Lecţii importante pentru Ummah
(comunitatea msulmană)

]Română – Romanian – روماني [
        

De:
Sheikh ʻAbd Al-ʻAzīz ibn ʻAbd Allah ibn Baz



Traducere:
EUROPEAN ISLAMIC RESEARCH CENTER (EIRC)
& Alina Luminiţa Crăciun
Revizuit de: Zainab Al-Astal & Mariam Oana

 
الدروس المهمة لعامة الأمة
        
سماحة الشيخ
عبد العزيز بن عبد الله بن باز



ترجمة:
المركز الأوروبي للدراسات الإسلامية
& ألينا لومينيتا كراسيون
مراجعة: زينب الأسطل & مريم وانا

În numele lui Allah Ar-Rahman (Cel Milostiv), Ar-Rahīm (Cel Îndurător)

Cuvânt înainte

Toate Mulţumirile şi Slava I se cuvin lui Allah, Stăpânul tuturor Lumilor, iar izbânda finală va fi a oamenilor evlavioşi. Fie ca Allah să coboare Slava Sa asupra Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi pacea fie asupra sa, precum şi asupra familiei şi a companionilor săi.
Această broşură cuprinde un rezumat al învăţăturilor islamice, pe care am scris-o din dorinţa de a prezenta câteva dintre chestiunile pe care fiecare musulman trebuie să le ştie despre Islam. Am numit această broşură: „Lecţii importante pentru Ummah (comunitatea musulmană)”.
Îl rog pe Allah să facă această cărticică utilă tuturor musulmanilor şi să accepte aceasta de la mine ca o faptă bună, căci, cu adevărat, El este Cel mai Generos.
ʻAbd Al-ʻAzīz bin Baz

Prima lecție:
 

Credinciosul trebuie să memoreze Sūrat Al-Fātiha, Sūrat (Capitolul) care deschide Coranul, și atât cât este posibil din Surele cele mici ale Coranului, care încep de la Sūrat 99 (Sūrat Az-Zalzalah) şi se încheie la finalul Coranului, la Sūrat 114 (Sūrat An-Nās). Fiecare musulman trebuie să facă un efort pentru a memora, recita și înțelege semnificația Surelor (Capitolelor) din Nobilul Coran.

A doua lecție:
 

Stâlpii Islamului sunt în număr de cinci, iar cel mai important dintre ele este ash-shahādatān. A cunoaște semnificația și condițiile celor două mărturisiri de credinţă (ash-shahādatān) conform cărora: „Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah și Mohammed este Robul şi Mesagerul Său.” Afirmația „Nu există altă divinitate” neagă pe oricine sau pe orice este adorat în afară de Allah, iar „în afară de Allah” confirmă că toate formele de cult, supunere sau de adorare trebuie să fie doar pentru Allah, fără a-I atribui parteneri în adorare.
• Condițiile pentru afirmaţia „Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah” sunt următoarele:
    cunoașterea, care este incompatibilă cu ignoranța;
    certitudinea, care este incompatibilă cu îndoiala;
    sinceritatea, care îl purifică pe necredincios de politeism (shirk );
    onestitatea, care este incompatibilă cu ipocrizia;
    dragostea și atașamentul față de cele două mărturisiri ale ash-shahādatān, care conduc la dispariţia neliniştii, a urii sau a neplăcerii față de implicaţiile acesteia;
    aderarea, care este incompatibilă cu abandonarea a ceea ce Allah a Hotărât cu privire la adorare;
    acceptarea, care este incompatibilă cu respingerea şi care înseamnă supunerea în faţa lui Allah;
    a respinge adorarea a orice lucru pe care alţi oameni îl adoră în locul lui Allah.
• Condiţiile pentru afirmaţia „Mohammed este Robul şi Mesagerul lui Allah” sunt următoarele:
     a crede în tot ceea ce el (Mohammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus;
    a te supune tuturor poruncilor sale;
    a te abţine de la ceea ce el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a interzis;
    a Îl adora pe Allah Subhanahu wa Ta’ala doar în maniera pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a arătat-o, fără a aduce vreo inovaţie (bidʻah).
După ash-shahādatān, ceilalţi stâlpi ai Islamului sunt următorii:
2. rugăciunea (as-salāh);
3. dania anuală obligatorie (az-zakāh);
4. postul din timpul lunii Ramadan (as-siyam);
5. pelerinajul (al-hajj) la oraşul cel sfânt, Mecca, dacă îţi permiţi din punct de vedere financiar şi al sănătăţii.

A treia lecție:
 

• Stâlpii credinței (arkān al-imān) sunt:
    credința în Allah (în Unicitatea Sa);
    credința în îngerii Săi;
    credința în toate Scripturile Revelate de El, în forma lor originală şi nemodificată;
    credința în toţi Profeţii şi Mesagerii Săi (Pacea fie asupra lor!);
    credința în Ziua Judecății;
    credința în destinul şi în predestinarea Divină, fie ea bună sau rea (al-qaḍāʾ wa al-qadr).

A patra lecție:
 

