi noi la El ne întoarcem». ~ Aceia sunt cei peste care se pogoară Binecuvântarea Domnului lor şi Îndurarea Lui şi aceia sunt cei călăuziţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:155-157]

30. Islamul porunceşte suprimarea furiei şi iertarea celorlalți şi interzice răzbunarea sau pedepsirea lor. Allah Cel Atotputernic spune:

„Şi grăbiți-vă spre Iertarea Domnului vostru şi spre Raiul cel întins cât Cerurile şi Pământul, pregătit pentru cei evlavioși, ~ Care dau milostenii atât atunci când au parte de belșug, cât şi atunci când sunt la necaz, care-şi stăpânesc mânia şi care le iartă oamenilor, căci Allah îi iubeşte pe cei care îndeplinesc fapte bune.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:133-134]

31. Islamul porunceşte mila şi interzice asprimea. Profetul Mohammed () a spus:

„Preamilostivul arată Milă celor care sunt milostivi. Așadar, arătați milă celor de pe Pământ, pentru ca să primiți milă din partea Celui aflat deasupra Cerurilor.” (Abu Dawud)

32. Islamul poruncește amabilitatea și bunătatea şi interzice severitatea. Profetul Mohammed () a spus:

„Îngăduința nu este adăugată în ceva fără ca aceasta să înfrumusețeze și nu este retrasă din ceva fără să îl lase deficient.”  (Muslim)

33. Islamul porunceşte respingerea răului cu binele și interzice respingerea răului cu răul. Allah Preaînaltul spune:

„Nu este fapta cea bună deopotrivă cu fapta cea rea. Respinge (fapta cea rea) cu cea care este mai bună şi iată-l pe acela care a fost între tine şi el duşmănie ca şi cum ar fi un prieten apropiat (respinge-l pe acela care ţi-a pricinuit un rău, făcându-i lui bine, astfel încât dușmănia lui să se preschimbe în prietenie şi dragoste).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 41:34]

34. Islamul poruncește răspândirea cunoașterii şi interzice ascunderea acesteia. Profetul Mohammed () a spus:

„Oricine este întrebat despre unele cunoștințe pe care le deține, iar el le ascunde, va fi într-un frâu de foc în Ziua Judecății.” (Al-Hakim în Al-Mustadrak ‘ala As-Sahihain)

35. Islamul le porunceşte musulmanilor să îndemne la bine şi să oprească de la rău prin toate mijloacele posibile, fiecare după puterea lui. Profetul Mohammed () a spus:

„Acela dintre voi care vede un lucru rău trebuie să-l oprească cu mâna, dacă nu poate, trebuie să-l oprească cu limba, dacă nu poate să facă astfel, trebuie să-l oprească cu inima lui, și acesta este cea mai slabă formă de credință.” (Muslim)

 

Interziceri cu privire la mâncare, băutură şi îmbrăcăminte

 

1. Islamul interzice consumul de alcool şi toate tipurile de substanțe stupefiante, indiferent dacă acestea sunt ingerate, inhalate sau injectate. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Vinul (și, prin analogie, toate băuturile alcoolice), jocul de noroc, pietrele ridicate (idolii) şi săgeţile (pentru prezicere) sunt numai murdării din lucrătura lui Şeitan. Deci feriți-vă de ele ca să izbândiţi! ~ Doară Şeitan doreşte să semene între voi duşmănie şi ură, prin vin şi prin jocul de noroc, şi să vă abată de la pomenirea lui Allah şi de la rugăciune (as-salāh). Oare nu vă veţi opri voi (de la acestea)?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:90-91]

2. Islamul interzice consumul de mortăciune, carne de porc şi toate celelalte lucruri menţionate de către Allah Preaînaltul. El, Cel Atotputernic, spune:

„Vă sunt oprite mortăciunea, sângele (scurs), carnea de porc, animalele cele asupra cărora a fost pomenit numele altcuiva decât al lui Allah (la înjunghierea lor), ce a pierit înăbușit, lovit, în urma căderii sau împuns cu coarnele (de altă vită), ce a fost sfâșiat de fiare – doar dacă aţi înjunghiat (aceste vietăți înainte de a muri) - ca şi vitele înjunghiate pe pietrele înălțate (ale idolilor) (păgânii obişnuiau să sacrifice animalele pe pietre socotite sacre, pe idoli sau pe altare, îndeosebi în jurul Kaʻbei, aducându-le ofrandă) şi cele pe care le împărțiți, prin tragere la sorţi, cu săgeți (pe săgeţile folosite pentru tragerea la sorţi erau înscrise cuvinte ca «Fă!» şi «Nu face!» sau altele de acest fel; Ele erau consultate în anumite probleme prin tragerea la sorţi, iar Allah a interzis acest obicei). Acestea sunt pentru voi păcat (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:3]

3. Islamul interzice consumul cărnii unui animal peste care nu a fost pomenit Numele lui Allah Preaînaltul atunci când a fost sacrificat sau care a fost sacrificat invocând numele altcuiva în afară de El. Allah Preaînaltul spune:

„Şi nu mâncaţi din cel peste care nu s-a pomenit Numele lui Allah, căci aceasta este nelegiuire (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:121]

4. Islamul interzice consumul cărnii animalelor prădătoare care vânează cu ajutorul caninilor, așa cum sunt leul, leopardul sau lupul, precum și al păsărilor care vânează cu ajutorul ghearelor, așa cum sunt vulturul, șoimul și alte păsări răpitoare.

