Fiecare bid‘ah (inovație) în religie este o deviere

Această carte abordează problema inovațiilor î islam prin următoarele puncte: 1. Categoriile de oameni care practică inovațiile; 2. Etapele prin care Șeitan încearcă să îl distrugă pe fiul lui Adam; 3. Perfecțiunea islamului; 4. Ce este bida'ah?; 5. Poziția Shariʻei față de inovațiile religioase; 6. Câteva declarații ale unor învățați care condamnă bidʻah; 7. Argumentele false invocate pentru a susține inovațiile în religie; 8. Motivele apariției inovațiilor religioase; 9. Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru ca o faptă bună să fie acceptată; 10. Pericolul inovațiilor.

Fiecare bid‘ah (inovație) în religie este o deviere

 كل بدعةٍ في الدين ضلالة باللغة الرومانية

 

 

Dr. ‘Abd Ar-Rahman bin ‘Abd Al-Karim Ash-Sheha

د. عبد الرحمن بن عبد الكريم الشيحة

 

 

Traducere:

European Islamic Research Center (EIRC)

المركز الأوروبي للدراسات الإسلامية

& Alina Luminița Crăciun

Revizuire:

Zainab Alastal

 

WWW.ISLAMLAND.COM

 

 

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

 

Toată slava și mulțumirea Îi aparțin doar lui Allah Preaînaltul, doar pe El Îl adorăm și doar la el cerem ajutor și sprijin, căutând iertarea Sa pentru păcatele pe care le comitem împotriva propriului sine. Pe cel pe care Allah îl călăuzește pe Calea cea Dreaptă nimeni nu îl poate devia şi nimeni în afară de El nu îl poate călăuzi. Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Care nu are niciun partener, şi mărturisesc că Mohammed ()[1] este Robul şi Mesagerul lui Allah. Pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului nostru, Mohammed, asupra familiei și a companionilor săi până în Ziua Învierii!

 

 

 

Introducere

 

Chestiunile legate de religie trebuie să fie luate și acceptate așa cum sunt, fără a fi contestate, după cum spune Allah Preaînaltul:

„(...) Ceea ce Mesagerul vă dăruieşte (hotărăşte, porunceşte) primiţi (faceţi) şi toate cele de la care vă opreşte, de la acelea opriți-vă (şi nu faceţi) şi fiţi cu frică de Allah, căci, cu adevărat, Allah este Aspru la pedeapsă!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 59:7]

În același timp, este obligatorie urmarea preceptelor religioase, fără a apela la ijtihād[2] în domeniile în care acesta nu este necesar, după cum spune Allah Preaînaltul:

„Spune (o, Profetule): «Dacă Îl iubiţi pe Allah, urmaţi-mă şi Allah vă va iubi şi vă va ierta păcatele voastre! Allah este  Ghafūr (Atoateiertător), Rahīm (Prea Îndurător)!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:31]

De asemenea, este absolut imperativ să nu introducem în religie ceea ce nu face parte din ea și să nu îi atribuim acesteia ceea ce nu îi aparține, deoarece acesta este un act care seamănă confuzie în minte prin deschiderea unor căi diferite, care îl îndepărtează pe om de cea pe care Domnul său Cel Preaînalt a trasat-o pentru el, conducându-l în cele din urmă la pedeapsa și tortura lui Allah. Profetul Mohammed () a spus în acest sens:

„Cel care aduce o inovaţie în această chestiune a noastră (adică islamul), care nu este parte a acesteia, va avea aceasta respinsă (de către Allah).” (Al-Bukhari şi Muslim)

Cu toate acestea, în ciuda faptului că pretind a fi musulmani, mulți oameni efectuează acte de adorare care fie sunt contrare învățăturilor islamului, fie sunt inovații care nu au nicio bază în religie. În această abordare a lor, ei nu fac decât să își urmeze dorințele pe care sufletele lor le dictează, care tind să incite la rău și pentru care vor fi trași la răspundere. Allah Preaînaltul spune:

„Nu-l vezi pe acela care şi-a luat pofta lui drept divinitate pentru el? Tu vrei să fii chezaș pentru el?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 25:43]

Dacă răul provocat de aceste încălcări și inovații în religie ar fi suportat numai de către persoana care le comite și de nimeni altcineva în afară de ea, situația ar fi mai puțin serioasă - deși la fel de reprobabilă, însă aceste practici au un impact și asupra altor musulmani care, din naivitate, le aprobă sau sunt influențați de ele. Aceste inovații sunt asemeni unui topor care distruge religia pe termen lung. În plus, ele au un efect negativ chiar și asupra nemusulmanilor, deoarece, atunci când observă comportamentul și acțiunile acestor așa-numiți musulmani, mai ales în materie de adorare, și găsesc că acestea contrazic rațiunea, realitatea monoteismului pur și natura sănătoasă, ei ajung să simtă aversiune față de islam, considerând că este una dintre acele religii bazate pe superstiții și absurdități.

Adepții acestor încălcări și inovații pot fi clasificați în trei categorii:

■ Prima categorie: comportamentul lor poate avea două motive. Astfel, primul este că aceștia sunt ignoranți în ceea ce privește religia, iar aceasta este o scuză pe care islamul nu o acceptă, deoarece ignoranța poate fi combătută punând întrebări și nu urmând dorințele dictate de suflet. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Întrebaţi-i pe oamenii Cărţii, dacă voi nu ştiţi!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:7]

Al doilea este că aceștia îi imită orbește pe cei de dinaintea lor, iar acțiunile lor sunt la fel de reprobabile în acest caz. Allah Preaînaltul spune cu privire la acest tip de oameni:

„Şi când li se zice lor (acelora care discută): «Urmaţi ceea ce a trimis Allah!», atunci zic ei: «Ba noi urmăm cele cu care i-am găsit pe părinţii noştri!» (Părinţii şi străbunii lasă drept moştenire urmașilor valori, tradiții, obiceiuri, ritualuri, idei şi instituții ale civilizației, împreună cu credințele într-un Dumnezeu Unic sau în mai multe divinități pe care le adoră. În aceste valori poate să fie şi ceva bun, din rămășițele unei vechi religii, cu care a trimis Allah un Profet. Dar această parte bună este amestecată cu multă abatere provenită din devierea oamenilor care greşesc, iar ataşamentul faţă de această religie ad litteram înseamnă înrobire faţă de părinţi şi strămoși şi faţă de ceea ce au lăsat aceştia ca moştenire.) Chiar dacă-i cheamă Şeitan la pedeapsa văpăii?!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 31:21]

Cei care efectuează acte de adorare care contrazic ceea ce a revelat Allah Preaînaltul comit o greșeală, deoarece indiferent cât de multe acte de adorare efectuează, acestea nu le vor fi de niciun folos. Este mai bună efectuarea câtorva acte de adorare în mod corect, urmând exemplul Mesagerului lui Allah (), decât o mulțime de acte de adorare care se abat de la Sunnah sa ().

A doua categorie: aceasta este alcătuită din cei are caută câștigurile acestei lumi și profită de ignoranța oamenilor în ceea ce privește religia pentru a spori numărul adepților lor și a își atinge astfel obiectivele, care sunt obținerea unui anumit nivel social și a bunurilor materiale. Această categorie este cea mai îndepărtată de religie dintre toate. Există unii care pretind a fi adepți ai islamului, în timp ce această religie nu are nicio legătură cu acțiunile lor. Ei au îmbrăcat islamul într-un veșmânt care nu îi aparține și i-au umbrit farmecul și frumusețea cu inovațiile lor.

A treia categorie: aceasta este reprezentată de duşmanii islamului şi de cei care fac tot posibilul pentru a răspândi inovațiile în chestiunile religioase cu scopul de a dezbina ummah (comunitatea musulmană). Aceştia le acordă un sprijin financiar și moral nelimitat inovatorilor pentru a propaga aceste aberații și a crea noi secte și grupări care nu au nicio legătură cu Calea trasată de Allah Preaînaltul. Dat fiind faptul că acestea nu au o dogmă corectă și nu urmează Calea cea Dreaptă, ele vor intra în cele din urmă în conflict din cauza diferențelor dintre ele și a multitudinii surselor lor de referință. Astfel, se va produce rezultatul așteptat de dușmanii islamului, aceștia reușind să îi îndepărteze pe musulmani de religia și credința lor autentică fără a se vedea forțați să mobilizeze prea multe resurse sau să își asume riscuri prea mari.

Inovațiile în religie fac parte dintre trucurile lui Şeitan, care denaturează în ochii oamenilor religia lor prin acest tip de inspirații malefice până când îi îndepărtează complet de aceasta. Comentând următorul verset:

„Și au spus ei (oamenilor): «Nu-i părăsiți niciodată pe zeii voștri și nici nu-i părăsiți pe Wadd, pe Suwa‘, pe Yaguth, pe Ya‘uq, pe Nasr (acestea au fost numele idolilor la care obișnuiau ei să se închine în loc de Allah, iar ele provin de la oameni drepți, cărora, după ce au murit, neamul lor le-au făurit imagini în statuete, pentru a încuraja oamenii la supunerea fată de Allah, însă, cu timpul oamenii au început să se închine la aceste statuete)!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 71:23], Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:

„(...) Numele (idolilor) aparţin oamenilor pioși dintre oamenii lui Noe, iar atunci când aceştia au murit, Şeitan (Satana) i-a inspirat pe oamenii săi (să pregătească şi să plaseze idoli în locurile în care aceştia obişnuiau să stea şi să îi cheme pe aceştia după numele lor). Oamenii au făcut întocmai, însă numai după ce aceşti oameni pioși (care i-au inițiat pe ei) au murit. Astfel, originea idolilor a devenit incertă, iar oamenii au început să îi adore.” (Al-Bukhari)

Imam ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el!) a spus cu privire la etapele progresive pe care Șeitan le parcurge pentru a îl induce în eroare și a îl face să devieze de la Calea cea Dreaptă pe om[3]:

„Şeitan încearcă să îl distrugă pe fiul lui Adam conducându-l către una dintre cele șapte etape, care sunt una mai reprobabilă decât cealaltă. El nu abandonează o etapă pentru o alta, a cărei gravitate este mai mică, până când nu epuizează orice posibilitate de a avea succes în prima dintre ele. Aceste etape sunt următoarele:

1. Refuzul de a crede în Allah, în religia Sa, în întâlnirea cu El, în Atributele Sale Perfecte și în ceea ce Profetul Mohammed () a spus despre El, Preaînaltul. Dacă Şeitan are succes în această etapă, focul dușmăniei sale se răcește și el se odihnește, însă, dacă omul scapă din această capcană, atunci Șeitan trece la etapa următoare.