• Monoteismul (Tawhīd, credinţa în Unicitatea lui Allah) este format din trei părți:
    Tawhīd Ar-Rububiyyah, care înseamnă credința în Unicitatea lui Allah în sensul că El este Singurul Creator, Întreținător, Stăpânul Ocrotitor.
    Tawhīd Al-Uluhiyyah, care înseamnă certitudinea că doar Allah este Singurul demn de adorare și, prin urmare, abținerea de la adorarea a orice sau a oricui altcuiva.
    Tawhīd Al-Asmā wa As-Sifāt, care înseamnă să crezi în Numele şi Atributele lui Allah care au fost menţionate în Coran şi în Sunnah şi să crezi în ele într-o manieră adecvată şi corectă, fără taḥrīf (distorsionare, deformare), fără ta’til (a respinge oricare dintre Numele şi Atributele lui Allah Subhanahu wa Ta’ala), fără takif (a considera că oricare dintre Numele lui Allah Subhanahu wa Ta’ala sunt asemeni oricărora dintre lucrurile pe care mintea noastră şi le poate imagina) şi fără tamthil (a crede că oricare dintre Atributele lui Allah Subhanahu wa Ta’ala sunt asemeni oricărora dintre atributele creaturilor Sale.).
Allah Preaînaltul spune:
قُلْ هُوَ اللَّهُ أَحَدٌ ~ اللَّهُ الصَّمَدُ ~ لَمْ يَلِدْ وَلَمْ يُولَدْ ~ وَلَمْ يَكُن لَّهُ كُفُوًا أَحَدٌ
„Spune (o, Mohammed): «El este Allah, (Al) Ahad (Cel care este Unul, Cel care nu are partener sau ceva similar. Nu este niciun alt Dumnezeu în afară de El. Nimeni nu împarte cu El Atributele Sale Divine, nimeni nu poate face vreunul din Actele Sale Divine şi nimeni nu este asemeni Sinelui Său Divin. El este Indivizibil şi nu a avut vreodată soţie sau copii şi El este Singurul care ne poate ierta păcatele şi care ne va judeca în Ziua Judecăţii). ~ Allah As-Samad (Cel care Îşi este Sieşi de ajuns, Cel care este Perfect în Slava şi Onoarea Sa, în Atributele Sale, în Cunoaşterea Sa, în Puterea Sa, Care nu are nevoie de nimic de la creaţiile Sale, dar de Care întreaga creaţie are nevoie, iar El nici nu mănâncă, nici nu bea şi nici nu moare)! ~ El nu dă naştere şi nu este născut ~ Şi nu este nimeni egal sau comparabil cu El.»” [Traducerea Sensurilor Coranului Cel Sfânt, 112:1-4]

لَيْسَ كَمِثْلِهِ شَيْءٌ ۖ وَهُوَ السَّمِيعُ الْبَصِيرُ
„(...)Nu este nimic asemenea cu El (Allah). El este As-Samīʻ (Cel care Aude totul), Al-Basīr (Cel care Vede totul).” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 42:11]

• Shirk (asocierea de parteneri în adorare lui Allah) este de trei tipuri:
    shirk major (ash-shirk al-akbar)
    shirk minor (ash-shirk al-asghar)
    shirk ascuns (ash-shirk al-jafi).
• Shirk-ul major (ash-shirk al-akbar) scoate persoana în afara Islamului şi Allah nu o va ierta niciodată dacă va muri în această stare, fără a se căi pentru această faptă. Allah spune despre acest tip de shirk:
وَلَوْ أَشْرَكُوا لَحَبِطَ عَنْهُم مَّا كَانُوا يَعْمَلُونَ
 „(...)Dar dacă ei i-ar fi alăturat Lui asociaţi, ar fi fost în deşert (tot) ceea ce ei au făcut.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 6:88]

مَا كَانَ لِلْمُشْرِكِينَ أَن يَعْمُرُوا مَسَاجِدَ اللَّهِ شَاهِدِينَ عَلَىٰ أَنفُسِهِم بِالْكُفْرِ ۚ أُولَٰئِكَ حَبِطَتْ أَعْمَالُهُمْ وَفِي النَّارِ هُمْ خَالِدُونَ
„Nu se cuvine ca al-mushrikin (politeiştii, idolatrii, cei care nu cred în Unicitatea lui Allah) să întreţină moscheile lui Allah (adică să se roage şi să Îl adore pe Allah în moschei, să aibă grijă de acestea etc.), în vreme ce ei înşişi sunt martorii necredinţei lor! Faptele acestora sunt zadarnice şi în Foc vor petrece ei veşnic!” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 9:17]
Persoana care Îi asociază parteneri în adorare lui Allah şi moare în această stare nu va fi iertată şi Al-Jannah (Paradisul) îi va fi oprit, după cum ne spune Allah Cel Atotputernic în Coran:
إِنَّ اللَّهَ لَا يَغْفِرُ أَن يُشْرَكَ بِهِ وَيَغْفِرُ مَا دُونَ ذَٰلِكَ لِمَن يَشَاءُ ۚ وَمَن يُشْرِكْ بِاللَّهِ فَقَدِ افْتَرَىٰ إِثْمًا عَظِيمًا
„Allah nu iartă să I se facă vreun părtaş. Afară de aceasta, El iartă cui Voieşte. Iar acela care pune în rând cu Allah un părtaş, născoceşte un mare păcat!” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:48]

إِنَّهُ مَن يُشْرِكْ بِاللَّهِ فَقَدْ حَرَّمَ اللَّهُ عَلَيْهِ الْجَنَّةَ وَمَأْوَاهُ النَّارُ ۖ وَمَا لِلظَّالِمِينَ مِنْ أَنصَارٍ
 „(...)Pe cel care aşază lângă Allah pe altcineva, Allah îl va opri de la Rai(...)” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 5:72]
Exemple de astfel de shirk sunt rugăciunile adresate celor morți sau idolilor, căutând ajutorul lor sau sacrificarea în numele lor, precum şi a face jurăminte pe aceştia.
• Shirk-ul minor (ash-shirk al-asghar) este descris în Coran și Sunnah, făcând referire la politeism, dar nu acelaşi tip de politeism ca în cazul shirk-ului major. Acest tip de shirk nu scoate persana în afara Islamului.
Riya’ (a te făli) în unele acțiuni sau a jura pe altcineva în afară de Allah sunt exemple ale acestui tip de shirk.
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
« إِنَّ أَخْوَفَ مَا أَخَافُ عَلَيْكُمُ الشِّرْكُ الأَصْغَرُ ». قَالُوا وَمَا الشِّرْكُ الأَصْغَرُ يَا رَسُولَ اللَّهِ قَالَ « الرِّيَاءُ يَقُولُ اللَّهُ عَزَّ وَجَلَّ لَهُمْ يَوْمَ الْقِيَامَةِ إِذَا جُزِىَ النَّاسُ بِأَعْمَالِهِمْ اذْهَبُوا إِلَى الَّذِينَ كُنْتُمْ تُرَاءُونَ فِى الدُّنْيَا فَانْظُرُوا هَلْ تَجِدُونَ عِنْدَهُمْ جَزَاءً ». (صححه الألباني)
„«Lucrul de care mă tem cel mai mult pentru voi este shirk-ul minor.» Companionii au întrebat: «O, Mesager al lui Allah, ce este shirk-ul minor?» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Ar-riya (a te semeți, a te făli cu faptele bune), pentru că Allah va spune în Ziua Învierii, când oamenii își vor primi răsplata lor: „Duceți-vă la aceia de dragul cărora obișnuiați să îndepliniți fapte bune și vedeți dacă veți obține vreo răsplată de la ei.”»” (Al-Albani)

