Explicarea principiilor fundamentale ale credinţei islamice

﴿ شرح أصول الإيمان ﴾

« باللغة الرومانية » 

محمد بن صالح العثيمين 

ترجمة:

المركز الأوروبي للدراسات الإسلامية  

& دايانا أساندي

مراجعة: مريم وانا

2015 - 1436

بسم الله الرحمن الرحيم

Cuprins

● Introducere

● Religia islamică (dīn)

● Stâlpii Islamului (Arkan al-islam)

     ♦ Shahada (mărturisirea de credinţă)

     ♦ As-Salah (rugăciunea)

     ♦ Az-Zakah (dania anuală obligatorie)

     ♦ As-Siyam (postul)

     ♦ Al-Hajj (pelerinajul)

● Principiile fundamentale ale credinței islamice (Arkan al-iman)

     ♦ Credința în Allah

            Credința în Allah este formată din patru lucruri:

1. 1.    Credința în existența lui Allah
2. 2.    Credința în Rubuubiyyah lui Allah
3. 3.    Credința în Uluhiyyah lui Allah
4. 4.    Credința în Numele și Atributele lui Allah (As-Sifāt)

            Două secte s-au dus pe o cale greșită cu privire la acest concept

♦ Credința în îngeri

            Credința în îngeri este formată din patru lucruri:

1. 1.    A crede în existența lor
2. 2.    A crede în numele lor
3. 3.    A crede în atributele lor
4. 4.    A crede în faptele lor

            Credința în beneficiile ce le aduc îngerii, printre care:

1. 1.    A fi conștient de Puterea, Autoritatea și Măreția lui Allah
2. 2.    A-I mulțumi lui Allah pentru grija Lui față de copiii lui Adam
3. 3.    A iubi îngerii pentru ce au făcut din adorarea lor pentru Allah

♦ Credința în cărţile revelate (Al-Kutub)

            Credința în Cărțile Sfinte includ patru chestiuni:

1. 1.    A crede că descendenții Cărților sunt cu adevărat de la Allah
2. 2.    A crede în numele lor
3. 3.    A mărturisi la autenticitatea informațiilor lor, precum cele spune în Coran și cele din vechile Scripturi, atâta timp cât nu au fost alterate sau abrogate
4. 4.    A urma informațiile lor neabrogate

            Credința în Beneficiile pe care  le aduc Cărțile Sfinte, precum:

               1.Recunoașterea griji lui Allah pentru creația Sa

              2.Recunoașterea Înțelepciunii lui Allah în Legea Lui (Sharʻiha)

              3.A fi recunoscător lui Allah pentru Favorurile Sale de a revela Cărțile Sale

     ♦ Credința în profeţi şi mesageri

            Credința în mesageri cuprinde patru chestiuni:

1. 1.    A crede că Mesajul lor este unul adevărat de la Allah
2. 2.    A crede în numele lor
3. 3.    A crede că informațiile de la ei sunt autentice
4. 4.    A se comporta conform Shariaʻei mesagerilor ce ne-au fost trimiși dintre care, Profetul Mohammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este ultimul dintre mesagerii (și profeții) trimiși oamenilor

            Credința în Beneficiile ce le aduc Mesagerii, incluzând:

              1.Recunoașterea Milei și Grijii lui Allah pentru creația Sa

              2.Mulțumirea lui Allah pentru această favoare imensă (de a ne trimite mesagerii Lui)

              3.A-i iubi și a-i prea mări pe mesageri într-o manieră care le aduce beneficii

     ♦ Credinţa în Ziua Judecăţii şi în Înviere

            Credința în Ziua Judecății cuprinde trei chestiuni:

1. 1.    Credința în Înviere
2. 2.    Credința în Răscumpărare și Judecată
3. 3.    Credința în Al-Jannah (Paradis) și An-Nār (Focul Iadului)

            Parte din Credința în Viața de Apoi este Credința în Ceea ce se întâmplă după moarte, precum:

1. a.    Fitnat-ul Qabr (suferința din mormânt)
2. b.    Pedeapsa și binecuvântarea mormântului

            Credința în Ziua Judecății are multe beneficii precum:

             1.Trezirea dorinței de a face acte de adorare

              2.Crearea fricii de a face fapte neascultătoare

              3. Consolarea credinciosului de a nu plânge pentru chestiunile din această viață care nu s-ar întâmpla așa cum dorește el

     ♦ Credinţa în predestinare (al-qadr)

            Credința în al-qadr cuprinde patru chestiuni:

1. 1.    Credința că Allah a știut tot ce s-a întâmplat în trecut și ce se va întâmpla în viitor și pentru totdeauna
2. 2.    Credința că Allah a scris totul (cu privire la Știința Sa) în Al-lauhul Mahfoudh (Tabletele Păstrate)
3. 3.    Credința că toate ființele create nu există decât cu voia lui Allah
4. 4.    Credința că toate ființele sunt create de Allah

            Credința în al-qadr are multe beneficii, printre care:

1. 1.    Dependența de Allah
2. 2.    Salvarea unei persoane de la a avea o opinie prea bună despre el
3. 3.    Ajungerea la o stare de pace și liniște cu privire la evenimentele predestinate de Allah pentru o persoană

            Două secte s-au dus pe o cale greșită cu privire la al-qadr

               ● Una dintre ele este Al-Jabriyyah, care afirmă că omul este obligat să facă ceea ce face și că nu are puterea să acționeze

               ● A doua este Al-Qadariyyah care spune că orice face un om este complet datorat abilității și liberului său arbitru, și că Mashiāh lui Allah (soarta) și Qudrah (Abilitatea) nu are nicio influență asupra acțiunilor sale

     ♦ Obiectivele (ahdāf) ale credinței islamice (aqīdah)

1.  Stabilirea unei intenții sincere de a-L adora doar pe Allah

2.  Eliberarea minții de gânduri iraționale și haotice

3.  Stabilirea unei minți liniștite și întregi

4.  Protejarea intenției și acțiunilor împotriva deviațiilor

5.  Efectuarea acțiunilor într-un mod serios

6.  Stabilirea unei națiuni musulmane (Ummah) puternice, care ar face orice pentru a consolida religia

7.  Ajungerea la fericire în această viață și în Viața Cealaltă

În numele lui Allah Ar-Rahman (Cel Milostiv),

Ar-Rahīm (Cel Îndurător)

Introducere

Toată Slava I se cuvine lui Allah şi toate

Binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului Său, Mohammed, asupra familiei sale, a companionilor săi şi asupra tuturor celor care urmează Calea Sa cea Dreaptă; fie ca Allah Cel Atotputernic să aibă milă de ei în

Ziua Judecăţii!

Cu adevărat, toată Slava I se cuvine lui Allah, numai pe El Îl adorăm, numai la El căutăm ajutor şi iertare. Căutăm adăpost la Allah de răul din noi înşine şi de răul din acţiunile noastre. Pe oricine îl călăuzeşte Allah, nimeni şi nimic nu îl poate rătăci şi pe oricine Allah îl lasă necălăuzit, nimeni şi nimic nu îl poate călăuzi. Mărturisesc că nu există nicio Divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Care nu are parteneri, şi mărturisesc că Mohammed este Robul şi Mesagerul Său. Fie ca Allah să îi binecuvânteze pe Mohammed, pe familia sa, pe companionii săi şi pe oricine l-a urmat pe el în ceea ce priveşte bunătatea şi credinţa şi fie ca Allah să ne ţină pe noi toţi departe de orice rău! Amin!

În această carte, vom discuta despre ştiința Tawhid-ului[1], care este cea mai nobilă și necesară dintre toate ramurile ştiinţei, precum şi cea mai importantă dintre toate obligaţiile musulmanului şi aceasta pentru că ea este știința despre Allah, despre Numele și Atributele Sale și despre Drepturile Lui asupra robilor Săi. Această știință este cheia către Calea lui Allah și este baza Legislației Sale Sacre. Din acest motiv, toți mesagerii (Pacea fie asupra lor!) i-au chemat pe oameni la cunoaşterea şi înţelegerea acestei ştiinţe, după cum Allah Preaînaltul spune:

„Și Noi nu am trimis înaintea ta niciun profet fără să nu-i revelăm lui: «Nu există altă Divinitate în afară de Mine, deci adorați-Mă pe Mine!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 21:25]

Allah Însuşi mărturisește acest lucru: că este Singura Divinitate ce merită a fi adorată. De asemenea, îngerii și oamenii de știință mărturisesc că nu există altă Divinitate în afară de El:

„Allah mărturisește că nu există altă Divinitate în afară de El. Și îngerii şi cei înzestrați cu știință [mărturisesc] cu dreptate că: «Nu există altă Divinitate afară de El, Al-‘Aziz [Invincibilul, Cel Atotputernic], Al-Hakīm [Înțeleptul]»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:18]

Din moment ce acesta este locul şi statutul credinţei islamice monoteiste, este o obligaţie pentru fiecare musulman să urmeze această credinţă prin învățare, reflectare asupra ei şi dīn-ul[2] (credinţa) în ea. În acest mod, credinţa sa poate fi construită pe o fundaţie solidă, bazată pe convingere, încredere şi supunere, fapt pentru care el va putea culege fructele şi rezultatele monoteismului islamic.

Religia islamică (dīn)

Islamul este religia cu care Allah l-a trimis pe Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), făcând-o ultima şi singura religie, pe care a perfecționat-o pentru robii săi, completând astfel  binecuvântările Sale trimise asupra acestora, alegând ca aceasta să le fie religia lor, singura acceptată de către Allah. În afară de islam, nicio altă religie nu le este acceptată oamenilor. Allah Preaînaltul spune:

„Mohammed nu este tată niciunuia dintre bărbații voștri, ci el este Trimisul lui Allah și încheietorul profeților şi Allah este Atoateștiutor.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 33:40]

De asemenea, Allah spune:

„[...] În ziua aceasta, am desăvârșit religia voastră şi am împlinit Harul Meu asupra voastră şi am încuviințat islamul ca religie pentru voi! [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 5:3]

Cel Preaînalt afirmă, de asemenea:

„[Unica] religie acceptată de Allah este islamul […]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:19]

Din nou, Allah spune:

„Acela care dorește o altă religie decât islamul, nu-i va fi acceptată şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduți.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:85]

Allah Preaînaltul a făcut această religie obligatorie pentru întreaga omenire, ca singura credinţă şi ca unica modalitate de a I te supune lui Allah. Vorbindu-i Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), Allah spune:

„Spune [o, Mohammed, oamenilor]: «O, oameni! Eu sunt pentru voi toți Trimisul lui Allah, căruia îi aparține Împărăția Cerurilor și a Pământului. Nu există altă Divinitate în afară de El! El dă viață şi El dă moarte. Deci credeți în Allah și în Trimisul Său, Profetul cel neînvățat, care crede în Allah şi în Cuvintele Sale! Și urmați-l! Poate că veți fi călăuziți!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 7:158]

Sub autoritatea lui Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) s-a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)[3] a spus:

 „Pe Cel în Mâna Căruia se află viaţa lui Mohammed, cel din rândul comunităţilor de evrei sau creștini care a auzit de mine, însă nu şi-a mărturisit credinţa în cele cu care am fost trimis (Tawhid) şi moare în această stare (de necredinţă) este dintre sălășluitorii Focului Iadului.” (Muslim)

Credința în Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), cu acceptare sinceră şi înţelegere, nu este doar o simplă afirmaţie (făcută raţional), ci reprezintă o acceptare totală a tot ceea ce a adus cu aceasta. Din acest motiv, Abu Talib (unchiul Profetului – Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a crezut în Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), în ciuda faptului că el crezut în ceea ce a adus Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a mărturisit că aceasta este cea mai bună dintre toate religiile.

Religia islamică cuprinde toate aspectele bune care au fost încorporate în religiile anterioare. Cu toate acestea, islamul se diferenţiază de toate celelalte religii prin faptul că este potrivit pentru toate timpurile, locurile şi pentru toţi oamenii. Allah spune, adresându-se Mesagerului Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„Iar ție, [o, Mohammed], ți-am trimis Cartea [Coranul] cu Adevărul, întărind Scriptura de dinaintea ei și întrecând-o pe ea [...]”  [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 5:48]

Semnificaţia afirmaţiei că islamul este o religie potrivită pentru toate timpurile, locurile şi pentru toţi oamenii este aceea că oricine aderă la aceasta nu va fi niciodată împotriva a ceea ce este benefic pentru el sau pentru întreaga Ummah (comunitate musulmană) din orice loc şi din orice timp. Însă, aceasta nu înseamnă că islamul este menit să servească orice loc, timp sau oameni, după cum au încercat să afirme unii oameni.

Religia islamică este religia adevărului, datorită căreia, oricui o adoptă în mod corespunzător, îi vor fi garantate Ajutorul şi Victoria lui Allah, aşezându-l deasupra tuturor celorlalte religii. Allah spune:

„El este Cel care l-a trimis pe Trimisul Său cu călăuzirea și religia Adevărului, ca să o facă pe ea deasupra tuturor religiilor, chiar dacă politeiștii nu voiesc.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 61:9]

De asemenea, Allah spune:

„Allah le-a făgăduit acelora dintre voi care au crezut și au săvârșit fapte bune să-i facă pe ei stăpâni pe Pământ, așa cum i-a făcut stăpâni si pe cei de dinaintea lor,  și să dea forță religiei lor, pe care El a acceptat-o pentru ei și să le schimbe teama lor cu siguranța. «Pentru că ei Mă adoră pe Mine și nu-Mi fac Mie ca asociați nimic!» Și aceia care vor mai fi necredincioși după aceasta, aceia sunt nelegiuiți.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 24:55]

Religia islamică este în acelaşi timp o chestiune de credință (aqīdah) şi de legislaţie (Shariʻah ) și este perfectă  şi completă în ambele. Islamul  comandă:

1.  credinţa în Unicitatea lui Allah (Tawhid) şi interzice asocierea de parteneri lui Allah (shirk);

2. adevărul și interzice minciuna şi falsitatea;

3. dreptatea[4] și interzice nedreptatea;

4. încrederea și interzice înșelătoria;

5. îndeplinirea promisiunilor și interzice trădarea;

6. bunătatea faţă de părinți și interzice neascultarea acestora;

7. menţinerea unor relații bune cu vecinii și interzice orice formă de comportament greșit cu aceștia.

