Necesitatea aderării la Sunnah și un avertisment împotriva inovației

Necesitatea aderării la Sunnah și un avertisment împotriva inovației

 وجوب لزوم السنة والحذر من البدعة باللغة الرومانية

 Sheikh ‘Abd Al-‘Azīz ibn ‘Abd Allah ibn Baz

 عبد العزيز بن عبد الله بن باز

Traducere:

European Islamic Research Center (EIRC)

المركز الأوروبي للدراسات الإسلامية

& Nica Oana Alexandra

Revizuire:

Alina Luminița Crăciun

WWW.ISLAMLAND.COM

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

 Toată slava I se cuvine lui Allah, Care a completat religia pentru noi, a desăvârșit binecuvântările Sale asupra noastră și a ales islamul drept credință pentru noi. Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra Robului și Mesagerului Său, care a chemat oamenii la supunerea față de Domnul lor și i-a avertizat împotriva extravaganței, inovației și neascultării! Binecuvântarea lui Allah fie asupra adepților săi, a companionilor lui și a tuturor celor care l-au urmat și îi vor urma pașii până în Ziua Judecății!

Am revăzut articolul publicat pe prima pagină a revistei săptămânale „Idārat” din Kanpur, orașul industrial din Uttar Pradesh, India. Autorul pretinde că salafii (predecesorii dreptcredincioși, care fac parte dintre primele generații de musulmani) nu erau de acord cu Sunnah. Prin acest lucru, scriitorul își dorește să creeze o diviziune între Ahl-us-Sunnah^[1] și să încurajeze inovațiile și superstițiile. Fără îndoială, această atitudine este abominabilă și extrem de periculoasă și are drept scop insultarea religiei islamice și răspândirea inovațiilor și a abaterilor de la adevăr.

În plus, articolul de față se concentrează în mod clar pe subiectul celebrării zilei de naștere a Profetului Mohammed (ﷺ)^[2], folosită drept scuză pentru a discuta despre credințele altora. Astfel, consider că este necesar să lămuresc oamenii cu privire la acest subiect. Așadar, căutând ajutorul lui Allah, afirm următoarele:

Nu este permisă celebrarea zilei de naștere a Mesagerului lui Allah (ﷺ) sau a oricui altcuiva. În realitate, această acțiune trebuie prevenită, deoarece este o inovație în religie. Trimisul lui Allah (ﷺ) nici nu a celebrat-o și nici nu le-a cerut altora să facă astfel, fie că era vorba de aniversarea sa ori de cea a Profeților de dinaintea lui (Pacea fie asupra lor!), fie că era vorba de zilele de naștere ale fiicelor, soțiilor sau rudelor sale. Al-Khulafā’-ur-Rāshidūn (califii bine-călăuziți), as-saḥābah (companionii) și at-tabi‘un (adepții Profetului ﷺ, musulmanii născuți după moartea acestuia, dar contemporani cu companionii), care au urmat întocmai cuvintele Profetului (ﷺ), nu au sărbătorit acest eveniment, la fel cum nu a făcut-o niciun învățat musulman din secolele anterioare.

Ei cunoșteau Sunnah Profetului (ﷺ) cel mai bine, l-au iubit cel mai tare și au urmat Shari‘ah (Legea islamică) mult mai bine decât cei care au venit după ei. Dacă celebrarea zilei lui de naștere era o faptă bună, cu siguranță ei ar fi făcut-o.

Ni s-a cerut să urmăm Sunnah și să ne abținem de la orice fel de inovație și aceasta deoarece religia islamică este perfectă și completă, iar cele pe care Allah și Mesagerul Său (ﷺ) ni le-au oferit sunt suficiente pentru noi. Aceste chestiuni au fost acceptate de către Ahl-us-Sunnah wa-l-Jamā‘ah, de către companioni (Allah să fie mulțumit de ei!) și de către cei care i-au urmat în cel mai bun mod cu putință.