De asemenea, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
قال رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم‏ "‏ مَنْ حَلَفَ بِغَيْرِ اللَّهِ فَقَدْ أَشْرَكَ ‏" (سنن أبي داود وصححه الألباني)
‏  „Oricine jură pe altcineva în afară de Allah, nu a crezut în Allah și i-a asociat parteneri.” (Abu Dawud)

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a avertizat:
لاَ تَقُولُوا مَا شَاءَ اللَّهُ وَشَاءَ فُلاَنٌ وَلَكِنْ قُولُوا مَا شَاءَ اللَّهُ ثُمَّ شَاءَ فُلاَنٌ (صحيح سنن أبي داود)
„Nu spuneți: «Dacă Allah Vrea și dacă (persoana) cutare vrea.», ci spuneți: «Dacă Allah Vrea și apoi cutare (persoană) vrea.»” (Abu Dawud)

Acest tip de shirk nu conduce neapărat la necredință sau la Focul veșnic, nici nu scoate persoana în afara Islamului, ci doar neagă caracterul complet al Islamului.
• În ceea ce priveşte cel de al treilea tip, shirk-ul ascuns (ash-shirk al-jafi), Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
" أَلاَ أُخْبِرُكُمْ بِمَا هُوَ أَخْوَفُ عَلَيْكُمْ عِنْدِي مِنَ الْمَسِيحِ الدَّجَّالِ ‏"‏ ‏.‏ قَالَ قُلْنَا بَلَى ‏.‏ فَقَالَ ‏"‏ الشِّرْكُ الْخَفِيُّ أَنْ يَقُومَ الرَّجُلُ يُصَلِّي فَيُزَيِّنُ صَلاَتَهُ لِمَا يَرَى مِنْ نَظَرِ رَجُلٍ (صحيح سنن ابن ماجه)‏
„«Să nu vă spun eu oare lucrul de care mă tem pentru voi mai mult decât decât mă tem de Antihrist (Ad-Dajjal)?» Companionii au răspuns: «Da, o, Mesager al lui Allah!», iar el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a spus: «(Mă tem) De shirk-ul ascuns (ash-shirk al-jafi), atunci când un om se ridică să se roage și îşi înfrumusețează rugăciunea sa, doar pentru că ştie că cineva îl priveşte.»” (Sahih Sunnan Ibn Majah)
În mod alternativ, shirk-ul poate fi împărțit în doar două tipuri: major și minor. În ceea ce privește shirk-ul ascuns, acesta este prezent în ambele, în funcție de faptele comise. Este vorba de shirk major dacă seamănă cu cel al ipocriților (al-munafiqun), cu al celor care ascund necredința lor, pretinzând a fi musulmani. Este vorba de shirk minor dacă seamănă cu ar-riya’, așa cum am explicat în hadith-ul citat mai sus.

A cincea lecție:
 
    
Al-Ihsān înseamnă: a Îl adora pe allah ca şi cum L-ai vedea, ştiind că, şi dacă Tu nu Îl poţi vedea pe El, El te Vede.

A șasea lecție:

• Cele nouă condiții ale rugăciunii (as-salāh) sunt următoarele:
    Islamul (a fi musulman, a I te supune lui Allah);
    sănătatea mentală;
    atingerea vârstei pubertăţii;
    abluțiunea (wuḍū’);
    eliminarea impurităților (de pe corp, haine și de la locul de rugăciune);
    acoperirea părţilor corpului necesare pentru efectuarea rugăciunii;
    intenția sinceră (niyyah);
    efectuarea rugăciunii la timpul prescris;
    efectuarea rugăciunii în direcția qiblah (direcţia sanctuarului Kaʻbah din Mecca).

A șaptea lecție:
 

• Cele paisprezece elemente de bază ale rugăciunii (arkān as-salāh) sunt:
    statul în picioare (dacă cel care se roagă este capabil de acest lucru);
    a spune „Allahu Akbar”, care înseamnă „Allah este Cel mai Mare”;
    a recita Sūrat Al-Fātihah;
    rukū’ (aplecarea, cu palmele pe genunchi);
    îndreptarea din rukū’, reluând poziția inițială;
    prosternarea cu cele şapte membre (fruntea, nasul, palmele, genunchii, degetele picioarelor);
    un scurt repaus între cele două prosternări;
    calmul în toate acțiunile;
    realizarea elementelor de bază ale rugăciunii în ordinea prescrisă;
    recitarea ultimului tashahhud;
    așezarea pentru ultimul tashahhud;
    a trimite salutări asupra Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!);
    finalizarea rugăciunea cu taslīm: a întoarce faţa spre dreapta, apoi spre stânga, o singură dată, timp în care se spune: „As-salām aleikum wa rahmatu Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra voastră)!”

