Adăpostul credinciosului
حصن المؤمن باللغة الرومانية
Dr. ‘Abd Ar-Rahman bin ‘Abd Al-Karim Ash-Sheha
د. عبد الرحمن بن عبد الكريم الشيحة
Traducere:
European Islamic Research Center (EIRC)
المركز الأوروبي للدراسات الإسلامية
& Alina Luminița Crăciun
Revizuire:
Oana-Alexandra Nica
WWW.ISLAMLAND.COM
În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),
Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)
Introducere
Toată slava și mulțumirile I se cuvin doar lui Allah Preaînaltul, doar pe El Îl adorăm și doar la El cerem ajutor și sprijin, căutând Iertarea Sa. Căutăm adăpost la Allah de răul din propriile suflete și de răul din acțiunile noastre! Pe cel pe care Allah îl călăuzește pe Calea cea Dreaptă nimeni nu îl poate devia şi nimeni în afară de El nu îl poate călăuzi. Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Care nu are niciun partener, şi mărturisesc că Mohammed este Robul şi Mesagerul Său. Pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului nostru, Mohammed, asupra familiei și a companionilor săi până în Ziua Învierii!
Una dintre binecuvântările pe care Allah Cel Atotputernic le-a revărsat asupra noastră, a musulmanilor, este aceea că El a prescris fapte și acte de adorare prin care să ne putem apropia de El, Preaînaltul, în orice situație și moment. Printre aceste acte de adorare se numără pomenirea lui Allah și suplicaţiile, care sunt unele dintre cele mai bune forme de adorare.
Meritele pomenirilor și ale suplicațiilor au fost descrise în multe versete și ahadith autentice, fiind puternic recomandate, iar printre acestea se numără următoarele:
Allah Cel Atotputernic spune:
„Şi slăviți-L pe El dimineaţa şi seara!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:42]
De asemenea, Allah Preaînaltul spune:
„Pomeniţi-Mă pe Mine şi o să-Mi aduc aminte de voi! Şi să-Mi fiţi recunoscători, să nu fiţi fără credinţă faţă de Mine!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:152]
În plus, Allah Preaînțeleptul spune:
„O, voi cei care credeţi, pomeniţi-L pe Allah mereu!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:41]
Mai mult decât atât, Allah Cel Atotputernic spune:
„(...) celor care-L pomenesc pe Allah mereu şi acelora (dintre femei) care-L pomenesc, Allah le-a pregătit iertare (pentru păcatele mici pe care le-au săvârşit) şi răsplată mare.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:35]
De asemenea, Allah Preaînaltul spune:
„(...) Pomeneşte-L pe Domnul tău des şi laudă-L pe El seara şi dimineaţa!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:41]
În plus, Allah Atoateștiutorul spune:
„Care Îl pomenesc pe Allah, stând (în picioare), șezând (jos) sau pe o parte (adică în toate situațiile) şi cugetă la facerea Cerurilor şi a Pământului, (zicând): «Domnul nostru, n-ai făcut acestea în deșert! Slavă Ţie! Apără-ne pe noi de chinul Focului!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:191]
Mai mult decât atât, Allah Cel Atotputernic spune:
„Şi dacă aţi împlinit rânduielile voastre, pomeniţi-L slăvindu-L (pe Allah), aşa cum îi pomeniţi pe părinţii voştri, ba chiar cu şi mai mare râvnă să-L pomeniţi (în perioada preislamică era obiceiul ca, la încheierea ritualului, pelerinii păgâni să se laude cu faptele de vitejie ale părinţilor şi strămoșilor lor; Allah a vrut să-i călăuzească pe Calea cea Dreaptă prin acest îndemn, prin pomenirea Lui şi a binefacerilor Lui, care sunt mai demne de a fi lăudate decât faptele strămoșilor lor) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:200]
De asemenea, Allah Preamăritul spune:
„O, voi, cei care credeţi! Nu lăsaţi ca averile voastre şi copiii voştri să vă abată de la dhikr Allah (pomenirea lui Allah şi adorarea Sa)! Şi cei care fac aceasta, atunci aceia sunt cei pierduţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 63:9]
Pe lângă toate acestea, Allah Preasfântul spune:
„Pomeneşte-L pe Domnul tău în sufletul tău (în acest verset se adresează Profetului Mohammed), cu umilinţă şi frică, fără a o rosti cu glas tare, atât dimineaţa cât şi seara, şi nu fi dintre cei nepăsători (cei care neglijează să-L pomenească pe Allah)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:205]
Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Exemplul celui care Îl pomenește pe Domnul său în comparație cu cel care nu Îl pomenește pe Domnul său este asemeni celui al unei ființe vii în comparație cu una moartă.” (Sahih Al-Bukhari)
De asemenea, Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Cel care stă într-o adunare în care nu este pomenit Numele lui Allah va primi regret din partea lui Allah (va fi judecat de către Allah Cel Atotputernic ca și cum ar fi comis un lucru care aduce regret și remușcări), cel care se culcă fără să pomenească Numele lui Allah va primi regret din partea lui Allah, iar cel care merge într-un loc în care nu este pomenit Numele lui Allah va primi regret din partea lui Allah.” (Al-Mundhiri, Sahih At-Targhib)
În plus, Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Niciun grup de oameni nu se reunește într-o adunare în care nu este pomenit Numele lui Allah Preaînaltul și nu sunt trimise binecuvântări asupra Profetului lor (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) fără ca acesta să fie un motiv de necaz pentru ei. Dacă El (Allah) doreşte, îi va pedepsi, iar dacă El doreşte, îi va ierta.” (Sahih At-Tirmidhi)
Pomenirea lui Allah și suplicațiile reprezintă adăpostul credinciosului:
Această viață lumească este un loc al neplăcerilor, al necazurilor, al suferinței și al trudei, deoarece ea nu este veșnică, după cum spune Domnul nostru Cel Atotputernic și Preaînalt:
„Cu adevărat, Noi l-am creat pe om spre trudă (adică el va înfrunta greutăţi în această viaţă lumească; termenul din limba arabă poate însemna, de asemenea, rectiliniaritate sau a sta drept, adică Noi l-am creat pe om într-o formă perfectă şi trup drept cu capul ridicat, nu asemeni animalelor, cu capul vertical față de corp).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 90:4]
Din moment ce omul este o creatură slabă, fiind incapabil să își aducă vreun beneficiu lui însuși sau altcuiva, ori să evite vreun rău care urmează să i se întâmple lui sau altcuiva, și având în mod permanent nevoi care trebuie îndeplinite de-a lungul vieții sale, el are nevoie de un refugiu în care să se adăpostească și să își expună nevoile. Astfel, lui i-au fost prescrise pomenirile, care reprezintă refugiul în care credinciosul își adăpostește propria persoană, familia și averea atunci când le rostește cu perseverență și asiduitate. În același mod, lui i-au fost prescrise suplicațiile, care reprezintă legătura dintre credincios și Creatorul său, prin care robul își expune nevoile în fața Creatorului său, implorând ajutorul Său în îndeplinirea dorințelor și nevoilor sale. Allah Preaînaltul descrie meritele suplicațiilor în mai multe versete coranice spunând:
„Şi Domnul vostru zice: «Chemaţi-Mă (adorați-Mă) şi Eu vă voi răspunde! Aceia care din prea multă trufie refuză să Mă adore vor intra în Gheena umiliţi.»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 40:60]
De asemenea, Allah Cel Atotputernic spune:
„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, (spune-le că) Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine. Poate că ei vor fi bine călăuziţi!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:186]
În această carte, vom discuta pe scurt despre diferitele tipuri de încercări și cauzele acestora, despre nenorociri, dificultăți și modalităţile prin care acestea pot fi evitate, remediate sau atenuate, în timp ce Îi cerem lui Allah Cel Atotputernic călăuzirea și succesul.