S-a relatat că Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus:

„Cel care aduce o inovaţie în această chestiune a noastră (adică islamul), care nu este parte a acesteia, va avea aceasta respinsă (de către Allah).” (Al-Bukhari şi Muslim)

De asemenea, el (ﷺ) a spus:

„Cel care face un act de adorare care nu este din religia noastră va avea acel act respins (de către Allah).” (Al-Bukhari şi Muslim)

Într-o altă relatare, Profetul (ﷺ) a spus:

„(…) Trebuie să urmați Sunnah mea și a califilor bine-călăuziți. Țineți-vă cu putere de ea (…) Evitați noutățile, pentru că orice chestiune care nu are precedent în islam este bid‘ah (inovație), iar orice bid‘ah (inovație) este o deviere.” (Abu Dawud)

Profetul (ﷺ) spunea în cadrul fiecărei predici de vineri:

„Cel mai bun cuvânt se află în Cartea lui Allah, și cea mai bună călăuzire este călăuzirea lui Mohammed, și cele mai rele chestiuni sunt inovațiile (în religie), iar orice inovație este o deviere.” (Al-Bukhari și Muslim)

Astfel, putem observa că aceste relatări profetice conțin un avertisment puternic împotriva inovațiilor și a faptului că aceste acțiuni sunt o deviere de la Calea cea Dreaptă. Profetul Mohammed (ﷺ) i-a avertizat pe oameni cu privire la gravitatea acestora și a consecințelor lor negative. Există multe alte relatări profetice în acest sens.

De asemenea, Allah Cel Atotputernic spune:

„(…) Ceea ce Mesagerul vă dăruieşte (hotărăşte, porunceşte) primiţi (faceţi) şi toate cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi-vă (şi nu faceţi) (…)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 59:7]

În plus, El Preaînaltul spune:

„(…) Aceia care fug de porunca sa (a Mesagerului lui Allah ﷺ, adică se îndepărtează de Sunnah sa) să se ferească să nu-i lovească pe ei o nenorocire sau să nu-i lovească pe ei o osândă dureroasă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:63]

„Cu adevărat, aţi avut voi în Trimisul lui Allah o pildă frumoasă, pentru cel care nădăjduieşte în Allah şi în Ziua de Apoi şi Îl pomeneşte pe Allah mereu.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:21]

„Allah a fost mulţumit de primii (credincioşi) dintre cei care au purces la pribegie (al-muhajirun, cei care au emigrat de la Mecca la Medina) şi sprijinitori (ansarii, locuitorii din Medina care i-au ajutat pe al-muhajirun) şi dintre cei care l-au urmat cu bună purtare şi Allah este mulţumit de ei, după cum şi ei sunt mulţumiţi de El. Şi El le-a pregătit Grădini (Paradisul) pe sub care curg râuri şi veşnic vor sălăşlui în ele. Aceasta este marea izbândă!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:100]

„(…) În ziua aceasta, am desăvârşit religia voastră şi am împlinit Harul Meu asupra voastră şi am încuviinţat islamul ca religie pentru voi! (…)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:3]

Acest verset indică în mod clar faptul că Allah Preaînaltul a completat religia pentru comunitatea musulmană (Ummah) și că Și-a revărsat binecuvântările asupra ei.

Profetul Său (ﷺ) a murit doar după ce i-a transmis comunității musulmane (Ummah) Mesajul complet al lui Allah și Legile Lui prin intermediul faptelor și al cuvintelor sale (Sunnah). Mai mult decât atât, el (ﷺ) a accentuat faptul că toate lucrurile inventate de oameni și atribuite apoi islamului nu sunt altceva decât inovații, fapt pentru care trebuie respinse, chiar dacă persoanele care au făcut aceasta au avut intenții bune.