5. Islamul interzice consumul cărnii animalelor care au fost sacrificate de alţii în afară de evrei sau creştini. Aceasta este considerată a fi mortăciune şi consumul ei nu este permis.

6. Islamul interzice tot ceea ce este dăunător pentru organism, fie că este vorba despre substanțe sau băuturi care au un efect nociv asupra trupului, așa cum este cazul țigărilor şi al altor lucruri asemănătoare. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Şi nu vă ucideți voi înșivă (prin săvârșirea de păcate care antrenează pieirea voastră în această lume sau ucigându-vă unul pe altul)! Allah este Rahīm (Prea Îndurător) cu voi!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:29]

7. Islamul le interzice bărbaților să poarte mătase sau aur, însă acestea sunt permise pentru femei. Profetul Mohammed () a spus:

„Mătasea şi aurul au fost permise pentru femeile din comunitatea mea, însă au fost interzise pentru bărbaţi.” (Musnad Ahmad)

 

Câteva suplicații, pomeniri și reguli de comportament în islam

 

1. A spune „Bismi-Llah” (În Numele lui Allah!) la începutul mesei şi „Al-hamdu Lillah” (Toată slava şi toate mulțumirile I se cuvin lui Allah!) la sfârșitul acesteia, precum și a mânca numai cu mâna dreaptă, deoarece mâna stângă este folosită în general pentru curățire și îndepărtarea murdăriei. ʻOmar ibn Abu Salamah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Eram un băiat sub îngrijirea Mesagerului lui Allah (), iar atunci când mâncam, mâna mea rătăcea peste tot în farfurie. Astfel, Mesagerul () mi-a spus: «Tinere, pomenește Numele lui Allah, mănâncă cu mâna dreaptă și mănâncă din ceea ce se află în fața ta!» După aceea, am mâncat întotdeauna în felul acesta.” (Al-Bukhari)

2. Mâncarea nu trebuie să fie criticată, chiar dacă nu este plăcută la gust. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Profetul () nu a criticat niciodată vreo mâncare (la care a fost invitat), însă o mânca dacă îi plăcea și o lăsa dacă nu îi plăcea.” (Al-Bukhari)

3. Pentru a intra în casa unei persoane, trebuie cerută permisiunea acesteia. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Nu intrați în alte case afară de casele voastre, înainte de a cere îngăduinţa şi a-i saluta pe sălășluitorii lor! Aceasta este mai bine pentru voi (decât să intrați dând buzna). Poate că voi veţi lua aminte!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:27]

Nu trebuie să se insiste atunci când se cere permisiunea de a intra. Profetul Mohammed () a spus:

„Cererea permisiunii se face de trei ori. Dacă vi se acordă, puteţi intra, iar dacă nu, plecați.” (Muslim)

4. Islamul încurajează transmiterea salutului de pace atât celor pe care îi cunoaștem, cât și celor pe care nu îi cunoaștem, deoarece aceasta aduce afecțiune și respect între membrii societății musulmane. Profetul Mohammed () a spus:

„(Jur) Pe Cel în Mâinile Căruia se află sufletul meu! Nu veți intra în Paradis până când nu veți crede şi nu veți crede până când nu vă veți iubi unii pe alții. Să vă spun un lucru pe care dacă îl veți face vă veți iubi unii pe alții? Răspândiți salām (salutul de pace) printre voi.”  (Muslim)

5. Atunci când cineva simte nevoia să caște, trebuie să încerce să se abțină de la a face aceasta cât de mult poate. Profetul Mohammed () a spus:

„În ceea ce privește căscatul, acesta este de la Șeitan. Așadar, dacă unul dintre voi cască, trebuie să încerce pe cât posibil să îl oprească, pentru că atunci când unul dintre voi cască, Șeitan râde de el.” (Al-Bukhari)

6. Dacă cineva strănută, trebuie să Îl laude pe Allah Preaînaltul. Profetul Mohammed () a spus:

„Atunci când unul dintre voi strănută, să spună «Al-hamdu Lillah» (Toată slava şi toate mulțumirile I se cuvin lui Allah!) şi fratele sau însoţitorul lui (care îl aude) trebuie să spună: «Yarhāmuk Allah» (Fie ca Allah să aibă Milă de tine!) şi el (cel care strănută) trebuie să îi răspundă: «Yahdīkumu Allahu wa yūslihu bālakum» (Fie ca Allah să te călăuzească şi să te îndrepte!)” (Al-Bukhari)

Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că, atunci când strănuta, Trimisul lui Allah () își punea mâna sau veșmântul în faţa gurii, atenuând astfel zgomotul. (At-Tirmidhi)

7. Trebuie evitat eructatul în public. Ibn ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Un om a eructat în prezența Mesagerului lui Allah, iar el () i-a spus: «Scutește-ne de eructatul tău, deoarece acela care este cel mai sătul în această viaţă va fi înfometat pentru cea mai lungă perioadă de timp în Ziua Învierii.” (At-Tirmidhi)

8. Dacă cineva spune o glumă, aceasta nu trebuie să rănească sau să jignească pe cineva, după cum a spus Mesagerul lui Allah ():

„Niciunul dintre voi să nu ia lucrurile fratelui său în glumă (sau în bătaie de joc).” (Abu Dawud)

Gluma nu trebuie să depășească limitele sincerității. Astfel, nu este permis ca un om să mintă pentru a îi face pe alții să râdă. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Vai de cel care spune minciuni pentru a face oamenii să râdă: vai de el, vai de el!” (Abu Dawud)

9. Înainte de culcare, o persoană trebuie să menţioneze Numele lui Allah și să se întindă pe partea dreaptă. Hudhaifah ibn Al-Yaman (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Atunci când Profetul () mergea la culcare, el spunea: «Allāhumma Bismika ahīa wa amūtu» (O, Allah, în Numele Tău trăiesc și în Numele Tău mor!), iar la trezire spunea: «Al-hamdu Lillahi Al-ladhī ahiānā ba‘da ma amātanā wa Ilaihi an-nushūr» (Toată slava și mulțumirile I se cuvin lui Allah, Care ne-a dat viaţa după ce ne-a luat-o şi la El este Învierea!)” (Al-Bukhari)

10. Trebuie să fie menţionat Numele lui Allah înaintea începerii relațiilor maritale spunând «Bismi-Llah Allāḥumma janibnā-sh-sheitāna wa janibnā ash-sheitan mā razaqtanā» (În Numele lui Allah! O, Allah, protejează-ne de Satana și îndepărteaz-o de cel pe care ni-l vei dărui!), deoarece Profetul Mohammed () a spus:

„Dacă unul dintre voi spune atunci când dorește să aibă relații intime cu soția sa: «Bismi-Llah Allāḥumma janibnā-sh-sheitāna wa janibnā ash-sheitan mā razaqtanā» (În Numele lui Allah! O, Allah, protejează-ne de Satana și îndepărteaz-o de cel pe care ni-l vei dărui!), Satana nu îl va vătăma niciodată pe acel copil, dacă le va fi scris să aibă unul.”  (Al-Bukhari)

11. Ceea ce se întâmplă între cei doi soți trebuie să rămână un lucru secret. Profetul Mohammed () a spus:

„Cel mai păcătos pentru Allah în Ziua Judecății este bărbatul care are relații intime cu soția sa și apoi divulgă secretul ei.” (Muslim)

12. La ieşirea din casă, se spune următoarea rugă pe care Profetul Mohammed () obișnuia să o rostească:

„Aceluia care spune atunci când iese din casa lui:  «Bismi-Llahi, tawakkāltu ‘alā Allahi, lā hāwla wa lā qūwata illa Billah» (În Numele lui Allah! Mă încred în Allah şi mărturisesc că nu există putere decât la Allah!) i se va spune: «Ai fost apărat și protejat (de orice rău)!», iar Șeitan se va îndepărta de el.»” (At-Tirmidhi)

13. La vizitarea unui bolnav, trebuie să fie rostită ruga pe care ne-a transmis-o Profetul Mohammed (). Atunci când vizita pe cineva bolnav, el () se așeza la capul lui şi spunea de şapte ori:

«Asʻalu Allah al-‘Ažīm Rabb al-‘Arsh Al-‘Ažīm an yashfiyak» (Îl rog pe Allah Cel Suprem, Domnul Tronului cel Prea Măreţ, să te vindece!) Dacă Allah a decretat ca el să trăiască mai mult timp se va vindeca de această boală.” (Ibn Hibban)

14. La intrarea în toaletă, care se face cu piciorul stâng, se spune:

„Bismi-Llah Allāhumma inni a‘ūdhu Bika min al-khubthi wa al-khabā’ith” (În Numele lui Allah! O, Allah, caut adăpost la Tine de necurat şi necurate!)

La ieşirea din toaletă, care se face cu piciorul drept, se spune:

„Ghufrānak” (Caut iertarea Ta!)