În general, islamul prescrie orice fel de caracter nobil şi virtuos și interzice orice tip de comportament rău și greșit și, de asemenea, porunceşte bunătatea şi evlavia și interzice orice faptă rea. Allah Preaînaltul spune:

  „Cu adevărat, Allah poruncește dreptatea, împlinirea faptei bune și dărnicia față de rude și El oprește de la desfrâu, faptă urâtă și nelegiuire. El vă îndeamnă pentru ca voi să vă aduceţi aminte.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 16:90]

Stâlpii islamului (arkan al-islam)

Islamul este construit pe cinci stâlpi, așa cum este menţionat de către Ibn Omar (Allah să fie mulțumit de el!), care a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Islamul este construit pe cinci stâlpi: să mărturiseşti că nimeni nu este demn de adorare cu excepţia lui Allah şi că Mohammed este Robul şi Mesagerul Său (Lā ilāha illa Allah, Mohammedan Rasul Allah), efectuarea rugăciunii (as-Salah), oferirea daniei anuale obligatorii (az-Zakah), pelerinajul la Mecca (al-Hajj) şi postul din luna Ramadan (as-Siyam).” (Bukhari şi Muslim)

Cei cinci stâlpi ai islamului indicaţi în hadith-ul de mai sus sunt următorii:

● mărturisirea de credinţă (Shahada)

● rugăciunea (as-Salah)

● dania anulă obligatorie (az-Zakah)

● pelerinajul la Mecca (al-Hajj)

● postul din luna Ramadan (as-Siyam).

1. Shahada:  „Lā ilāha illa Allah, Mohammedan Rasul Allah”

Shahada (mărturisirea de credinţă) înseamnă a spune şi a crede cu tot sufletul că:

„Nu există altă Divinitate demnă de adorare  în afară de Allah şi că Mohammed este Robul şi Trimisul Său.”

 Aceasta înseamnă a avea credinţă sinceră în Allah şi în Mesagerul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Persoana care face mărturisirea de credinţă îşi ia angajamentul ferm că ceea ce a mărturisit este adevărul, fapt pe care îl afirmă verbal şi îl crede cu toată puterea. Chiar dacă mărturisirea de credinţă include credinţa în mai multe lucruri, aceasta este considerată  a fi un singur stâlp al islamului, din cauza a două motive posibile:

● Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este cel care a transmis Mesajul lui Allah Preaînaltul şi, astfel, mărturisirea că el este Robul şi Mesagerul lui Allah este o completare necesară a mărturisirii de credinţă şi este, în realitate, o parte integrantă a mărturisirii „Lā ilāha illa Allah” sau

● cele două mărturisiri sunt cerinţele de bază necesare pentru sinceritatea şi acceptarea faptelor, deoarece nicio faptă nu este validă sau acceptată până când aceasta nu îndeplineşte două condiţii: acea faptă trebuie făcută doar de dragul lui Allah (Ikhlas) și ea trebuie făcută în concordanţă cu Calea arătată de către Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Prin facerea faptelor doar de dragul lui Allah, mărturisirea Lā ilāha illa Allah este îndeplinită, iar prin urmarea căii Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), mărturisirea Mohammedan Rasul Allah (Mohammed este Robul şi Mesagerul lui Allah) este îndeplinită.  

Sunt nenumărate beneficii măreţe care pot fi obţinute prin rostirea mărturisirii de credinţă, printre care se află şi eliberarea inimii, minţii şi sufletului persoanei de slugărnicia şi servitudinea faţă de lucrurile create şi faţă de urmarea unei alte căi decât cea a mesagerilor.

2. As-Salah (Efectuarea rugăciunii)

Aceasta înseamnă adorarea lui Allah prin efectuarea rugăciunilor într-o manieră completă şi perfectă[5] și la timpurile prescrise. Sunt nenumărate beneficii ale rugăciunii, printre care se află linşiştea sufletească, pacea interioară, fericirea, mulţumirea, precum și faptul că aceasta împiedică persoana de la facerea de fapte bune şi de la comiterea de păcate.

3. Az-Zakah  (Oferirea daniei rituale anuale)

Aceasta reprezintă adorarea lui Allah prin oferirea unei sume prescrise, dedusă din averea şi posesiunile pe care pesoana le deţine (aceasta reprezintă 2,5% din averea persoanei care îndeplineşte suma minimă prescrisă). Printre beneficiile daniei se află purificarea sinelui de la caracteristici imorale precum tristeţea şi nefericirea, dincolo de beneficiul evident, acela de asigurarea unui minim necesar traiului pentru cei nevoiaşi şi împlinirea nevoilor comunităţii musulmane.

4.  As-Siyam (Postul din luna Ramadan)

Aceasta înseamnă adorarea lui Allah prin intermediul postului din timpul lunii Ramadan, prin abţinerea de la hrană sau băutură, precum şi prin abţinerea de la orice fel de relaţie intimă cu soţul/soţia de la răsăritul Soarelui şi până la apusul acestuia. Printre beneficiile postului se numără antrenarea persoanei în abţinerea de la ceea ce este interzis şi de la ceea ce este neplăcut pentru Allah, Cel Atotputernic şi Preaînalt

1. 5.    Al-Hajj (Efectuarea pelerinajului la Mecca)

Aceasta înseamnă adorarea lui Allah prin călătoria la Mecca pentru a efectua ritualurile sacre ale pelerinajului. Beneficiile pelerinajului  includ antrenarea sinelui în a face sacrificii fizice și financiare de Dragul lui Allah Preaînaltul. Din această cauză, Hajj-ul este considerat a fi un fel de „Jihad” (luptă şi străduinţă pe Calea lui Allah) .

Beneficiile pe care le-am menționat anterior cu privire la bazele islamului şi multe  altele pe care nu le-am menționat sunt modalităţi prin care comunitatea musulmană (Ummah) se poate purifica şi prin care aderă la Religia Adevărului, adorându-L pe Allah (Creatorul) cu sinceritate şi prin care se poate comporta cu dreptate faţă de toate creaturile Sale. Naţiunea islamică nu va putea decât să prospere şi să fie victorioasă prin îndeplinirea acetor obligaţii religioase. În mod contrar, neîndeplinirea, chiar şi la o scară mică, a acestor obligaţii, îi va priva de succes şi de prosperitate. Oricine căută o dovadă clară pentru aceasta, să citească următoarele versete din Cartea lui Allah:

 „Dacă neamurile acestor cetăți ar fi crezut şi ar fi avut frică, atunci Noi le-am fi dăruit binecuvântări din Cer şi de pe Pământ. Însă ei i-au socotit mincinoși și din această pricină Noi i-am apucat pentru ceea ce au agonisit. ~ Oare locuitorii cetăților erau siguri că nu va veni peste ei pedeapsa Noastră, în timpul nopții, pe când ei dormeau? ~ Oare locuitorii cetăților erau siguri că nu va veni peste ei pedeapsa Noastră în plină zi, pe când ei se veseleau? ~ Oare se credeau ei la adăpost de viclenia lui Allah? Dar nu se poate socoti la adăpost de vicleșugurile lui Allah decât neamul celor pierduți!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 7: 96-99]

Analizaţi poveştile celor care ne-au precedat, deoarece istoria este o lecție pentru oamenii care gândesc și pentru cei care au o inimă deschisă. Cu adevărat, noi căutăm  Ajutorul doar la Allah.

Principiile fundamentale ale credinței islamice (arkan al-iman)

Stâlpii credinţei (iman)

 După cum am explicat anterior, islamul este religie care cuprinde aqīdah (chestiuni legate de credință) și Shariʻah (Legile revelate, Legislația și aspectele judiciare). Am indicat câteva dintre aceste legi și am menționat stâlpii (arkan) care reprezintă bazele Legislației. În ceea ce privește aqīdah al-Islamiyyah (credința islamică), bazele sale sunt:

● credința în Allah

● credința în îngerii Săi

● credința în Cărțile Sale

● credința în mesagerii Săi

● credința în Ziua Judecății

● credința în al-Qadar (Predestinarea Divină), cu consecinţele sale bune sau rele.

Aceşti stâlpi sunt menţionaţi în Cartea lui Allah (Coranul) și în Sunnah[6] Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Un exemplu dn Cartea Sa sunt Cuvintele lui Allah, care spun:

„Cuvioșia nu stă în a vă întoarce fețele spre Răsărit sau spre Apus, ci cuvioșia este a crede în Allah și în Ziua de Apoi, în îngeri, în Carte și în profeți […]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 2:177]

Cu privire la al-Qadar, găsim scris în Cartea lui Allah:

„Și Noi am creat toate lucrurile bine întocmite ~ Și nu este Porunca Noastră decât un singur [cuvânt care se va împlini] într-o singură clipită.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 54:49-50]

În Sunnah Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), găsim că atunci când Profetul Mohammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost întrebat depsre credinţă de către îngerul Jibril (Pacea fie asupra sa!), el a răspuns:

„[...] Credinţa înseamnă să crezi în Allah, în îngerii Săi, (în) întâlnirea cu El, în mesagerii Lui şi să crezi în Înviere [...]” (Bukhari)

Credința în Allah

Credința în Allah cuprinde patru aspecte:

♦ Primul aspect:  credința în Existența în Allah

Acest fapt este evidenţiat prin următoarele:

1. al-fitrah (natura înnăscută a omului)

2. al-aql (raţionamentul şi analiza)

3. ash-sharʻa ( textele şi Scripturile revelate)

4. al-hiss (percepţia senzorială, simţurile fizice).

1. Dovada al-fitrah (naturii înnăscute a omului) cu privire la Existenţa lui Allah arată că fiecare ființă umană a fost creată într-o stare de credință înnăscută față de Creatorul ei, fără a avea vreo educaţie precedentă, dogmă sau raţionament. Nimeni nu deviează de la această credinţă naturală şi înnăscută cu excepţia celor care sunt influenţaţi de chestiuni alterate, care fac ca inima persoanei să se abată şi să se îndepărteze de la credinţă, după cum Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a spus: 

„Fiecare copil este născut într-o stare de «fitrah», apoi părinții lui îl fac pe el evreu, creștin sau zoroastru [...]” (Bukhari)

2. Dovada al-aql (raţionamentului şi analizei) cu privire la Existenţa lui Allah este aceea confrom căreia toate lucrurile, trecute, prezente sau viitoare, trebuie să aibă un Creator şi un Autor, care le-a adus în existență, deoarece ele nu se pot crea singure și nici nu au putut să fie create printr-o simplă coincidenţă sau accidental. Motivul pentru care ele nu s-au putut crea singure este acela că, înainte de a veni în existenţă, ele nu au fost nimic; aşadar, cum ar putea ceva care este nimic să creeze? Ele nu s-ar fi putut crea nici accidental, deoarece fiecare apariție are nevoie de un creator, care o face să existe. Mai mult, existența sa în această ordine magnifică și coordonarea sa omogenă, precum şi relațiile coerente cauzele şi efectele sale fac absolut imposibil că existența sa să fie una accidentală. Așadar cum ar putea ceva care a fost adus în această existenţă să fi făcut în mod prur întâmplător să devină apoi atât de organizat şi de coerent în procesul de dezvoltare care a urmat? 

Deci, dacă această creaţie nu s-a putut crea pe ea însăşi și nici nu a fost creată accidental, atunci ea trebuie să aibă un Creator şi un Autor, iar Acesta este Allah, Domnul şi Susţinătorul întregului Univers. Allah Preaînaltul menţionează raționamentul amintit anterior în Coran, în Surat At-Tur, în care spune:

„Oare au fost ei creați de nimeni sau ei sunt creatorii?” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 52:35]

Acest verset indică faptul că, din moment ce ei nu s-au creat pe ei înşişi, trebuie să fi avut un Creator, iar Acesta este Allah Preaînaltul. Din acest motiv, atunci când Jubair ibn Mut’im (Allah să fie mulțumit de el!) l-a auzit pe Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) recitând Surat At-Tur, când a ajuns la versetele:

„Oare au fost ei creați de nimeni sau ei sunt creatorii? ~ Sau au creat ei Cerurile și Pământul? Nu, ei nu cred cu convingere! ~ Sau sunt ei comorile Domnului tău? Sau sunt ei stăpâni?” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 52:35-37]

Jubair (Allah să fie mulțumit de el!), care în acea perioadă era un mushrik (politeist) a comentat, spunând:

„Inima mea era pe punctul de a ieşi din mine (la auzul acestui argument puternic).”  (Bukhari)

Într-o relatare diferită, el a spus:

 „Acesta a fost primul moment în care iman-ul (credinţa) a pătruns în inima mea.” (Bukhari)

Să oferim o parabolă pentru a clarifica acest subiect: dacă cineva îți vorbește despre un palat impunător, înconjurat de grădini și râuri, complet mobilat cu paturi și saltele și decorat cu fel de fel de ornamente, spunând: „Acest palat, cu toată perfecțiunea şi frumuseţea sa, s-a făcut singur sau a apărut din pură coincidenţă, fără a avea vreun constructor!” imediat vei respinge argumentul său și vei considera această discuție drept una ridicolă. (Cu aceasta în minte), este așadar posibil ca acest Univers cu pământurile, cerurile, planetele și ordinea sa deosebite să se fi creat singur, fără a avea un Autor sau Creator?!

3. Dovada ash-sharʻei (textelor şi Scripturilor revelate) cu privire la Existența lui Allah este aceea prin care ni se arată că toate Scripturile Divine revelate atestă Existenţa Sa. Legile şi Învăţăturile pe care Allah le-a revelat prin aceste Scrpuri, care se adresează nevoilor şi bunăstării creaţiei Sale, constituie o dovadă prin care se atestă faptul că ele vin de la un Domn Atotputernic, Măreţ şi Omniscient, Care știe tot ceea ce este cel mai bine pentru  creaţia Sa. Faptul că informaţiile noastre sunt în acord cu informaţiile despre religiile naturale conţinute de Scripturi este o dovadă că acestea sunt de la un Domn Atotputernic, Stăpân peste toate,  Care poate să aducă în existență orice lucru despre care  El ne-a informat.