Companionii Profetului (Allah să fie mulțumit de ei!) și succesorii bine-călăuziți i-au avertizat pe oameni împotriva inovațiilor, deoarece aceasta înseamnă a face adăugiri în islam și a legifera ceva ce nu a fost permis de către Allah Cel Atotputernic. Aceasta este asemenea cu ceea ce au făcut creștinii și evreii, care au adăugat chestiuni în religia lor și au inovat, aducând ceva ce nu a fost legiferat de către Allah Preaînaltul. Mai mult decât atât, recunoașterea inovațiilor înseamnă a spune că islamul nu este complet. O astfel de credință nu numai că este ceva rău, ci, în plus, ea contrazice următorul verset: „(…) În ziua aceasta, am desăvârşit religia voastră (…)”, precum și unele relatări profetice, care ne avertizează împotriva inovațiilor.

A celebra ziua de naștere a Profetului (ﷺ) și a altora înseamnă că religia nu a fost desăvârșită și completată de către Allah Preaînaltul pentru Ummah Sa, precum și faptul că Mesagerul lui Allah (ﷺ) nu le-a transmis oamenilor ceea ce era necesar să știe cu privire la îndatoririle lor religioase. Toate aceste invenții, care nu sunt permise de către Allah Cel Atotputernic, au fost introduse în religie mai târziu de către unii oameni, care au considerat că, astfel, vor fi mai aproape de Allah Preaînaltul.

Fără îndoială, acesta este un pericol foarte mare și este echivalent cu a îi critica pe Allah Cel Atotputernic și pe Profetul Său (ﷺ), în timp ce Allah Preaînaltul a desăvârșit deja religia Sa și a împlinit Harul Său, iar Profetul (ﷺ) a transmis Mesajul în mod deschis și a informat Ummah cu privire la acele căi care o vor conduce către Paradis și o vor salva de Focul Iadului.

 ‘Abd Allah ibn ‘Amr ibn Al-‘Ās (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus:

„(…) Fiecare Profet de dinainte de mine a avut obligația de a îi călăuzi pe adepții săi către ceea ce știa că este bine pentru ei și să îi avertizeze împotriva lucrurilor rele pe care le știa (…)” (Muslim)

Este binecunoscut faptul că nobilul nostru Profet (ﷺ) a fost cel mai bun dintre toți Profeții (Pacea fie asupra lor), fiind încheietorul acestora și cel care a atins perfecțiunea în ceea ce privește transmiterea Mesajului și modul în care îi sfătuia pe oameni.

Dacă sărbătorirea zilei de naștere a Profetului (ﷺ) (Mīlād) ar fi fost un act aparținând religiei, care să aducă Mulțumirea lui Allah Preaînaltul și pe care El să îl fi ales pentru robii Săi, atunci fie Profetul (ﷺ) le-ar fi vorbit oamenilor din comunitatea sa despre acesta, fie el însuși (ﷺ) sau companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei!) l-ar fi sărbătorit în timpul vieții sale (ﷺ). Cum acest lucru nu s-a întâmplat, este clar faptul că islamul nu are nimic de a face cu Mīlād. În opoziție, este evident că aceasta este una dintre inovațiile împotriva căreia Trimisul lui Allah (ﷺ) i-a avertizat pe oameni, după cum am menționat anterior.

Nenumărați învățați în islam nu numai că au respins celebrarea sărbătorii de Mīlād, ci, mai mult decât atât, ne-au avertizat împotriva acesteia pe baza dovezilor oferite anterior.