Sfaturi frățești

 

1. Dragul meu frate, trebuie să ştii că, atunci când ai îmbrățișat islamul, Allah Preaînaltul ți-a şters toate păcatele şi faptele rele comise înainte de aceasta. Profetul Mohammed () a spus:

„Nu știai că islamul șterge toate păcatele anterioare (comise înainte de îmbrățișarea islamului)?!” (Muslim)

Mai mult decât atât, păcatele comise înainte de îmbrățișarea islamului vor fi transformate în fapte bune prin Harul lui Allah Cel Atotputernic. El, Preaînaltul, spune:

„Şi aceia care nu cheamă un alt dumnezeu împreună cu Allah (nu-I fac lui Allah niciun asociat în adorare) şi nu ucid sufletul pe care l-a oprit Allah, decât pe drept, şi aceia care nu preacurvesc - căci acela care face aceasta va afla pedeapsa (cei care săvârșesc aceste lucruri urâte vor avea parte în Viaţa de Apoi de pedeapsă pentru ele) ~ Şi va fi îndoit chinul lui în Ziua Învierii şi în veci va rămâne în ea disprețuit - ~ Afară de acela care se căieşte, crede şi săvârşeşte fapte bune; acestora le va schimba Allah faptele rele cu fapte bune, căci Allah este Ghafūr (Prea Iertător), Rahīm (Prea Îndurător) (cu cei care se căiesc, cred şi săvârșesc fapte bune).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 25:68-70]

Ascultă această veste bună de la Allah Cel Atotputernic pentru aceia dintre oamenii Cărţii care îmbrățișează această religie: ei vor primi o răsplată dublă pentru credința în Profetul lor și pentru credința în Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lor!). Allah Preaînaltul spune:

„Aceia cărora Noi le-am dat Cartea mai înainte de el (de Coran), aceia cred în el (acest verset face referire la oamenii Cărții - evreii și creștinii - care au îmbrățișat islamul); ~ Şi când li se recită lor (Coranul), zic ei: «Noi credem în el. Acesta este Adevărul de la Domnul nostru. Şi noi am fost supuși (lui Allah) înainte de (venirea) lui.»; ~ Aceştia vor fi dăruiţi cu răsplată de două ori, pentru că ei sunt statornici şi pentru că ei resping fapta rea prin fapta bună şi fac milostenie din cele cu care i-am înzestrat.”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 28:52-54]

Profetul Mohammed () a spus:

„Aceia dintre oamenii Cărţii (evrei şi creştini) care îmbrățișează islamul vor avea o răsplată dublă. Ei vor avea aceleași drepturi de care noi ne bucurăm şi aceleași obligații pe care noi le avem. Aceia dintre necredincioşi care îmbrățișează islamul vor primi o răsplată. Ei vor avea aceleași drepturi de care noi ne bucurăm şi aceleași obligații pe care noi le avem.” (Ahmad)

Așadar, Cartea în care sunt înregistrate faptele tale este curată. Nu o păta cu păcate, ci păstreaz-o pură!

2. Acum că ai cunoscut adevărul, dedică puţin din timpul tău cunoașterii religiei tale. Profetul Mohammed () a spus:

„Atunci când Allah îi dorește binele cuiva, îi dăruiește înțelegerea religiei.” (Al-Bukhari)

Trebuie să faci o prioritate din învățarea Cărții lui Allah Preaînaltul și din învățarea religiei din sursele sale autentice și de încredere: Nobilul Coran şi Sunnah Trimisului lui Allah (). Profetul Mohammed () trebuie să fie exemplul tău și pentru a îi putea urma exemplul trebuie să îi înveți biografia. Trebuie să faci tot ceea ce îți stă în putere pentru a te înconjura de învățați şi de studenți în domeniul religiei care pun în practică lucrurile pe care le predică și sunt cunoscuți pentru bunul comportament și loialitatea lor. Ţine cont de faptul că nu trebuie să ai încredere în oricine pretinde că este musulman, ci trebuie să judeci tot ceea ce citești sau auzi, comparând informațiile primite cu Nobilul Coranul și Sunnah Trimisului lui Allah () și a predecesorilor săi dreptcredincioși. Profetul Mohammed () a spus:

„Eu vă poruncesc să aveți teamă de Allah, să ascultaţi și să vă supuneţi, chiar dacă (liderul vostru) ar fi un sclav abisinian, pentru că aceia dintre voi care vor trăi după mine vor fi martori la un mare conflict. Trebuie să urmați Sunnah mea și a califilor bine-călăuziți. Țineți-vă de ea şi nu îi daţi drumul. Evitați noutățile (în religie), pentru că fiecare chestiune care nu are precedent în islam este bid‘ah (inovație), iar fiecare bid‘ah (inovație) este o deviere.” (Ibn Hibban)

Astfel, trebuie să accepți tot ceea ce este în acord cu Sunnah şi să respingi tot ceea ce o contrazice. Profetul Mohammed () a spus:

„«Cu adevărat, evreii s-au despărțit în 71 de secte și creştinii s-au despărțit în 72 de secte. Ummah mea se va diferenţia în 73 de secte şi toate vor fi în Foc, în afară de una.» Ei au întrebat: «Care este aceasta, o, Mesager al lui Allah?» El () a răspuns: «Cea care urmează calea mea şi a companionilor mei.»” (Ibn Majah)

3. Trebuie să ştii că, în general, atunci când cineva îmbrățișează islamul se confruntă cu împotrivire, răutate și ostilitate, în special din partea rudelor sale. Trebuie să ții cont de acest lucru şi să ştii că, dacă cineva te asuprește în orice fel, acest lucru îți înalță nivelul, te purifică de păcate şi constituie o încercare prin care Allah Cel Atotputernic îți evaluează sinceritatea şi fermitatea în religie. Allah Preaînaltul spune:

„Oare socotesc oamenii că vor fi lăsaţi (în pace), dacă vor spune «Noi credem!», şi că ei nu vor fi încercați (pentru a fi deosebit cel rău de cel bun dintre ei)? ~ Noi i-am încercat pe cei de dinaintea lor (dintre adepţii Profeţilor) şi Allah îi cunoaşte pe cei care spun adevărul şi îi cunoaşte pe cei care mint (în privința credinţei).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 29:2-3]

Saʻd ibn Abu Waqqas (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Profetul Mohammed () a fost întrebat: «O, Mesager al lui Allah! Care dintre oameni sunt cei mai supuși încercărilor?» El () le-a răspuns: «Profeţii, apoi dreptcredincioşii, apoi cei mai buni şi cei care îi urmează în bunătate. Omul este încercat în funcţie de credinţa sa; dacă el este ferm în credinţa sa, atunci şi încercările sale sunt mai mari, iar dacă este slab în credinţă, încercările sale vor fi mai uşoare. Cel credincios va continua să fie încercat până când va merge pe pământ liber de păcate.»” (Ahmad)

Ţine cont de faptul că mulţi vor încerca să semene îndoieli în mintea și inima ta cu privire la islam şi vor insista în mod constant. Apelează la învățați pentru a obţine un răspuns adecvat la îndoielile tale, bazat pe Nobilul Coran şi Sunnah autentică a Trimisului lui Allah ().

4. Pentru a îi invita pe oameni la religia lui Allah şi la Sunnah autentică trebuie să ai o bună cunoaştere cu privire la ceea ce intenționezi să îi înveți și pe alţii. În acest fel, vei putea răspunde cu ușurință la toate întrebările pe care inamicii islamului le aduc în discuţie. Chemarea la islam trebuie să fie făcută în conformitate cu următoarele Cuvinte ale lui Allah Preaînaltul:

„Cheamă la Calea Domnului tău cu înțelepciune şi bună îndemnare şi discută cu ei cum e mai frumos! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:125]

Încearcă să îi salvezi și pe ceilalți de Iad, în același mod în care Allah Cel Atotputernic te-a salvat pe tine, şi începi cu oamenii care îți sunt cei mai apropiaţi. Ţine cont de cuvintele Profetului Mohammed (), care a spus:

„(...) Allah nu m-a trimis pentru a fi aspru și pentru a le cauza greutăți oamenilor, ci m-a trimis pentru a-i învăța (pe oameni) și a face lucrurile mai ușoare (pentru ei).” (Muslim)

Dacă o persoană este călăuzită prin intermediul tău, aceasta reprezintă o binecuvântare măreață de la Allah Cel Atotputernic. Profetul Mohammed () i-a spus lui ʻAli (Allah să fie mulţumit de el!):

„(Jur) pe Allah, dacă o singură persoană este călăuzită de Allah prin tine, aceasta va fi mai bine pentru tine decât o turmă întreagă de cămile roșii (cele mai apreciate de către arabi, considerate a fi cea mai minunată dintre toate averile din acele timpuri).” (Al-Bukhari)

Motivul acestui lucru este acela că vei avea aceeaşi răsplată ca persoana pe care Allah Cel Atotputernic a călăuzit-o prin intermediul tău, fără ca răsplata ei să fie diminuată câtuși de puțin. Profetul Mohammed () a spus:

„Cel care cheamă la călăuzire va avea o răsplată similară cu cea a celor care o urmează, fără ca răsplata vreunuia dintre ei să fie diminuată câtuși de puțin, iar cel care cheamă la calea greșită va avea un păcat similar cu cel al celor care o urmează, fără ca păcatul vreunuia dintre ei să fie diminuat câtuși de puțin.” (Muslim)

Trebuie să ştii că răspândirea acestei religii printre nemusulmani şi invitarea lor islam este o datorie a fiecărui musulman, aşa că nu neglija această sarcină. Trimisul lui Allah () a spus:

„Transmiteți de la mine chiar și numai un verset.” (At-Tirmidhi)

Trebuie să îi faci pe ceilalți să iubească religia lui Allah Cel Atotputernic. Profetul Mohammed () a spus:

„Faceți lucrurile ușoare și nu le faceți dificile; dați vești bune și nu-i alungați (intimidându-i) pe oameni.”  (Muslim)

Trebuie să ştii că, atunci când îi inviți pe oameni la islam, nu eşti responsabil de rezultatul adus de aceasta, deoarece responsabilitatea ta se limitează la a le explica oamenilor învăţăturile religioase şi la a le arăta adevărul. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Şi tu călăuzești pe un drum drept (pe Calea cea Dreaptă), ~ Pe Drumul lui Allah, ale căruia sunt cele din Ceruri şi de pe Pământ (făpturi şi bunuri). Şi către Allah se îndreaptă (toate) lucrurile (în Ziua de Apoi, pentru a judeca între ele cu dreptate şi a răsplăti după cuviință).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 42:52-53]

În ceea ce priveşte călăuzirea la islam, aceasta se află numai la Allah Cel Atotputernic. El, Preaînaltul, spune:

„Tu nu călăuzești pe cine-ţi place (tu, Mohammed, nu poţi să-i aduci la islam pe toţi pe care ai voi să-i aduci), ci Allah călăuzeşte pe cine voieşte şi El îi cunoaşte mai bine pe cei ce se lasă călăuziţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 28:56]

5. Asigură-te că îţi alegi companioni pioși și virtuoși, care să te îndemne la bine și să te ajute să te menții pe Calea cea Dreaptă, să te oprească de la rău și să te avertizeze împotriva lui, companioni pe care te poţi baza în viaţă, după Allah Preaînaltul. Profetul Mohammed () a spus:

„Exemplul unui companion bun și al unui companion rău este comparabil cu acela al vânzătorului de mosc şi al fierarului. De la primul vei putea fie să primești cadou sau să cumperi mosc, fie să te bucuri de parfumul acestuia, în timp ce al doilea fie îți va arde hainele, fie vei simți un miros neplăcut de la el.” (Al-Bukhari)

6. Ferește-te de exagerări în ceea ce privește chestiunile religioase, deoarece nu există monahism şi nici rigorism excesiv în islam. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Allah vă voieşte ușurarea, nu vă voieşte împovărarea (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:185]

Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Un grup (de trei bărbați) a venit la casele soțiilor Profetului () pentru a întreba despre modalitatea în care Profetul () Îl adora pe Allah. Când au fost înștiințați despre aceasta, ei au considerat adorarea lor nesemnificativă și au spus: «Unde suntem noi în comparație cu Profetul (), căruia Allah i-a iertat păcatele trecute și viitoare?!» Unul dintre ei a spus: «În ceea ce mă privește, mă voi ruga fără încetare toată noaptea!» Altul a spus: «Eu voi posti tot timpul și nu voi rupe postul.» Celălalt a spus: «Eu voi sta departe de femei și nu mă voi căsători niciodată.» Trimisul lui Allah () a venit la ei și a spus: «Voi sunteți cei care ați spus aceasta și aceasta? Jur pe Allah că eu sunt mai supus și mai cu teamă de Allah decât voi, însă postesc și rup postul, mă rog și mă odihnesc noaptea și mă căsătoresc cu femei, iar cel care nu urmează Tradiția mea nu este dintre ai mei.»” (Al-Bukhari)

7. Vei cunoaște mulţi musulmani care nu îşi îndeplinesc obligațiile, nu evită cele interzise de religie și neglijează invitarea la islam, iar aceste deficiențe variază de la o persoană la alta. Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este acela că Şeitan face tot posibilul pentru a îi induce în eroare pe fiii lui Adam. Allah Preaînaltul spune:

(Iblis) A zis: «(Jur) Pe Puterea Ta! Eu îi voi duce în ispită pe toţi, ~ Afară de robii Tăi cei devotaţi dintre ei!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 38:82-83]

Şeitan a promis că va face tot posibilul pentru a își îndeplini acest scop. Allah Cel Atotputernic spune:

„Noi v-am creat şi v-am dat chip şi le-am zis apoi îngerilor: «Prosternați-vă înaintea lui Adam (în semn de supunere faţă de Allah, nu de adorare a lui Adam)!» Şi s-au prosternat ei, afară de Iblis (acesta este un nume propriu al diavolului), care nu a fost printre cei care s-au prosternat. ~ (Allah) L-a întrebat: «Ce te-a oprit să te prosternezi, când ţi-am poruncit?» (Iblis) a răspuns: «Eu sunt mai bun decât el! Pe mine m-ai făcut din foc, iar pe el l-ai făcut din lut!» ~ (Allah) a grăit: «Coboară de aici (din Paradis, din pricina nesupunerii faţă de Poruncile Mele), ca să nu te mai arăţi semeț aici! Deci ieşi afară şi tu vei fi dintre cei vrednici de dispreț!» ~ (Iblis) a răspuns: «Dă-mi un răgaz până în Ziua (Învierii) când vor fi înviaţi (din morți)!» ~ (Allah) a grăit: «Vei fi dintre aceia cărora li se va da păsuire (până în Ziua aceea)!» ~ (Iblis) a zis: «Pentru că m-ai ademenit (m-ai condamnat să rătăcesc Drumul cel Drept), îi voi pândi pe ei pe Drumul Tău cel Drept (aceasta echivalează cu un jurământ pe care Iblis îl face cu sine însuşi de a încerca în permanență să-i ademenească pe oameni şi să-i abată de la Calea cea Dreaptă) ~ Şi îi voi împresura în valuri, din faţă şi din spatele lor, de la dreapta şi de la stânga lor, şi nu-i vei afla pe cei mai mulţi dintre ei mulțumitori (printre cei care Te vor adora).» ~ (Allah) a grăit (adresându-se lui Iblis cel blestemat): «Ieşi de aici (din Paradis), disprețuit şi alungat! Cât despre aceia dintre ei care te vor urma, voi umple Gheena cu voi toţi (atât din tagma djinnilor, cât şi din tagma oamenilor care i-au arătat supunere lui Iblis).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:11-18]

Acest lucru nu trebuie să te descurajeze de la a predica religia lui Allah, ci, dimpotrivă, trebuie să te motiveze să îți dublezi eforturile în îndeplinirea acestei sarcini.

8. Trebuie să ai întotdeauna un comportament islamic în viaţa de zi cu zi, ajutându-i pe cei aflați în nevoie, fie că îi cunoști sau nu, şi zâmbindu-le fraţilor tăi. Profetul Mohammed () a spus:

„A îi zâmbi fratelui tău musulman este un act de caritate, a îndemna la ceea ce este bun şi a opri de la ceea ce este rău este un act de caritate. A-l ghida pe un om care s-a pierdut este un act de caritate, a-l ajuta pe cel nevăzător este un act de caritate, a înlătura o piatră, un spin sau un os de pe drum este un act de caritate, a vărsa în vasul fratelui tău (în islam) apa care a rămas în vasul tău este un act de caritate.” (Ibn Hibban)

Menține-ți hainele şi trupul curate. Un musulman trebuie să fie mereu curat, deoarece religia lui este una a curățeniei. Allah Preaînaltul spune:

„O, fii ai lui Adam! Luaţi-vă gătelile (a se înţelege prin găteală atât curăţenia corporală, cât şi alegerea celor mai bune straie) voastre la toate locurile de rugăciune (păgânii din Arabia preislamică făceau înconjurul templului Kaʻbah în pielea goală; Allah interzice această practică şi le porunceşte oamenilor să-şi acopere goliciunea; aceasta este o Poruncă adresată dreptcredincioşilor de a îmbrăca veşminte alese de fiecare dată când merg la moschee sau la o adunare)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:31]

Trebuie să încerci să realizezi cât mai multe fapte bune, așa cum sunt actele de caritate, rugăciunile voluntare şi alte acte de adorare. Atunci când cineva îndeplinește aceste acţiuni, el îi îndeamnă în mod indirect pe musulmani să pună în aplicare preceptele religioase și, în același timp, trezește interesul nemusulmanilor de a afla mai multe despre această religie care încurajează curățenia și comportamentul moral.

9. Tratează-ţi rudele cu bunătate şi evită ruperea legăturilor cu ele, chiar dacă se opun faptului că ai îmbrățișat islamul. Comportamentul tău față de ele trebuie să fie chiar mai bun decât înainte, astfel încât să le câștigi inimile, să te iubească pentru ceea ce ai devenit și pentru a vedea că islamul nu ți-a înfrumusețat numai relația cu familia, ci și caracterul. Asmā’ (Allah să fie mulţumit de ea!) s-a dus la Profetul Mohammed () și i-a spus:

„Mama mea a venit la mine pe când era politeistă, aşa că l-am întrebat pe Mesagerul lui Allah (): «Mama mea a venit să mă viziteze și își dorește să păstreze relațiile (de rudenie) cu mine. Ar trebui să mențin relaţiile cu ea?» El () a răspuns: «Da, menține relaţiile cu mama ta.»” (Al-Bukhari)

10. Trebuie să ştii că lupta dintre bine şi rău va continua până în Ziua Judecății. Slăbiciunea musulmanilor şi puterea nemusulmanilor, minoritatea credincioșilor şi majoritatea necredincioşilor, progresul întârziat al credincioșilor şi avântul necredincioşilor, umilinţa credincioşilor şi puterea necredincioşilor nu sunt dovezi ale falsității islamului, ci sunt consecințele îndepărtării de Legea Domnului nostru și ale abandonării faptelor bune şi a chemării la Calea lui Allah Cel Atotputernic. ʻOmar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulțumit de el!), al doilea calif al islamului, a spus:

„Suntem un popor pe care Allah l-a întărit cu islamul și, atât timp cât vom căuta puterea în altă parte decât la acesta, Allah ne va umili. Adevărul merită cel mai mult să fie urmat. Allah a creat deja Paradisul și Iadul și a promis că le va umple cu locuitori.” (Ibn Abu Shaybah)

11. Trebuie să ştii, fratele meu, că ne aflăm la finalul timpurilor şi că ne apropiem de sfârșitul lumii cu fiecare zi care trece. Profetul Mohammed () a spus:

„«Eu și Ceasul final suntem ca acestea două.» și a ridicat degetul arătător și pe cel mijlociu (pentru a exemplifica aceasta).” (Al-Bukhari)

Trimisul lui Allah () a descris situația în care va ajunge islamul la finalul timpurilor spunând:

„Islamul a început ca un lucru străin şi va redeveni astfel. Astfel, dați-le vești bune celor străini.” (Muslim)

Numărul mare de adepți nu reprezintă o garanție a veridicității și a perfecțiunii, după cum arată următorul hadith în care Profetul Mohammed () a spus:

„«Fericiți sunt cei considerați a fi străini! Fericiți sunt cei considerați a fi străini!» Cineva a întrebat: «Cine sunt acești străini, o, Trimis al lui Allah?» El () a răspuns: «Sunt cei drepți care se află într-o multitudine de oameni răi, iar cei care nu îi vor asculta vor fi mult mai mulţi decât cei care îi vor asculta.»” (Ahmad)

Profetul Mohammed () a descris, de asemenea, situaţia în care se vor afla musulmanii care țin de religie şi toate provocările fizice și mentale pe care le vor întâmpina. El () a spus:

„Va veni o vreme când cel care va ține de religia lui va fi ca și cum ar ține în mâna lui un tăciune aprins.” (Convenit)

De asemenea, Trimisul lui Allah () a spus:

„Vor veni zile în care a avea răbdare va fi ca și cum cineva ar ține în mâna lui un tăciune aprins, iar cel care va îndeplini fapte bune în acele zile va primi răsplata a cincizeci de oameni care îndeplinesc aceeași faptă.” (Ibn Hibban)

Profetul Mohammed () ne-a informat că, odată cu apropierea Zilei Învierii, religia va slăbi până când nu va mai rămâne nimeni care să rostească Numele lui Allah. Vor rămâne doar cele mai rele creaturi de pe Pământ, iar atunci va sosi sfârșitul lumii, după cum este relatat într-un hadith lung de la Nawas ibn Samʻan, în care sunt descrise istoria lui Dajjal (Anticristul), venirea lui Isa (Isus, pacea fie asupra sa!) şi apariția lui Gog şi Magog:

„(...) În acel moment, Allah va trimite un vânt pur şi bun care îi va ridica de la subsuori. Acesta va lua sufletul fiecărui credincios și musulman şi vor rămâne doar cei mai răi. Ei vor întreține relaţii sexuale în faţa oamenilor asemeni măgarilor şi Ora va veni asupra lor.” (Muslim)

12. Trebuie să ştii că toate chestiunile sunt judecate în funcție de modul în care se termină. Astfel, cere-I lui Allah Preaînaltul să te menţină ferm în islam şi să nu mori altfel decât fiind musulman. Asigură-te că faptele şi cuvintele tale sunt sincere de dragul lui Allah Cel Atotputernic, că acestea sunt în conformitate cu cele decretate de El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, şi că îți petreci timpul în ascultare față de El! Judecă-ți propriul comportament înainte să fii judecat şi asigură-te că îndeplinești tot ceea ce Allah Cel Atotputernic ți-a poruncit și eviți tot ceea ce a interzis!

 

 

Cărți indispensabile în căminul unui musulman:

 

Nobilul Coran și Exegeza Coranului (Tafsir Al-Qu’rān) - https://www.islamland.com/eng/quran

„Fath al-Majīd” - https://www.islamland.com/eng/books/fathul-majeed-1432798919

Biografia nobilului Profet – nectarul pecetluit - https://www.islamland.com/eng/books/biografia-nobilului-profet-nectarul-pecetluit-1432798898

Bulugh al-Maram - https://www.islamland.com/eng/books/bulugh-al-maram-1432798909

Fiqh-us-Sunnah - https://www.islamland.com/eng/books/fiqh-us-sunnah-1432798900

 

[1] Acest termen din limba arabă () înseamnă „Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!” și este folosit de fiecare dată când este menționat numele Profetului Mohammed () – n. tr.

[2] Rezervorul unde se vor întâlni Profetul Mohammed ‎‎() și adevăraţii credincioşi.