2. Inovația, care poate afecta credința în dogma autentică, așa cum a fost aceasta revelată de către Allah Preaînaltul prin intermediul Mesagerului Său () și a Cărții Sale, prin introducerea unor acte de adorare sau a unor poziții și practici pe care Allah Preaînaltul nu le-a permis și nu le acceptă. Șeitan iubește învingerea omului în această etapă. Într-adevăr, inovația contrazice religia și respinge Revelația. În plus, adeptul acesteia nu se căiește și nu o abandonează, ci dimpotrivă, el îi invită și pe ceilalți să îl imite. Același lucru este valabil pentru cei care spun lucruri în numele lui Allah Preaînaltul fără cunoaștere și manifestă o ostilitate clară față de Sunnah Profetului (). Inovațiile mici duc la cele mari, până când cel care le practică iese din religie, la fel cum un fir de păr iese dintr-un aluat. Numai învățații cunosc pericolul real al practicării inovațiilor. Dacă omul scapă din această capcană, urmând Sunnah și înțelegând textele sale asemeni predecesorilor dreptcredincioși, atunci Șeitan trece la etapa următoare.

3. Păcatele majore. Șeitan îl învinge pe om în această etapă înfrumusețând păcatele majore în ochii acestuia și șoptindu-i la ureche fraza care a distrus atât de mulți oameni: «Niciun păcat nu îi poate dăuna Tawhīd-ului la fel cum nicio faptă bună nu îi este de ajutor celui care comite shirk (politeism prin asocierea de parteneri lui Allah).» Dacă omul scapă din această capcană, atunci Șeitan trece la etapa următoare.

4. Păcatele minore. Şeitan minimalizează aceste păcate în ochii omului șoptindu-i: «Nu trebuie să îți faci griji pentru păcatele minore dacă eviți păcatele majore. Nu ştii că păcatele minore sunt ispășite prin faptul că eviți păcatele majore și îndeplinești fapte bune?» Şeitan îl convinge în cele din urmă, iar omul ajunge să comită cu regularitate acest tip de păcate, situația lui în acest caz fiind și mai rea decât cea a unui om care comite păcate majore, iar apoi se căiește pentru ele, deoarece comiterea în mod repetat a unui păcat este mai rea decât păcatul în sine. Astfel, nu există un păcat grav acolo unde există căința și implorarea iertării și nu există un păcat nesemnificativ acolo unde există repetarea acestuia în mod insistent. Profetul Mohammed () a spus:

«Feriţi-vă de păcatele minore, deoarece acestea sunt asemeni unor oameni care se opresc într-o vale şi fiecare dintre ei aduce câte un băț până când pot face un foc pentru a coace pâinea. Există păcate minore care, atunci când sunt comise cu regularitate iar cel care le comite este tras la răspundere pentru ele, conduc la distrugere (condamnare a celui care le comite).» (Ahmad)

Dacă omul scapă din această capcană și se protejează căindu-se în mod constant, cerând iertare pentru păcatele comise și urmând fiecare faptă rea cu o faptă bună, atunci Șeitan trece la etapa următoare.

5. Acțiunile permise, care sunt acelea pentru care omul nu este pedepsit. Şeitan îl face pe om să se complacă în a face aceste lucruri permise pentru a îl ţine departe de actele de adorare și de pregătirea pentru Viața de Apoi, după care îl face să abandoneze actele de adorare voluntare, iar în cele din urmă îl conduce la abandonarea actelor de adorare obligatorii. Dacă omul scapă din această capcană conștientizând importanța multiplicării actelor de adorare, atunci Șeitan trece la etapa următoare.

6. Faptele bune de o importanță mai mică. Şeitan îl face pe om să se complacă în a realiza acest tip de acțiuni şi le înfrumusețează în ochii lui, făcându-l să își concentreze atenția asupra meritelor și beneficiilor acestora pentru a îl ţine cât mai departe de faptele care au o răsplată mai mare și aduc mai multe beneficii. Astfel, dacă nu îl poate priva pe om de toate recompensele, Șeitan speră să îl priveze de cel puțin o parte dintre ele, împiedicându-l să atingă un nivel mai înalt. De asemenea, acesta îl va împinge pe om către ceea ce este mai puțin meritoriu în detrimentul celor mai iubite fapte de către Allah (...)

Printre cele mai grave forme de inovații se află atribuirea de cuvinte pe care nu le-a rostit Mesagerului lui Allah (). Astfel, el () a avertizat insistent împotriva acestei practici spunând:

«A spune minciuni despre mine nu este la fel cu a spune minciuni despre oricine altcineva. Astfel, cel care spune o minciună împotriva mea în mod intenţionat să îşi ocupe locul în Foc.» (Ahmad)

Companionul măreț al Profetului Mohammed (), ʻAbd Allah ibn Masʻud (Allah să fie mulţumit de el!), a spus:

«Urmaţi (călăuzirea Profetului - ) şi nu aduceți inovații, deoarece (aceasta) este de ajuns pentru voi!» (At-Tabarani)”

‘Abd Ar-Rahman bin ‘Abd Al-Karim Ash-Sheha

 

 

Este islamul o religie completă?

 

Este binecunoscut faptul că islamul este o religie completă, după cum spune Allah Preaînaltul:

„(...) În ziua aceasta, am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul Meu asupra voastră şi am încuviințat islamul ca religie pentru voi! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:3]

Astfel, islamul abordează toate chestiunile legate de ființele umane atât în această viață, cât și în Viața de Apoi. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Şi Noi ţi-am trimis ţie Cartea (Coranul) ca tâlcuire pentru toate lucrurile (dovada pentru toate cele de care are omul nevoie) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:89]

Preceptele religiei care nu sunt explicate în Nobilul Coran - care este prima sursă a legislației islamice - sunt explicate în cea de a doua sursă a acesteia, care este Sunnah Profetului (), iar aceasta este alcătuită din relatări care expun cuvintele, faptele, acţiunile sau aprobările Profetului () și care au fost clasificate ca fiind autentice. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Iar Allah a pogorât asupra ta Cartea şi Înţelepciunea (Sunnah), te-a învăţat ceea ce nu știai şi Harul lui Allah asupra ta a fost nemăsurat.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:113]

De asemenea, trebuie menționat faptul că Profetul Mohammed () a transmis Mesajul în mod desăvârșit, îndeplinindu-și pe deplin angajamentul și arătând sinceritate față de comunitate. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Iar ţie ţi-am pogorât Noi Coranul, pentru ca tu să le tâlcuieşti oamenilor desluşit ceea ce a fost pogorât pentru ei (ceea ce li s-a poruncit, ceea ce li s-a interzis şi ceea ce li s-a promis), - poate că ei vor chibzui (vor reflecta la învăţăturile din ele pentru a evita ceea ce i-a lovit pe cei de dinainte de ei)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:44]

Nu există bine pe care Profetul Mohammed () să nu îl fi încurajat și nu există rău împotriva căruia să nu fi avertizat. El () a spus:

 „(...) A fost obligația fiecărui Profet care a fost trimis înaintea mea să își călăuzească adepții către ceea ce știa că este bine pentru ei și să îi avertizeze împotriva a ceea ce știa că este rău pentru ei (...)” (Muslim)

Cel care nu crede în oricare dintre aceste afirmații, fiind convins de contrariul, respinge conținutul Nobilului Coran, așa cum i-a fost revelat acesta Profetului Mohammed ().

Așadar, cel care introduce o inovaţie în religia lui Allah Preaînaltul crede, într-un mod sau altul, că acesteia îi lipsește ceva și că nu este completă! El insinuează în acest fel că datorită inovației sale va fi completat ceea ce lipsește.

În același timp, prin inovația sa, el îl acuză pe Profetul Mohammed ‎‎() de faptul că nu și-a îndeplinit obligația și nu a transmis Mesajul care i-a fost încredinţat. Este ca și cum ar insinua că islamul are nevoie de aceste inovații care, conform lui, i-au scăpat Mesagerului ‎‎() și fără de care religia nu este completă – Allah să ne ferească! Profetul Mohammed ‎‎() a spus:

„Vă las pe (o cale) clară, a cărei noapte este asemeni zilei, şi nimeni nu va devia de la ea după ce voi fi plecat în afară de cel care va fi distrus.” (Al Mustadrak ‘alas-Sahihain)

 

 

 

Reguli cu privire la introducerea de inovații în religie care nu au fost decretate de către Allah Preaînaltul sau Profetul Său ‎‎()

Allah Preaînaltul spune:

„Ba nu! Cel care s-a supus lui Allah şi face bine va avea răsplata sa de la Domnul lui! Ei nu au a se teme şi nici nu vor fi mâhniți!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:112], adică numai cei care fac fapte bune cu sinceritate și de dragul lui Allah, în timp ce realizează în mod corect actele de adorare obligatorii (adorându-L pe Allah Preaînaltul în conformitate cu Legislația Sa), pot intra în Paradis.