4. Dovada al-hiss (percepţiei senzoriale, simţurilor fizice) cu privire la Existenţa lui Allah cuprinde două aspecte.

Primul dintre acestea este acela că vedem și suntem martori la Răspunsurile oferite de Allah la suplicaţiile celor care Îl roagă şi la chemarea celor care Îl cheamă atunci când sunt nefericiţi. Aceasta constituie o dovadă decisivă pentru Existența lui Allah Preaînaltul. El spune în Coranul cel Glorios:

 „Și [adu-ți aminte de] Noe, când a chemat el, mai înainte, și i-am răspuns Noi [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 21:76]

De asemenea, Allah spune:

 „[Aduceți-vă aminte] când voi cereați ajutor Domnului vostru și El v-a răspuns numaidecât [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 8:9]

Într-un hadith autentic, ni se spune că Anas ibn Malik (Allah să fie mulțtumit de el!) a spus că:

„În timpul Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), oamenii au fost afectaţi de secetă. În timp ce Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ținea khutba la amvonul său într-o zi de vineri, un beduin s-a ridicat și a spus: «O, Mesager al lui Allah! Animalele noastre mor, iar familiile (copiii) noastre sunt înfometate, te rog, invocă-L pe Allah să ne binecuvânteze cu ploaie!» Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și-a ridicat mâinile către Cer şi în acel moment nu se vedea nicio urmă de nori pe Cer. Apoi, norii au început să se adune asemeni munților și, înainte de a coborî de pe amvon, am văzut ploaia căzând pe barba lui. A plouat în acea zi, următoarea zi, a treia zi, a patra zi, până vinerea următoare când același beduin sau o altă persoană s-a ridicat (în timpul khutbei din ziua de vineri) și a spus: «O, Mesager al lui Allah! Casele s-au prăbușit, animalele noastre s-au înecat; te rugăm, invocă-L pe Allah pentru noi (pentru a opri ploaia)!» Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și-a ridicat ambele mâini și a spus: «O, Allah! Adu ploaia în jurul nostru și nu pe noi!» Așadar în orice direcție a arătat cu mâinile, norii s-au limpezit și s-au dus departe...” (Bukhari)

Răspunsul la invocările suplicanților care se roagă cu sinceritate doar lui Allah și îndeplinesc condițiile cerute pentru ijābah[7] este o chestiune carepoate fi întâlnită chiar şi în zilele noastre. 

Al doilea este reprezentat de semnele profeților, numite mu’jizāt (miracole), pe care oamenii le văd sau aud despre ele, acestea constituiind o dovadă irevocabilă pentru Existența Celui care le-a dăruit: iar Acesta este Allah Preaînaltul. Cu siguranță aceste chestiuni (mu’jizāt)  se află dincolo de capacităţile oamenilor și că Allah le dăruiește pentru a-i ajuta și  sprijini pe mesageri. Un exemplu în acest sens este semnul oferit lui lui Musa (Moise – pacea fie asupra sa!)  atunci când Allah i-a ordonat să lovească marea cu toiagul. El a lovit-o, iar marea s-a despicat în 12 cărări uscate separate de apă, ce au devenit precum niște munți înalți. Allah Preaînaltul spune:

„Atunci i-am revelat noi lui Moise: «Lovește cu toiagul tău marea!» Și ea s-a despicat şi fiecare parte era ca un munte mare.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,  26:63]

Un alt exemplu este semnul oferit lui Isa (Isus – Pacea fie asupra sa!) prin care acesta a fost capabil să aducă la viață morții și să-i ridice din morminte cu Voia lui Allah. Allah vorbeşte despre el, spunând:

 „[…] și-i voi învia pe morți[8], cu Voia lui Allah […]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:49]

„[…] Și ai făcut morții să vină la viață, cu Îngăduința Mea [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 5:110]

Un al treilea exemplu este semnul oferit Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) atunci când tribul Quraish l-a rugat să le arate un semn (un miracol drept dovadă pentru Profeţia sa)[9]. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a arătat înspre Lună, iar aceasta s-a despicat și oamenii au văzut-o. Cu privire la acest semn, Allah Preaînaltul spune: 

„Ceasul s-a apropiat şi Luna s-a despicat. ~ Însă când văd un semn [o minune], ei se îndepărtează și zic: «[Aceasta este] o vrăjitorie neîntreruptă!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 54:1-2]

Toate aceste semne fizice (miracole) pe care Allah Preaînaltul le face pentru a-i ajuta și sprijini pe mesagerii Săi constituie o dovadă irevocabilă pentru Existența Sa.

♦ Al doilea aspect: credința în Rububiyyah lui Allah

Aceasta înseamnă a crede că Allah este Singurul Dumnezeu, Singurul Rabb (Domn), fără a avea un partener sau vreun ajutor.

Domnul (Rabb) este Cel Căruia Îi aparține Creația, Împărăţia și Porunca; nu există alt Creator în afară de Allah; alt Mālik (Proprietar) în afara Lui[10] şi nu există altă Prouncă în afară de a Lui. El, Preaînaltul spune:

„[...] Și nu este decât a Lui Înfăptuirea și Stăpânirea […]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 7:54]

De asemenea, Allah spune:

„[...] Acesta este Allah, Domnul vostru. A Lui este Stăpânirea, iar aceia [idolii] pe care voi îi chemați în locul Lui nu stăpânesc nici cât pielița sâmburelui de curmală [qimir].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 35: 13][11]

Este cunoscut faptul că nimeni nu neagă Rububiyyah lui Allah cu excepţia unei persoane arogante care nu crede în ceea ce spune, așa cum i s-a întâmplat Faraonului când le-a spus oamenilor săi:

„[...] Eu sunt Domnul vostru [Rabb] cel mai înalt!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 79: 24] şi:

„[...] O, dregători ai mei! Eu nu știu altă Divinitate [Ilah] pentru voi, afară de mine! […]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 28:38]

Ceea ce a spus el nu este o chestiune de convingere. Allah Preaînaltul spune:

„Şi le-au tăgăduit ei [aceste versete] cu nedreptate şi îngâmfare, măcar că sufletele lor erau încredinţate de ele [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 27:14]

Allah relatează ceea ce i-a răspuns Musa (Pacea fie asupra sa!) lui Faraon:

 „Iar el [Moise] a spus: «Cu adevărat, tu [Faraon] știi că nu le-a trimis pe acestea decât Domnul [Rabb] Cerurilor și al Pământului, ca semne limpezi și eu te cred, o, Faraon, pierdut!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 17:102]

Din acest motiv, mushrikinii (arabii păgâni) recunoșteau Rububiyyah lui Allah Preaînaltul în ciuda faptului că făceau shirk în Uluhiyyah. Allah Preaînaltul spune:

 „Spune: «Cui îi aparțin Pământul și cei care se află pe el, dacă voi ştiţi?» ~ Ei vor zice: «Lui Allah!» Spune: «Oare voi nu voiți să luați aminte?» ~ Spune: «Și cine este Stăpânul celor șapte Ceruri și Stăpânul Tronului sublim?»  ~ Ei vor zice: «[Ele sunt ale] lui Allah!» Spune: «Și oare voi nu vă temeți?» ~ Spune: «În mâna cui se află stăpânirea tuturor lucrurilor și cine apără și de cine nu există apărare, dacă știți?» ~ Vor zice ei: «Ale lui Allah sunt!» Spune: «Și cum se face că sunteți voi fermecați?»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 23:84-89]

El, Preaînaltul, mai spune:

 „Şi dacă-i întrebi pe ei «Cine a făcut Cerurile și Pământul?», răspund ei: «Le-a făcut Al-‘Aziz [Invincibilul, Cel Atotputernic], Al-ʻAlīm [Atoatecunoscătorul]!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,  43:9]

Mai departe, El spune:

„Și dacă îi întrebi cine i-a creat pe ei, vor răspunde: «Allah!» Atunci cum de se întorc ei?” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 43:87]

Poruncile lui Allah Ar-Rabb (Domnul, Stăpânul) cuprind atât ordine al-kawni (universale), cât și ordine ash-Shari’ah (legale sau judiciare). Exact aşa cum El este Cel care conduce toate chestiunile Universului, conducându-l așa cum dorește El și în concordanță cu ceea ce este necesar conform Înțelepciunii Sale, tot astfel, El este Judecătorul Care îl conduce prin mijloace legislative care au de a face cu ibādāt[12] și Legi guvernând toate formele de mu’āmalāt[13], în conformitate cu Înțelepciunea Sa.

Așadar, oricine stabilește un alt legislator în afară de Allah în ibādāt, sau un judecător în mu’āmalāt, comite shirk și nu stabilește credința (iman).

♦ Al treilea aspect: credința în Uluhiyyah lui Allah

Este credința că doar Allah este adevăratul Ilah (Dumnezeu), care nu are niciun partener sau asociat. Ilah înseamnă Al-Ma’luh, adică Al-Ma’bud, Adevăratul Dumnezeu, care merită să fie adorat din iubire şi ca preamărire. Allah Preaînaltul spune:

 „Domnul vostru este un Domn Unic. Nu există altă Divinitate în afară de El. El este Ar-Rahman [Cel Milostiv], Ar-Rahīm [Cel Îndurător].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,  2:163]

De asemenea, El, Preaînaltul, spune:

„Allah mărturiseşte că nu există altă Divinitate în afară de El. Şi îngerii cei înzestraţi cu ştiinţă [mărturisesc] cu dreptate că: «Nu există altă Divinitate în afară de El, Al-‘Aziz [Invincibilul, Cel Atotputernic], Al-Hakīm [Înţeleptul].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:18]

Tot ce este luat drept Ilah şi adorat ca Domn alături de Allah, Uluhiyyah sa este una falsă. Allah Preaînaltul spune:

 „Aceasta pentru că Allah este Adevărul, iar ceea ce cheamă ei [idolatrii] în locul Său este deșertăciune și că Allah este Al-ʻAliyy [Preaînaltul], Al-Khabīr [Atoatecunoscătorul].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 22:62]

Numindu-i aaliha (dumnezei) nu le dă dreptul la Uluhiyyah. Allah Preaînaltul spune, descriind zeitățile păgâne Al-Laat, Al-’Uzza și Minat:

„Ele nu sunt decât niște nume pe care le-ați dat voi și părinții voștri. Allah nu a trimis asupra lor nicio putere. Ei nu urmează decât bănuiala și ceea ce poftesc sufletele, în vreme ce de la Domnul lor le-a venit călăuzirea.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 53:23][14]

Allah ne-a spus că Yusuf (Iosif, pacea fie asupra sa!) le-a spus celor doi companioni ai săi din închisoare:

 „O, voi, tovarăși ai mei de temniță! Oare domnii risipiți sunt mai buni sau Allah Al-Wāhid [Cel Unic], Al-Qahhār [Stăpânul Atotputernic]? ~ Nu adorați afară de El  decât niște nume pe care le-ați născocit voi și părinții voștri și cărora Allah nu le-a pogorât nicio dovadă! Judecata nu este decât la Allah! El v-a poruncit să nu-L adorați decât pe El! Aceasta este religia cea dreaptă, însă cei mai mulți oameni nu știu.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 12:39-40]

Din acest motiv, mesagerii (Pacea fie asupra lor!) obişnuiau să le spună națiunilor pentru care au fost trimiși:

 „O, neam al meu! Adorați-L pe Allah! Voi nu aveți altă Divinitate în afara Lui! [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 7: 59, 60, 73, 85; 11:50, 61, 84 şi 23:23, 32]

Cu toate acestea, mushrikiinii (politeiştii) au refuzat și și-au luat Domni drept rivali ai lui Allah, adorându-i pe alții alături de Allah, cerându-le ajutor și sprijin. Allah Preaînaltul le-a invalidat faptele prin două dovezi:

1. nu există nicio Calitate Divină în zeitățile pe care le adoră alături de Allah. Aceste zeități sunt create și nici nu pot crea, nici nu le pot oferi beneficii credincioșilor și nici nu îi pot feri de rău; ei nu le pot da viață și nici cauza moarte; aceștia nu deţin nimic din ceea ce se află în Ceruri şi nici nu au niciun aport în el. Allah spune:

 „Ei au luat în locul Lui dumnezei care nu creează nimic, ci care sunt creați, care nu-și pot aduce lor înșiși nici rău și nici folos, care nu au putere asupra morții, nici asupra vieții și a învierii.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 25:3]

De asemenea, Allah spune:

„Spune [o, Mohammed]: «Chemați-i pe aceia care voi ați pretins [că ar fi divinități] afară de Allah! Ei nu stăpânesc nici cât greutatea unui fir de colb în Ceruri și nici pe Pământ. Ei nu au nicio parte la acestea, iar El nu are niciun ajutor între ei! ~ Și nu este de niciun folos mijlocirea la El, afară de aceia cărora El le îngăduie [...]»”  [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 34: 22-23]

„Îi asociază [Lui lucruri] ce nu creează nimic și care ele [însele] sunt create ~ Și care nu-i pot ajuta pe ei cu nimic și nici lor înșiși nu-și pot fi de ajutor?” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 7: 191-192]

Dacă aceasta este situația acestor zeități, atunci adorarea lor ca dumnezei alături de Allah este cea mai mare absurditate şi  falsitate.

2. acei mushrikini (politeişti) obișnuiau să spună că doar Allah Preaînaltul este Ar-Rabb (Domnul, Stăpânul),  Al-Khāliq (Creatorul) în Mâinile Căruia se află Stăpânirea tuturor și El protejează totul, în timp ce împotriva Lui nu există protector. Această mărturisire necesită ca ei să fi mărturisit că El este Singurul şi Adevăratul Ilah, Care este Demn de a fi Adorat (Uluhiyyah) așa cum au făcut cu Rububiyyah Lui (atunci când L-au luat drept Singurul Domn – Rabb – Adevărat). Cu privire la aceasta, Allah Preaînaltul spune:

„O, voi oameni, slăviți-L pe Domnul vostru, care v-a făcut pe voi și pe cei de dinaintea voastră. Ca să aveți frică [de El]. ~  [Slăviți-L pe] cel care v-a făcut vouă Pământul un covor și Cerul o zidire și a pogorât din Cer apă și a scos prin ea, din roade, hrană pentru voi. De vreme ce voi știți [toate acestea], nu-i faceți lui Allah semeni!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 2:21-22]

De asemenea, Allah spune:

 „Și dacă îi întrebi cine i-a creat pe ei, vor răspunde: «Allah!» Atunci cum de se întorc ei?” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 43:87]

„Spune: «Cine vă dă vouă hrană îndestulătoare din Cer și de pe Pământ și cine este stăpân peste auz și peste văz și-l scoate pe cel cu viață din cel fără viață și-l scoate pe cel fără viață din cel cu viață și Cel care orânduiește toate lucrurile?» Vor răspunde ei: «Allah!» Atunci spune: «Oare nu vă este vouă frică?» ~ Acesta este Allah, Domnul vostru Cel Adevărat! Și ce se află dincolo de Adevăr decât numai rătăcirea? Și cum de puteți voi fi îndepărtați?” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 10: 31-32]

♦ Al patrulea aspect: credința în Numele și Atributele (Sifāt) lui Allah

Aceasta înseamnă recunoașterea Numelor și Atributelor pe care Allah Şi le-a atribuit Lui Însuşi în Cartea Sa și în Sunnah Mesagerului Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) într-un mod  care I se cuvine cel mai bine, fără:

    tahrīf (distorsionarea înțelesului)

    ta’tīl (negarea înțelesului)

    takyīf (desemnarea unei maniere pentru oricare Atribut) sau

    tamthīl (a Îi face paralele lui Allah)

Allah Preaînaltul spune:

„Ale lui Allah sunt Numele cele mai frumoase! Aşadar, chemați-L cu ele și depărtați-vă de aceia care schimonosesc numele Lui! Ei vor fi răsplătiți după ceea ce fac!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 7:180]

De asemenea, El spune:

„El este Cel care creează prima oară făpturile și apoi le face din nou – și aceasta este și mai ușor pentru El – și a Lui este pilda cea mai înaltă din Ceruri și de pe Pământ și El este Al-‘Aziz [Invincibilul, Cel Atotputernic], Al-Hakīm [Înțeleptul].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,  30:27]

 „[...] Şi nu este nimic asemenea cu El. El este As-Samīʻ [Cel Care Aude toate],  Al-Basīr [Cel care Vede Totul].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 42:11]

     Două secte s-au rătăcit cu privire la această noțiune

     1. Prima sectă: al-Mu’atilah, care au negat toate sau o parte dintre Numele și Atributele lui Allah, susținând că afirmarea Numelor și Atributelor lui Allah necesită tashbih (a face asemănări între Allah și Creația Sa)! Această afirmație este falsă în multe aspecte, deoarece:

a) necesită obligații false precum contradicții în Cuvintele lui Allah, iar El este departe de orice imperfecțiune. Aceasta este astfel fiindcă Allah Şi-a atribuit  Lui Însuşi Nume și Atribute și a negat orice asemănare cu El. Dacă afirmația Lui ar fi necesitat tashbih, atunci aceasta ar implica contradicții în Cuvântul lui Allah, iar părțile lui se neagă una pe alta.

b) nu este necesar ca „acordul în Nume”[15] sau „într-un Atribut” între două lucruri să oblige la o asemănare între ele. Într-adevăr, vezi doi oameni într-o stare de acord, în care fiecare aude, vede și vorbește. În niciun mod aceasta nu necesită asemănare între valorile umane, nici în auz, văz și vorbit. Vedeți că animalele au picioare și ochi. Un astfel de acord nu necesită ca picioarele și ochii lor să fie la fel. Dacă această distincție în acordul asupra numelor și calităților dintre lucrurile create sunt clare, atunci distincția dintre Creator și lucrurile create este mult mai mare și mai evidentă.