În conformitate cu Legea islamică (Shari‘ah), toate legalizările sau interzicerile, precum și rezolvarea tuturor disputelor existente între oameni trebuie să fie făcute în conformitate cu Cartea lui Allah (Coranul) și cu Sunnah Mesagerului Său (ﷺ), după cum spune Allah Preaînaltul:

„O, voi cei care credeţi! Fiţi cu supunere faţă de Allah şi fiţi cu supunere (ascultare) faţă de Trimisul Său şi faţă de diriguitorii (învățații și cârmuitorii, atât timp cât ei poruncesc binele și ascultarea față de Allah și de Profet ﷺ) voștri! Apoi, dacă aveţi neînţelegeri într-o chestiune, aduceţi-o (întru judecare) la Allah şi la Trimis, dacă voi credeţi în Allah şi în Ziua de Apoi! Aceasta este mai bine şi cu mai bune urmări.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:59]

De asemenea, Allah Cel Atotputernic spune:

„Şi pentru orice lucru aţi fi cu neînţelegere, judecata asupra lui se află la Allah (dacă apare vreo neînțelegere, musulmanul se întoarce spre Cartea lui Allah și spre Sunnah) (…)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 42:10]

În momentul în care consultăm Cartea lui Allah cu privire la această chestiune, observăm că ni se poruncește să îl ascultăm pe Mesagerul lui Allah (ﷺ), urmând ceea ce el (ﷺ) ne-a cerut să facem și oprindu-ne de la tot ceea ce ne-a interzis. Mai mult decât atât, ni se spune că Allah Cel Atotputernic a desăvârșit religia pentru oameni. Astfel, atât timp cât Mīlād nu face parte dintre învățăturile Profetului Mohammed (ﷺ), aceasta nu poate face parte nici din religia lui Allah, care a desăvârșit religia pentru noi și care ne-a poruncit să aderăm la aceasta prin urmarea Profetului Său (ﷺ).

Din nou, atunci când consultăm Sunnah Profetului lui Allah (ﷺ) cu privire la această chestiune, observăm că nici Trimisul lui Allah (ﷺ) și nici companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei!) nu au sărbătorit-o și, de asemenea, nici nu le-au cerut altora să facă astfel. În consecință, este evident faptul că Mīlād nu este o parte a religiei, ci, mai degrabă, ea este una dintre inovații și o imitare oarbă a oamenilor Cărții (creștinii și evreii) în sărbătorile lor.

Cu acest argument în minte, este extrem de clar pentru cel înzestrat cu o oarecare logică și care are înclinație spre adevăr și dreptate că sărbătorirea oricărei zile de naștere nu are nimic de-a face cu islamul. Mai degrabă, aceasta este una dintre inovațiile cu privire la care Allah Cel Atotputernic și Mesagerul Său (ﷺ) ne-au avertizat în mod explicit.

O persoană înțeleaptă nu trebuie să se lase înșelată de faptul că această sărbătoare este celebrată de un număr extrem de mare de oameni de-a lungul mapamondului, căci recunoașterea unui fapt se face prin intermediul dovezilor oferite de Coran și Sunnah și nu prin prisma numărului extraordinar de mare de oameni care îl practică.

Allah Preaînaltul și Preaslăvitul spune cu privire la evrei și la creștini:

„Au zis că nu vor intra în Rai decât cei care sunt iudei sau creştini! Acestea sunt doar dorinţele lor. Răspunde-le (o, Mohammed): «Aduceţi dovada voastră dacă aveţi dreptate!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:111]

De asemenea, Allah Cel Atotputernic spune:

„De te-ai supune celor mai mulţi (dintre oamenii) de pe Pământ, ei te-ar abate de la calea lui Allah, căci ei nu urmează decât bănuielile (cum că înaintaşii lor au fost pe calea Adevărului) şi ei nu fac decât să născocească minciuni.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:116]

În plus față de natura lor inovatoare, multe dintre aceste inovații nu sunt libere de un număr de alte rele, precum amestecul din adunări al femeilor cu bărbații, prezența cântecelor însoțite de instrumente muzicale, consumul de alcool și alte substanțe intoxicante și altele asemenea. Acestea pot conduce la cel mai rău lucru posibil și anume shirk major, prin exagerarea statutului Mesagerului lui Allah (ﷺ) și prin introducerea de sfinți, sau prin ruga adresată Profetului (ﷺ) și căutarea ajutorului lui, sau prin credința că el (ﷺ) cunoaște Necunoscutul și toate pretinderile similare, care îl vor transforma pe un credincios într-un necredincios.