A opta lecție:
 

• Cele opt acte obligatorii în timpul rugăciunii sunt:
    toate ocaziile în care se spune Allahu Akbar, în afară de Takbīrat Al-Ihrām;
    a spune: Sami’ Allahu liman hamidah (Fie ca Allah să îl audă pe cel care Îl slăveşte!), atât pentru imam, cât și pentru cel care se roagă singur;
    a spune Rabbāna wa-lak’l-Hamd! (O, Allah, Ție Ți se cuvine toată Slava!), atât pentru imam, cât și pentru cel care se roagă singur
    a spune Subhāna Rabbī-l-‘Ažīm (Slavă lui Allah, Cel Măreţ!) în rukū’;
    a spune Subhāna Rabbī-l-’A‘lā (Slavă lui Allah, Cel Preaînalt!) în timpul prosternării (sujūd);
    a spune Rabbi ighfir-li! (O, Domnul meu, iartă-mă!) între cele două prosternări;
    a recita primul tashahhud (at-tashahhud al-awwal);
    a sta pentru aceasta.

A noua lecție:
 

• Cunoașterea semnificaţiilor cuvintelor rostite în at-tashahhud:
▪ Prima parte: At-tahiyyātu Lillahi was-salawātu wat-tayyibāt, as-salāmu ‘alaika ayyuha an-nabiu wa rahmatu Allahi wa barakatuh, as-salāmu ‘alaina wa ‘ala ‘ibad Allah as-sālihīn. Ashadu an lā ilāha illa Allah wa ashadu anna Muhammadan ‘ābduhu wa rasūluh
▪ A doua parte: Allāhumma sālli ‘ala Muhammaden wa ‘ala āli Muhammaden, kama sallaita ‘ala Ibrāhīm wa ‘ala āli Ibrāhīm, Innaka Hamīdum Majīdun, allāhumma bārik ‘ala Muhammaden wa ‘ala āli Muhammaden kama bārakta ‘ala Ibrāhīm wa ‘ala āli Ibrāhīm, Innaka Hamīdum Majīd

Semnificaţie:
▪ Prima parte: Toate saluturile (at-tahiyyāt) sunt pentru Allah şi toate actele de preamărire, de adorare şi toate faptele bune sunt pentru El. Pacea, mila şi binecuvântarea lui Allah să fie asupra ta, o, Profetule! Pacea să fie asupra noastră şi asupra tuturor robilor dreptcredincioşi ai lui Allah! Mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de Allah şi că Mohammed este Robul şi Mesagerul Său!
▪ A doua parte: O, Allah, trimite Slava Ta asupra lui Mohammed şi asupra urmaşilor lui Mohammed, aşa cum ai trimis slava Ta asupra lui Avraam şi asupra urmaşilor lui Avraam! Cu adevărat, Tu eşti plin de Slavă şi de Măreţie. O, Allah, trimite Binecuvântarea Ta asupra lui Mohammed şi asupra urmaşilor lui Mohammed, aşa cum ai trimis binecuvântări asupra lui Avraam şi asupra urmaşilor lui Avraam. Cu adevărat, Tu eşti plin de Slavă şi de Măreţie!
▪ După recitarea tashahhud, robul cere protecția lui Allah de pedeapsa Iadului și de chinul din mormânt, de încercările vieții și de cele ale morții, precum și de falsul Mesia (Masīh Ad-Dajjal). Apoi, robul Îi poate cere lui Allah orice îşi dorește, folosind în special tipul de invocații lăsate moștenire de către Profetul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):
• Allāhumma Inni A‘ūdhu Bika min adhābi Jahannam, wa min adhābil-Qabr, wa min fitnatal-Mahya wal-Mamāt, wa min fitnatul al-masīh ad-Dajjal (O, Allah, caut adăpost la Tine de chinurile Iadului, de chinurile din mormânt, de înşelăciunile vieţii şi ale morţii şi de amăgirea lui Al-Masīh Ad-Dajjal!)

• Allāhumma a‘inni ‘ala dhikrika wa shukrika wa husni ‘ibādatik (O, Allah, ajută-mă să Te pomenesc mereu pe Tine, să-Ţi mulţumesc şi să Te ador în cel mai bun mod cu putinţă!)

• Allāhumma inni zalamtu nafsi zulman kathīran wala yaghfiru adh- dhunūba illa Ānt, faghfir-li maghfiratan min ‘indik warhāmni Ιnnaka Αnta Αl-Ghafūru Ar-Rahīm (O, Allah, mi-am nedreptăţit îndelung sufletul şi nimeni nu poate ierta păcatul în afară de Tine, aşa că iartă-mă şi ai milă de mine! Cu adevărat, Tu eşti Cel mai Iertător, Cel mai Îndurător!)

A zecea lecție:
 