2. A doua sectă: Mushabbiha, care afirmă Numele și Atributele lui Allah, dar fac tashbih (similitudini) între Allah și Creația Sa, susținând că ceea ce este necesar prin sensul textelor, pe motiv că Allah Preaînaltul se adresează umanităţii (‘ibād) conform înțelegerilor sale! O astfel de idee este falsă în multe aspecte inclusiv:

a)  mushābahah: asemănarea lui Allah cu creația Sa este un concept fals ce este negat de Shariʻah, la fel cum este şi argumentarea. Așadar, este imposibil ca o chestiune falsă să fie necesitată de textele Coranului și a Sunnei.

b) Allah i s-a adresat umanității conform înțelegerii ei cu privire la înțelesurile de bază ale Numelor și Atributelor Sale. Cu toate acestea, știința despre esența și natura adevărată a înțelesurilor cu privire Thāt (Esența) Lui și Sifāt Îi aparțin exclusiv lui Allah. Așadar, dacă Allah spune despre El Însuşi că el Aude totul, atunci Auzul este cunoscut de la înțelegerea sensurilor de bază, care este înțelegerea vocilor. Totuși, esența acelui înțeles cu prrivire la Auzul lui Allah Preaînaltul este necunoscut, deoarece esența auzului este diferită chiar şi între cei creați. Cu siguranță, distincția dintre auzul celor creați și Cel al Creatorului este mai mare și mai evident.

Este știut faptul că, dacă Allah a spus despre El Însuși că El Istawā ’ala al-’Arsh[16] atunci Istiwā’, conform înțelesului primar, este cunoscută drept ascensiune, totuși modul (acel „cum” al) Ascensiunii Sale deasupra Tronului Său este necunoscută, deoarece Esența Isttwā’-ei printre creaturile Sale este diferită. Isttiwā’ pe un scaun stabil nu este precum așezarea pe șaua unei cămile fricoase. Atunci când aceasta este diferită cu privire la creații, atunci aceasta este o dovadă mai mare și mai evidentă între Creator și creația Sa.

Credința în Allah Preaînaltul, conform cu cele pe care le-am menționat anterior, aduce mari beneficii credincioșilor, precum:

1. manifestarea adevărată a Tawhid-ului lui Allah Preaînaltul, astfel încât nu este atașament decât de El în speranță, frică și adorare.

2. iubirea perfectă, mărirea și slăvirea lui Allah Preaînaltul, așa cum suntem obligaţi de majoritatea Numelor și Atributelor  Sublime ale lui Allah.

3. manifestarea Adorării Sale prin împlinirea a ceea ce El a poruncit și prin evitarea a ceea ce El a interzis.

Credința în îngerii lui Allah

Îngerii sunt creații din Lumea lui al-ghayb[17], care Îl adoră pe Allah și nu au nicio Calitate Divină a Rububiyyei și a Uluhiyyei. Allah i-a creat din Lumină și le-a oferit lor supunere totală faţă de Poruncile Sale și abilitatea de a le executa.

Allah Preaînaltul spune:

„[...] Iar aceia care sunt lângă El [îngerii] nu se socotesc prea mândri pentru a-L adora şi nici nu ostenesc ei [să Îl adore pe Allah].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,  21:19]

Aceștia sunt numeroși în număr, nimeni nu le cunoaște numărul în afara lui Allah Preaînaltul. Este confirmat din hadith-ul relatat de Anas (Allah să fie mulțumit de el!) cu privire la povestea despre Al-Miraj[18] că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

 „(...) Mi s-a arătat Al-Bait al-Ma’mur. L-am întrebat pe Jibril despre aceasta și el mi-a spus: «Acesta este Al-Bait Al-Ma’mur, unde 70.000 de îngeri fac salah (rugăciunea) zilnic. Atunci când pleacă, ei nu se mai întorc niciodată la ea (dar zilnic intră alții acolo).” (Bukhari)

     Credința în îngerii lui Allah cuprinde patru aspecte:

     1. credința în existența lor

     2. credința în acei îngeri ale căror nume ne sunt cunoscute nouă, precum Jibril (Pacea fie asupra sa!), și a crede în general în acei îngeri ale căror nume nu ne sunt cunoscute.

     3. credința în ce cunoaştem dintre atributele lor, precum  Jibril (Pacea fie asupra sa!), pe care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a văzut în forma sa adevărată, în care a fost creat, cu 600 de aripi și acoperind întreg orizontul. (Bukhari)

Îngerul, prin Porunca lui Allah, poate lua forma unui om, așa cum s-a întâmplat cu Jibril (Pacea fie asupra sa!) atunci când Allah l-a trimis la Mariam (Pacea fie asupra sa!), iar el a apărut în fața ei sub formă unui om[19]. Un alt exemplu este acela în care un înger a venit la Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în timp ce acesta stătea cu companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei!). El (Jibril, pacea fie asupra sa!) a apărut sub formă umană, îmbrăcat în haine extrem de albe, cu părul foarte negru; nu exista niciun semn de călătorie pe el și niciunul dintre companioni nu îl cunoștea. El a stat jos lângă Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), odihnindu-și genunchii lângă el și punându-și palmele mâinilor pe picioarele lui. Apoi, el l-a întrebat pe Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) despre islam, imam, ihsān[20], Ziua Judecății și semnele sale. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns la întrebaările lui, după care acesta a plecat. Atunci, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

 „(...) Acesta a fost  Jibril, care a venit să vă învețe despre religia voastră (dīn).” (Tirmidhi şi Ibn Majah)

La fel, îngerii pe care Allah i-a trimis la Ibrahim și la Lut (Pacea fie asupra lor!) au apărut sub formă umană. 

4. a crede în ceea ce știm despre faptele lor, care sunt făcute conform Poruncilor lui Allah, precum tasbih și adorarea lui Allah, zi și noapte, fără a se plictisi sau obosi.

Unii îngeri au caracteristici specializate. Mai jos, sunt câteva exemple de astfel de îngeri:

▪ Jibril: Al-‘Amin (celui care i-a fost încredințată) pentru Revelația lui Allah. El, Preaînaltul, l-a trimis pe el la profeți și la mesageri.

▪ Mikhā’īl: este răspunzător pentru al-qatr (ploaie și plante)[21]

▪ Isrāfīl: este responsabil pentru suflarea în Trâmbiţă în Ziua Judecății, atunci când Ceasul va fi stabilit și creația va fi înviată.[22]

▪ Malakul Mawt (Îngerul Morții): desemnat să scoată sufletele afară din trup în momentul morții. Allah spune:

„Spune: «Vă va lua îngerul morții, căruia i-au fost încredințate sufletele voastre, dar apoi veţi fi aduşi înapoi la Domnul vostru.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 32:11]

▪ Îngerii desemnați uterului: atunci când embrionul ajunge la 4 luni în uterul mamei, Allah îi trimite un înger și îi ordonă să îi desemneze proviziile, termenul vieții, faptele sale și dacă va fi dintre cei pierduți sau dintre cei binecuvântați (în Viața de Apoi).

▪ Îngerii desemnați să vadă și să înregistreze faptele fiilor lui Adam (omenirea): unul stă în partea dreaptă și unul stă în partea stângă a fiecărei persoane. Allah Preaînaltul spune:

„Însă, cu adevărat, peste voi sunt veghetori ~ Cinstiţi, care scriu. ~ Ei ştiu ce ea ce faceţi voi.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 82:10-12]

„Când cei doi primitori primesc, stând [unul] în dreapta și [celălalt] în stânga, ~  Și el nu va rosti niciun cuvânt, fără să aibă lângă el un supraveghetor pregătit [să scrie].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 50:17-18]

▪ Îngerii desemnați să îi întrebe pe cei morți, după ce aceștia au fost îngropați. Doi îngeri vin și îl întreabă despre Domnul lui, religia lui și Profetul său.

„Atunci când o persoană este îngropată, doi îngeri negri cu ochi albaștri, unul numit Munkar și celălalt Nakir, vor veni la ea. Ei îl vor întreba despre Allah, despre Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și despre religia lui.” (Tirmidhi, Albani l-a clasificat ca fiind hasan)

     Credința în îngeri aduce mari beneficii, dintre care:

     1. a fi conștient de Măreția, Puterea și Autoritatea lui Allah. Cu siguranță, măreția creației (în acest caz, îngerii) se datorează Măreției Creatorului.

     2.  a-I mulțumi lui Allah pentru Grija Lui pentru fiii lui Adam, fiindcă El i-a desemnat unii dintre  îngeri pentru a-i proteja și  pentru a le înregistra faptele, precum și foloasele.

     3. a îi iubi pe îngeri pentru ceea ce au făcut pentru Adorarea lui Allah Preaînaltul.

Unii dintre cei care au deviat (de la Calea cea Dreaptă) au negat că îngerii sunt creații adevărate. Ei spun că aceştia reprezintă puterea unui potenţial bine în creație. Această idee contrazice Cartea lui Allah și Sunnah Mesagerului Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și, în general, opinia generală a musulmanilor.

Allah Preaînaltul spune:

„Mărire lui Allah, Creatorul Cerurilor şi al Pământului, Cel care a făcut din îngeri trimiși cu câte două aripi și cu câte trei şi cu câte patru [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 35:1]

„Și de ai vedea cum îngerii iau sufletele celor care nu cred! Îi lovesc peste fețe și peste spate [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 8:50]

„Dar de i-ai vedea pe cei nelegiuiți în chinurile morții, în vreme ce îngerii întind mâinile lor, [zicând]: «Lăsați să iasă sufletele voastre!» [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 6:93]

„[...] iar când frica este îndepărtată din inimile lor, atunci zic ei [îngerii]: «Ce a spus Stăpânul vostru?» Și ei răspund: «Adevărul! El este Al-ʻAliyy [Preaînaltul], Al-Khabīr [Atoateştiutorul] !”» [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 34:23]

De asemenea, Allah spune despre oamenii Paradisului că:

„[...] iar îngerii vor intra la ei prin toate porțile [zicând]: ~  «Pace vouă pentru că ați fost statornici. Și ce bună este răsplata Casei [Veșnice]!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 13:23-24]

Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

 „Dacă Allah iubește o persoană, El îl cheamă pe Jibril spunându-i: «Allah îl iubește pe cutare. O, Jibril! Iubește-l!» Jibril îl va iubi și va face un anunț printre locuitorii Cerulrilor: «Allah îl iubește pe cutare, de aceea, și voi ar trebui să îl iubiți de asemenea.» Astfel, toţi ocuitorii Cerurilor îl voi iubi și apoi lui îi este garantată plăcerea oamenilor pe Pământ.” (Bukhari)

În aceași carte, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

 „În fiecare vineri, îngerii stau la fiecare intrare de la moschei şi notează numele persoanelor, în ordinea cronologică (avenirii lor la rugăciunea de vineri); apoi, când imamul a urcat la amvon, ei îşi strâng pergamentele şi se pregătesc să asculte predica.” (Bukhari)

Textele amintite anterior arată clar că îngerii sunt forme adevărate ale creației și nu sunt forțe morale, așa cum spun cei care au deviat de la Calea cea Dreaptă. Părerea generală a musulmanilor este în concordanță cu textele de mai sus.

Credința în Al-Kutub (Cărţile revelate)

Al-Kutub este pluralul de la Kitab, care înseamnă maktub (scris). Înțelesul (legal) ce este discutat în acest capitol este reprezentat de următoarea afirmaţie:

 „Cărțile pe care Allah le-a trimis mesagerilor Săi, ca Milă și Călăuzire pentru întreaga omenire, au ca scop utilizarea acestora de către oameni, astfel încât să câştige fericirea atât în  această viață, cât și în Viața de Apoi.”

     Credința în Cărți include patru aspecte:

     1.  a crede că trimiterea Cărților este cu adevărat de la Allah

     2. a crede în Cărțile ale căror nume le știm, fiecare conform numelui ei, ca, spre exemplu, Al-Qu’ran, care i-a fost trimis Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), At-Tawrāt, ce i-a fost revelată lui Musa (Moise –Pacea fie asupra sa!), Injil, ce i-a fost trimisă lui Isa (Isus – Pacea fie asupra sa!) și Az-Zabur, ce i-a fost revelată lui Dawud (David – Pacea fie asupra sa!). Cu privire la Cărțile ale căror nume nu le cunoaștem, trebuie să credem în ele în general.

     3. a mărturisi autenticitatea informațiilor, precum cele din Coran și/sau din Vechile Scripturi, atâta timp cât aceste informații nu sunt schimbate sau modificate.