S-a relatat că Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus:

„(…) Feriți-vă de extremism în chestiunile religioase, pentru că aceia care au existat înaintea voastră au fost distruși de extremismul în ceea ce privește chestiunile religioase!” (An-Nasa’i)

De asemenea, el (ﷺ) a spus:

„Nu exageraţi în lăudarea mea la fel cum creştinii au făcut cu Isus, fiul Mariei, deoarece eu nu sunt decât un rob al lui Allah; aşadar, spuneţi-mi: «Robul şi Mesagerul lui Allah.»”  (Al-Bukhari)

Este interesant de observat faptul că mulți oameni participă în cel mai activ mod cu putință la aceste celebrări, pe care le apără cu vehemență, în timp ce ei stau departe de actele de adorare obligatorii precum rugăciunile zilnice sau cele de vineri, din congregație. Ei nu se simt nici măcar rușinați de acest fapt și nici nu înțeleg că, astfel, comit un păcat major.

Fără îndoială, acest fapt indică slăbiciunea credinței lor, viziunile lor limitate și rugina adânc înrădăcinată în inimile lor din cauza păcatelor și a neascultării. Îi cerem lui Allah Preaînaltul să ne protejeze!

Este mult mai uimitor de observat faptul că unii oameni cred chiar că Mesagerul lui Allah (ﷺ) este prezent la Mīlād, fapt pentru care ei se ridică pentru a îl saluta și pentru a îi ura bun-venit. Aceasta nu numai că este o minciună crasă, ci, mai mult decât atât, este una dintre cele mai grave forme de ignoranță, deoarece Profetul (ﷺ) nici nu va ieși din mormântul său înainte de Ziua Învierii și nici nu îi întâlnește pe oameni sau ia parte la întâlnirile lor. În schimb, el (ﷺ) va rămâne în mormântul său până la venirea Zilei Judecății, timp în care sufletul său se află la Domnul său Cel Preaînalt, în cel mai înalt și onorabil loc. Allah Preaînaltul și Preaslăvitul spune:

„După aceasta veţi fi voi morţi, ~ Iar în Ziua Învierii veţi fi voi readuşi la viaţă (pentru a da socoteală şi pentru răsplată).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 23:15-16]

Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„(…) Eu sunt primul pentru care pământul se va despica (care va ieși din mormânt) în Ziua Învierii și nu spun aceasta din mândrie. Eu voi fi primul care va mijloci (pentru oameni) și primul a cărui mijlocire va fi acceptată (…)” (Muslim)

Dovezile amintite anterior din Coran și Sunnah arată fără niciun fel de îndoială faptul că toți cei decedați vor fi scoși din mormintele lor doar în Ziua Judecății, iar toți învățații în islam sunt de acord cu acest lucru. Un musulman trebuie să fie conștient de acest fapt și nu trebuie să se lase călăuzit greșit cu o atât de mare ușurință de către inovațiile și superstițiile create de oamenii ignoranți, căci acestea nu provin de la Allah Preaînaltul.

Însă, în ceea ce privește trimiterea de binecuvântări și salutări (salāh și salām) asupra Profetului (ﷺ), acestea sunt dintre faptele cele mai bune și virtuoase, în conformitate cu ceea ce spune Allah Preaînaltul în Nobilul Coran:

„Cu adevărat, Allah şi îngerii Săi Se roagă pentru Profet (îi aduc laude). O, voi cei care credeţi, rugaţi-vă pentru el şi salutaţi-l pe el cu tot respectul.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:56]

Profetul (ﷺ) a spus:

„Celui care va trimite salāh (binecuvântări) asupra mea o dată, Allah va trimite salāh asupra lui înzecit.” (Muslim, Abu Dawud și An-Nasa’i)

Acest lucru este prescris în orice moment, dar este de preferat cu precădere la finalul fiecărei rugăciuni. Mai mult decât atât, a face aceasta este obligatoriu la ultimul Tashahhud din cadrul fiecărei rugăciuni, fapt atestat de majoritatea învățaților. În plus, este recomandat cu putere în nenumărate ocazii, precum imediat după adhān (chemarea la rugăciune), în timpul zilei de vineri și în noaptea care precedă această zi în conformitate cu numeroase ahadith.