Imam Ahmad (Allah să aibă milă de el!) a relatat sub autoritatea lui ʻAbd Allah ibn Masʻud (Allah fie mulţumit de el!) că acesta a spus:

„Profetul ‎‎() a trasat o linie în fața noastră şi apoi a spus: «Aceasta este Calea lui Allah.», după care a desenat mai multe linii în dreapta și în stânga acesteia şi a spus: «Acestea sunt alte căi şi pe fiecare dintre ele este un Şeitan care îi cheamă pe oameni.» Apoi a recitat: «Şi acesta este drumul Meu drept! Deci urmaţi-l şi nu urmaţi căile care vă abat de la drumul Lui (religia islamului)! Acestea vi le-a poruncit; poate că voi veţi fi cu frică!» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:153] (Ibn Hibban)

Profetul ‎‎Mohammed () a spus, de asemenea:

„Cel mai veridic cuvânt se află în Cartea lui Allah și cea mai bună călăuzire este călăuzirea lui Mohammed, și cele mai rele chestiuni sunt inovațiile (în religie), iar fiecare inovație este o deviere și fiecare deviere duce la Focul Iadului.” (Sahih Ibn Khuzaimah)

Aceste versete și relatări profetice subliniază cât de serios și periculos este să spunem despre Allah Preaînaltul și Profetul Său () ceea ce nu știm sau să introducem inovații în religie, fie că este vorba despre cuvinte, acțiuni sau credințe pe care Allah Preaînaltul și Mesagerul Său () nu le-au permis. Allah Preaînaltul spune:

„Spune: «Domnul meu a oprit nelegiuirile - atât pe cele văzute cât şi pe cele nevăzute - precum şi păcatul (s-a interpretat şi ca însemnând «băuturile alcoolice»), nedreptățirea (altora) sau să-I faceţi lui Allah asociaţi, de vreme ce El nu a trimis o astfel de poruncă, sau să spuneţi despre Allah ceea ce nu ştiţi (în legătură cu cele permise şi cu cele nepermise sau cu idolatria).»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:33]

Allah Preaînaltul spune, de asemenea:

„Şi nu urma (lucrul despre) care nu ai cunoştinţă (prin auz, văz sau raţiune; nu urma lucrurile de a căror precizie şi justeţe nu eşti sigur)! Auzul şi văzul şi inima, pentru toate acestea vei fi întrebat (vei răspunde pentru ceea ce li se atribuie lor în Ziua Învierii)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:36]

Allah Cel Atotputernic spune, de asemenea:

„Sau au ei asociaţi (ai lui Allah) care le-au orânduit lor religia pe care Allah nu a îngăduit-o? (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 42:21]

Astfel, cel care introduce în religie lucruri care nu au fost decretate de către Allah Preaînaltul sau Profetul Său ‎‎(), declarând a fi permis ceea ce Allah a interzis sau interzis ceea ce El a permis devine un necredincios - dacă nu se căiește -, după cum a explicat în mod clar Mesagerul lui Allah în hadith-ul în care explică următorul verset:

„(...) Ei îi iau pe rabinii lor şi pe călugării lor, precum şi pe Mesia, fiul Mariei, ca domni în locul lui Allah (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:31] El () a spus:

„Ei nu i-au adorat, însă atunci când aceștia (rabinii și călugării) au declarat ceva ca fiind permis, ei l-au considerat permis, iar atunci când au declarat ceva ca fiind nepermis, ei l-au considerat nepermis.” (At-Tirmidhi)

Acest avertisment este valabil, de asemenea, pentru cei care îi urmează pe inovatori atunci când permit ceea ce Allah Preaînaltul a interzis și interzic ceea ce El, Cel Atotputernic, a permis. Sheikh ʻAbd ar-Rahman as-Saʻdi (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„(...) Ei (inovatorii) au stabilit legi și cuvinte care sunt contrare religiei Mesagerilor, iar oamenii i-au urmat. În plus, aceștia au manifestat o iubire excesivă față de învățați și dreptcredincioși, i-au venerat și au luat mormintele lor drept idoli pe care îi adoră în afară de Allah, mergând la acestea pentru a le oferi sacrificii, a îi invoca și a căuta ajutorul lor.”

 

 

 

Ce este bidʻah?

 

Pentru a înţelege sensul termenului „bidʻah”, trebuie să știm ce este Sunnah.

Sunnah cuprinde dogma și practicile Mesagerului () și ale companionilor săi (Allah să fie mulțumit de ei!). Al-Hafiz Ibn Rajab (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„Sunnah reprezintă calea care trebuie urmată şi include tot ceea ce au practicat Profetul ‎‎() și califii bine-călăuziți în materie de credință, fapte și cuvinte (...) aceasta este Sunnah completă.”[4]

Aderarea la Sunnah în materie de credință, fapte și cuvinte este obligatorie, după cum spune Allah Preaînaltul:

„Aţi avut voi în Trimisul lui Allah o pildă frumoasă, pentru cel care nădăjduiește în Allah şi în Ziua de Apoi şi Îl pomeneşte pe Allah mereu.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:21]

În plus, Profetul ‎‎() i-a poruncit comunității sale să persevereze pe calea lui și să îi urmeze pașii, luându-l drept exemplu, atunci când a spus:

„Eu vă poruncesc să aveți teamă de Allah, să ascultaţi și să vă supuneţi, chiar dacă (liderul vostru) ar fi un sclav abisinian, pentru că aceia dintre voi care vor trăi după mine vor fi martori la un mare conflict. Trebuie să urmați Sunnah mea și a califilor bine-călăuziți. Țineți-vă de ea şi nu îi daţi drumul. Evitați noutățile (în religie), pentru că fiecare chestiune care nu are precedent în islam este bid‘ah (inovație), iar fiecare bid‘ah (inovație) este o deviere.” (Ibn Hibban)

Sheikh Al-Islam Ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă el!) a spus:

„(...) Mohammed () a fost trimis pentru fiecare ființă umană și fiecare djinn, atât celor care fac parte dintre oamenii Cărții, cât și celor care nu fac parte dintre aceștia, pentru tot ceea ce privește religia sa dintr-un punct de vedere esoteric sau exoteric în domeniul credințelor, căilor și legislațiilor. Așadar, nu există altă credință în afară de credința sa, nici adevăr în afară de adevărul său, nici cale în afară de calea sa, nici lege în afară de legea sa, și nicio creatură nu ajunge la Allah, la Mulțumirea Sa, la Paradisul Său și la Iubirea Sa decât urmându-l atât în sinea sa, cât și în exterior, în tot ceea ce privește cuvintele, faptele și credința sa. Nu ajunge să fie un aliat al lui Allah decât cel care îl urmează pe Trimisul lui Allah () atât în interior, cât și în exterior, crezând în ceea ce a spus cu privire la lumea nevăzută, îndeplinind tot ceea ce a declarat ca fiind obligatoriu și abandonând tot ceea ce a interzis (...) Cel care crede că un om se poate număra printre aliații lui Allah în ciuda faptului că nu îndeplinește ceea ce a fost declarat ca fiind obligatoriu și nu abandonează ceea ce a fost interzis, indiferent dacă este în deplinătatea facultăților mintale sau nu, sau crede despre un astfel de om că se numără printre cei iubiți de Allah, sau printre cei care au succes, printre dreptcredincioși sau printre soldații victorioși, cărora Allah Preaînaltul le-a înălțat rangul datorită credinței și cunoașterii lor, în ciuda faptului că el nu a îndeplinit ceea ce i-a fost impus și nu a abandonat ceea ce a fost interzis, este un necredincios și un apostat care nu îl recunoaște pe Mohammed () ca fiind Mesagerul lui Allah. Astfel, el minte atunci când face mărturia că Mohammed () este Mesagerul lui Allah, deoarece Profetului () i-a fost revelat că aliații lui Allah sunt cei care cred și au teamă de El, Preaînaltul. Allah Cel Atotputernic spune:

«Într-adevăr, aliații lui Allah nu au a se teme şi nici nu vor fi mâhniți. ~ Aceia care cred şi care au frică (de Allah) [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 10:62-63]

Allah Preaînaltul spune, de asemenea:

«O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o femeie şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoașteți. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este ‘Alīm (Atoatecunoscător, Omniscient), Khabīr (Atoatecunoscător al tuturor lucrurilor) [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:13]

Taqwa (conștiența, teama de Allah) este atinsă prin ascultarea lui Allah, urmând lumina Sa, sperând la Îndurarea Sa și abandonând nesupunerea față de El în a urma lumina Sa din teama față de pedeapsa Sa. Un rob se poate apropia de Allah Preaînaltul numai prin îndeplinirea obligațiilor pe care El, Cel Atotputernic, i le-a impus, precum și prin îndeplinirea de acte de adorare voluntare. Allah Preaînaltul spune într-un hadith qudsi:

«Cel mai iubit lucru cu care robul Meu se apropie de Mine sunt îndatoririle religioase pe care i le-am impus lui, iar robul Meu continuă să se apropie de Mine prin ceea ce face nafl (actele voluntare) până când ajung să Îl iubesc (...)» (Al-Bukhari)”[5]

 

Sensul lingvistic general al termenului bidʻah este: ceva nou, care nu exista înainte.