AUTORUL
Dr. ‘Abd Ar-Rahman bin ‘Abd Al-Karim Ash-Sheha
Încercările din perspectiva Shariʻei
Primul lucru care ne vine în minte este faptul că încercările aduc nefericire, apărând sub forma a ceea ce urâm, așa cum sunt calamitățile, bolile, dezastrele și altele asemenea, însă adevărul este că încercările pot apărea atât sub formă de lucruri rele, cât și sub formă de lucruri bune, după cum subliniază Domnul nostru spunând:
„Fiecare suflet trebuie să guste moartea. Noi vă încercăm cu răul şi cu binele (vă încercăm cu nenorocirile şi pentru a aduce mulțumiri la binefaceri), în chip de ispită, şi la Noi vă veţi întoarce (și veţi fi răsplătiți pentru faptele voastre).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:35]
Există două tipuri de încercări, care sunt următoarele:
1. încercarea răbdării prin lucruri rele, iar prin aceasta Allah Cel Atotputernic îl testează pe robul Său pentru a vedea dacă el este răbdător sau nu. El, Preaînaltul, spune în Nobilul Coran:
„Vă vom încerca cu puțină spaimă, foamete, lipsire de bunuri, de suflete şi de roade, dar binevesteşte celor răbdători, ~ Care, dacă s-a abătut asupra lor vreo nenorocire, spun: «Noi suntem ai lui Allah şi noi la El ne întoarcem». ~ Aceia sunt cei peste care se pogoară Binecuvântarea Domnului lor şi Îndurarea Lui şi aceia sunt cei călăuziţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:155-157]
2. încercarea recunoștinței prin lucruri bune, iar prin aceasta Allah Cel Atotputernic îl testează pe robul Său pentru a vedea dacă el este recunoscător sau nu. Allah Preaînaltul spune cu privire la Profetul Suleiman (Solomon – Pacea fie asupra sa!):
„A zis unul care avea ştiinţă de Carte (un învăţat sau un înger): «Eu ţi-l voi aduce înainte ca tu să clipești din ochi!» Şi când a văzut (Solomon tronul) stând dinaintea lui, a zis el: «Aceasta este prin Grația Domnului meu, ca să mă încerce dacă eu sunt recunoscător sau sunt nerecunoscător. Însă acela care este recunoscător este recunoscător pentru sine însuşi, cât despre acela care este nerecunoscător, Domnul meu este Ghani (Cel Bogat, Lipsit de orice nevoie), Karīm (Generos, Prea Îndurător, Nobil).»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 27:40]
Cititorul trebuie să înțeleagă faptul că încercările prin lucruri bune, care apar sub forma unor binecuvântări pe care Allah Preaînaltul le revarsă asupra robului Său (așa cum sunt bogăția, sănătatea, copiii etc.), nu reprezintă un semn al Iubirii și al Mulțumirii lui Allah Cel Atotputernic. El, Preaînaltul, spune cu privire la Qarūn (Core din Biblie):
„Qarūn (Qarūn este identificat cu Core din Biblie) a fost din neamul lui Moise, însă el s-a răzvrătit împotriva lor. Şi i-am dat Noi atâtea comori, încât numai cheile lui apăsau greu asupra unei cete de (bărbaţi) vânjoși. Şi când i-a zis lui neamul său: «Nu te semeți, fiindcă Allah nu-i iubeşte pe cei care se semețesc, ~ Ci caută cu ceea ce ţi-a dăruit Allah Casa cea veșnică (Paradisul)! Şi nu uita partea ta din această viaţă (acest verset îi invită pe dreptcredincioşi să ia din viaţă ceea ce este bun şi ceea ce îi înalţă, fără a manifesta o pietate exagerată)! Şi fă bine, aşa după cum şi Allah ţi-a făcut ţie bine! Şi nu umbla după stricăciune pe Pământ, fiindcă Allah nu-i iubeşte pe cei care fac stricăciune.» ~ A zis el: «Mie mi s-a dat ceea ce am numai pentru ştiinţa pe care eu o stăpânesc (priceperea de a face comerţ şi de a agonisi)!» Oare el nu știa că Allah a nimicit înainte de el dintre neamuri pe cine era mai puternic decât el şi adunase mai multe bunuri? Iar nelegiuiții nu sunt întrebaţi pentru păcatele lor (înainte de a fi nimiciți, pentru că Allah le ştie pe toate)! ~ Şi a ieşit el (Core) dinaintea neamului său cu toată podoaba sa. Cei care voiau viaţa lumească au zis atunci: «O, de-am avea şi noi asemenea cu ceea ce i s-a dat lui Qarūn! El este (un om) cu mare noroc!» ~ Însă aceia cărora le-a fost dăruită ştiinţa au zis: «Vai vouă! Răsplata lui Allah este mai bună (decât ceea ce doriți voi) pentru aceia care cred şi săvârșesc fapte bune!» Însă ea (răsplata) nu va fi primită decât de către cei statornici (care-şi stăpânesc lucrurile şi nu aleargă după bogățiile şi podoabele acestei lumi). ~ Noi am făcut ca pământul să-l înghită pe el şi casa lui şi nu a avut el nici o ceată care să-l sprijine împotriva lui Allah (pentru îndepărtarea pedepsei de la el) şi nu a fost el dintre cei în stare să se ajute pe ei înşişi. ~ Şi cei care doriseră ieri să fie în locul lui au zis în dimineaţa următoare: «Vai! Într-adevăr Allah mărește câștigul (dă din belșug) aceluia care voieşte El dintre robii Săi sau îl micșorează (îl reduce). Dacă Allah nu ar fi fost milostiv cu noi, ar fi (lăsat pământul) să ne înghită (aşa cum l-a înghițit pe el) şi pe noi. Vai! Într-adevăr necredincioşii nu izbândesc!» ~ Această Casă de Veci o facem Noi pentru aceia care nu voiesc fală pe Pământ, nici stricăciune. Iar sfârşitul (bun) este al acelora care au frică (de Allah).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 28:76-83]