• Acte recomandate (Sunnan) în timpul rugăciunii:
1. chemarea la rugăciune înainte de a efectua rugăciunea;
2. a pune mâna dreaptă peste mâna stângă pe piept atunci când ne aflăm în picioare;
3. a ridica mâinile până în dreptul umerilor cu degetele apropiate (nu răsfirate) și a spune Allahu Akbar (Allah este Cel mai Mare) la începutul rugăciunii, atunci când se efectuează rukū’, în ridicarea din rukū’ și atunci când se stă în picioare după primul tashahhud, înainte de a începe cea de a treia rakaʻah;
4. a spune de cel puţin de trei ori Subhāna Rabbī-l-‘Ažīm și Subhāna Rabbī-l-’A‘lā în rukū’ și, respectiv, în sujūd;
5. a spune: „O, Allah, Ţie Ţi se cuvine toată Slava!” după ridicarea din poziţia de rukū’, a cere iertarea lui Allah de mai multe ori între cele două prosternări;
6. în poziția rukū’ este recomandat (Sunnah) ca spatele și capul să fie într-o poziție perfect orizontală;
7. în timpul sujūd-ului (prosternare), brațele nu trebuie să atingă corpul şi nici abdomenul nu trebuie să atingă coapsele, nici coapsele nu trebuie să atingă picioarele;
8. ridicarea antebraţelor, pentru a nu atinge solul în sujūd;
9. aşezarea celui care se roagă pe piciorul său stâng întins, şi ridicarea piciorului drept pentru primul tashahhud şi între cele doua prosternări;
10. adoptarea poziției tawar’ruk în timpul recitării ultimului tashahhud: a te așeza pe piciorul stâng, în timp ce piciorul drept este îndoit astfel încât degetele de la picior să fie îndreptate în direcţia Kabʻah;
11. a sta între cele două prosternări pe partea exterioară a piciorului stâng (aceasta însemnând a sta pe el). Talpa piciorului stâng trebuie să atingă solul în întregime, iar greutatea corpului trebuie sprijinită pe el, ridicând călcâiul piciorului drept (cu degetele îndoite, orientate către qiblah). Aceeași poziție trebuie adoptată şi atunci când stăm aşezaţi în prima parte a tashahhud.
12. a te ruga pentru Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și pentru familia lui, precum şi pentru Profetul Ibrāhīm (Pacea fie asupra sa!) și pentru familia lui în primul tashahhud;
13. a face duʻā’ (a Îl invoca pe Allah) după recitarea ultimului tashahhud;
14. efectuarea rugăciunii Fajr și a primelor două unități (rakʻāt) ale rugăciunilor Maghrib și Isha cu voce tare;
15. recitarea în șoaptă a rugăciunilor Dhuhr, ʻAsr, cea de a treia rakaʻah a rugăciunii Maghrib și ultimele două rakaʻāt ale rugăciunii Isha;
16. a recita câteva versete din Coran, după Sūrat Al-Fātiha, cu respectarea a ceea ce a fost menţionat ca fiind Sunnah pentru rugăciune. Printre acestea, amintim: cea ce se spune după ridicarea din rukū’: „O, Doamne, Ţie Ţi se cuvine toată Slava!”, dacă este imam (cel care conduce rugăciunea), māmum (cel care se roagă în spatele imamului) sau dacă se roagă singur. De asemenea, amintim: punerea palmelor pe genunchi cu degetele răsfirate în momentul în care se efectuează rukū’.

A unsprezecea lecție:
 

• Elementele care invalidează rugăciunea sunt următoarele:
1. vorbitul în mod intenţionat în timpul rugăciunii. Cei care fac acest lucru din neştiinţă, vor avea rugăciunea încă validă;
2. râsul;
3. mâncatul;
4. a bea;
5. a nu acoperi părţile private la corpului (aurah), care trebuie acoperite în timpul rugăciunii;
6. a te abate în mod semnificativ de la direcţia qiblah;
7. a te mişca în mod excesiv, în afară de mişcările regulamentare ale rugăciunii;
8. a pierde abluţiunea (wuḍū’).
 

A douăsprezecea lecție:
 

• Cele zece condiții pentru efectuarea abluţiunii (wuḍū’) sunt:
1. a fi musulman;
2. a fi în deplinătatea facultăţilor mentale;
3. atingerea vârstei pubertăţii;
4&5. intenția (niyyah) și continuitatea acesteia (spre exemplu, persoana nu trebuie să intenționeze să întrerupă abluțiunea înainte de terminarea acesteia); încetarea actelor care strică abluţiunea; a  face abluţiunea cu apă şi a te usca de apă cu pietre (prosop, serveţele);
6. dacă cineva efectuează istinja’ (a te curăţa cu apă de impurităţile provenite de la excreţiile naturale, precum urina, fecalele etc.) sau cu pietre, şerveţele, frunze etc. (istijmar) înainte de efectuarea abluţiunii;
7.. a folosi apă pură și mubah (apă permisă);
8. a nu folosi elemente care împiedică apa să ajungă la piele;
9. cei care pierd abluțiunea în mod constant, trebuie să o refacă înainte de efectuarea rugăciunii;
10. intrarea timpului pentru rugăciune.

A treisprezecea lecție:
 

• Elementele obligatorii ale abluțiunii (wuḍū’) sunt:
 

Este de preferat a se repeta spălarea feţei, a mâinilor şi a picioarelor de trei ori, respectiv clătirea gurii şi inhalarea prin nas a apei, precum şi scoaterea acesteia. Este obligatoriu a se efectua măcar o dată toate aceste acte, doar ştergerea capului este recomandat a se efectua doar o singură data, fapt demonstrate de toate hadith-urile sahih (autentice).

A paisprezecea lecție:

• Cele șase situații care invalidează abluțiunea (wuḍū’):
    excrețiile naturale, precum urina, fecalele, etc;
    orice substanță impură care iese din corp;
    pierderea cunoştinţei din cauza somnolenței sau din alte motive;
    atingerea părților private direct cu mâna;
    respingerea Islamului (apostazia);
    consumul de carne de cămilă, conform spuselor Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).
Observaţii! Spălarea morților nu invalidează wuḍū’, neexistând niciun fel de dovadă care să ateste acest lucru, cu excepţia cazului în care cel care spală atinge în mod direct (fără a avea o barieră între) părţile intime ale celui decedat; în acest caz, persoana trebuie să refacă abluţiunea (wuḍū’). Persoana care îl spală pe cel decedat nu trebuie să atingă în mod direct părţile intime ale acestuia, între el şi acestea trebuind să existe o barieră.
A îţi săruta soţia (cu sau fără dorinţă) nu invalidează abluţiunea, deoarece Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și-a sărutat odată soția, după care s-a rugat fără a efectua abluţiunea. Acest lucru este valabil atât timp cât nu există excitare (spre exemplu, dacă se elimină material seminal).
Allah Preaînaltul spune:
أَوْ لامَسْتُمُ النِّسَاءَ
„(...)sau aţi atins femeile (aţi avut relaţii intime cu ele)(...)” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:43]
Atingerea femeilor, conform lui Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulţumit de el!) şi a altora, se referă la a fi implicat într-o relaţie intimă cu soţia.
 
A cincisprezecea lecție:    
 

• Normele morale pe care toți musulmanii trebuie să le urmeze sunt:
 
precum şi alte norme pe care le putem găsi în Coranul cel Sfânt și în Tradiția Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), Sunnah.