Allah Preaînaltul spune:

(El este) Făcătorul desăvârşit al Cerurilor şi al Pământului şi dacă hotărăşte un lucru, El spune doar: «Fii» şi acesta este!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:117]

Sheikh ʻAbd ar-Rahman ibn Saʻdi (Allah să aibă milă el!) a spus comentând acest verset:

„Adică El este Acela care a creat într-un mod perfect, care nu are precedent.”[6]

Allah Preaînaltul spune, de asemenea:

„Spune (o, Mohammed): «Eu nu sunt nou între Trimişi (...)»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 46:9]

Sheikh ʻAbd ar-Rahman ibn Saʻdi (Allah să aibă milă el!) a spus comentând acest verset:

„Adică înainte de mine au venit și alți Mesageri la oameni și nu trebuie să fiți surprinși de faptul că Allah m-a trimis la voi sau să îmi respingeți Mesajul. Câți Profeți și Mesageri nu au venit înaintea mea, iar ei propovăduiau același lucru ca și mine! Atunci, de ce respingeți Mesajul meu?!”[7]

 

Plecând de la acest sens lingvistic general, bidʻah este de două feluri:

1. Bidʻah (inovaţie) religioasă: tot ceea ce a fost introdus în religia lui Allah și care nu face parte din tradiția Profetului ‎‎() și a companionilor săi (Allah să fie mulțumit de ei!). Acestea pot fi credințe sau acțiuni. Acest tip de inovații a fost interzis în mod explicit în Nobilul Coran. Allah Preaînaltul spune:

„Însă pe acela care se împotrivește Trimisului, după ce i s-a arătat lui calea cea dreaptă, şi care urmează un alt drum decât cel al dreptcredincioşilor, îl vom pune Noi împreună cu aceia cu care s-a aliat, şi-l vom lăsa să ardă în Gheena. Şi ce rea menire (este aceasta)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:115]

Profetul Mohammed ‎‎() a spus:

„«Toţi membrii comunității mele vor intra în Paradis, cu excepția celor care vor refuza.» (Ei) Au întrebat: «O, Mesager al lui Allah, cine sunt cei care vor refuza?» El () a răspuns: «Cei care mi se vor supune vor intra în Paradis, iar cei care nu mi se vor supune vor refuza (să intre în el).»” (Al-Bukhari)

Sheikh al-Islam Ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„Acesta este motivul pentru care Allah Cel Atotputernic ne-a poruncit să spunem în fiecare rugăciune: «Călăuzeşte-ne pe noi către As-Sirāt Al-Mustakīm (Calea cea Dreaptă, islamul). ~ Calea celor asupra cărora Tu ai revărsat Îndurarea Ta (aşa cum sunt Profeţii, martirii, cei evlavioși şi drepți dintre oameni) şi nu (calea) celor care au câștigat Mânia Ta (adică aceia ale căror intenții sunt pervertite: ei ştiu Adevărul, însă nu îl urmează, aşa cum sunt evreii), nici a celor care au rătăcit (adică aceia care au pierdut cunoaşterea cea adevărată, astfel încât ei se află în eroare şi nu sunt călăuziţi către Adevăr, aşa cum sunt creştinii) [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 1:6-7] Oamenii care au câștigat Mânia lui Allah au aflat adevărul, însă au făcut lucruri care contrazic acest adevăr. Cei care au rătăcit sunt oamenii care L-au adorat pe Allah fără cunoaștere, dar, în același timp, au înțeles că adorarea lor contrazice Coranul și Sunnah.”[8]

Inovațiile religioase se împart în trei categorii:

■ Inovații care sunt echivalente cu necredinţa, deoarece ele îl scot pe cel care le practică în afara islamului. Acest tip de inovaţii sunt cele legate de credință, aşa cum sunt sacrificarea unui animal în numele altcuiva în afară de Allah, înconjurarea unui mormânt, invocarea altcuiva în afară de Allah și cererea de ajutor oricui altcuiva în afară de Allah în chestiuni în care numai El ne poate ajuta și orice act de adorare dedicat oricui altcuiva în afară de Allah Preaînaltul. El, Cel Atotputernic, spune:

„Spune: «Într-adevăr, Rugăciunea mea, actele mele de devoțiune, viaţa mea şi moartea mea îi aparţin lui Allah, Stăpânul lumilor! ~ El nu are nici un asociat! Astfel mi s-a poruncit şi eu sunt primul dintre musulmani (adică pentru cei care I se supun lui Allah şi model de urmat pentru ei)!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:162-163]

■ Inovații care nu sunt echivalente cu necredinţa, însă conduc la aceasta, aşa cum sunt ridicarea de construcții deasupra mormintelor, instalarea de lămpi peste acestea, precum și luarea lor drept loc de rugăciune. Din acest motiv, Profetul ‎‎() i-a interzis comunității sale să ia mormântul său drept loc de festivitate, deoarece se temea că acesta ar putea deveni un obiect de adorare. Profetul Mohammed ‎‎() a spus:

„Nu vă transformați casele în morminte şi nu luaţi mormântul meu drept loc de festivitate (pe care să îl vizitaţi în mod repetat). Trimiteți binecuvântări asupra mea, căci salutul vostru mă va ajunge indiferent unde vă aflaţi.” (Abu Dawud)

■ Inovații care reprezintă un act de neascultare, aşa cum sunt refuzul de a se căsători, postul neîntrerupt, rugăciunea continuă pe parcursul întregii nopți și altele asemenea. Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Un grup (de trei bărbați) a venit la casele soțiilor Profetului () pentru a întreba despre modalitatea în care Profetul () Îl adora pe Allah. Când au fost înștiințați despre aceasta, ei au considerat adorarea lor nesemnificativă și au spus: «Unde suntem noi în comparație cu Profetul (), căruia Allah i-a iertat păcatele trecute și viitoare?!» Unul dintre ei a spus: «În ceea ce mă privește, mă voi ruga fără încetare toată noaptea!» Altul a spus: «Eu voi posti tot timpul și nu voi rupe postul.» Celălalt a spus: «Eu voi sta departe de femei și nu mă voi căsători niciodată.» Trimisul lui Allah () a venit la ei și a spus: «Voi sunteți cei care ați spus aceasta și aceasta? Jur pe Allah că eu sunt mai supus și mai cu teamă de Allah decât voi, însă postesc și rup postul, mă rog și mă odihnesc noaptea și mă căsătoresc cu femei, iar cel care nu urmează Tradiția mea nu este dintre ai mei.»”  (Al-Bukhari şi Muslim)

Din această relatare reiese în mod clar că oricine Îl adoră pe Allah Preaînaltul într-un mod care nu a fost stabilit de către El şi nu face parte din Tradiția Mesagerului Său ‎‎() și a califilor bine-călăuziți este un inovator. Profetul Mohammed ‎‎() a spus:

„Eu vă poruncesc să aveți teamă de Allah, să ascultaţi și să vă supuneţi, chiar dacă (liderul vostru) ar fi un sclav abisinian, pentru că aceia dintre voi care vor trăi după mine vor fi martori la un mare conflict. Trebuie să urmați Sunnah mea și a califilor bine-călăuziți. Țineți-vă de ea şi nu îi daţi drumul. Evitați noutățile (în religie), pentru că fiecare chestiune care nu are precedent în islam este bid‘ah (inovație), iar fiecare bid‘ah (inovație) este o deviere.” (Ibn Hibban)

 

2. Bidʻah (inovaţie) lumească: acestea sunt inovațiile legate de chestiunile lumești care nu au nicio legătură cu Legea islamică, așa cum sunt diferitele invenții. Acestea sunt permise și nu sunt considerate a fi inovații din punct de vedere religios, chiar dacă sunt definite ca fiind inovații din punct de vedere lingvistic. Acest tip de inovații nu sunt cele împotriva cărora ne-a avertizat Profetul Mohammed (). Principiul de bază este că toate practicile și chestiunile lumești sunt permise dacă nu există nicio dovadă a interzicerii lor. Același lucru este valabil în cazul tranzacțiilor dintre oameni. Astfel, contractele care sunt încheiate în conformitate cu Legea divină sunt considerate a fi legale, iar cele care o contrazic sunt considerate a fi ilegale, însă nu sunt considerate a fi o inovație din punctul de vedere al Legii islamice, deoarece nu au nicio legătură cu actele de adorare.

 

 

 

Poziția Shariʻei față de inovațiile religioase

 

Trebuie menționat faptul că partea a doua a mărturisirii de credinţă, „Mohammed este Mesagerul lui Allah”, presupune că persoana care o rostește trebuie să se supună față de ceea ce Profetul () a poruncit, să creadă în tot ceea ce a spus, să evite tot ceea ce a interzis și să Îl adore pe Allah Preaînaltul numai în maniera legiferată de către el (), respingând orice inovație religioasă. Allah Preaînaltul spune:

„Nu faceţi chemarea Trimisului între voi ca pe o chemare a unuia dintre voi către altul! Allah îi cunoaşte pe aceia dintre voi care se furişează, căutând adăpost (la alţii) (ascunzându-se unii pe alţii, când se retrag pe furiș). Aceia care fug de porunca Sa (se îndepărtează de porunca lui Allah de a urma Legea), să se ferească să nu-i lovească pe ei o nenorocire sau să nu-i lovească pe ei o osândă dureroasă!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:63]

Profetul Mohammed ‎‎() a spus:

„Cel care aduce o inovaţie în această chestiune a noastră (adică islamul), care nu este parte a acesteia, va avea aceasta respinsă (de către Allah).” (Al-Bukhari şi Muslim)

Hudhaifah ibn Al-Yaman (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„În timp ce oamenii obișnuiau să îi adreseze Mesagerului lui Allah () întrebări legate de lucrurile bune, eu îi adresam întrebări cu privire la lucrurile rele, din teama că aș putea fi atins de acestea. Astfel, l-am întrebat: «O, Mesager al lui Allah, ne aflam în epoca ignoranței și a răului, iar apoi Allah ne-a adus acest bine (islamul). Va mai fi alt rău după acest bine?» El () mi-a răspuns: «Da.» Apoi am întrebat: «Va mai fi alt bine după acel rău?» El () mi-a răspuns: «Da, însă va fi pătat (nu va fi pur).» Am întrebat: «Care vor fi petele lui?» El () mi-a răspuns: «Vor fi niște oameni care îi vor conduce pe alții după niște principii diferite decât cele ale tradiției mele, iar voi veți vedea faptele lor și le veți dezaproba.» Am întrebat: «Va mai fi alt rău după acest bine?» El () mi-a răspuns: «Da, (vor fi) niște oameni care îi vor invita pe alții la porțile Focului, iar oricine va accepta invitația lor va fi aruncat în Foc de către ei.» I-am spus: «O, Mesager al lui Allah! Descrie-i pe acei oameni pentru noi.» El () a spus: «Vor fi dintre noi și vor vorbi limba noastră.» L-am întrebat: «Ce îmi poruncești să fac dacă un astfel de lucru se întâmplă în timpul vieții mele?» El () mi-a răspuns: «Urmează comunitatea musulmanilor și pe imamul lor!» L-am întrebat: «(Ce trebuie să fac) dacă nu există niciun grup de musulmani și niciun imam?» El () mi-a răspuns: «Atunci stai departe de toate aceste grupuri (secte), chiar dacă (acest lucru presupune că) trebuie să te hrănești cu rădăcini de copaci până în momentul în care moartea te ajunge și tu te vei afla în această stare.»” (Al-Bukhari) 

ʻAbd Alah ibn Masʻud (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah ‎‎() a spus:

„Eu voi merge înaintea voastră la Bazin (pentru a vă servi cu apă), iar unii dintre voi veți fi aduși înaintea mea până când vă voi putea vedea și apoi vor fi luați și duși departe de mine, iar eu voi spune: «O, Domnul meu, companionii mei!» Mi se va răspunde: «Tu nu știi ce au făcut după ce ai plecat.»” (Al-Bukhari)

Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed ‎‎() a spus:

„Cu adevărat, Allah nu acceptă căința unui inovator până când acesta nu renunță la inovații.” (Al-Baihaqi, clasificat sahih de către Al-Albani)

Mesagerul lui Allah ‎‎() a explicat că după moartea sa vor exista multe necazuri și încercări, iar singurul mod prin care o persoană se poate apăra de acestea este prin aderarea la Cartea lui Allah (Coranul) şi la Sunnah sa ‎‎(), și nu prin introducerea de inovații în religie. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul ‎‎Mohammed () a spus:

„Va veni o perioadă de încercări în care cel care este așezat va fi mai bun decât cel care stă în picioare, cel care stă în picioare va fi mai bun decât cel care merge, iar cel care merge va fi mai bun decât cel care aleargă. Oricine se va expune la aceste încercări, acestea îl vor distruge, și oricine poate găsi un refugiu sau un adăpost de acestea, să se refugieze în el!” (Convenit) 

 

 

 

Câteva declarații ale unor învățați care condamnă bidʻah

 

■ ʻOmar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Feriţi-vă de gânditori, deoarece aceștia sunt duşmanii Sunnei! Ei sunt incapabili să memoreze ahadith-urile, aşa că își dau propriile opinii, rătăcindu-se astfel și rătăcindu-i și pe alții.”[9]

■ Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulţumit de el!) a spus explicând Cuvintele lui Allah, „Într-o Zi, unele chipuri se vor lumina, iar alte chipuri se vor întuneca (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:106]:

„Cei ale căror chipuri se vor lumina sunt ahl-us Sunnah wal jamaʻah (oamenii Sunnei și ai comunității unite) și învățații în religie, iar cei ale căror chipuri se vor întuneca sunt adepții inovațiilor și ai greșelilor.”[10]

■ ʻOmar ibn ʻAbd al-ʻAzīz (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Mesagerul lui Allah ‎‎() și califii bine-călăuziţi care l-au urmat au instituit tradițiile (Sunnah). Aderarea la acestea este echivalentă cu aderarea la Cartea lui Allah, cu supunerea completă față de Allah și cu stabilirea religiei lui Allah. Nimeni nu are dreptul să le înlocuiască, să le schimbe sau să considere a fi corect ceea ce le contrazice. Cel care urmează Calea lor va fi bine-călăuzit, iar cel care caută salvarea (prin aderarea la Sunnah) va fi salvat. Cât despre cel care se opune și urmează o altă cale decât cea a credincioșilor, pe acesta Allah îl va lăsa să se rătăcească și va arde în Focul Iadului. Și ce destinație proastă este aceasta!”[11]

■ Al-Fudail ibn ʻIyad (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„Dacă vedeți un inovator pe o cale, mergeți  pe o altă cale. Nicio faptă a unui adept al inovațiilor nu este ridicată la Allah, iar cel care ajută un adept al inovațiilor ajută, de fapt, la distrugerea islamului.”[12]

■ Sufiyan ath-Thauri (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Inovația este mai iubită de Şeitan decât neascultarea, deoarece oamenii se căiesc pentru neascultare, însă nu se căiesc pentru inovație.”[13]

■ Imam Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„Atunci când inimile sunt ocupate cu inovațiile, acestea se îndepărtează de Sunnah.”[14]

 

 

 

Argumentele false invocate pentru a susține inovațiile în religie

 

Pentru a justifica inovațiile lor, cei care nu cunosc religia invocă hadith-ul în care Profetul Mohammed ‎‎() a spus:

„Oricine reintroduce o practică (tradiție) bună în islam va avea o răsplată pentru aceasta şi o răsplată echivalentă cu cea a oamenilor care o urmează, fără a diminua cu nimic răsplata lor și oricine introduce o practică (tradiție) rea în islam va avea o pedeapsă pentru aceasta şi o pedeapsă echivalentă cu cea a oamenilor care o urmează, fără a diminua cu nimic pedeapsa lor.” (Muslim)

Răspunsul la acest argument fals este următorul:

Cel care a spus că „Oricine reintroduce o practică (tradiție) bună în islam (...)” a spus, de asemenea, că „(...) fiecare bid‘ah (inovație) este o deviere (...)”. Nu este posibil ca acest Profet‎‎ sincer () să spună cuvinte care se contrazic sau se anulează unele pe altele. Aceste două relatări nu se contrazic una pe cealaltă, deoarece Profetul Mohammed () a spus: „Oricine reintroduce o practică (tradiție) bună în islam (...)”, însă inovațiile nu fac parte din islam. În plus, a spus „bună”, iar inovațiile nu sunt bune. Pe de altă parte, este o mare diferență între „a introduce” și „a reintroduce”. Expresia din limba arabă „man sanna” face referire la cel care reînvie o tradiție (sunnah) care exista deja, adică un lucru care a fost poruncit de Mesagerul lui Allah () sau pe care el () l-a aprobat, dar care a dispărut sau a fost uitat. Această afirmație este întărită, de asemenea, de contextul în care au fost pronunțate aceste cuvinte. Aceasta este povestea unui grup de oameni foarte săraci care a venit la Profet (), iar atunci când acesta i-a îndemnat pe ceilalți să le vină în ajutor, un om dintre ansari a adus un săculeț de bani pe care de abia îl putea căra de greu ce era și l-a lăsat în fața Profetului (). Atunci, chipul lui () a început să strălucească de plăcere și bucurie și a spus:

„Oricine reintroduce o practică (tradiție) bună în islam va avea o răsplată pentru aceasta şi o răsplată echivalentă cu cea a oamenilor care o urmează, fără a diminua cu nimic răsplata lor (...)” (Muslim)

Aici, „sanna” înseamnă a pune în practică o faptă și nu a o legifera. Astfel, trebuie înțeles faptul că face referire la cel care pune în practică această tradiție (sunnah) și nu la cel care o instaurează, deoarece introducerea unei legi noi este interzisă: „(...) fiecare bid‘ah (inovație) este o deviere (...)”.

Sheikh ʻAbd al ʻAzīz ibn Baz (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„Cu adevărat, în conformitate cu opinia unanimă a învățaților, nu există nicio contradicție între diferitele afirmații ale Profetului (). Astfel, este evident că acest hadith vorbește despre reintroducerea unei tradiții. Un exemplu în acest sens este un învățat care se află într-un loc în care învățăturile conținute în Nobilul Coran și Sunnah nu sunt puse în practică, iar el readuce această tradiție (de a preda Nobilul Coran și Sunnah) învățându-i Coranul și Sunnah pe oameni sau pe cei care îi învață pe oameni. Un alt exemplu este acela în care învățatul ajunge într-o țară în care bărbații își taie sau rad bărbile, iar el le cere să le lase să crească. În acest fel, acesta reînvie o tradiție (Sunnah) importantă într-un ținut în care nu era cunoscută și primește o răsplată echivalentă cu răsplata tuturor celor pe care Allah Preaînaltul îi călăuzește prin el. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Diferențiați-vă de politeiști, tundeți-vă mustața și lăsați-vă barba să crească!” (Convenit)

Dacă oamenii observă că învățatul își lasă barba să crească, iar el le poruncește să facă același lucru, ei îl urmează și astfel această tradiție (Sunnah) este reînviată. Același lucru este valabil pentru orice act de adorare sau învățătură religioasă importantă care este ignorată în anumite țări sau națiuni, iar cel care le reintroduce în aceste țări sau națiuni este considerat a fi «cel care a reintrodus o practică (tradiție) bună în islam», făcând cunoscută poziția islamului față de aceste chestiuni. Astfel, cel care «reintroduce o practică (tradiție) bună în islam» nu este cel care introduce în religie ceea ce Allah nu a permis. Cu adevărat, fiecare bid‘ah (inovație) nu este decât o deviere, după cum a spus Mesagerul lui Allah () într-un hadith autentic:

«Evitați noutățile (în religie), pentru că fiecare chestiune care nu are precedent în islam este bid‘ah (inovație), iar fiecare bid‘ah (inovație) este o deviere.»[15]

Pentru a răspândi inovațiile și a le înfrumuseța în ochii oamenilor, adepții acestora dau drept exemplu ceea ce a spus ʻOmar (Allah să fie mulțumit de el!) atunci când i-a strâns pe oameni în spatele unui singur imam pentru a îndeplini rugăciunea Tarawīh în luna Ramadan:

„Ce inovaţie bună este aceasta!”

În acest caz, ʻOmar (Allah să fie mulțumit de el!) s-a referit la o inovație în sensul lingvistic, și nu în cel religios. De fapt, rugăciunea Tarawīh își are originea în Legea islamică, iar ʻOmar (Allah să fie mulțumit de el!) nu a inventat-o. Astfel, Profetul Mohammed () și companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei!) au îndeplinit această rugăciune împreună timp de trei nopți, după care el () a abandonat-o și a spus:

„Mi-a fost teamă că această rugăciune ar putea deveni obligatorie, iar voi nu ați putea să o îndepliniți.” (Al-Bukhari)

După aceea, companionii (Allah să fie mulțumit de ei!) au continuat să facă această rugăciune în timpul vieții Profetului () și după moartea sa în grupuri mici în moscheea lui (). ʻOmar (Allah să fie mulțumit de el!) i-a unit pe oameni în spatele unui singur imam după moartea Profetului (), deoarece nu mai exista teama că rugăciunea Tarawīh ar fi putut deveni obligatorie pentru comunitatea sa. Acesta a fost contextul în care ʻOmar (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:

„Ce inovaţie bună este aceasta!” 