     4. a se acţiona conform legilor lor neabrogate, prin acceptarea și supunerea față de ele, chiar dacă înțelegem sau nu înțelepciunea din spatele lor. Toate Vechile Scripturi sunt abrogate de Coranul cel Glorios. Allah spune:

      „Iar ție, [Mohammed], ți-am trimis Cartea cu Adevărul, întărind Scriptura de dinaintea ei și întrecând-o pe ea […]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 5:48]

Așadar, Coranul este judecătorul aflat deasupra tuturor Vechilor Scripturi, fapt pentru care este interzis să acţionăm conform legilor Vechilor Scripturi, cu excepția celor autentice și recunoscute de Coran.

     Credința în Al-Kutub aduce mari beneficii, inclusiv:

     1. recunoașterea Grijii lui Allah pentru creația Sa,  El trimiţând o Carte fiecărei națiuni, pentru a  fi călăuzită de aceasta.

     2. a recunoaște Înțelepciunea lui Allah în Shariʻah Sa (Legile Judiciale), El legislând pentru  fiecare națiunie ceea ce se potrivește împrejurărilor lor, după cum Allah Preaînaltul spune:

     „[...] Fiecăruia dintre voi Noi i-am dat o lege și o rânduială [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 5:48]

     3. a fi recunoscător pentru Binecuvântarea lui Allah de a ne trimite Cărțile Sale cu Revelația.

Credința în Ar-Rusul (mesageri)

Ar-Rusul este pluralul cuvântului Rasul, care înseamnă Mursal: cel trimis pentru a vesti ceva. Conform înțelesului judicial, Ar-Rasul este bărbatul care primește un Sharʻa (un cod Divin de legi) și căruia Allah i-a poruncit să îl răspândească. Primul dintre Ar-Rusul (mesageri) este Noe (Pacea fie asupra sa!), iar ultimul dintre ei este Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Allah Preaînaltul spune:

„Cu adevărat, Noi ţi-am revelat ţie, după cum am revelat şi lui Noe şi profeţilor de după el [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:163]

Anas ibn Malik (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat cu privire la ash-shafā’ah (mijlocirea) cum că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a menţionat că, în Ziua Judecăţii, oamenii vor merge la Adam (Pacea fie asupra sa!), cerându-i să mijlosească pentru ei în Faţa lui Allah, iar el le va spune:

„(...) Mergeţi la Noe, primul dintre mesagerii lui Allah pentru oamenii de pe Pământ (...)”  (Bukhari şi Tirmidhi)

Allah Preaînaltul spune:

„Mohammed nu este tată niciunuia dintre bărbații voștri, ci el este Mesagerul lui Allah și încheietorul profeților [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 33:40] 

Și nu a existat vreodată vreo națiune fără să le fie trimis Allah Preaînaltul un mesager cu o Shariʻah particulară pentru ei sau fără un profet care să primească Revelația Shariʻei predecesorului său pentru a o reînvia.  Allah Preaînaltul spune:

 „Şi, cu adevărat, Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: «Adorați-L [doar] pe Allah și țineți-vă departe de Taghut!» [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 16:36] 

De asemenea, El, Preaînaltul, mai spune:

„[...] și nu este comunitate care să nu fi avut un prevenitor.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 35:24] 

„Noi am pogorât Tora, în care este călăuzire dreaptă și lumină. După ea judecă profeții cei supuși voinței lui Allah, rabinii și învățații, pentru cei care s-au iudaizat [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 5:44] 

Mesagerii sunt ființe create, care nu au nicio caracteristică a Rububiyyaei sau Uluhiyyei. Allah vorbeşte despre Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care este cel mai nobil dintre Mesageri și cel mai înalt dintre ei ca onoare înaintea lui Allah:

„Spune [o, Mohammed]: «Eu nu stăpânesc niciun folos pentru mine și nicio stricăciune, în afară de ceea ce voiește Allah. Dacă eu aș fi știut necunoscutul, aș avea prisosință de bunuri şi nu m-ar atinge răul. Dar eu nu sunt decât un prevestitor și un binevestitor pentru oamenii care cred.»”  [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 7:188] 

Allah Preaînaltul spune, de asemenea, despre Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„Spune [o, Mohammed]: «Eu nu pot nici să vă fac vouă vreun rău, nici să vă călăuzesc pe Calea Dreaptă!» ~ Spune: «Nimeni nu mă va apăra de Pedeapsa lui Allah și eu nu voi găsi adăpost [la altcineva] afară de El!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 72:21-22]

Calitățile umane precum boala, moartea, nevoia de a mânca și a bea și așa mai departe, le sunt și lor caracteristice. Allah Preaînaltul spune despre profetul Ibrahim (Pacea fie asupra sa!), care Îl descria pe Domnul său :

„Care mă hrănește și-mi dă de băut, ~ Iar când sunt bolnav, el mă tămăduiește, ~ Care mă lasă să mor [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 26:79-81]

Abd Allah ibn Mas’ud (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus

 „(...) Eu sunt un om la fel ca voi. Îmi aduc aminte la fel ca voi și uit așa cum și voi uitați. Deci, dacă uit, aduceţi-mi aminte (...)” (Muslim)

În contextul lăudării mesagerilor, Allah îi descrie ca având Uluhiyyah[23] față de El în cele mai înalte ranguri, spunând despre Noe:

„[...] Cu adevărat, el [Noe] a fost un rob mulțumitor.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 17:3]

Allah spune despre Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):    „Binecuvântat este Acela care a trimis Îndreptarul [Coranul] robului Său [Mohammed], pentru ca el să fie o prevenire pentru toate lumile [a oamenilor şi a djnnilor].”  [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 25:1]

El, Preaînaltul, spune despre Ibrahim, Isāc şi Iacob (Pacea fie asupra lor!):

 „Și adu-ți aminte de robii Noștri Avrām, Isāc şi Iacob – cei cu putere [în adorare și credință] și cu pricepere! ~ I-am ales pe ei pentru un scop anume: vestirea mesajului despre Viața de Apoi.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 38: 45-46]

Allah vorbeşte despre Isa ibn Mariam (Pacea fie asupra lor!), spunând că:

 „El [Isus] nu este decât un rob, asupra căruia Noi ne-am revărsat Harul Nostru şi din care am făcut o pildă pentru fiii lui Israel.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 43:59]

     Credința în Mesageri cuprinde patru aspecte:

     1. a crede că Mesajul lor este unul adevărat de la Allah Preaînaltul. De aceea, oricine nu crede în Mesajul oricăruia dintre aceștia, atunci nu crede în niciunul dintre ei, așa cum Allah Preaînaltul spune:

     „Neamul lui Noe i-a socotit pe trimiși mincinoși.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 26:105]

Allah i-a făcut pe ei să îi nege pe toți mesagerii, deși nu era niciun mesager lângă Noe (Pacea fie asupra sa!) atunci aceştia când l-au negat. La fel sunt şi creștinii care l-au negat pe Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și nu l-au urmat și l-au negat pe Mesiah ibn Mariam (Isus, pacea fie asupra sa!) și nu sunt urmașii lui, mai ales atunci când le-a adus veștile bune despre Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Veștile bune nu înseamnă altceva decât că el, Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), este un Mesager trimis lor, prin care Allah îi va salva de la a merge pe o cale greșită și îi va conduce pe Calea cea Dreaptă.

2. a crede în aceia ale căror nume le cunoaștem, fiecare conform numelui lor: spre exemplu: Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), Ibrahim, Musa, Isa și Nuh (Pacea fie asupra lor!). Aceștia cinci sunt ‘Ulul ’Azm mina ar-Rusul (mesageri ai voinței puternice și statorniciei).

Allah îi menţionează în două locuri în Coran, spunând:

 „[Adu-ți aminte] când am făcut noi legământ cu profeții și cu tine, cu Noe, cu Avrām, cu Moise și cu Isus – fiul Mariei [...]”  [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 33:7] și

„El [Allah] v-a orânduit vouă religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care ți-am revelat-o ție și am prescris-o pentru Avrām și Moise și Isus: «Întemeiați religia și nu vă despărțiți întru ea!» [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 42:13]

Cu privire la cei ale căror nume nu le cunoaștem, trebuie să credem în ei toţi (ca mesageri adevărați de la Allah). Allah Preaînaltul spune:

„Cu adevărat, Noi am trimis trimiși și mai înainte de tine. Despre unii dintre ei ți-am povestit, iar despre alții dintre ei nu ți-am povestit [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 40:78]

3. a crede în ceea ce este relatat în mod autentic dintre mesajele lor.

4. a acţiona conform Shariʻei mesagerului care ne-a fost trimis dintre ei, iar el este Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ultimul dintre mesagerii și profeții care au fost trimişi întregii omeniri. Allah Preaînaltul spune:

„Însă, nu! [Jur] pe Domnul Tău! Nu vor crede ei [cu adevărat] până ce nu te vor lua pe tine ca judecător pentru cele care se iscă între ei și nu vor mai afla în sufletele lor temere față de ceea ce tu ai hotărât și nu se vor supune cu desăvârșită supunere [hotărârii tale].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:65]

     Credința în mesageri aduce mari beneficii, printre care:

     1. recunoașterea Milei lui Allah față de creația Sa, deoarece El ne-a trimis mesageri care să ne călăuzească spre Calea Sa cea Dreaptă și  care să ne explice cum anume să-L adorăm, pentru că mintea umană nu poate realiza în mod independent cum să Îl adore pe Allah.

     2. a-I mulțumi lui Allah Preaînaltul pentru această Binecuvântare imensă (de a ne trimite pe mesagerii Săi)

     3. a-i iubi, a-i preamări pe mesageri în maniera care li se potrivește, deoarece aceștia sunt mesagerii lui Allah și fiindcă L-au adorat, I-au răspândit Mesajul și au oferit sfaturi creației Sale.

Cei care s-au încăpățânat i-au negat pe mesageri, spunând că mesagerii lui Allah nu pot fi umani prin natură. Allah menţionează această afirmaţie  şi o invalidează, spunând:

 „Și nu-i împiedică pe oameni să creadă, când le vine lor călăuzirea, decât că ei zic: „«Allah a trimis un om ca sol?» ~  Spune: «Dacă ar fi pe Pământ îngeri care să umble în pace și liniște, atunci le-am pogorî lor din cer un înger ca trimis.»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 17:94-95]

Allah le-a contracarat afirmaţia, spunând că un mesager trebuie să fie un om, fiindcă acesta este trimis celor de pe Pământ, care sunt oameni. Dacă oamenii de pe Pământ ar fi fost îngeri, Allah ar fi trimis un înger din Paradis drept mesager, precum ei. Astfel, Allah spune despre cei care i-au negat pe mesageri, care au spus:

 „[...] «Voi nu sunteți decât niște oameni ca și noi și voiți să ne abateți de la ceea ce adorau părinții noștri! Aduceți-ne o dovadă deslușită!» ~ Le-au răspuns trimișii lor: «Într-adevăr, noi nu suntem decât niște oameni ca și voi, însă Allah binecuvântează pe cine voiește El dintre robii Săi. Nu ne revine nouă să vă aducem dovadă, decât numai cu Îngăduința lui Allah [...]!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 14:10-11]

Credința în Ziua Judecății

Ziua Judecății este Ziua Învierii, în care oamenii vor fi înviați pentru a fi judecați și pentru a fi recompensați. Ea este numită astfel deoarece nu mai este altă zi după ea. În acea Zi, oamenii din Jannah (Paradis) se vor așeza în lăcașele lor, iar oamenii lui An-Nār (Iad) se vor așeza în ale lor.

     Credința în Ziua Judecății cuprinde patru aspecte:

     1. Credința în Înviere, care înseamnă a da viață celor morți în Ziua în care se va sufla pentru a doua oară în Trâmbiţă,  iar omenirea va sta în fața Stăpânului tuturor lumilor, al oamenilor, djinnilor și a tot ceea ce există (Rabb Al-’Alamīn). Aceștia vor sta desculți, complet dezbrăcați și necircumciși în faţa Creatorului. Allah Preaînaltul spune:

      „[...] Așa cum am făcut Noi prima făptură, o vom face din nou. Aceasta este o promisiune pe care Noi am făcut-o și pe care o îndeplinim.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 21:104]

Al-Ba’th (Învierea) este un adevăr dovedit de Coran, Sunnah și ijmā’ (consensul unanim al învăţaţilor) musulmanilor. Allah Preaînaltul spune:

„După aceasta veți fi voi morți, ~ Iar în Ziua Învierii veți fi voi readuși la viață.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 23:15-16].

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Voi (oamenilor) veţi fi adunați (în Ziua Judecății) desculți, dezbrăcați și necircumciși (...)” (Bukhari, Tirmidhi şi Ibn Majah)

Musulmanii cred în unanimitate că Ziua Judecății și înțelepciunea din spatele acesteia implică faptul că Allah face pentru creația Sa un ma’ād (un loc pentru întoarcere) pentru a-I recompensa cu privire la obligația pe care le-a dat-o prin mesajele Mesagerilor Săi. Allah Preaînaltul spune:

„Oare credeți că v-am creat pe voi fără rost și că nu vă veți întoarce la Noi?” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 23:115] 

De asemenea, El i-a spus Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„Cu adevărat, acela care ți-a prescris Coranul [ţie, o, Mohammed] te va aduce înapoi la locul unde [tu vrei] să te întorci [ma’ād, loc de întoarcere, fie la Mecca, fie în Jannah etc.] [...]”[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 28:85] 

2. Credința în recompensă și în judecată. Robii vor fi judecați și recompensați pentru faptele lor. Aceasta este dovedită de Coran, Sunnah și ijmā’ musulmanilor. Allah Preaînaltul spune:

„La Noi este întoarcerea lor ~  Şi Nouă Ne revine să le cerem lor socoteală!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 88:25-26] 

De asemenea, Allah spune:

„Acela care va veni cu o faptă bună va avea parte de zece asemenea ei, iar acela care va veni cu o faptă rea nu va fi răsplătit decât cu o faptă pe măsura ei. Dar nu li se va face nicio nedreptate!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 6:160] 

„În Ziua Învierii, Noi vom pune balanța dreaptă și niciun suflet nu va fi urgisit câtuși de puțin. Și de ar fi ceva, chiar și numai cât greutatea unui bob de muștar, Noi îl vom aduce. Și Noi suntem îndeajuns ca socotitori.”  [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 21:47] 

Ibn Omar (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Fiecare dintre voi se va veni aproape de Domnul său până când El îl va acoperi cu Acoperământul Său şi îl va întreba: «Ai făcut păcatul acesta?» El va răspunde: «Da.» Apoi, Allah va continua să îl întrebe până când îl va face să își mărturisească toate păcatele și apoi Allah îi va spune atunci: «Ți-am acoperit toate păcatele din lume și le-am iertat pentru tine astăzi.», iar apoi va primi cartea în care sunt înregistrate  faptele sale bune. Cu privire la necredincioși și ipocriți (faptele lor rele vor fi expuse public), martorii vor spune (când vor fi aduşi dinaintea Domnului lor):