Spre deosebire de Viața de Apoi, pe care Allah Cel Atotputernic le-o dăruiește numai celor pe care îi iubește, Domnul nostru le oferă această viață lumească atât celor pe care îi iubește, cât și celor pe care nu îi iubește. Sahl ibn Saʻd (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:
„Ne aflam în compania Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la Dhu’l-Hulayfah când am văzut cadavrul unei oi, ale cărei picioare erau ridicate. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Nu credeți că această oaie nu are nicio valoare pentru proprietarul ei?! (Jur) pe Cel în Mâinile Căruia se află sufletul meu că această lume este mai neînsemnată pentru Allah decât este această (oaie moartă) pentru stăpânul ei. Dacă această viață lumească ar fi avut chiar și valoarea unei aripi de țânțar pentru Allah, El nu le-ar fi acordat necredincioșilor nici măcar o picătură de apă din ea.»” (Sunan Ibn Majah, clasificat sahih de către Al-Albani în Sahih Al-Jamī‘)
De asemenea, încercările prin lucruri rele, care se pot manifesta prin pierderea de bunuri, persoane sau fructe, nu sunt un semn al urii și al antipatiei lui Allah Cel Atotputernic față de un rob, deoarece Domnul nostru spune cu privire la Profetul Ayyub (Iov – Pacea fie asupra sa!):
„Şi (adu-ţi aminte) de Iov, când l-a chemat el pe Domnul lui (ca să-l izbăvească de nenorocirea care l-a lovit): «M-a atins pe mine răul! Însă Tu eşti Cel mai Milostiv între milostivi!» ~ Şi Noi i-am răspuns şi am îndepărtat răul care-l lovise şi i-am dat lui înapoi familia lui, şi încă pe atât împreună cu ei, ca îndurare din partea Noastră şi ca amintire pentru adoratori. ~ Şi (adu-ţi aminte) de Ismail şi de Idris şi de Dhu-l-Kifl (identificat de unii exegeți ca fiind Profetul Ezechiel) - şi toţi erau răbdători. ~ Şi i-am făcut Noi să intre în îndurarea Noastră, căci ei au fost cu adevărat dintre cei evlavioși.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:83-86]
Mus’ab ibn Sa’d ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat de la tatăl său, care a spus:
„L-am întrebat (pe Profetul Mohammed – Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): «O, Mesager al lui Allah! Care dintre oameni sunt cei mai supuși încercărilor?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a răspuns: «Profeţii, apoi dreptcredincioşii, apoi cei mai buni şi cei care îi urmează în bunătate. Omul este încercat în funcţie de credinţa sa; dacă el este ferm în credinţa sa, atunci şi încercările sale sunt mai mari, iar dacă este slab în credinţă, încercările sale vor fi mai uşoare, și robul va continua să fie supus încercărilor până când va merge pe pământ liber de păcate.»” (Sahih Ibn Hibban)
ʻAbd Allah ibn Al-Mughafal (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Un om a trecut pe lângă o femeie cunoscută ca fiind o prostituată în zilele Jahiliyyei (perioada ignoranţei dinainte de venirea islamului) și a întins mâna pentru a se distra cu ea, însă ea a spus: «Oprește-te! Cu adevărat, Allah a luat politeismul și a adus islamul!» El a lăsat-o și a continuat să meargă, întorcându-se pentru a se uita la ea până când fața lui a lovit un zid. Apoi, el s-a dus la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și i-a povestit cele întâmplate, iar el i-a spus: «Ești un rob căruia Allah i-a dorit binele, deoarece atunci când Allah îi dorește binele robului Său grăbește pedeapsa pentru păcatul său, iar atunci când El îi dorește răul, amână pedeapsa pentru păcatul său până în Ziua Judecății.»” (Sahih Ibn Hibban)
De asemenea, Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Cel credincios și cea credincioasă vor continua să fie încercați în ceea ce privește sănătatea, bunurile și copiii lor până când Îl vor întâlni pe Allah (în Ziua Judecății) liberi de păcate.” (Sahih Ibn Hibban)
Câtă generozitate din partea acestui Domn, care a făcut din calamități și nenorociri niște modalități prin care înalță statutul, sporește răsplata și iartă păcatele și greșelile celor care dau dovadă de răbdare și speră la răsplata Sa fără a se indigna pentru ceea ce li se întâmplă! Ibn Al-Qayyim (Allah să aibă milă de el!) a spus:
„Atunci când un rob este atins de ceva ce urăște, au loc șase episoade:
În primul rând: episodul Unicității lui Allah. El trebuie să știe că Allah este Cel care l-a destinat, l-a decretat și l-a creat, iar ceea ce voiește Allah are loc și ceea ce nu voiește nu se întâmplă.
În al doilea rând: episodul dreptății. El trebuie să știe că Decretul lui Allah este executoriu și că Sentința Sa este dreaptă.