Așadar, rugăciunea Tarawīh își are originea în Lege și nu a fost ʻOmar (Allah să fie mulțumit de el!) cel care a introdus-o, deoarece aceasta a fost realizată de către Trimisul lui Allah (), care a abandonat-o din teama că ar fi putut deveni o obligație pentru comunitatea sa. Astfel, ʻOmar (Allah să fie mulțumit de el!) s-a referit la o inovație în sensul lingvistic, și nu în cel religios.

 

 

Poziția noastră față de inovatori

 

Allah Preaînaltul spune:

„Urmaţi (se adresează tuturor oamenilor) ceea ce vi s-a trimis de la Domnul vostru (Coranul şi Sunnah) şi nu urmaţi alţi aliați în afară de El! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:3]

Dacă inovatorul este o victimă a ignoranței și nu le transmite și celorlalți oameni inovația sa, el trebuie să fie instruit și trebuie să i se arate cu dovezi din Nobilul Coran și Sunnah că fapta sa contrazice Legea islamică. În cazul în care inovația sa este rezultatul urmării dorințelor și a iluziilor, noi trebuie să îi oferim sfaturi, să îi amintim de importanța pe care o are teama față de Allah Preaînaltul și să îi demonstrăm cu înțelepciune și bună îndemnare că fapta sa este zadarnică folosind dovezi din Nobilul Coran si Sunnah Profetului Mohammed (). Dacă el refuză să asculte și persistă în greșeala sa cu aroganță și încăpățânare, devine obligatorie expunerea inovației sale și greșeala în care se află folosind dovezi din Nobilul Coran si Sunnah Profetului Mohammed () și avertizându-i pe oameni împotriva lui și a inovației sale, astfel încât aceștia să îl evite și să nu aibă încredere în el.

După cum am menționat, în funcție de caz, inovațiile îl pot scoate pe om din islam sau nu. Dacă este vorba despre o inovație care îl scoate din islam pe cel care o practică, însă acesta persistă în poziția sa în ciuda avertizărilor primite, atunci este obligatorie punerea lui în carantină. Pe de altă parte, dacă este vorba despre o inovație care nu îl scoate din islam pe cel care o practică, acesta nu trebuie să fie pus în carantină pentru a nu îl ajuta pe Șeitan împotriva lui. Este posibil ca acesta să abandoneze astfel de practici prin primirea constantă de consiliere. Profetul Mohammed () a spus:

„Nu îi este permis unui musulman să îşi abandoneze fratele pentru mai mult de trei zile.” (Al-Bukhari)

Combaterea inovațiilor de îndată ce apar demonstrând invaliditatea acestora cu dovezi din Nobilul Coran și Sunnah Profetului Mohammed () a fost calea urmată de predecesorii drept-credincioși ai acestei comunități. Aceasta nu este o obligație specifică învățaților, ci îi revine oricui vede un lucru nou care a fost introdus în religie și care nu are nicio bază în Cartea lui Allah sau în Sunnah autentică a Mesagerului Său (). Dacă acesta se numără printre cei care pot expune greșeala, atunci să o facă, iar dacă nu, atunci să se adreseze învățaților care pot clarifica și respinge aceste inovații.

 

 

 

Motivele apariției inovațiilor religioase

 

■ Îndepărtarea de punerea în practică a Legii islamice și înlocuirea acesteia cu altceva. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Fiţi cu supunere faţă de Allah şi fiţi cu supunere (ascultare) faţă de Trimisul Său şi faţă de conducătorii voştri (învăţaţii şi conducătorii; supunerea faţă de aceştia din urmă este o datorie, cu condiţia ca ei să poruncească binele şi ascultarea faţă de Allah)! Apoi, dacă aveţi neînțelegeri într-o chestiune, aduceți-o (întru judecare) la Allah şi la Trimis, dacă voi credeţi în Allah şi în Ziua de Apoi! Aceasta este mai bine şi cu mai bune urmări.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:59]

■ Îndepărtarea de punerea în practică a Sunnei Profetului Mohammed ‎‎() și abandonarea acesteia. Cu adevărat, cu cât musulmanul se îndepărtează mai mult de practicarea Sunnei, cu atât mai mult se apropie de inovație. Există în Sunnah Profetului ‎‎() suficiente cuvinte, acțiuni și lucruri pe care el () le-a aprobat, astfel încât credinciosul să nu se vadă nevoit să recurgă la inovații. Profetul Mohammed ‎‎() a spus:

„V-am lăsat vouă două lucruri: Coranul şi Tradiția mea (Sunnah), iar dacă vă veţi ţine de ele, nu veţi rătăci niciodată.” (Al-Mustadrak ʻala as-Sahihain)

■ Abandonarea Nobilului Coran, folosindu-l exclusiv drept un mijloc de a obține binecuvântări fără a medita la versetele sale, precum și abandonarea pomenirii lui Allah Preaînaltul și renunțarea la căutarea cunoașterii religioase. Allah Preaînaltul spune:

„Cât despre acela care se întoarce de la Îndemnarea Celui Preamilostiv (Coranul revelat de Allah), aceluia îi vom orândui Noi un șeitan care-i va fi tovarăș nedespărțit.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 43:36]

■ Respingerea adevărului. Allah Preaînaltul spune:

„Iar dacă i se spune: «Fii cu frică de Allah!», îl cuprinde tăria fărădelegii. Gheena va fi de ajuns pentru el şi ce pat rău este acesta!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:206]

■ Considerarea ignoranților sau a celor rătăciți drept învățați în domeniul religiei. Profetul Mohammed ‎‎() a spus:

„Cu adevărat, Allah nu ia înapoi ştiinţa robilor Săi, smulgând-o de la aceștia, ci El le ia ştiinţa prin luarea (vieții) învățaților, până când niciun învăţat nu va rămâne în viață. Apoi, oamenii îi vor lua pe cei ignoranți drept liderii lor, care, atunci când vor fi rugați să ofere verdicte, le vor da fără a avea ştiinţă, rezultatul fiind acela că ei vor rătăci de la Calea cea Dreaptă și îi vor rătăci și pe alții.” (Al-Bukhari)

■ Căutarea cunoașterii numai în cărți, abandonându-i pe învățații credincioși. Spune un proverb că „acela care își ia cartea drept sheikh (obține cunoașterea numai din cărți) va avea mai multe greșeli decât succese.” Același lucru este valabil și în cazul citirii de cărți ale căror autori sau conținuturi sunt suspecte. ʻOmar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulțumit de el!) a venit la Profet () cu o carte pe care o obținuse de la oamenii Cărții și i-a citit din ea, iar Profetul ‎‎() s-a înfuriat și i-a spus:

„Ai îndoieli cu privire la aceea cu care am fost trimis (religia), o, ibn al-Khattāb? (Jur) pe Cel în Mâinile Căruia se află sufletul meu că v-am adus ceva clar și pur! Nu îi întrebați pe ei cu privire la nimic, deoarece vă pot spune un adevăr pe care să îl luați drept minciună sau o minciună pe care să o luați drept adevăr. (Jur) pe Cel în Mâinile Căruia se află sufletul meu că, dacă Musa (‎‎Moise - Pacea fie asupra sa!) ar fi trăit, nu ar fi avut altă alegere decât să mă urmeze!” (Ahmad)

■ Transmiterea insuficientă a cunoașterii autentice cauzată de tăcerea învățaților în domeniul religiei și dorința acestora de a ascunde cunoașterea. Allah Preaînaltul spune:

„Iar pe aceia care ascund semnele cele limpezi (calitățile Profetului Mohammed menţionate în Tora) şi Călăuzirea pe care Noi le-am trimis, după ce le-am făcut cunoscute oamenilor prin Scriptură (Tora), pe aceia îi blestemă Allah şi îi blestemă blestemătorii, ~ În afară de aceia care s-au căit, au îndreptat (ceea ce au stricat mai înainte) (prin ascunderea adevărului) şi au dezvăluit (adevărul). Pe aceia îi voi ierta, căci Eu sunt At-Tawwāb (Primitorul de căință), Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:159-160]

■ Extremismul și fanatismul în religie, acestea numărându-se printre cauzele care favorizează apariția politeismului și a inovațiilor. Profetul Mohammed ‎‎() a spus:

„(...) Feriți-vă de lipsa de moderație (și extremism) în chestiunile religioase, deoarece predecesorii voștri au fost distruși din cauza lipsei lor de moderație (și a extremismului) în chestiunile religioase.”  (Ibn Hibban)

■ Bazarea pe intelect în chestiunile religioase. Allah Preaînaltul spune:

„Nu se cuvine ca un dreptcredincios şi nici o dreptcredincioasă să mai aleagă, dacă Allah şi Trimisul Său au hotărât în privința lor un lucru. Iar acela care se răzvrătește împotriva lui Allah şi a Trimisului Său (în privința celor poruncite sau interzise de ei) se află în rătăcire învederată.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:36]

■ Urmarea poftelor și a dorințelor. Allah Preaînaltul spune:

„Îl vezi tu pe acela care şi-a luat pofta sa drept dumnezeu al lui cu bună ştiinţă (că el urmează o cale greşită) şi pe care Allah îl duce în rătăcire şi-i pecetluiește auzul său şi inima sa şi întinde un văl peste vederea lui? Cine-l va călăuzi pe el după Allah? Oare voi nu luaţi aminte?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 45:23]

■ Fanatismul condamnabil și urmarea oarbă a oamenilor în chestiunile religioase, în ciuda faptului că acestea nu sunt bazate pe cunoaşterea şi călăuzirea corectă, neținând cont de Cartea lui Allah și Sunnah Mesagerului Său ‎‎(). Allah Preaînaltul spune:

„Dacă li se spune (politeiștilor): «Urmaţi ceea ce a trimis Allah!», ei zic: «Ba noi urmăm cele cu care i-am găsit pe părinţii noştri!» Chiar dacă părinţii lor au fost neştiutori şi nu s-au lăsat călăuziţi?!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:170]

■ Frecventarea companiei adepților răului și ai corupției. Allah Preaînaltul spune:

„În Ziua aceea îşi va muşca nelegiuitul mâinile (îşi va muşca degetele de mânie şi de furie) şi va zice: «Ce bine ar fi fost, dacă aş fi urmat calea cu Trimisul. ~ Vai mie! Ce bine ar fi fost dacă nu l-aş fi luat pe cutare (pe acela care l-a rătăcit pe el, împiedicându-l de la pomenirea lui Allah şi îndepărtându-l de la calea Lui) ca prieten!… ~ El m-a dus pe mine în rătăcire de la îndemnare (Coranul sau Calea cea Dreaptă) după care ea a venit la mine.» Şeitan este hain cu omul, (după ce l-a ispitit) (întrucât îl părăseşte, lăsându-l dezamăgit).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 25:27-29]

■ Abandonarea promovării binelui și a avertizării împotriva răului. Allah Preaînaltul spune:

„Să se facă din voi o comunitate care să cheme la tot ceea ce este bun, să poruncească ceea ce este drept (ma’ruf) şi să oprească de la ceea ce este nedrept (munkar)! Aceştia sunt cei care izbândesc.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:104]

Profetul Mohammed ‎‎() a spus:

„Nu a fost trimis niciun Profet înaintea mea fără ca el să aibă discipoli şi companioni din mijlocul poporului său, care l-au urmat și au ascultat de poruncile lui. După aceștia, a venit o generație de oameni care a pretins ceea ce nu a practicat și a practicat ceea ce nu i s-a poruncit să practice. Și acela care s-a străduit (a luptat) împotriva lor cu mâna sa este un credincios; şi acela care s-a străduit împotriva lor cu limba sa este un credincios; și acela care s-a străduit împotriva lor cu inima sa este un credincios; și dincolo de aceasta nu există credință nici cât un bob de muștar.” (Muslim)

■ Urmărirea textelor ambigue din Shariʻah. Allah Preaînaltul spune:

„El este Acela care ţi-a pogorât Cartea. În ea sunt versete deslușite - şi ele sunt temeiurile Cărţii - şi altele nedeslușite. Cei cu înclinare (către rătăcire) în inimi le urmăresc pe acelea în care este nedeslușire, în căutarea vrajbei şi în căutarea tâlcuirii lor. Dar nu cunoaşte tâlcuirea lor decât Allah. Aceia care sunt înrădăcinați în ştiinţă spun: «Noi credem în ea; toate sunt de la Domnul nostru!» Dar nu cugetă astfel decât cei dăruiţi cu judecată.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:7]

■ Lipsa de rigoare în ceea ce privește iubirea şi ura de dragul lui Allah. Aceasta include iubirea față de dușmanii religiei, deoarece această iubire conduce la imitarea lor. Abu Waqid al-Laithi (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Atunci când Profetul lui Allah ‎‎() a cucerit Mecca, ne-a luat cu el către Hawazin, iar în drumul nostru am trecut pe lângă un jujubier care le aparținea politeiștilor şi pe care ei îl numiseră Dhāt Anwāt și îl foloseau pentru a îşi agăța armele de el. Noi i-am spus: «O, Mesager al lui Allah, desemnează pentru noi un Dhāt Anwāt, la fel cum și ei au unul!» Profetul lui Allah ‎‎() a spus: «Subhān Allah (Slavă lui Allah!)! Același lucru i-au cerut lui Moise fiii lui Israel: „O, Moise! Fă-ne nouă un zeu (un idol), aşa cum au şi ei zei!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:138] (Jur) pe Cel în Mâinile Căruia se află sufletul meu că voi urmați pașii celor dinaintea voastră (adică evreii și creștinii).»” (Sahih Ibn Hibban)

■ Practica ijtihad-ului în domenii în care acesta nu este necesar și oferirea de interpretări false ale textelor religioase. Trebuie menționat faptul că unele ahadith îi sunt atribuite în mod fals Profetului Mohammed ‎‎(), acestea fiind fabricate. Este important ca oamenii să fie avertizați împotriva acestor ahadith false, evitând propagarea și folosirea lor drept argumente sau dovezi. Același lucru este valabil și pentru ahadith-urile slabe. Deși este adevărat că unii învățați în domeniul religiei sunt de părere că acestea pot servi ca argument pentru a sublinia meritele faptelor bune, cu condiția să nu contrazică un hadith autentic, ele nu pot fi considerate a fi dovezi în ceea ce privește actele de adorare, deoarece în acest sens nu ne bazăm decât pe ahadith-urile autentice ale Mesagerului lui Allah ().

 

 

 

Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru ca o faptă bună să fie acceptată

 

Faptele robilor vor fi acceptate de către Allah Preaînaltul doar dacă sunt îndeplinite următoarele două condiţii:

► Prima condiţie este realizarea faptelor cu sinceritate numai de dragul lui Allah Preaînaltul. El, Cel Atotputernic, spune:

„Şi, de fapt, nu li s-a poruncit lor (în acest Coran) altceva (faţă de ceea ce li s-a poruncit deja în Scripturile lor originale) în afară de adorarea (doar a) lui Allah, şi să Îi fie devotați în ceea ce privește religia şi să fie hunafa’ (să stea departe de politeism şi să încline spre monoteism), să efectueze rugăciunea şi să ofere zakāh (dania obligatorie anuală): şi aceasta este religia corectă (şi dreaptă).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 98:5]

Allah Preaînaltul spune într-un hadith qudsi:

„Eu sunt Cel care nu are nevoie de niciun partener. Astfel, pe cel care realizează o faptă de dragul altcuiva în afară de Mine îl voi abandona împreună cu cel de dragul căruia a realizat acea faptă.” (Muslim)

► A doua condiţie este urmarea exemplului Profetului Mohammed ‎‎(), astfel încât faptele să fie realizate în conformitate cu cele pe care el le-a predicat ‎‎(). Această condiție poate fi îndeplinită în mod corect numai dacă sunt îndeplinite următoarele șase puncte:

1. Motivul: dacă o persoană Îl adoră pe Allah Preaînaltul dintr-un motiv care nu este recunoscut de Legea islamică, atunci acţiunea sa va fi considerată o inovație și va fi respinsă. Un exemplu în acest sens sunt cei care petrec a douăzeci și şaptea noapte a lunii Rajab în rugăciune, deoarece cred că în acea noapte a avut loc călătoria nocturnă și ascensiunea la ceruri a Profetului Mohammed ‎‎(). Este adevărat că rugăciunea din timpul nopții este un act valid de adorare, însă atunci când ea este asociată cu această ocazie particulară devine o inovație, deoarece acest act de adorare se bazează pe un motiv care nu își are originea în cadrul Legii islamice. Această caracteristică – faptul că motivul actului de adorare trebuie să fie recunoscut de Legea islamică - este un punct important care dezvăluie caracterul inovator al multor acte de adorare despre care se crede că fac parte din Sunnah în timp ce nu este așa.

2. Criteriile și categoriile prescrise: actul de adorare trebuie să fie în conformitate cu Legea islamică, respectând criteriile enunțate în cadrul acesteia. Dacă o persoană Îl adoră pe Allah Preaînaltul printr-un act de adorare care nu respectă această condiție, acesta nu îi va fi acceptat. De exemplu, dacă un om sacrifică un cal, sacrificiul său nu va fi acceptat, deoarece el nu s-a conformat Legii, care prevede că animalele care pot fi sacrificate sunt cămilele, bovinele, ovinele şi caprinele.

3. Cantitatea: dacă o persoană intenționează să adauge o rugăciune la cele considerate a fi obligatorii, aceasta nu îi va fi acceptată, fiind considerată o inovație deoarece contrazice Legea islamică în ceea ce privește cantitatea de rugăciuni obligatorii prevăzută de aceasta. În acelaşi fel, dacă o persoană efectuează cinci unități de rugăciune în timpul rugăciunii Dhuhr, rugăciunea lui nu va fi corectă în conformitate cu unanimitatea învățaților.

4. Modalitatea: dacă o persoană îşi spală mai întâi picioarele şi apoi îşi umezește părul atunci când face abluţiunea, după care își spală mâinile și fața, vom spune că abluţiunea sa este nulă, deoarece nu au fost respectați paşii abluţiunii sau modalitatea prevăzută de Lege în care aceasta trebuie să fie realizată.

5. Respectarea perioadelor indicate: dacă o persoană oferă animalul de sacrificiu în prima zi a lunii Dhu-l-Hijjah, sacrificiul său nu va fi acceptat, deoarece nu a respectat perioada prevăzută de Legea islamică pentru a face aceasta.

6. Locul: dacă o persoană face I’tikāf (retragere spirituală) în alt loc decât în moschee, atunci I’tikāf-ul său nu este corect deoarece acesta poate fi făcut numai în moschee.[16]

 

 

 

Pericolul inovațiilor

 

Inovațiile reprezintă un pericol imens, fiind una dinte ușile pe care inamicii islamului intră pentru a îl distruge din interior. Astfel, fiecare dintre noi trebuie să aibă grijă să nu devină securea care va distruge această religie, contribuind la aceasta prin bogăția și statutul său, ori acoperindu-i pe inovatori și inovațiile lor.