«„Aceștia sunt cei care au mințit împotriva Domnului lor!” Blestemul lui Allah fie asupra nelegiuiților.»  [Traducerea Ssnsurilor Coranului cel Sfânt, 11:18]”  (Bukhari) 

De asemenea, Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a relatat despre Domnul său:

„Allah le-a ordonat (îngerilor desemnați să vegheze asupra voastră) ca faptele bune și rele să fie scrise și apoi El le-a arătat (modul) în care acestea să fie scrise. Dacă cineva intenționează să împlinească o faptă bună și nu o face, atunci Allah va scrie pentru el ca o faptă bună întreagă (în contul său), iar dacă intenționează să împlinească o faptă bună și o şi face, atunci Allah îi va scrie (în contul său) de la 10 la 700 mai multe ori fapte bune; iar dacă cineva intenționează să împlinească o faptă rea și nu o face, atunci Allah îi va scrie o faptă bună (în contul lui), iar dacă el intenționează să facă o faptă rea și o face, atunci Allah îi va scrie o faptă rea (în contul lui).”  (Bukhari şi Muslim)

Musulmanii sunt de acord cu privire la Judecată și recompensă, iar aceasta este ceea ce implică în mod necesar înțelepciunea. Cu adevărat, Allah Preaînaltul a trimis Cărțile, mesagerii și a făcut obligatoriu pentru creația sa (ibād) să accepte Mesajul adus de ei, să se comporte conform obligaților aduse de Mesaj și să lupte împotriva celor care se opun acestuia; și ca sângele lor, copiii, soţiile și proprietatea lor să fie legală (în manieră permisă). Dacă nu ar fi fost nicio Judecată și nicio recompensă, aceste chestiuni ar fi fost în zadar! Departe este Allah, Atotînțeleptul, faţă de această imperfecțiune. El, Preaînaltul, a spus despre această Judecată și recompensă:

„Cu adevărat, îi vom întreba Noi pe cei cărora li s-a trimis [Coranul], dar îi vom întreba Noi şi pe cei trimişi ~ Şi le vom povesti Noi, în deplină cunoștință, căci Noi nu am fost [niciodată] absenți!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 7:6-7]

3. Credința în Al-Jannah (Paradisul) și An-Nār (Focului Iadului) și că acestea sunt lăcașurile finale şi veşnice pentru creație

Al-Jannah (Paradisul) este lăcașul plăcerii pe care Allah Preaînaltul l-a pregătit pentru credincioșii pioși, care cred în ceea ce Allah a poruncit pentru ei și care I se supun lui Allah și care îi urmează pe mesagerii Săi, crezând cu sinceritate în El, și care îl urmează cu sinceritate pe Mesagerul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Allah a pregătit în el (Al-Jannah) tot felul de binecuvântări pe care „niciun ochi nu le-a văzut, nicio ureche nu le-a auzit și nimeni nu și-a închipuit vreodată.” Allah Preaînaltul spune:

„Aceia care cred şi împlinesc fapte bune, aceia sunt cei mai buni dintre toate făpturile. ~ Răsplata lor de la Domnul lor sunt Grădinile Edenului, pe sub care curg pâraie, și în ele vor petrece veșnic, căci Allah este Mulțumit de ei, iar ei sunt mulțumiți de El. Aceasta va fi pentru cel care se teme de Domnul său.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 98:7-8]

De asemenea, El  spune:

 „Dar niciun suflet nu știe ce-i este ascuns ca bucurie, drept răsplată pentru ceea ce a săvârșit.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 32:17]

Cu privire la An-Nār, acesta este lăcașul pedepsei, pe care Allah l-a pregătit pentru al-kāfirin și ath-thālimin (politeiștii, cei care fac rău etc.), cei care nu cred în El și care nu i-au ascultat pe mesagerii Săi. Acolo sunt tot felul de pedepse și torturi, care nici nu pot fi imaginate. Allah Preaînaltul spune:

„Și fiți cu teamă de Focul cel pregătit pentru necredincioși!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:131]

„[...] Noi am pregătit pentru ath-thālimin [politeiştii, făcătorii de rău] un Foc ale cărui [flăcări] îi înconjoară din toate părțile, iar atunci când vor cere ei ajutor, li se va veni lor în ajutor cu o apă ca fierul topit, ce le va frige fețele. Cumplită băutură și cumplit sălaș!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 18:29]

„Allah i-a blestemat pe necredincioși și le-a pregătit lor flăcările, ~ Veșnic vor sălășlui în ele și nu vor găsi ocrotitor și nici sprijinitor, ~ Iar în ziua când fețele lor vor fi întoarse de pe o parte pe alta în Foc, vor zice ei: «Vai nouă! De I-am fi dat noi ascultare lui Allah și de i-am fi dat noi ascultare Trimisului!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 33:64-66]

Parte din Credința în Viața de Apoi este credința în ceea ce se întâmplă după moarte, precum:

a) fitnat-ul qabr (încercarea din mormânt) care este reprezentată de întrebările ce îi vor fi adresate (de către cei doi îngeri) celui decedat (în mormânt) cu privire la Domnul său (Rabb), credința sa (dīn) și Profetul său. Allah îi va ține fermi pe cei care au crezut Cuvântul și au stat fermi. El (credinciosul) va spune: „Domnul meu este Allah, credința mea este islamul, iar Profetul meu este Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).” În ceea ce îi privește pe necredincioși, Allah îi va duce pe calea greșită, iar necredincioșii vor spune: „Nu știu.” Ipocriții (sau o persoană care are dubii[24]) vor spune: „Nu știu, i-am auzit pe oameni spunând ceva și atunci am spus și eu la fel.”

b) pedeapsa și binecuvântarea din mormânt: pedeapsa va fi aplicată asupra necredincioșilor și ipocriților. Allah Preaînaltul spune:

„[...] Dar de i-ai vedea pe cei nelegiuiți în chinurile morții, în vreme ce îngerii întind mâinile lor, [zicând]: «Lăsați să iasă sufletele voastre! Astăzi veți primi ca răsplată, osândă de umilire, pentru ceea ce ați spus despre Allah, în afara adevărului, și pentru că v-ați semețit [față] de versetele Lui!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 6:93]

De asemenea, Allah afirmă despre oamenii Faraonului:

 „Focul la care ei vor fi expuși dimineața și seara. Iar în Ziua când va sosi Ceasul, [li se va zice îngerilor]: «Faceți să intre clanul lui Faraon la osânda cea mai aspră!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 40:46]

Zayed ibn Thabit (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„«Dacă nu v-ați fi oprit de la înmormântarea (morților voștri) în morminte, v-aș fi făcut să auziți chinurile mormântului pe care le aud eu.» Apoi, întorcându-și faţa către noi[25], el a spus: «Căutați adăpost la Allah de chinurile Iadului.» Ei au spus: «Căutăm adăpost la Allah de chinurile Iadului.»  El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Căutați adăpost la Allah de chinurile mormântului.» Ei au spus: «Căutăm adăpost la Allah de chinurile mormântului.» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Căutați adăpost la Allah de la încercări, atât cele manifestate, cât și cele ascunse.», iar ei au spus: «Căutăm adăpost la Allah de la încercări, atât cele manifestate, cât și cele ascunse.», iar el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Căutați adăpost la Allah de la încercările lui Dajjaal (Anticristul)[26].», iar ei au spus: «Căutăm adăpost la Allah de la încercările lui Dajjaal.»” (Muslim)

Binecuvântările din mormânt mormânt sunt exclusive pentru adevărații credincioși. Allah Preaînaltul spune:

„Însă aceia care zic: «Domnul nostru este Allah!» și apoi urmează Calea cea Dreaptă, asupra lor se vor coborî îngerii, [zicându-le]: «Nu vă temeți și nu fiți mâhniți și primiți bunavestire despre Raiul ce vi s-a făgăduit!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 41:30]

De asemenea, El, Preaînaltul, spune:

„Și cum va fi când [sufletul] va ajunge la gât? ~  Şi voi veţi privi în vremea aceea, ~  Fiind Noi mai aproape de el decât voi, însă nu Ne veți zări. ~ De ce, dacă voi credeți că nu aveți de dat socoteală, ~ Nu-l duceți înapoi, dacă voi sunteți întru adevăr? ~ Dacă [acesta] este dintre cei apropiați [de Allah], ~  Atunci el va avea odihnă, îndurare și Grădini cu plăceri [Paradisul].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 56:83-89]

Al-Bara’ ibn ’Azib (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a indicat că la răspunsurile credincioșilor cu privire la întrebările puse de cei doi îngeri din mormânt:

„(...) O voce este auzită în Paradis, spunând: « ‎‎‎‎Robul meu a spus adevărul, deci, întindeţi covoare din Grădină şi deschideţi una din porţile ei pentru el! ‎‎» Apoi, o parte din aroma parfumului acesteia va ajunge la el, mormântul său se va întinde atât cât se poate cuprinde cu privirea (...)” (Abu Dawud şi Ahmad)

     Credința în Ziua Judecății are multe beneficii, printre care:

     1. existenţa dorinței de a face acte de adorare, luptându-se să le îndeplinească cu speranța câștigării răsplății din Ziua Judecății

     2. apariţia fricii de a face acte de neascultare și frica față de pedepsele acelei Zile

     3. încurajarea credinciosului asupra chestiunilor acestei lumi care îi pot scăpa, prin care el speră la primirea binecuvântării și a răsplăţii în Viaţa de Apoi.

     Necredinciosul (kufar) neagă Învierea de după moarte, pretinzând că aceasta este imposibilă. O astfel de aserțiune este falsă, iar invaliditatea sa este dovedită de ash-sharʻa, al-hiss și al-aql.

● Dovada din ash-sharʻa: de fapt, Allah Preaînaltul spune:

 „Aceia care nu au crezut, au pretins că ei nu vor mai fi înviaţi [pentru Judecată]. Spune: «Ba da! Pe Domnul meu! Veţi fi voi înviaţi şi apoi vi se va vesti vouă ceea ce aţi făcut!  Şi acesta este un lucru uşor pentru Allah.»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 64:7].

Toate Scripturile sunt de acord cu privire la această chestiune.

● Dovada din al-hiss: Allah i-a arătat Creației Sale ridicarea din morți în această viață. În Surat Al-Baqara, sunt cinci exemple despre aceasta.

Primul exemplu este despre neamul lui Musa (Pacea fie asupra sa!), atunci când i-au spus lui:

„Şi [aduceți-vă aminte] când aţi zis voi: «O, Moise! Nu te vom crede până nu-L vom vedea pe Allah deslușit.» Și trăsnetul s-a abătut asupra voastră [şi v-a ucis], în vreme ce voi priveați. ~ Apoi v-am înviat, după ce ați murit, nădăjduind că veți fi mulțumitori.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 2:55-56]

Al doilea exemplu este povestea în care oamenii din Banu Israel s-au acuzat reciproc de crimă. Allah Preaînaltul le-a ordonat să taie o vacă și apoi să îl lovească pe cel ucis cu o parte din ea (pentru ca Allah să îl aducă la viață temporar), astfel încât el să poată să îl dezvăluie pe criminalul său. Allah Preaînaltul spun:

 „[Şi aduceţi-vă aminte când] aţi omorât un suflet şi v-aţi învinuit unii pe alţii asupra lui. Însă Allah va scoate la iveală ceea ce voi ţineţi ascuns!  ~ Și [atunci] Noi am zis: «Loviți-l pe el cu o bucată din ea!» Și așa [cum l-a înviat pe el], Allah îi va readuce la viață pe cei morți şi vă arată semnele Sale. Poate astfel o să pricepeți.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 2:72-73]

Al treilea exemplu este despre povestea oamenilor care au fugit de acasă cu miile de frica morții. Allah i-a făcut să moară, apoi El i-a adus înapoi la viață. El, Preaînaltul, spune despre ei:

„Nu i-ai văzut tu [o, Mohammed] pe aceia care au părăsit casele lor - cu toate că erau cu miile - de teama morții? Apoi Allah le-a zis: «Muriți!» Apoi i-a readus la viață. Allah este mărinimos cu oamenii, dar cei mai mulți oameni sunt nemulțumitori.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 2:243]

Al patrulea exemplu este cel al persoanei care, după ce a trecut de ruinele unui oraș, a crezut că este imposibil să fie adus lînapoi a viață (orașul). Allah Preaînaltul l-a făcut să moară 100 de ani, apoi l-a înviat. Despre aceasta, Allah Preaînaltul spune:

„Sau ca acela care a trecut pe lângă o cetate pustiită până în temelii şi care a întrebat: «Cum o va readuce Allah la viață după moartea ei?» Allah l-a lăsat atunci pe el fără viață o sută de ani, apoi l-a înviat şi i-a zis: «Cât ai stat tu [așa]?» I-a răspuns: «Am rămas o zi sau o parte dintr-o zi.» I-a zis [Allah]: «Ba ai stat o sută de ani și uită-te la mâncarea ta şi băutura ta! Nu s-au stricat! Și uită-te la asinul tău! Şi te vom face pe tine un semn pentru oameni. Uită-te la aceste oase [ale asinului] cum le îmbinăm şi apoi le îmbrăcăm cu carne!» Şi când i s-a arătat lui deslușit aceasta, a zis: «Eu știu că Allah este peste toate Atotputernic!»”  [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 2:259]

Al cincilea exemplu este povestea lui Ibrahim Al-Khalil, care  L-a rugat pe Allah să îi arate cum învie morții. Allah i-a ordonat să sacrifice patru păsări și apoi să pună părți din ele pe fiecare dintre munţii din jurul lui. Apoi, i-a ordonat să cheme păsările și să vadă cum fiecare parte se va reuni și cum vor veni la el zburând cu viteză. Allah spune despre aceasta:

„Şi [adu-ţi aminte când] Avrām a zis: «Doamne, arată-mi mie cum îi readuci la viață pe cei morți?!», I-a răspuns: «Tot nu crezi?» El i-a zis: «Ba da! Ci numai să se liniștească inima mea!» El [Allah] i-a zis atunci: «Ia patru păsări şi taie-le mărunt, apoi pune pe fiecare munte o bucată din ele, apoi cheamă-le şi ele vor veni la tine în grabă. Şi să știi că Allah este ‘Aziz [Invincibil, Atotputernic], Hakīm [Înțelept]!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 2:260]

Acestea sunt exemple reale care au avut loc și care sunt o dovadă pentru învierea din morţi. S-a demonstrat anterior că a da viață morților și învierea lor din morminte prin voința lui Allah sunt câteva dintre versetele ce i-au fost date lui Isa ibn Mariam (Pacea fie asupra lor!).