În al treilea rând: episodul milei. El trebuie să știe că Mila lui Allah în acest lucru pe care i l-a destinat precedă Mânia și Răzbunarea Sa.
În al patrulea rând: episodul înțelepciunii. El trebuie să știe că Înțelepciunea lui Allah a impus acest lucru, iar El nu l-a predestinat sau decretat în zadar.
În al cincilea rând: episodul laudei. El trebuie să știe că lauda perfectă I se cuvine lui Allah pentru acesta.
În al șaselea rând: episodul servituții. El trebuie să își recunoască supunerea totală, iar Poruncile și Decretele Stăpânului său se aplică asupra sa în calitate de proprietate și rob al Său. Allah îl supune Decretelor Sale predestinate la fel cum îl supune Decretelor Sale din această viață lumească, astfel încât El este obiectul acestor decrete.” (Al-Fawā’id, p.32)
Cauzele calamităților și ale încercărilor care apar ca urmare a Mâniei lui Allah
1. Comiterea de păcate și a actelor de neascultare
Domnul nostru Cel Atotputernic și Preaînalt spune:
„Nu vă loveşte nicio nenorocire, decât pentru ceea ce agonisesc mâinile voastre, însă El iartă multe.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 42:30]
ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„«Către sfârșitul acestei comunități, va avea loc un colaps, o transformare și Qadhf.» (ʻAishah a adăugat:) L-am întrebat: «O, Trimis al lui Allah, vom fi distruși chiar dacă se vor afla printre noi oameni dreptcredincioși?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Da, atunci când răul va fi larg răspândit.»” (Jamī‘ At-Tirmidhi)
Abu Musa (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„«Cu adevărat, Allah îi dă răgaz opresorului însă, atunci când îl apucă, nu îl mai lasă să scape.» Apoi, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a recitat: «Astfel este pedeapsa Domnului tău când El pedepsește cetățile, dacă ele sunt nelegiuite! Iar pedeapsa Lui este dureroasă şi aspră!» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 11:102]” (Sahih Al-Bukhari)
Aceste păcate și acte de neascultare comise de rob reprezintă una dintre cauzele formării unui înveliș negru (ran) deasupra inimilor. De asemenea, acestea îl îndepărtează de Domnul său Cel Atotputernic și Preaînalt și îl fac insensibil la chemare și la îndemnare. Allah Cel Atotputernic spune în acest sens:
„Ba nu! Cu adevărat, ceea ce ei obişnuiau să facă (dintre păcate şi fapte rele) le-a acoperit inimile (de la credinţa în Coran) cu ran (învelișul păcatelor şi al faptelor rele)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 83:14]
Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:
„Atunci când un credincios săvârşeşte un păcat, acesta va fi însemnat ca un punct negru în inima sa. Dacă acesta se căieşte, atunci punctul negru va fi şters din inima sa, iar aceasta va fi purificată; însă, dacă acesta persistă în păcatul său, atunci punctul se va mări până când va acoperi inima complet şi acesta este ar-ran pe care Allah l-a menţionat: «Ba nu! Cu adevărat, ceea ce ei obişnuiau să facă (dintre păcate şi fapte rele) le-a acoperit inimile (de la credinţa în Coran) cu ran (învelișul păcatelor şi al faptelor rele)!» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 83:14]” (Sunan Ibn Majah)
Cât de frumoase sunt următoarele cuvinte ale unui poet:
„Am văzut cum păcatele ucid inimile,
Obișnuința cu acestea poate duce la degradare.
Abandonarea păcatelor dă viață inimilor.
Cel mai bun lucru pentru sufletul tău este să nu îl asculți.”
2. Dragostea exagerată față de această viață lumească și urmarea dorințelor, neglijând pregătirea pentru Viața de Apoi
Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Celui care are drept scop obținerea Vieții de Apoi, Allah îi va pune bogăția în inimă, îi va organiza chestiunile și lucrurile lumești vor veni la el fie că vor, fie că nu, iar celui care are drept scop obținerea acestei vieți lumești, Allah va pune sărăcia în fața ochilor săi, îi va dezorganiza chestiunile și lucrurile lumești nu vor veni la el, cu excepția celor pe care Allah le-a decretat pentru el.” (Jamī‘ At-Tirmidhi)
3. Consumarea averii altora pe nedrept
Allah Cel Atotputernic spune în acest sens:
„Nu vă luați unii altora averile pe nedrept (...)” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 2:188]
Camăta și contribuția la răspândirea acesteia se numără printre cele mai rele forme de consumare a averii altora pe nedrept. Allah Preaînaltul spune
„O, voi, cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah şi lipsiţi-vă de restul de camătă (la care aveați dreptul înainte de islam) ce v-a mai rămas (la oameni), dacă sunteţi (cu adevărat) credincioşi! ~ Dacă nu o veţi face, vi se vestește război din partea lui Allah şi a Trimisului Său. Însă dacă vă veţi căi, veţi avea banii voştri (mai puţin camăta). Nu nedreptățiți (prin cererea a mai mult decât dețineați voi înainte) şi nu veţi fi nedreptățiți!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:278-279]
Astfel, camăta elimină binecuvântarea, deoarece Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Nimeni nu exagerează în ceea ce privește camăta (cu dorința de a își spori averea) fără să termine prin a avea puțin (fără a îi fi diminuată averea).” (Sunan Ibn Majah)
Cel care comite cămătărie va fi lipsit de Mila lui Allah Cel Atotputernic dacă nu se căiește. Jabir (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a blestemat pe cel care consumă camăta, pe cel care o plătește, pe cel care o înregistrează și pe cei doi martori (care asistă la înregistrarea ei) și a spus: «Toți sunt la fel!»” (Sahih Muslim)