Am dorit să subliniez toate aceste chestiuni în legătură cu acest subiect și sper că argumentele aduse îi vor mulțumi pe toți cei cărora Allah le-a arătat Lumina (Călăuzirea).

Cât de trist este să îi vezi pe unii musulmani devotați, cunoscuți pentru puterea credinței lor și pentru dragostea față de Profet (ﷺ) organizând astfel de sărbători inovatoare!

Permiteți-ne să îi întrebăm pe astfel de oameni:

„Spuneți-ne, dacă voi aparțineți de Ahl-us-Sunnah și îl urmați pe Profet (ﷺ), este această acțiune o faptă pe care el însuși (ﷺ), companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei!) sau succesorii acestora au făcut-o sau aceasta nu este decât o urmare oarbă a creștinilor, evreilor și a altora asemenea?”

Dragostea față de Trimisul lui Allah (ﷺ) nu se reflectă în sărbătorirea zilei lui de naștere, ci în supunerea față de el (ﷺ), credința în învățăturile sale, îndepărtarea de ceea ce el (ﷺ) a interzis și adorarea lui Allah Preaînaltul în modalitatea pe care el (ﷺ) a prescris-o pentru noi. De asemenea, ea se reflectă prin oferirea de salāh și salām asupra lui în orice moment și, mai cu seamă, după menționarea numelui său și în timpul rugăciunilor.

Wahabiții nu sunt primii care resping toate aceste inovații. Crezul lor este acela de a se ține strâns de Cartea lui Allah și de Sunnah Mesagerului Său (ﷺ): să urmeze pașii lui și ai succesorilor săi bine-călăuziți, să creadă și să practice ceea ce a fost propovăduit de către predecesorii dreptcredincioși și de către imamii cei învățați și bine-călăuziți, care erau capabili să emită verdicte religioase cu privire la cunoașterea lui Allah, a Numelor și Atributelor Sale perfecte, pe care le regăsim în Coranul cel Glorios și în Tradițiile profetice relatate de către companioni (Allah să fie mulțumit de ei!). Wahabiții cred în toate acestea, sunt atenți la modul în care ahadith-urile au fost relatate, fără a exista niciun fel de alterare, personificare sau negare a acestor Atribute. Ei păstrează calea urmată de către succesorii și adepții primilor credincioși, aceia care fac parte dintre oamenii învățați și pioși. Ei cred că la baza credinței se află mărturisirea faptului că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah și că Mohammed este Robul și Mesagerul Său. Pentru ei, acesta este fundamentul credinței și una dintre cele mai mărețe ramuri ale ei.

De asemenea, ei sunt conștienți de faptul că, în conformitate cu consensul învățaților, acest fundament necesită cunoaștere, recunoaștere și practică. Acesta implică faptul că nimeni nu este demn de adorare în afară de Allah Cel Atotputernic, care nu are niciun partener. În plus, el implică negarea adorării oricui altcuiva cu excepția Lui și arată de ce au fost creați djinnii și oamenii, de ce au fost trimiși Mesagerii lui Allah (Pacea fie asupra lor!) și de ce au fost revelate Scripturile.