● Dovada al-aql are două aspecte:

Primul: Allah Preaînaltul este cel care a inițiat creația Cerurilor și a Pământului. Fiind Capabil să inițieze procesul creației, El nu este Incapabil să îl repete (după ce acestea au fost distruse). Allah Preaînaltul dpune:

„El este Cel care creează prima oară făpturile şi apoi le face din nou - şi aceasta este şi mai ușor pentru El [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 30:27]

„[...] Aşa cum am făcut Noi prima făptură, o vom face din nou. Aceasta este o promisiune pe care Noi am făcut-o şi pe care o îndeplinim.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 21:104]

Ca răspuns adresat celor care au negat învierea corpurilor putrezite și descompuse, Allah i-a ordonat Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

 „Spune [o, Mohammed]: «Le va da lor viață Acela care le-a creat pe ele prima oară, căci El este Bineștiutor al întregii firi!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 36:79]

Al doilea: Pământul poate fi sterp, fără viață și fără un singur copac verde. Apoi plouă și îl readuce la viață și devine verde și plin de viață. Cel care Poate să îl aducă la viață după ce a fost mort, Poate de asemenea să aducă viață celor morți. Allah Preaînaltul spune:

„Şi printre minunile Sale [este şi aceea că] tu vezi Pământul umilit [pustiu şi neroditor], dar când Noi facem să coboare apa peste el, atunci el se mişcă şi se umflă. Acela care îi dă lui viaţă este Cel care dă viaţă şi morţilor, fiindcă El este cu putere peste toate.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 22:5]

De asemenea, El, Preaînaltul, spune:

„Şi Noi trimitem din Cer apă binecuvântată cu care facem să crească grădini şi grâne pentru seceriş. ~ Şi palmieri semeţi, cu ciorchini rânduiţi unii peste alţii, ~ Ca hrană pentru robi. Şi cu ea Noi dăm viaţă unui ţinut mort. Astfel va fi şi ieşirea [din morminte].” [Taraducerea  sensurilor Coranului cel Sfânt, 50:9-11]

• Notă! Unii devianţi (de la Adevăr) s-au rătăcit şi au negat pedeapsa şi binecuvântarea din mormânt, pretinzând că acestea contrazic realitatea. Ei au spus că morţii din morminte, dacă ar fi dezgropaţi (ar fi văzuţi cuprinşi de descopunere), ei vor fi găsiţi în aceeaşi stare în care s-a aflat (înainte de a fi înmormântaţi) şi că nu există niciun fel de mărire sau micşorare a mormântului. O astfel de afirmaţie este invalidată de ash-shar‘a, al-hiss şi al-aql.

Conform ash-shar‘a,  textele ce vorbesc despre pedepsele din mormânt au precedat partea intitulată „Parte a credinței în Viața de Apoi este credința ce apare după moarte.”

Ibn ’Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

 „Odată, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a trecut pe lângă unul dintre mormintele din Medina și a auzit vocile a doi oameni ce erau torturați în mormintele lor. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Aceștia nu sunt pedepsiți din cauza unui păcat major, deși păcatele lor sunt mari, ci unul dintre ei nu se proteja de la a fi pătat cu urină, iar celălalt obișnuia să răspândească informații false, distorsionate (namimah).»”  (Bukhari)

Conform al-hiss, omul vede în somnul său că este într-un loc larg și deschis, într-un loc frumos, bucurându-se în el, sau se vede într-un loc îngust și aflându-se în suferință. Câteodată se poate trezi din cauza celor visate, dar el este totuși se află în patul său și în camera sa așa cum era și înainte. Somnul este precum moartea și din acest motiv Allah l-a numit wafāt. El, Preaînaltul spune:

„Allah ia la Sine sufletele, la moartea lor, și pe cele care nu mor [le ia], în timpul somnului lor. El le ține la Sine pe acelea asupra cărora a hotărât moartea, iar pe celelalte le trimite [în trupurile lor] până la un timp hotărât [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 39:42].

Conform al-aql, persoana care doarme vede un vis ce este de fapt identic cu realitatea. El îl poate vedea chiar și pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în forma sa adevărată, iar cine îl vede în forma sa adevărată, l-a văzut cu adevărat. Totuși, persoana care doarme se află în continuare în camera sa, departe de ceea ce a văzut, așadar, dacă este posibil în această viață, de ce  nu ar fi posibil și în Viața de Apoi?

Afirmația lor se bazează pe faptul că „dacă mortul ar fi dezgropat din mormântul său, el s-ar găsi în aceeași stare în care a fost înainte (în momentul în care a fost înmormântat) și că nicio schimbare cu privire la îngustarea sau lărgirea mormântului nu a avut loc.”. La aceasta, se poate răspunde în  mai multe feluri, printre care:

Primul: nu este permisă opunerea față de ceea ce a adus ash-sharʻa (ca dovadă) prin astfel de dubii. Dacă cel care își bazează opoziția sa pe astfel de dubii s-ar gândi la ceea ce este adus de ash-sharʻa, ar recunoaște el însuşi invaliditatea gândurilor sale. Este spus (într-un poem) că:

„Sunt mulți cei care spun despre o zicere adevărată că este ceva fals, în timp ce defectul (fiecăruia) se află în modul său defectuos de a înțelege.”

Al doilea: starea din Barzakh[27] este o chestiune a lui al-ghayb (lumii nevăzute), care nu pot fi înțelese de al-hiss. Dacă ele ar fi fost înțelese prin semnificaţiile lor, atunci beneficiile credinţei în al-ghayb ar fi fostpierdute, iar cei ce cred în al-ghayb ar fi la fel ca cei care neagă, deși văd adevărul.

Al treilea: pedeapsa și binecuvântarea, lărgirea și îngustarea mormântului sunt înțelese doar de cel mort și de nimeni altcineva. Aceasta este la fel ca situația în care o persoană se vede în somnul său într-un loc îngust, ciudat sau într-un loc larg și frumos. Cu respect pentru ceilalți, locul său în timpul somnul nu s-a schimbat. El continuă să rămână în camera sa, în pat. De fapt, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era cuprins de Inspirație (al-wahy) în timp ce se afla cu companionii săi: el auzea Revelația, în timp ce companionii (Pacea fie asupra lor!) nu au o auzeau. Câteodată, îngerul Jibril (Pacea fie asupra sa!)  lua forma unui om ce vorbea cu Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), iar companionii (Pacea fie asupra lor!) nici nu îl vedeau, nici nu îl auzeau.

Al patrulea: Capacitatea creației de înțelegere este limitată doar la ceea ce Allah Preaînaltul lasă să fie înțeles. Oamenilor le este imposibil să înțeleagă toate chestiunile. Toate cele șapte Ceruri și Pământul și tot ceea ce se află între ele fac tasbih bi hamdillah: sunt implicate în mărturisirea că toată Slava este a lui Allah, Care este departe de orice imperfecțiune sau defect. Acest tasbih este adevărat și real, iar câteodată Allah Preaînaltul  lasă pe cine dorește El să audă acest tasbih. Cu toate acesta, el este ascuns de noi. Despre aceasta, Allah spune:

 „Îl preamăresc cele șapte Ceruri și Pământul și cei care se află în ele și nu este nimic care să nu-L preamărească și să nu-I aducă laude, însă voi nu pricepeți preamărirea lor [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 17:44]

În acest mod, şeitanii și djinnii se mută dintr-o parte în alta a Pământului, iar un grup de djinni s-a dus la Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), au ascultat în liniște recitarea sa a Coranului și s-au întors la poporul lor, ca să-i avertizeze. Cu toate acestea, ei sunt ascunși de noi. Despre aceasta, Allah spune:

„O, fii ai lui Adam! Să nu vă amăgească Șeitan, așa cum i-a scos pe părinții voștri din Rai, dezbrăcându-i de veșmintele lor, ca să le arate goliciunile lor! El vă vede – el și oștenii lui – în vreme ce voi nu-i vedeți! Noi i-am pus pe șeitani aliați pentru aceia care nu cred.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 7:27].

Astfel, din moment ce creația nu poate înțelege toate lucrurile care există, oamenilor le este interzis să nege ceea ce a fost afirmat din chestiunile privitoare la al-ghayb în timp ce aceștia nu sunt conştienţi cu privire la ele.

Credința în Al-Qadar

(Destinul şi Predestinarea Divină)

Al-Qadar face referire la Predestinarea lui Allah trimisă asupra tuturor ființelor, conform Înțelepciunii și Științei Sale.

     Credința în Al-Qadar cuprinde patru aspecte:

     1. credința că Allah Preaînalul Cunoaşte totul, în general și detaliat, cu privire la ceea ce a avut loc în trecut, are loc în prezent și  se va întâmpla în viitor și pentru totdeauna, chiar dacă este legat de Acțiunile Sale sau de cele ale creaturilor Sale (ibād)

     2. credința că Allah Preaînaltul a Scris (tot ceea ce are legătură cu Știința Sa) în al-Lauhul al-Mahfoudh[28]. Cu privire la aceste două aspecte (Ştiința și Scrisul), Allah Preaînaltul spune:

     „Oare nu ştii că Allah cunoaşte ceea ce este în Cer şi pe Pământ? Acestea sunt într-o Carte [Al-Lauhul al-Mahfoudh] şi acesta este pentru Allah [un lucru] uşor!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 22:70].

Ab Adllah ibn ’Amr ibn Al-’As (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„L-am auzit pe Mesagerul lui Allah spunând: «Allah a scris măsurile (și proporțiile) creației cu cincizeci de mii de ani înainte de crearea Cerurilor și a Pământului.»” (Muslim)

3. credința că toate lucrurile create nu există decât cu Voia lui Allah, fără a exista vreo diferență cu privire la faptul că acestea aparțin Acțiunilor Sale sau ființelor create. Allah Preaînaltul spune cu privire la Acţiunile Sale:

„Şi Domnul tău creează ceea ce voiește și alege [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 28:68]

„[...] și Allah face ceea ce voiește.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 14:27]

„El este Acela care vă plămădeşte în mitre, precum voiește [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:6]

Cu privire la acțiunea creației Sale, Allah Preaînaltul spune:

„[...] De-ar fi voit Allah, le-ar fi dat putere asupra voastră atunci când s-ar fi războit cu voi [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:90]

„[...] Şi de-ar fi voit Allah, n-ar fi făcut ei aceasta. Deci lasă-i pe ei laolaltă cu ceea ce născocesc!”  [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 6:137]

4. credința că toate ființele sunt Create de Allah, incluszând thawātiha (sinele lor), calitățile lor și mișcarea lor. Allah Preaînaltul spune:

„Allah este Creatorul tuturor lucrurilor şi El este peste toate Wakīl [Apărător, Protector]!”  [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 39:62]

„[...] și [El] a creat toate lucrurile şi le-a orânduit cu bună rânduială.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 25:2]

El apune că profetul Său, Ibrahim (Pacea fie asupra sa!), le-ar fi spus oamenilor din neamul său: „În vreme ce Allah v-a creat pe voi, precum şi ceea ce faceţi voi?”[29]

Descrierea de mai sus despre chestiunile privitoare la credinţa în al-Qadar nu neagă faptul că ’abd (robul) are mashi’ah (voință) și qurdah (abilitate) cu privire la faptele voluntare, deoarece atât ash-shar’a, cât și al-aql sunt dovezi ce afirmă aceste calități față de el.

În ceea ce privește ash-shar’a, Allah a spus cu privire la mashi’ah (robului):

„[...] Deci, acela care voiește, trebuie să caute adăpost la Domnul său.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 78:39]

„[...] Veniți la ogorul[30] vostru când și cum voiți [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 2:223]

Allah spune cu privire cu al-qudrah (abilitatea omului):

„Deci, fiți cu frică de Allah atâta cât puteți, ascultați, fiți supuși [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 64:16]

„Allah nu impune niciunui suflet decât ceea ce este în putința lui. El are ca răsplată ceea ce şi-a agonisit [faptele bune] şi împotriva lui ceea ce a dobândit [faptele rele] […]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,  2:286]

Cu privire la aspectul realității, fiecare persoană știe că are o mashi’ah și o qudrah conform cărora acționează și aceasta face diferenţa între ceea ce face în mod intenționat, precum mersul, și ceea ce se petrece neintenționat, precum tremuratul. Totuși, voința robului (mashi’ah) și qurdah există doar prin Voința și Abilitatea lui Allah. El, Preaînaltul ,spune:

„Pentru acela dintre voi care voiește să meargă pe drumul cel drept. ~ Dar voi nu puteţi voi decât dacă voiește Allah, Stăpânul lumilor.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 81:28-29]

Din moment ce întreg Universul îi aparține lui Allah Preaînaltul, nimic nu poate exista în  Împărăţia Sa fără Voința Lui.

De asemenea, credința în al-Qadar, aşa cum este descrisă anterior, nu îi oferă omului o scuză nici pentru actele obligatorii pe care le-a abandonat, nici pentru actele de neascultare pe care le-a făcut. Justificarea lui de a lua al-Qadar drept pretext este invalidă datorită următoarelor:

Primul: Allah spune:

„Vor zice aceia care Îi fac asociați: «De ar fi voit Allah, nu I-am fi făcut asociați nici noi, nici părinții noștri și nici nu am fi oprit nimic!» Tot astfel i-au învinuit şi cei de dinaintea lor de minciună [pe profeți], până ce au gustat asprimea Noastră. Spune: «Aveți voi vreo știre pe care să ne-o arătați? Voi nu urmaţi decât bănuieli și voi nu faceți decât să mințiți!» [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 6:148]

Dacă ar fi existat o scuză pentru ei în al-Qadar, atunci Allah nu i-ar fi pedepsit.

Al doilea: Allah spune:

„[Şi a trimis] trimişi – vestitori și prevenitori - pentru ca oamenii să nu mai aibă niciun fel de scuză faţă de Allah, după trimişi. Iar Allah este ‘Aziz [Invincibil, Atotputernic], Hakīm [Înţelept].”  [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:165]

Dacă al-Qadar ar fi fost o scuză validă pentru cei care se opuneau mesagerilor, atunci aceasta nu ar fi fost distrusă niciodată de simplul fapt al trimiterii mesagerilor, deoarece opoziția acestora s-ar fi petrecut prin Voia lui Allah, chiar și după trimiterea lor.

Al treilea: Ali ibn Abu Talib (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„«Nu este niciunul dintre voi care să nu aibă locul său desemnat fie în Iad, fie în Paradis.» Un bărbat dintre oameni a întrebat: «Oare nu ar trebui să ne bazăm pe aceasta (și să renunțăm să mai facem fapte bune)?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Continuaţi să faceți fapte bune, pentru că fiecare va vedea că este ușor să facă astfel de fapte, din moment ce acestea îl vor conduce la locul destinat pentru care a fost creat.» (și atunci Profetul – pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!- a recitat versetele: «Cât despre cel care dăruiește și are frică [de Allah] ~  Şi crede în răsplata cea frumoasă, ~  Aceluia îi vom ușura Noi [calea] către bucurie. ~  Cât despre cel care este zgârcit și caută să se îmbogățească. ~  Și tăgăduiește răsplata cea frumoasă, ~  Aceluia îi vom ușura Noi [calea] către ceea ce este cel mai greu» [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 92:5-10])” (Bukhari)

Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a spus să continuăm să facem fapte bune și ne-a interzis să ne bazăm  pe al-Qadar.