4. Comiterea de păcate în public, căutând propagarea acestora și înfrumusețarea lor în ochii oamenilor
Allah Cel Atotputernic spune:
„Aceia care vor ca printre dreptcredincioşi să se răspândească ticăloșia vor avea parte de osândă dureroasă atât în această lume, cât şi în Lumea de Apoi. Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:19]
Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Toate păcatele adepților mei vor fi iertate cu excepţia celor comise de mujahirin (cei care comit un păcat în mod deschis sau care îşi dezvăluie păcatele în faţa oamenilor). Un exemplu al unei astfel de dezvăluiri este cel al unei persoane care comite un păcat în timpul nopţii şi care, în ciuda faptului că Allah îl ascunde de oameni, aceasta vine dimineaţa şi spune: «O, cutare şi cutare, ieri am făcut cutare şi cutare (faptă rea).» Ea spune aceasta deşi a petrecut toată noaptea ascuns de Domnul său (nimeni nu a știut de păcatul lui), revelând în dimineaţa următoare ceea ce Allah a ascuns.” (Sahih Al-Bukhari)
ʻAbd Allah ibn ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„O, muhajirun, ați putea fi testați cu cinci lucruri și caut adăpost la Allah să nu trăiți pentru a le vedea: imoralitatea nu va deveni atât de răspândită încât să fie cunoscută în mijlocul oamenilor fără ca (aceștia) să fie afectați de plăgi și infecții dureroase, care nu au fost cunoscute între predecesorii lor. Ei nu înșală la greutăți și măsură, fără să fie loviți de foamete, calamități grave și asuprirea conducătorilor lor. Aceștia nu vor reține din zakāh (caritatea anuală obligatorie) sau din averea lor, fără ca ploaia să fie reținută din cer, iar dacă nu ar fi fost animalele, nu ar fi plouat deloc. Ei nu își vor încălca legământul cu Allah și cu Mesagerul Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) fără ca Allah să le dea puterea inamicilor acestora să îi conducă și să le ia ceea ce dețin. În cazul în care conducătorii lor nu vor conduce conform Cărții lui Allah și nu vor căuta tot binele din ceea ce Allah a revelat, Allah îi va face să lupte unii împotriva altora.” (Al-Hakim, Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)
5. Abandonarea îndemnării la bine și a opririi răului
Îndemnarea la bine și oprirea de la rău reprezintă factorii de siguranță prin care comunitățile sunt prezervate și protejate. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Exemplul unei persoane care respectă legile și restricțiile lui Allah şi al unei persoane care le încalcă este asemenea celui a două grupuri de persoane care trag la sorți pentru locurile lor pe o navă. Un grup a primit puntea superioară, în timp ce celălalt grup a primit puntea inferioară. De fiecare dată când grupul de jos avea nevoie de apă, trebuia să treacă printre oamenii din partea de sus a navei, fapt pentru care au spus: «Lăsați-ne să facem o gaură în partea noastră de navă, pentru a nu vă mai deranja.» Dacă persoanele din partea superioară ar fi aprobat planul lor, atunci toţi oamenii de pe navă ar fi fost pierduţi, iar dacă ei l-ar fi interzis, atunci toţi ar fi fost în siguranță.” (Sahih Al-Bukhari)
Abu Bakr As-Siddīq (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„O, oameni! Citiți următorul verset și puneți-l în locul său: «O, voi cei care credeţi! Fiţi cu grijă faţă de sufletele voastre (după ce aţi interzis răul şi aţi poruncit binele, voi nu mai sunteţi răspunzători decât pentru voi înșivă) şi nu vă vor dăuna cei rătăciți, dacă sunteţi pe Calea cea Dreaptă! (...)» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:105]. L-am auzit pe Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând: «Dacă oamenii îl văd pe asupritor în timp ce comite nedreptăți împotriva altora și nu îl opresc, Pedeapsa lui Allah va cădea în curând peste ei toți.», iar într-o altă versiune: «Dacă oamenii îl văd pe asupritor în timp ce comite nedreptăți împotriva altora și nu îl opresc în ciuda faptului că ar putea face aceasta, Pedeapsa lui Allah va cădea în curând peste ei toți.»” (Sunan Abu Dawud)
6. Dragostea față de cei nedrepți, alierea cu ei și străduința pentru a îi ajuta să devină puternici
ʻAbd Allah ibn Mas’ud (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„«Unul dintre primele defecte (în ceea ce privește religia) ale fiilor lui Israel a fost acela că, atunci când un om întâlnea un altul îi spunea: «Ai teamă de Allah și abține-te de la ceea ce faci, deoarece nu este permis!», iar când îl întâlnea în ziua următoare, în ciuda faptului că nu vedea nicio schimbare în el, acest lucru nu îl împiedica să mănânce, să bea sau să stea cu el. Atunci când au făcut aceasta, Allah a amestecat inimile lor.» Apoi, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a recitat: «Blestemaţi au fost aceia dintre fiii lui Israel care nu au crezut, prin ce au spus David şi Isus, fiul Mariei, şi asta pentru că s-au răzvrătit şi au încălcat poruncile, ~ Nu s-au oprit unii pe alţii de la fărădelegile pe care le-au săvârşit. - Şi ce fapte rele au săvârşit! - ~ (Şi pentru că) îi vezi pe mulţi dintre ei (oamenii Cărții - evreii și creștinii) făcând alianță cu cei care nu cred! Vai de cele pe care sufletele lor le trimit înainte (vai de păcatele pe care omul le trimite înaintea lui, pentru Viaţa de Apoi, încă acum când el se află în această lume)! Allah se mânie pe ei şi în chinuri vor rămâne ei veşnic! ~ Dacă ar crede în Allah (este vorba de evrei), în Profet (este vorba de Moise) şi în ceea ce i s-a trimis lui (Tora), nu şi i-ar face aliați. Însă mulţi dintre ei sunt nelegiuiţi!» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:78-81] După aceea, (Profetul – Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «În niciun caz! Jur pe Allah că trebuie să îndemnați la bine, să opriți de la rău și să îl împiedicați pe opresor (de la a comite nedreptăți), determinându-l să revină la dreptate și să se mențină pe drumul acesteia.»” (Sunan Abu Dawud)