Inovația reprezintă una dintre modalitățile prin care dușmanii islamului au putut să îi dezbine pe musulmani, făcând ca eforturile acestora să devină inutile. Atunci când inovațiile apar și se răspândesc, Sunnah are de suferit, iar preceptele religiei sunt neglijate, acestea ducând în cele din urmă la abandonarea totală a religiei – Allah să ne ferească! Profetul ‎‎Mohammed  () a spus:

Ummah  mea se va diferenţia în șaptezeci și ceva de secte şi cea mai periculoasă dintre ele va fi cea alcătuită din oameni care vor judeca chestiunile religioase în conformitate cu opiniile lor, iar ei vor interzice ceea ce este permis și vor permite ceea ce este interzis.” (Al-Mustadrak)

Astfel, este datoria fiecăruia dintre noi să verifice dacă actele de adorare pe care dorește să le realizeze sunt în conformitate cu Nobilul Coran si Sunnah autentică a Mesagerului Său ‎‎() și a califilor bine-călăuziți, acceptând și îndeplinind ceea ce este în concordanță cu aceste două surse. Profetul Mohammed ‎‎() a spus:

„V-am lăsat vouă două lucruri: Coranul şi Tradiția mea (Sunnah), iar dacă vă veţi ţine de ele, nu veţi rătăci niciodată.” (Al-Mustadrak ʻala as-Sahihain)

Cât despre cele ce contrazic Nobilul Coran și Sunnah, mântuirea se află în renunțarea la acestea și nu în invitarea oamenilor la a urma o asemenea cale greșită. Profetul Mohammed ‎‎() a spus:

„A spune minciuni despre mine nu este la fel cu a spune minciuni despre oricine altcineva. Astfel, cel care spune o minciună împotriva mea în mod intenţionat să îşi ocupe locul în Foc.” (Ahmad)

Islamul este Legea lui Allah Preaînaltul explicată de Trimisul Său ‎‎(). Astfel, chestiunile care nu au fost explicate de către Mesagerul lui Allah ‎‎() și cele la care nu i-a invitat pe oameni nu fac parte din religia lui Allah Cel Atotputernic. Cel care dorește să atingă mântuirea, Mulțumirea și Iubirea lui Allah trebuie să urmeze exemplul și călăuzirea Profetului ‎‎(). Așadar, oamenii pot obține Mulțumirea lui Allah Preaînaltul și Paradisul Său numai urmând pașii Profetului Mohammed ‎‎() și călăuzirea sa:

„Spune (o, Profetule): «Dacă Îl iubiţi pe Allah, urmaţi-mă şi Allah vă va iubi şi vă va ierta păcatele voastre! Allah este  Ghafūr (Atoateiertător), Rahīm (Prea Îndurător)!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:31]

Cel care dorește să atingă succesul nu ar trebui să îi urmeze pe ceilalți oameni, deoarece aceștia nu sunt infailibili, ci sunt predispuși la a comite greșeli și la a își urma propriile dorințe și pasiuni.

 

 

 

O avertizare şi o amenințare

 

ʻAbd Allah ibn ad-Dailami a spus:

„Abandonarea religiei începe cu abandonarea Sunnei. Religia va fi abandonată Sunnah după Sunnah, la fel cum o frânghie se slăbește fir după fir.” (Sunan ad-Darimi)

Depinde de fiecare dintre noi să adere la Sunnah autentică a Trimisului lui Allah () și să îi invite în mod sincer și pe ceilalți oameni să adere la aceasta, deoarece binele constă din urmarea pașilor Profetului () și aderarea la Sunnah sa, condamnând și abandonând toate inovațiile. De asemenea, este datoria fiecăruia dintre noi ca, atunci când vede sau aude ceva care contrazice Legea lui Allah și nu face parte din aceasta, să ofere sfaturi și să explice natura greșelii pentru a obține onoarea de a fi apărătorul religiei lui Allah Preaînaltul și cel care face să prevaleze Cuvântul Său. Profetul ‎‎Mohammed  () a spus:

„Transmiteți de la mine chiar și numai un verset.” (Al-Bukhari)

De asemenea, este obligația fiecăruia dintre noi să blocheze calea inovațiilor și să îi invite pe oamenii să renunțe la acestea. Nimeni nu este scutit de această responsabilitate și fiecare trebuie să o îndeplinească în conformitate cu abilitățile sale. Profetul Mohammed ‎‎() a spus:

„Acela dintre voi care vede un lucru rău, să îl schimbe cu mâna sa, dacă nu poate, atunci cu limba sa, iar dacă nu poate, atunci cu inima sa, şi aceasta este cea mai slabă formă a credinței.” (Muslim)

Fiecare dintre noi trebuie să îi invite pe ceilalți să se schimbe și să își corecteze greșelile, după cum spune Allah Preaînaltul:

„Cheamă la calea Domnului tău cu înțelepciune (cu dovadă limpede a Adevărului, care să elimine orice dubiu, sau cu Nobilul Coran) şi bună îndemnare şi discută cu ei cum e mai frumos! Domnul tău este mai Bineştiutor al acelora care s-au abătut de la calea Sa şi El este mai Bineştiutor al celor care sunt bine călăuziţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:125]

Nu trebuie să ne luăm cunoștințele religioase de la oricine susține că deține cunoaștere, înțelegere și știință, ci trebuie să ne informăm cu privire la cine sunt cei ale căror evlavie, fapte bune, devotament, teamă de Allah și sinceritate inspiră încredere. Profetul ‎‎Mohammed  () a spus:

„Învățații sunt moștenitorii Profeților, iar Profeții nu au lăsat moștenire nici dinari și nici dirhami, ci numai cunoaștere (învățătură); iar cel care o dobândește, dobândește, de fapt, o parte abundentă.” (Ibn Hibban)

Trebuie să ne aducem aminte mereu de următoarele cuvinte ale Profetului Mohammed ‎‎():

„Cel care cheamă la călăuzire va avea o răsplată similară cu cea a celor care o urmează, fără ca răsplata vreunuia dintre ei să fie diminuată câtuși de puțin, iar cel care cheamă la calea greșită va avea un păcat similar cu cel al celor care o urmează, fără ca păcatul vreunuia dintre ei să fie diminuat câtuși de puțin.” (Muslim), iar inovațiile fac parte din calea greșită.

Pe de altă parte, cel care cheamă la calea greșită - iar inovațiile fac parte din aceasta - va avea păcatul său și păcatul tuturor celor care îl urmează. Profetul Mohammed ‎‎() a spus:

„Cel mai veridic cuvânt se află în Cartea lui Allah și cea mai bună călăuzire este călăuzirea lui Mohammed, și cele mai rele chestiuni sunt inovațiile (în religie), iar fiecare inovație este o deviere și fiecare deviere duce la Focul Iadului.” (Sahih Ibn Khuzaimah)

Prin aceste câteva pagini au fost evidențiate în mod clar pericolul și gravitatea inovațiilor în religie. Este responsabilitatea oricui intenționează să îndeplinească o faptă sau să o recomande să verifice dacă aceasta este sau nu în conformitate cu ceea ce a legiferat Allah Preaînaltul. Dacă este așa, atunci trebuie să o îndeplinească în cel mai bun mod cu putință și să îi invite și pe ceilalți să facă același lucru pentru a obține răsplata promisă de Mesagerul lui Allah (). Pe de altă parte, dacă aceasta nu este în conformitate cu ceea ce a legiferat Allah Preaînaltul și nu face parte din Sunnah Mesagerului lui Allah () și a califilor bine-călăuziți, atunci trebuie să o abandoneze și să îi avertizeze și pe ceilalți împotriva acesteia, din teama de a suporta povara păcatului pe care îl implică această faptă și cea a păcatelor tuturor celor care o vor realiza până în Ziua Învierii. Această chestiune este extrem de serioasă și periculoasă. Așadar, trebuie să fim foarte atenți și să luăm toate măsurile de precauție posibile pentru a evita căderea în capcana inovațiilor.

Cuprins

                                                   

Introducere

Este islamul o religie completă?

Reguli cu privire la introducerea de inovații în religie care nu au fost decretate de către Allah Preaînaltul sau Profetul Său ‎‎()

Ce este bidʻah?

Poziția Shariʻei față de inovațiile religioase

Câteva declarații ale unor învățați care condamnă bidʻah

Argumentele false invocate pentru a susține inovațiile în religie

Poziția noastră față de inovatori

Motivele apariției inovațiilor religioase

Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru ca o faptă bună să fie acceptată

Pericolul inovațiilor

O avertizare şi o amenințare

 

 

Pentru mai multe informaţii despre islam puteţi consulta următoarele site-uri:

E-Books

www.islamland.com

www.islamhouse.com 

www.sultan.org

www.thekeytoislam.com

www.en.alukah.net 

www.muslim-library.com

www.r-islam.com

www.rasoulAllah.net

www.knowingAllah.com

www.islamic-invitation.com

www.ar.islamway.net

 

Chat

www.edialogue.org

www.islamreligion.com

www.chatislamonline.org

www.islam-port.com

 

Cărți islamice gratuite

www.islamicbooks4u.net

www.islamic-message.net

 

Fatawa

1www.islamqa.info/en

www.fatwa.islamweb.net/en/

 

Pentru noii musulmani

www.newmuslimacademy.org

www.newmuslimguide.com

www.zadgroup.net

 

Ascultă Coran

www.quran.islamhouse.com

www.mp3quran.net

www.listenandrecord.com

wwwgodwords.net

www.tvquran.com

www.ar.beta.islamway.net/recitations

www.islam-call.com

www.qurantranslations.net

www.quraan.us

/Users/ahmed/Documents/MY SITES & PROJECTS/PROJECTS & SITES/ISLAMLAND/profile-cover-back_s.jpg

 

 

 

 

[1] Acest termen din limba arabă () înseamnă „Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!” și este folosit de fiecare dată când este menționat numele Profetului Mohammed () – n. tr.

[2] Ijtihād desemnează un concept al dreptului islamic, referitor la necesitatea unui „efort de interpretare personală” – n.tr.

[3] Madarij As-Salikin.

[4] Jami ʻal-Ulum wal-Hikam 1/120.

[5] Al-Fatawa al-Kubra, pp. 178-179.

[6] Taisir Al-Karim Ar-Rahman Fii Tafsir Kalam Al-Manan, p. 46.

[7] Taisir Al-Karim Ar-Rahman Fii Tafsir Kalam Al-Manan, p. 725.

[8] Al-Fatawa al-Kubra, p. 194.

[9] Fath al-Bari, 13/302.

[10] Usul al-I’tiqād, 1/72.

[11] Igathat Al-lahfan, 1/159.

[12] Talbis Iblis, p. 14.

[13] Talbis Iblis, p. 13.

[14] Igathat Al-lahfan min masaid Ash-Shaitan, 1/213.

[15] Majmū’ fatawa wa Maqalat mutanawiʻah, de Sheikh ʻAbd al ʻAziz ibn Baz (Allah să aibă milă de el!)

[16] Al Ibdaʻ fi Kamalil Tachriʻ wa Khataril Ibtidaʻ, de Sheikh Mohammed ibn Al-Uthaimīn (Allah să aibă milă de el!).