A șaisprezecea lecție:
 

• Etică islamică:
1. salutul;
2. jovialitatea (a zâmbi atunci când îţi întâmpini fraţii şi surorile întru Islam);
3. a mânca şi a bea folosind mâna dreaptă; a spune „Bismi Ellah (În Numele lui Allah)” la începutul oricărui act;
4. a-I mulţumi lui Allah atunci când strănuţi, a-I cere lui Allah să îl ierte pe cel care strănută, care I-a mulţumit lui Allah;
5. a îi vizita pe cei bolnavi, a participa la rugăciunea funerară şi la înmormântare;
6. aderarea la conduita islamică pentru a intra și a ieși din moschee sau din casă, precum şi în călătorii;
7. a te purta cu blândeţe cu părinții, cu rudele, cu vecinii, cu bătrânii și cu tinerii;
8. a felicita oameni la naşterea copiilor, în momentul căsătoriei sau a oferi condoleanțe, precum și alte etici islamice.

A șaptesprezecea lecție:

• Avertizarea împotriva shrik-ului şi a actelor de nesupunere, de care trebuie să se îndepărteze fiecare musulman:
• cele şapte acte care aduc distrugerea:
    idolatria și politeismul;
    practica magiei (as-sihr);
    uciderea;
    a lua din averea orfanului;
    a lua sau a oferi camătă (ar-riba’);
    a calomnia femeile credincioase;
    a fugi de pe câmpul de luptă.
• Şi altele:
    neascultarea părinților;
    ruperea legăturilor de rudenie;
    mărturia mincinoasă;
    a le face rău vecinilor;
    a comite nedreptăți faţă de alţii;
    a avea o credinţă falsă;
     a îi nedreptăţi pe oameni;
    a bea alcool;
     a participa la jocurile de noroc;
    a bârfi sau a calomnia pe cineva şi alte acte cu privire la care Allah și Mesagerul Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-au avertizat

A optsprezecea lecție:

1. Pregătirea începe prin stimularea celui care se află pe patul de moarte să rostească: „Lā ilāha illa Allah (Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah)”. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus cu privire la aceasta:
لقنوا موتاكم : لا إله إلا الله (صحيح مسلم)
„Îndemnaţi-i pe oamenii aflaţi pe patul de moarte să rostească: «Lā ilāha illa Allah!»” (Muslim)
Prin cuvintele „oamenii se află pe patul de moarte” menţionate în hadith-ul de mai sus se au în vedere persoanele la care au apărut deja semnele decesului apropiat.
2. Atunci când decesul unei persoane este confirmat, ochii acesteia trebuie închiși şi maxilarele împreunate, acest lucru fiind confirmat în Sunnah.
3. Este obligatorie spălarea celor decedaţi, excepţie făcând cazul în care aceştia au murit ca martiri, pe câmpul de luptă.
4. Spălarea trupului celui decedat:
Prima dată, trebuie acoperite părţile intime ale celui decedat. Apoi, în momentul în care se începe spălarea corpului, trebuie spălate toate părțile, începând cu părțile expuse, cele normale care sunt spălate la abluțiune. Se strânge ușor stomacul, apoi se spală părțile intime și organele sexuale folosindu-se o pânză umedă. Se efectuează abluțiunea normală (wuḍū’), apoi capul și bărbia sunt spălate cu apă parfumată. Se spală întâi partea dreaptă și după aceea partea stângă. Corpul trebuie spălat de trei ori, de fiecare dată prin apăsarea ușoară a stomacului. Dacă în acest moment, este vizibil un anumit lichid, atunci se spală din nou locul, care se închide cu vată sau orice altceva. Închiderea se mai poate face cu noroi sau prin folosirea unor metode medicale (de exemplu: cu pansament). După aceea, se repetă abluţiunea (wuḍū’). Dacă organismul nu este complet curat, atunci se spală de cinci sau șapte ori. Mustața și unghiile vor fi tăiate atunci când corpul este deja curat. Ar trebui apoi ca cel decedat să fie uscat cu o pânză și să fie înfășurat în trei pânze albe, de bumbac, parfumate, care acoperă toate părțile corpului. Dacă cel decedat este bărbat, trebuie să i se pieptene barba; nu se rade parul din zonele intime, nu se face circumcizie, deoarece nu există dovezi în acest sens. Dacă persoana decedată este femeie, trebuie să i se despletească părul, să fie pieptănată și să i se împletească trei codițe: una în dreapta, alta în stânga și alta între cele două.
5. este de preferat ca giulgiul bărbaților să fie compus din trei pânze din bumbac alb decât dintr-un un veșmânt sau un turban,  urmând modelul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), cel al copiilor din una până la trei pânze, iar cel al femeilor din cinci pânze:
a. dir’: un veșmânt lejer cu mânecile tăiate în față
b. khimar: acoperământ pentru cap și față
c. izzār: o pânză înfășurată în jurul taliei și
d. două pânze care acoperă totul.
Fetiţele sunt acoperite cu un veșmânt și două pânze albe.
Pentru bărbaţi, femei şi copii, este obligatoriu să existe un material care să acopere întreg trupul decedatului. Apoi, cel decedat trebuie spălat cu apă şi cu sidr (o plantă care se pune în apa cu care se spală cel decedat), după care, persoana este înfăşurată în pânză. În cazul în care persoana moare în timpul pelerinajului sau a ʻUmrah, nu trebuie să i se acopere capul, nici faţa, de asemeni, nu trebuie parfumată, toate acestea pentru ca ea să fie trimisă în Ziua Judecăţii asemeni unei persoane care a efectuat pelerinajul, fapt indicat de Sunnah Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). În cazul în care persoana decedată în timpul pelerinajului sau a ʻUmrah, aceasta este pregătită de înmormântare asemeni oricărei femei, însă nu i se acoperă faţa şi nu este parfumată.
       6. Cel care este cel mai îndreptăţit să spele trupul decedatului, în cazul în care acesta este bărbat, este tutorele ales de el, apoi tatăl, bunicul și rudele cele mai apropiate de sex masculin. În cazul femeii, cea mai îndreptăţită persoană să spele trupul femeii decedate este o femeie aleasă de către ea, apoi mama, bunica și, în final, cele mai apropiate rude de sex feminin. Bărbații pot spăla corpul soțiilor lor și invers, deoarece este cunoscut faptul că Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de el!) a spălat corpul soției lui (Allah să fie mulțumit de ei!); și ʻAli ibn Abu Tālib a spălat corpul soției lui, Fatimah (Allah să fie mulțumit de ei!).
7. Rugăciunea de înmormântare (Salāt Al-Janāzah):
Aceasta începe cu Takbīr (rostirea expresiei Allahu Akbar) de patru ori. La pronunţarea primului „Allahu Akbar”, se caută adăpost la Allah, după care se rosteşte „Bismi Ellah” şi se recită după Sūrat Al-Fātiha. După aceasta, se pot recita anumite Sure scurte sau câteva versete, fapt confirmat de către Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulţumit de el; la al doilea „Allahu Akbar” se trimite salutul asupra Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!); la al treilea „Allahu Akbar” se fac suplicaţii pentru cel decedat; la al patrulea „Allahu Akbar” se aşteaptă un pic, apoi se salută prin: „As-salāmu aleikum”.
După cel de al treilea Takbīr, se recită ceea ce se spune în mod normal în orice rugăciune, după care I se poate cere lui Allah să îi ierte pe toţi musulmanii sau poate face orice suplicaţie pe care o ştie. Dintre acestea, amintim:
Allāhumma ighfir li hayyina wa mayyitina, wa shahidina wa ghaibina wa saghirina wa kabīrina wa thakarina wa unthana. Allāhumma man ahyaytahu minna fa-ahihi ’ala-l-Islami, wa man tawaffaytahu minna fatawaffahu ’ala-l-imāni. Allāhuma la tahrimna ajirahu wa la tudillana ba’adahu.
(O, Allah, iartă-i pe cei vii şi pe cei morţi, pe cei prezenţi şi pe cei absenţi, pe tinerii dintre noi şi pe bătrânii noştri, pe bărbaţii noştri şi pe femeile noastre! O, Allah, pentru cei pe care îi ţii în viaţă, fie ca viaţa lor să fie întru Islam, pentru cei pe care i-ai luat la Tine, fie ca moartea lor să fie întru credinţă! O, Allah, nu ne lipsi de răsplată şi nu ne abate de la Calea cea Dreaptă după el!)
Allāhumma ighfir lahu warhamahu, wa ‘āfihi wā‘fu ‘anhu, wa’akrim nuzulahu, wa wassa‘ mudkhalahu, wa aghssilhu bil-mā’i wath-thalji, wal-baradi, wanaqqihi min al-khatāya kama naqqaita ath-thāuba al-abyada min ad-danas, wa abdilhu dāran khairan min dārihi, wa ahlan khairan min ahlihi, wa zāwjan khairan min zawjihi, wa’adkhilhu al-jannata, wa a‘idh-hu min ‘adhābi il-qabr, wa min ‘adhābi an-nār, wa fsah lah fi kabrah wa nawar lah fih, alāhumma lā tahramna ajrahu wa la tuziluna bādah
(O, Allah, iartă-l, ai milă de el, ai iertare faţă de el şi înnobilează-i locul. Lărgeşte-i intrarea şi curăţă-l cu apă, zăpadă şi grindină şi curăţă-l de păcate aşa cum un veşmânt alb este curăţat de murdărie. Schimbă casa lui cu o casă mai bună şi familia lui cu o familie mai bună şi partenerul de viaţă cu unul mai bun. Primeşte-l în Grădină şi apără-l de chinurile mormântului şi de chinurile Focului şi lărgeşte-i mormântul şi luminează-i-l! O, Allah, nu ne priva de răsplata lui şi nu ne lăsa să fim necredincioşi!)
Apoi se pronunță al patrulea Takbīr și după aceea Taslīm.