7. Batjocorirea credincioșilor și ostilitatea față de ei, mai ales față de aliații lui Allah Cel Atotputernic
Allah Preaînaltul spune:
„Allah îi apără pe cei care cred. Allah nu-i iubeşte pe cei haini (care Îl hainesc pe Allah) şi necredincioşi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 22:38]
Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Allah spune: «Voi declara război împotriva oricui arată ostilitate față de adoratorul Meu dreptcredincios (...)»” (Sahih Al-Bukhari)
Trebuie menționat faptul că batjocorirea credincioșilor poate conduce la batjocorirea religiei, iar acest comportament îl scoate pe om în afara religiei – Allah să ne ferească! – . Allah Cel Atotputernic spune:
„Iar dacă-i întrebi, atunci zic ei: «Noi vorbeam întreolaltă şi glumeam!» Spune (o, Mohammed): «Voi luaţi în derâdere pe Allah şi Semnele Sale şi pe Trimisul Lui?!» ~ Nu vă dezvinovățiți (cu scuze mincinoase). Voi v-aţi făcut necredincioşi după ce aţi fost credincioşi. Iar dacă Noi iertăm o parte dintre voi (pentru că ei s-au căit), osândim o (altă parte), pentru că ei sunt nelegiuiţi!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:65-66]
8. Bucuria pentru necazul altora, disprețuirea și batjocorirea lor
Allah Cel Atotputernic și Preaînalt spune:
„Pe aceia care îi ponegresc pe dreptcredincioşii, care de bunăvoie fac milostenii, dar nu află (pentru a oferi) decât (rodul) trudei lor, şi îi iau în derâdere pe ei (pe aceia care nu dau decât puțină milostenie, pe măsura puterilor lor), pe aceia îi va lua şi Allah în derâdere (umilindu-i) şi ei vor avea parte de osândă dureroasă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran 9:79]
9. Abuzarea robilor lui Allah prin înșelăciune și trădare
Aceasta este viclenia despre care Allah Cel Atotputernic spune:
„Semeţindu-se pe Pământ şi prin viclenia celui șiret. Însă viclenia perfidă nu cuprinde decât neamul ei (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 35:43]
10. A se bucura de binecuvântările evidente și cele ascunse de la Allah fără a arăta recunoștință pentru ele sau atribuindu-le altcuiva în afară de Allah
Allah Cel Atotputernic spune cu privire la Qarūn:
„Qarūn (Qarūn este identificat cu Core din Biblie) a fost din neamul lui Moise, însă el s-a răzvrătit împotriva lor. Şi i-am dat Noi atâtea comori, încât numai cheile lui apăsau greu asupra unei cete de (bărbaţi) vânjoși. Şi când i-a zis lui neamul său: «Nu te semeți, fiindcă Allah nu-i iubeşte pe cei care se semețesc, ~ Ci caută cu ceea ce ţi-a dăruit Allah Casa cea veșnică (Paradisul)! Şi nu uita partea ta din această viaţă (acest verset îi invită pe drept-credincioşi să ia din viaţă ceea ce este bun şi ceea ce îi înalţă, fără a manifesta o pietate exagerată)! Şi fă bine, aşa după cum şi Allah ţi-a făcut ţie bine! Şi nu umbla după stricăciune pe Pământ, fiindcă Allah nu-i iubeşte pe cei care fac stricăciune.» ~ A zis el: «Mie mi s-a dat ceea ce am numai pentru ştiinţa pe care eu o stăpânesc (priceperea de a face comerţ şi de a agonisi)!» Oare el nu știa că Allah a nimicit înainte de el dintre neamuri pe cine era mai puternic decât el şi adunase mai multe bunuri? Iar nelegiuiții nu sunt întrebaţi pentru păcatele lor (înainte de a fi nimiciți, pentru că Allah le ştie pe toate)! ~ Şi a ieşit el (Core) dinaintea neamului său cu toată podoaba sa. Cei care voiau viaţa lumească au zis atunci: «O, de-am avea şi noi asemenea cu ceea ce i s-a dat lui Qarūn! El este (un om) cu mare noroc!» ~ Însă aceia cărora le-a fost dăruită ştiinţa au zis: «Vai vouă! Răsplata lui Allah este mai bună (decât ceea ce doriți voi) pentru aceia care cred şi săvârșesc fapte bune!» Însă ea (răsplata) nu va fi primită decât de către cei statornici (care-şi stăpânesc lucrurile şi nu aleargă după bogățiile şi podoabele acestei lumi). ~ Noi am făcut ca pământul să-l înghită pe el şi casa lui şi nu a avut el nici o ceată care să-l sprijine împotriva lui Allah (pentru îndepărtarea pedepsei de la el) şi nu a fost el dintre cei în stare să se ajute pe ei înşişi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 28:76-81]
„Allah Cel Atotputernic spune în Surat Ar-Rahmān:
«Așadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tăgăduiți?» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 55:13]
Atunci, pe care dintre binefacerile religioase sau lumești de la Allah le vei nega? Cel mai bun răspuns (la această întrebare) a fost cel al djinnilor, care au spus atunci când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a recitat acest verset - «Așadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tăgăduiți?» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 55:13] -: „O, Domnul nostru, noi nu negăm niciuna dintre binecuvântările Tale, și Ție Ți se cuvin toată slava și mulțumirile!” (Taysir Al-Karim Ar-Rahmān fi Tafsīr kalām al-Manan de Sheikh ‘Abd Ar-Rahmān As-Sādi – Allah să aibă milă de el!)