Al patrulea: Allah Preaînatul i-a cerut robului să facă fapte bune și i-a interzis lucrurile ilegale (nepermise) și nu îl consideră responsabil decât pentru faptele pe care le poate face. Allah Preaînaltul a spune:

 „Deci, fiți cu frică de Allah atâta cât puteți, ascultați, fiți supuși și dăruiți spre binele sufletelor voastre! [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 64:16]

„Allah nu impune niciunui suflet decât ceea ce este în putinţa lui [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 2:286]

Dacă omul ar fi obligat să acţioneze, atunci el ar fi împovărat cu lucruri imposibil de evitat. Acest lucru este cu siguranță fals. Din acest motiv, dacă el face ceva rău din motive precum uitarea, ignoranța sau fiind forțat de ceva, atunci nu există niciun păcat asupra lui, acesta fiind iertat.

Al cincelea: al-Qadar lui Allah Preaînaltul este un secret păstrat până când se întâmplă ceea ce este predestinat. Intențiile robului faţă de ceea ce face precedă acțiunile sale și, deci, nu se bazează pe cunoașterea părţii sale din Qadar-ul lui Allah. În acel timp, scuza sa cu privire la al-Qadar este negată, pentru că omul nu poate avea o dovadă stabilită pentru ceea ce nu știe.

Al șaselea: putem observa că omul este dornic să obțină ceea ce i se potrivește din chestiunile lumești. El nu abandonează aceasta pentru ceva ce nu i se potrivește, pentru ca apoi să se scuze pentru abandonarea sa, punând vina pe al-Qadar. Atunci, de ce se îndepărtează el de la ceea ce îi este benefic dintre chestiunile religiei (dīn) pentru ceea ce îi face rău și apoi recurge la al-Qadar pentru justificare? Nu ar trebui atunci ca ambele chestiuni să fie tratate ca una singură?[31]

Următorul este un exemplu ce detailează acest subiect: dacă există două drumuri în fața unei persoane: unul ducând către  un oraș plin cu dezordine, crime, furturi, frică, foame și toate formele de abuz moral și sexual; iar al doilea îl duce la un drum în care există ordine, securitate și liniște, în care se trăiește bine și unde ordinea și proprietatea sunt respectate; pe care dintre cele două drumuri îl va alege?  Cu siguranță, el va alege drumul cree duce la orașul cu ordine și securitate. Nicio persoană normală nu va alege drumul care duce la orașul aflat în haos și frică și apoi să dea vină pe Al-Qadar. Atunci, de ce atunci când este vorba despre Viața de Apoi, el alege calea spre Foc (Iad) în loc de calea spre Paradis (Al-Jannah) și apoi folosește Al-Qadar drept justificare?

Un alt exemplu: Vedem că atunci când un pacient trebuie să își ia medicamentele prescrise, el le ia, chiar dacă nu îi place. Iar când acesta renunță la mâncarea ce îi este interzisă din motive de sănătate, renunță, deși nu îi place. Acesta face toate aceste lucruri pentru a fi în siguranță. Este imposibil să se abțină de la mâncarea ce îi face rău și să folosească Al-Qadar ca pretext. Atunci de ce omul renunță la urmarea Poruncii lui Allah și a Mesagerului Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sau face ceea ce Allah și Mesagerul Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au interzis și apoi folosec al-Qadar drept justificare?

Al șaptelea: dacă persoana care folosește al-Qadar drept pretext pentru a se justifica pentru ceea ce a abandonat de la al-wājibāt sau pentru ceea ce a comis dintre păcate, este atacat de cineva care îi ia proprietatea sau îi violează onoarea și apoi îi spune: „Nu da vina pe mine! Atacul meu este datorită Destinului lui Allah (ceva ce Allah a predestinat).”, acesta nu ar fi acceptat argumentul lui! Atunci de ce acesta nu acceptă al-Qadar drept pretext pentru a justifica atacul altcuiva asupra sa, în timp ce îl ia ca argument pentru încălcarea sa asupra drepturilor lui Allah?

Se spune că Amir Al-Mu’minin[32] Omar ibn Al-Khattab (Allah să fie mulțumit de el!) a ordonat tăierea mâinii unui hoț asupra căruia Shariʻah a fost aplicată cu dreptate. Hoțul a spus: „Stai, o, lider al credincioșilor! Am comis furtul datorită Qadar-ului lui Allah (adică el dă vina pe Al-Qadar)”. Omar (Allah să fie mulţumit de el!) a răspuns: „Și cu siguranță tăiem mâna doar datorită Qadar-ului lui Allah.”

     Credința în al-Qadar are mari beneficii, printre care:

     1. a depinde de Allah Preaînaltul atunci când se utilizează mijloacele (prin care un lucru este realizat) pentru a nu depinde pe mijloacele în sine, pe motiv că totul este predestinat de Allah în măsuri exacte.

     2. salvarea persoanei de la a avea o opinie prea bună despre ea însăşi cu privire la realizările sale, pentru că acestea sunt o Binecuvântare de la Allah Preaînaltul, ceea ce El a predestinat din mijloacele ce conduc la ceea ce este bun și de succes. Faptul că are o părere prea bună despre ea,  face persoana  să uite să fie recunoscătorare față de Binecuvântarea Lui.

     3. a avea o stare de pace și liniște cu privire la ceea ce i se întâmplă unei persoane din ceea  ce îi era predestinat de Allah. Ea nu se îngrijorează dacă eșuează în obţinerea a ceea ce iubeşte, nici dacă ceva ce îi displace se petrece, deoarece toate acestea sunt în concordanță cu Qadar-ul lui Allah, Căruia îi aparţin Cerurile și Pământul, iar acestea se petrec în mod inevitabil. Allah spune cu privire la această chestiune:

     „Nicio nenorocire nu se îndreaptă pe Pământ şi nici în sufletele voastre fără ca ea să nu se afle într-o carte, înainte ca Noi să o pricinuim. Acesta este un lucru ușor pentru Allah, ~ Pentru ca voi să nu fiţi trişti pentru ceea ce aţi pierdut şi nici să nu vă prea bucuraţi pentru ceea ce El vă dăruieşte. Şi Allah nu-l iubeşte pe cel trufaş şi lăudăros.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 57:22-23]

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Cât de minunată este situaţia unui credincios. Este bine pentru el în orice situaţie şi acesta i se întâmplă numai credinciosului. Dacă prosperă, el îşi exprimă recunoştinţa faţă de Allah şi aceasta este bine pentru el; iar dacă îl loveşte un necaz, îndură cu răbdare şi aceasta este şi mai bine pentru el.” (Muslim)

     Două secte au rătăcit de la Calea cea Dreaptă cu privire la al-Qadar

● Una dintre ele este al-Jabriyyah[33]. Aceasta susţine că omul este obligat să facă tot ceea ce face și că nu are nici putere şi nici voință pentru a acționa.

● Cealaltă sectă este al-Qadariyyah[34].  Aceasta spune că orice face omul se datorează pe deplin abilității și voinței sale și că Voința lui Allah și Abilitatea Sa nu au nicio influență cu privire la actele înfăptuite de persoană.

     Răspunsul pentru prima sectă (al-Jabriyyah) conform ash-sharʻa și realităţii:

Cu privire la ash-sharʻa, este clar că Allah Preaînaltul i-a oferit robului său abilitatea și voința și, de asemenea, i-a atribuit faptele. El, Preaînaltul, spune:

„[...] Printre voi [s-au ivit] unii care voiau această lume și alţii care voiau Lumea de Apoi [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:152]

„Spune: «Adevărul vine de la Domnul vostru! Cine voiește să creadă și cine voiește să nu creadă!»[35] Noi am pregătit pentru nelegiuiţi un Foc ale cărui [flăcări] îi înconjoară din toate părțile [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 18:29]

De asemenea, El spune:

„Cel care săvârșește o faptă bună [o face] pentru sine însuşi, iar cel care face rău o face împotriva sa. Domnul tău nu este nedrept cu robii Săi.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 41:46]

Cu privire la realitate, este cunoscut faptul că fiecare om cunoaște diferența dintre faptele sale voluntare, precum mâncatul, băutul, vânzarea și cumpărarea, și ceea ce i se întâmplă împotriva voinței sale, precum tremuratul asociat cu febra sau căderea de pe acoperiș. În primul caz, el acționează conform voinței sale, fără a fi obligat, în timp ce în al doilea caz, el nu are de ales și nici nu poate opri ceea ce  i se întâmplă.

     Răspunsul pentru cea de a doua doua sectă conform ash-sharʻa și raţionament

Cu privire la ash-sharʻa, este clar că Allah este Creatorul tuturor lucrurilor și toate ființele există doar prin Voința Sa. Allah Preaînaltul a arătat aceasta în Cartea Sa, spunând că acțiunile creației se petrec prin Voința Sa:

„[...] Şi de-ar fi voit Allah, nu s-ar fi războit cei de după ei, în urma semnelor limpezi pe care le-au avut. Dar ei s-au dezbinat; unii dintre ei au crezut, iar alții dintre ei au tăgăduit. Şi de-ar fi voit Allah, ei nu s-ar fi războit, dar Allah face ceea ce voiește El.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 2:253]

„Dacă Noi am voi, i-am da fiecărui suflet călăuzire, dar Cuvântul Meu este adevărat: «Voi umple Gheena cu djinni și oameni, adunați într-aolaltă!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 32:13]

Cu privire la raționament, este evident că întreg Universul îi aparține lui Allah și, deoarece omul face parte din Univers, el îi aparține lui Allah. Nu este dreptul posesorului să orânduiască liber proprietatea Posesorului, cu excepția Voinței lui Allah.

Obiectivele (ahdāf) credinței islamice (aqīdah)

Din punct de vedere lingvistic, al-hadaf (plural ahdāf) are mai multe înțelesuri, printre care „un obiect asupra căruia se aruncă la țintă” sau „un obiect dorit; un sfârșit pe care cineva și-l dorește să îl obțină”. 

Obiectivele credinței islamice sunt cele mai nobile și scopurile stabilite drept rezultat al aderării la ele sunt numeroase și diverse. Printre acestea, se află următoarele:

● Primul: stabilirea intenției sincere și adorarea doar a lui Allah Preaînaltul, deoarece El este Creatorul a tot ceea ce există; Care nu are partener. Așadar, intenția și adorarea trebuie să fie îndreptate doar spre Allah.

● Al doilea: eliberarea minții și a gândului de la pierderea haotică și irațională ce apare atunci când inima nu are parte de aqīdah, fiindcă, într-o astfel de stare, inima este complet lipsită de orice credință, adorând doar lucruri materiale și fiind pierdută printre idei alterate și superstiții.

● Al treilea: stabilirea unei stări mintale liniștite și a unei gândiri sănătoase pentru ca sinele să fie fără griji, iar mintea liberă de orice confuzie. Aceasta se întâmplă deeoarece aqīdah îl leagă pe credincios de Creatorul Său și, drept rezultat, el Îl acceptă ca Rabb (Domn) ca și Judecător. Drept rezultat, inima lui devine încrezătoare cu privire la Justiția Lui şi, astfel, ea se deschide în fața lui Allah.

● Al patrulea: protejarea intenției și a acțiunilor împotriva deviării în adorarea lui Allah Preaînaltul sau în ceea ce privește creația, deoarece din fundadamentele aqīdei face parte credința în mesageri, care indică urmarea unei căi sigure în intenție și fapte.

● Al cincilea: a privi lucrurile într-un mod serios astfel încât persoana să nu lase nicio oportunitate să treacă fără a face fapte bune, cu speranța că va primi Răsplata lui Allah. De asemenea, atunci când vede un rău, se ferește de el, având frică de Pedeapsa lui Allah, pentru că face parte din fundamentele aqīdei a crede în Înviere și în răsplata pentru faptele bune:

„Pentru fiecare sunt trepte [deosebite], după cele pe care le-a făptuit, căci Domnului tău nu-I este necunoscut ceea ce ei fac.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 6:132]

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să cheme la obținerea acestor obiective, spunând:

„Dreptcredinciosul puternic este mai bun şi mai iubit de Allah decât cel slab şi cu toţii sunt de folos. Fii sârguincios în ceea ce îţi este de folos, cere ajutorul lui Allah şi nu te delăsa! Iar dacă păţeşti ceva, să nu spui: «Dacă aş fi făcut aşa, s-ar fi întâmplat aşa şi aşa...», ci spune: «Aceasta este ceea ce Allah a ales şi a făcut ceea ce a voit...»,  deoarece acest «dacă» deschide calea Satanei.” (Muslim)

● Al şaselea: stabilirea unei Ummah (comunităţi) puternice, care ar face orice pentru consolidarea dīn-ului și pentru întărirea fundatelor acestuia, fără a acorda importanţă asupra a ceea ce i se poate întâmpla în timpul atingerii acestui scop. Cu privire la aceasta, Allah Preînaltul spune:

„Dreptcredincioși sunt numai aceia care cred în Allah şi în Trimisul Său, care apoi nu s-au mai îndoit şi au luat parte la luptă cu averile lor şi cu sufletele lor, pe Calea lui Allah. Aceştia sunt cei sinceri.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 49:15]

● Al şaptelea: atingerea fericirii atât în această viață, cât și în Viața de Apoi, prin reformarea indivizilor și a grupurilor, prin căutarea răsplății și a mijloacelor de obținere a acesteia. Allah spune despre aceasta:

 „Pe cel ce face o faptă bună – bărbat ori femeie – şi este credincios îl vom dărui Noi cu o viață bună. Şi Noi îi vom răsplăti pe ei după [faptele] cele mai bune pe care le-au săvârșit.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 16:97]

Cele amintite anterior sunt unele dintre obiectivele credinței islamice. Îl rog pe Allah Preaînaltul să ne ajute întru îndeplinirea acestora!

الحمد لله رب العالمين

وصل اللهم على نبينا محمد وعلى آله وصحبه وسلم

Toată Slava I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor, şi toate Binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului Său, Mohammed, asupra familiei sale, a companionilor săi şi asupra tuturor celor care urmează Calea Sa cea Dreaptă; fie ca Allah Atotputernicul să aibă milă de ei în Ziua Judecăţii! Amin!

WWW.ISLAMHOUSE.COM