Este recomandat să se ridice mâinile de fiecare dată când se spune „Allahu Akbar”. În cazul în care persoana decedată este femeie, se pronunţă aceeaşi suplicaţie. În cazul în care persoana decedată este un copil sau un făt, se spune următoarea rugă:
Allāhumma iji’alhu farta wa dhukhran liualideihi, wa shafīan mujaban. Allāhumma thaq-qil bihi mawazinahuma wa a’dhim bihi ujiurahuma wa-l-hiqhu bi-salih salaf al-mu’minin, wa ji'alhu fi kafalati Ibrāhīma aleihi as-salātu wa salām wa qihi bi-rahmatika ’adhaba-l-jahim
(O, Allah, fă-l să fie o răsplată şi o comoară pentru părinţii lui! O, Allah, prin el îngreunează talerele lor şi măreşte-le răsplata! Primeşte-l alături de dreptcredincioşi, pune-l sub protecţia lui Avraam şi protejează-l prin Mila Ta de chinurile Iadului!)
Poziţia imamului în timpul rugăciunii funerare:
Este Sunnah ca imamul să stea chiar lângă capul persoanei decedate dacă este bărbat și la jumătatea corpului, dacă persoana decedată este femeie. Dacă înmormântarea este una mixtă, adică vor fi înmormântaţi bărbaţi, femei şi copiii în acelaşi timp, trebuie procedat în felul următor:
• bărbații chiar în fața imamului;
• femeile în continuare, în direcția qiblah;
• copiii de sex masculin între bărbați și femei, mai mult spre bărbați, în timp ce copiii de sex feminin trebuie aşezate după femei, mai jos, în direcția qiblah (toate persoanele decedate vor fi aşezate în paralel cu cei care se roagă). Corpurile trebuie să fie dispuse astfel încât capul copilului de sex masculin să se afle lângă cel al unui bărbat, în timp ce mijlocul unei femei se află lângă capul unui bărbat. Capul unui copil de sex feminin se află lângă capul unei femei.
Cei care îl urmează pe imam în rugăciune trebuie să stea în spatele lui la fel ca și la celelalte rugăciuni. Este acceptabil ca cineva să stea în dreapta imamului dacă nu găsește niciun loc în spatele lui.
8. Modul în care este îngropată persoana decedată
Mormântul trebuie să fie adânc, acesta ajungând până la talia unei persoane. De asemenea, limita acestuia trebuie să se afle în direcţia qiblah. Apoi, persoana decedată este aşezată în mormânt pe parte dreaptă, se desface şnurul cu care este legată pânza (în care este înfăşurat cel decedat), iar această acţiune trebuie efectuată fără a descoperi persoana decedată. Faţa persoanei, fie că este bărbat sau femeie, va rămâne acoperită Apoi, peste persoana decedată se pun cărămizi, între acestea şi trupul celui decedat punându-se argilă, pentru a le fixa, apoi pământ. În cazul în care nu se găsesc cărămizi, se poate folosi în schimb lemn sau piatră. După ce pământul este adăugat peste persoana decedată, este mustahab să se rostească: „Bismi Ellahi wa ʻala sunnati Rasūl Allah (În Numele lui Allah şi în Tradiţia Profetului lui Allah)!” După aceea, se ridică mormântul la o înălţime de aproximativ o palmă, se aşează piatra funerară deasupra după care, dacă este posibil, mormântul se stropeşte cu apă.
      Celor care merg la înmormântare le este permis să facă duʻā’ pentru persoana decedată, deoarece Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!),după ce îl îngropa pe cel decedat, se aşeza pe mormântul acestuia şi spunea:
استغفروا لأخيكم ، واسألوا له التثبيت ، فإنه الآن يسأَل (صحيح سنن ابي داود)
„Cereţi iertare pentru fratele vostru şi faceţi suplicaţii pentru el, ca să fie puternic, deoarece el este întrebat (cu privire la faptele sale) acum.” (Abu Dawud)
9. Este permis pentru cei care nu au făcut suplicaţii pentru cel decedat la mormântul său să facă aceasta mai apoi, deoarece Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a făcut acest lucru. Însă, momentul în care se fac suplicaţiile nu trebuie să depăşească o lună de la înmormântare. Dacă perioada care a trecut de la înmormântare este mai mare de o lună, atunci nu se mai fac suplicaţii, urmând exemplul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care nu a făcut niciodată acest lucru.
10. Familiei celui decedat îi este interzis să prepare mâncare pentru oameni. Pregătirea mâncării pentru ei sau pentru musafiri este totuşi permisă, însă, este de preferat ca rudele şi vecinii să pregătească aceasta pentru ei, urmând ceea ce Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
‏ ‏ اصْنَعُوا لآلِ جَعْفَرٍ طَعَامًا فَقَدْ أَتَاهُمْ مَا يَشْغَلُهُمْ أَوْ أَمْرٌ يَشْغَلُهُمْ (صحيح سنن أبي داود)‏
„Pregătiţi mâncare pentru familia lui Jaf’ar, deoarece asupra lor a venit ceva care îi ţine ocupaţi.” (Abu Dawud)
Nu există un moment anume când poate fi adusă mâncare pentru familia celui decedat. De asemeni, este permis ca familia celui decedat să îşi invite rudele sau vecinii pentru a mânca din mâncarea primită.
11. Femeii nu îi este permis să îl jelească pe cel decedat mai mult de trei zile, cu excepţia cazului în care cel decedat a fost soţul ei. În acest caz, perioada de aşteptare şi de jale se prelungeşte timp de patru luni şi zece zile. Dacă ea este însărcinată în momentul morţii soţului, ea trebuie se află în perioada de aşteptare şi de jale până în momentul în care naşte, după cum a spus Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).
Pentru bărbat, nu este permis să jelească în niciun fel, indiferent cine este persoana decedată.
12. Bărbaţilor le este permis să viziteze mormintele din când în când, pentru a îşi reaminti de moarte şi de Viaţa de Apoi. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
زوروا القبور ، فإنها تذكركم الآخرة (مسلم)
„Vizitaţi mormintele, pentru că ele vă amintesc de Viaţa de Apoi.” (Muslim) .
De asemenea, este recomandat să facă suplicaţii la morminte, deoarece Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a învăţat pe cei care vizitau mormintele să spună:
السلام عليكم أهلَ الدِّيارِ ، من المؤمنين والمسلمين . وإنا ، إن شاء الله ، لَلاحقون . أسأل اللهَ لنا ولكم العافيةَ (مسلم)
„As-salāmu ‘alaikum ahl ad-diyyari min al-mu’minina wa al-muslimin, wa inna in sha’a Allahu lalahiqun, as’alu Allaha lana ua lakum al-‘afiyyah (Pacea fie asupra voastră, o, voi, locuitori ai mormintelor, asupra credincioşilor şi asupra tuturor musulmanilor. Şi noi, cu Voia lui Allah, vă vom urma. Îi vom cere lui Allah bunăstare atât pentru noi, cât şi pentru voi.)” (Muslim)
Femeilor le este interzis să viziteze mormintele, deoarece Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a blestemat pe cele care fac astfel, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) temându-se de firea lor nerăbdătoare şi emotivă. Însă, la rugăciunea funerară, pot participa atât bărbaţii, cât şi femeile.

وصلى الله وسلم على نبينا محمد ، وآله وصحبه
Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului lui Allah şi asupra companionilor săi!

 
 Cuprins

PG.    Titlu    Nr.
2            Cuvânt înainte    1
3    Prima lecție    2
3    A  doua lecție    3
5    A treia lecție    4
  6    A patra lecție    5
10    A cincea lecție    6
10    A șasea lecție    7
11    A șaptea lecție    8
12    A opta lecție    9
13    A noua lecție    10
15    A zecea lecție    11
17    A unsprezecea lecție    12
18    A douăsprezecea lecție    13
19    A treisprezecea lecție    14
20    A paisprezecea lecție    15
21    A cincisprezecea lecție    16
22    A șaisprezecea lecție    17
23    A șaptesprezecea lecție    18
24    A optsprezecea lecție    19