Mijloacele prin care pot fi prezervate binecuvântările de la Allah Cel Atotputernic
Trebuie să știi, o, rob al lui Allah, că Acela care ți-a acordat aceste binecuvântări cu generozitate ți le poate lua înapoi! Tu nu poți deveni cea mai nobilă și mai bună creație a lui Allah Cel Atotputernic decât prin evlavia și faptele tale bune. Allah Preaînaltul spune:
„O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o femeie şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoașteți. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este ‘Alīm (Atoatecunoscător, Omniscient), Khabīr (Atoatecunoscător al tuturor lucrurilor).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:13]
Allah Cel Atotputernic subliniază faptul că recunoștința față de El și lăudarea Sa pentru binecuvântările revărsate asupra noastră reprezintă mijlocul prin care pot fi prezervate aceste binecuvântări și poate fi evitată pierderea acestora. El, Preaînaltul, spune în acest sens:
„Şi când Domnul vostru a vestit: «Dacă veţi fi recunoscători (pentru binefacerile Mele), vă voi înmulți (binefacerile Mele), iar de veţi fi nerecunoscători (dacă nu veţi recunoaşte binefacerile Mele), Pedeapsa Mea va fi aspră!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 14:7]
Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Allah nu revarsă o binecuvântare asupra robului Său care spune «Al-hamdu Lillah (Toată slava și mulțumirile I se cuvin lui Allah!)» fără să fie mai bună (lauda sa) decât ceea ce a primit (binecuvântarea).” (Ibn Majah)
► Una dintre modalitățile prin care poate fi arătată recunoștința față de Allah Cel Atotputernic pentru binecuvântarea averii este aceea de a îți îndeplini obligațiile față de cei săraci și nevoiași pe care El, Preaînaltul, le-a impus. Allah Cel Atotputernic spune:
„Şi în averea lor se află un drept pentru cerșetor şi pentru cel nevoiaș.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 51:19]
Trebuie să știi că există o mulțime de alte drepturi care trebuie să fie îndeplinite din avere în afară de zakāt (caritatea anuală obligatorie). Astfel, trebuie să îi hrănim pe cei flămânzi, să îi îmbrăcăm pe cei dezbrăcați, să îi îngrijim pe cei bolnavi, să îi mângâiem pe cei afectați de un necaz și să îi ajutăm pe cei îndatorați să își plătească datoriile. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Cel mai iubit dintre oameni de Allah este cel care le aduce cele mai multe beneficii celorlalți. Cele mai iubite fapte de Allah sunt cele care aduc bucurie altui musulman, îi rezolvă o problemă, îi plătesc o datorie sau îi potolesc foamea. A merge cu un musulman pentru a-l ajuta la nevoile sale îmi este mai drag decât izolarea pentru adorare în această moschee (din Medina) timp de o lună. Oricui se abţine la mânie, Allah îi va ascunde defectele. Oricui se abține atunci când se poate răzbuna, Allah îi va umple inima cu satisfacție în Ziua Judecăţii. Oricui îl însoțește pe fratele lui musulman care are o problemă până când acesta o rezolvă, Allah îi va face picioarele ferme în Ziua în care picioarele oamenilor vor tremura și, cu adevărat, comportamentul urât strică faptele bune așa cum oțetul strică mierea.” (At-Tabarani și Ibn Abu Dunya, clasificat sahih de către Al-Albani în Sahih Al-Jamī‘)
Allah Preaînaltul specifică răsplata celui care îndeplinește nevoile celor săraci și nevoiași având drept scop doar atingerea Mulțumirii Sale spunând:
„Şi ei dau hrană, în ciuda (nevoii şi) dragostei lor pentru ea (sau: «de dragul Lui») celor sărmani, orfanilor şi captivilor (de război), ~ (Spunând:) «Noi vă hrănim pe voi doar de dragul lui Allah. Nu vrem nici răsplată şi nici mulțumiri de la voi! ~ Cu adevărat, noi ne temem de o Zi severă şi chinuitoare de la Domnul nostru (în timpul căreia feţele vor fi negre şi încruntate din cauza lucrurilor teribile pe care ei le vor vedea)!» ~ Aşadar, Allah i-a salvat pe ei de răul acelei Zile şi le-a dat lor strălucirea frumuseții (pe feţele lor) şi bucurie (în inimile lor) ~ Şi El i-a răsplătit pentru ceea ce au îndurat răbdători (I s-au supus lui Allah în timpul vieţii lor lumeşti) cu Paradisul şi mătase (veşminte din mătase).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 76:8-12]
► Recunoștința față de Allah Cel Atotputernic pentru binecuvântarea creării noastre în mod perfect, fără niciun defect, și a sănătății noastre impune folosirea acestei sănătăți numai în supunerea față de El, Preaînaltul. Astfel, trebuie să ne prezervăm vederea evitând să privim la ceea ce este interzis, să ne prezervăm auzul evitând să ascultăm la ceea ce este interzis și să ne prezervăm limba de calomnii, bârfe, minciuni și cuvinte obscene. În același fel, picioarele nu trebuie să fie folosite pentru a merge către ceea ce este interzis, iar ele nu trebuie să fie oprite de la a merge către faptele bune. De asemenea, mâinile nu trebuie să fie folosite în ceea ce Allah Cel Atotputernic a interzis, iar ele nu trebuie să fie oprite de la a face bine. Allah Preaînaltul spune:
„Şi nu urma (lucrul despre) care nu ai cunoștință (prin auz, văz sau rațiune; nu urma lucrurile de a căror precizie şi justețe nu eşti sigur)! Auzul şi văzul şi inima, pentru toate acestea vei fi întrebat (vei răspunde pentru ceea ce li se atribuie lor în Ziua Învierii)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:36]
Musulmanul nu trebuie să îl ajute pe asupritor să asuprească sau pe păcătos să comită păcate, ci trebuie să respecte instrucțiunile Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care a spus:
„«Ajută-l pe fratele tău, fie el asupritor sau asuprit.» Un om a întrebat: «O, Mesager al lui Allah, eu o să-l ajut dacă este asuprit, dar dacă este un asupritor, cum ar trebui să-l ajut?» Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: «Împiedicându-l să asuprească (pe alții), pentru că acesta este modul prin care îl ajuți.»” (Sahih Al-Bukhari)
Înțelepciunea, perspicacitatea sau inteligența pe care Allah Cel Atotputernic ni le-a acordat nu trebuie să fie folosite pentru a susține minciuna sau a lupta împotriva adevărului, ci musulmanul trebuie să le folosească pentru a face lucruri care îi pot aduce beneficii lui și societății atât în această viață, cât și în Viața de Apoi. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Picioarele unui rob nu se vor mișca în Ziua Judecății până când acesta nu va fi întrebat cu privire la durata vieții sale și modul în care a petrecut-o, la cunoașterea sa şi felul în care s-a folosit de ea, la averea sa şi felul în care a obținut-o şi a cheltuit-o şi la trupul său și modul în care l-a folosit.” (Jamī‘ At-Tirmidhi)