Mai mult decât atât, ‘ibādah (adorarea) nu înseamnă doar supunere totală și dragoste, ci, de asemenea, ascultare totală și venerație. Islamul este singura religie prescrisă de Allah Preaînaltul, care a fost transmisă mai departe de către Profeții Săi (Pacea fie asupra lor!) și nimic altceva în afară de acesta nu a fost și nu este acceptat de către El Preaînaltul. Cel care I se supune lui Allah la fel cum o face față de oricine altcineva din jurul său nu este nimic altceva decât un mushrik (politeist). Același lucru i se aplică și celui care se roagă lui Allah și oricui altcuiva alături de El. În ceea ce îl privește pe cel care nu I se supune lui Allah și este arogant în privința îndatoririlor sale față de Creator, Allah Cel Atotputernic spune:

„Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis (ca să le zică): «Adoraţi-L pe Allah şi ţineţi-vă departe de Taghut (oricine este adorat în afară de Allah)!» (…)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:36]

Astfel, credința wahabiților are la bază îndeplinirea mărturisirii că Mohammed (ﷺ) este Mesagerul lui Allah și abandonarea completă a tuturor inovațiilor, superstițiilor și a tot ceea ce contravine Legii islamice.

Aceasta este ceea ce sheikh Mohammed ibn ‘Abd al-Wahhab (Allah să aibă milă de el!) a crezut și calea la care i-a chemat și pe alții. El a arătat, printr-o serie de tratate și de cărți de învățătură binecunoscute, adevărata semnificație a mărturisirii Unicității lui Allah: lā ilaha illa Allah (nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah), precum și faptul că acest tip de adorare trebuie să fie departe de orice formă de shirk (asocierea de parteneri în adorarea lui Allah), fie el minor sau major. Oricine cunoaște aceste scrieri ale sale va afla cu ușurință că modalitatea lui de predicare și de chemare a oamenilor la islam, precum și de învățarea a discipolilor săi nu sunt departe de felul în care o făceau predecesorii cei bine-călăuziți. Cu adevărat, sheikh-ul nu a făcut altceva decât să propovăduiască ceea ce aceștia au spus de-a lungul întregii lor vieți cu privire la adorarea doar a lui Allah și la lăsarea deoparte a tuturor inovațiilor și superstițiilor.

Nu există niciun fel de necesitate de a adăuga ceva la ceea ce Allah și Profetul Său (ﷺ) au poruncit și la ceea ce Ahl-us-Sunnah wa-l-Jamā‘ah dintre companioni, predecesori și adepții lor au primit deja. A interzice celebrarea sărbătoririi zilei de naștere a Profetului (ﷺ) din cauza naturii sale inovative, precum și a oricărui tip de extravaganță și de shirk nu este ceva neislamic și nici nu îi este defavorabil Mesagerului lui Allah (ﷺ). În schimb, acesta este un act de ascultare, după cum chiar Profetul (ﷺ) a spus:

„(…) Feriți-vă de extremism în chestiunile religioase, pentru că aceia care au existat înaintea voastră au fost distruși de extremismul în ceea ce privește chestiunile religioase!” (An-Nasa’i)

De asemenea, el (ﷺ) a spus:

„Nu exageraţi în lăudarea mea la fel cum creştinii au făcut cu Isus, fiul Mariei, deoarece eu nu sunt decât un rob al lui Allah; aşadar, spuneţi-mi: «Robul şi Mesagerul lui Allah.»”  (Al-Bukhari)

Aceasta este ceea ce am dorit să subliniez în articolul de față. Fie ca Allah să ne ajute pe noi și pe toți musulmanii să înțelegem religia Sa, să ne supunem Lui întotdeauna, să păstrăm Sunnah și să stăm departe de orice fel de inovație, căci, cu adevărat, El este Cel Generos și Blând! Pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului nostru, Mohammed, asupra familiei și a companionilor săi! 

Sheikh ‘Abd Al-‘Azīz ibn ‘Abd Allah ibn Baz,

Președinte al Centrului Islamic de Cercetare, Ifta, Daw‘ah și Călăuzire