Musulmanul trebuie să își protejeze părțile intime de ceea ce Allah Preaînaltul a interzis, iar el trebuie să își satisfacă dorințele numai în modul permis de către El, Preaînțeleptul, adică în cadrul căsătoriei. Allah Cel Atotputernic spune:
„Şi aceia care nu cheamă un alt dumnezeu împreună cu Allah (nu-I fac lui Allah niciun asociat) şi nu ucid sufletul pe care l-a oprit Allah, decât pe drept, şi aceia care nu preacurvesc - căci acela care face aceasta va afla pedeapsa (cei care săvârșesc aceste lucruri urâte vor avea parte în Viaţa de Apoi de pedeapsă pentru ele).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 25:68]
El trebuie să fie recunoscător pentru binecuvântările pe care Allah Cel Atotputernic i le-a acordat și să nu i le atribuie altcuiva, deoarece consecințele unei astfel de nelegiuiri sunt nefericirea, pierderea și eșecul atât în această viață, cât și în Viața de Apoi. Allah Cel Atotputernic spune în acest sens:
„A intrat în grădina lui, păcătuind faţă de sine însuşi (prin necredinţa sa) şi a zis: «Nu cred că aceasta va pieri vreodată (socotindu-se şi pe sine veşnic) ~ Şi nu cred că Ceasul va veni (nu cred în Ziua Învierii şi a Judecăţii şi Răsplății). Iar de voi fi adus la Domnul meu, voi găsi (loc) şi mai bun decât ea (decât această grădină), în schimb!» ~ Şi i-a zis semenul său (blamându-l pentru necredinţa lui), stând de vorbă cu el: «Oare nu crezi tu în Acela care te-a creat pe tine din țărână, apoi dintr-o picătură şi la urmă ţi-a dat ţie chip de bărbat (care a făcut din pământ plantele, iar din ele a făcut hrana, din care se formează lichidul seminal)? ~ În ce mă priveşte, Allah este Domnul meu şi nu-I fac Domnului meu pe nimeni asociat. ~ Când ai intrat în grădina ta ar fi trebuit să spui: „Ce voieşte Allah (se împlinește) (ca recunoaștere a faptului că tot ceea ce este bun în ea se datorează Voinţei şi Grației lui Allah)! Nu este putere decât numai la Allah (recunoaștere a faptului că tot ceea ce ai realizat s-a făcut cu ajutorul lui Allah)!” Iar dacă mă vezi pe mine cu mai puțină avere şi cu mai puțini copii decât tine, ~ S-ar putea întâmpla ca Domnul meu să-mi dea ceva mai bun decât grădina ta şi să trimită asupra ei nenorocire din Cer, încât să devină un pământ lunecos (nisip sau pământ arid pe care alunecă piciorul), ~ Ori apa ei să se ducă aşa de adânc, încât n-o s-o mai poţi scoate (să nu mai ajungi la ea săpând sau în alt fel).» ~ Şi roadele lui au fost înconjurate (de Mânia lui Allah) (distruse, încât n-a mai rămas nimic din ele), iar el a rămas frângându-şi mâinile (metaforă pentru regret şi mâhnire) pentru ceea ce cheltuise pentru ea şi (via) era distrusă cu totul pe proptelele ei. Şi atunci a zis el: «Ce bine ar fi fost dacă eu nu-I făceam Domnului meu nici un asociat!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 18:35-42]
Astfel, recunoștința robului față de Domnul său și faptul că el Îl laudă pentru binecuvântările Sale nu sunt decât spre beneficiul său, deoarece Allah Cel Atotputernic spune:
„(...) acela care este recunoscător este recunoscător pentru sine însuşi, cât despre acela care este nerecunoscător, Domnul meu este Ghani (Cel Bogat, Lipsit de orice nevoie), Karīm (Generos, Prea Îndurător, Nobil).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 27:40]
► Una dintre modalitățile prin care poate fi arătată recunoștința față de Allah Cel Atotputernic pentru binecuvântarea islamului – care este cea mai bună și mai onorabilă binecuvântare – este aceea de a îndeplini drepturile acestei binecuvântări prin următoarele:
1. evlavia și conștiința de Allah Cel Atotputernic și conștientizarea constantă a faptului că El ne observă atât atunci când ne aflăm în privat, cât și în public, precum și în momentele de ușurință sau dificultate. Acesta este gradul credinței perfecte (al-ihsān), pe care Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a descris-o după cum urmează:
„Aceasta înseamnă să Îl adori pe Allah ca şi cum L-ai vedea, deoarece, chiar dacă tu nu Îl poţi vedea, El te vede.” (Sahih Al-Bukhari)
Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Într-o zi, mă aflam în spatele Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și el mi-a spus: «O, tinere, te voi învăța câteva cuvinte (sfaturi)!» I-am spus: «Desigur!» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «Păstrează Poruncile lui Allah și Allah te va proteja. Păstrează Poruncile lui Allah si Îl vei găsi în fața ta (va fi cu tine în orice situație). Dacă ceri ceva, atunci cere de la Allah, iar dacă vei căuta ajutor, atunci caută ajutor la Allah. Calemurile au fost ridicate, iar sulurile s-au uscat. Dacă întreaga comunitate s-ar aduna ca să îți facă un bine, nu va putea să-l facă decât dacă Allah l-a prescris deja pentru tine. De asemenea, dacă întreaga comunitate s-ar aduna ca să îți facă un rău, acesta nu te va atinge, cu excepția a ceea ce Allah a prescris deja împotriva ta. Să știi că, în răbdarea de care dai dovadă în fața a ceea ce urăști se află un mare bine, că răbdarea este însoțită de victorie, anxietatea este însoțită de eliberare și dificultatea este însoțită de ușurare.»” (Musnad Ahmad)
2. abandonarea păcatelor, îndepărtându-te de lucrurile interzise. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Atunci când vă interzic să faceți un lucru, evitați-l, iar atunci când vă poruncesc să faceți un lucru, faceți-l atât cât puteți, pentru că oamenii dinaintea voastră au fost distruși din cauza întrebărilor lor frecvente și a dezacordului cu Profeții lor.” (Sahih Muslim)
3. îndeplinirea tuturor obligațiilor prescrise de către Allah Cel Atotputernic. Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus într-un hadith Qudsi:
„(Allah spune:) Cel mai iubit lucru cu care robul Meu se apropie de Mine sunt îndatoririle religioase pe care i le-am impus lui (...)” (Sahih Al-Bukhari)
Dintre acestea, trebuie menționată îndeplinirea în moschee a rugăciunilor rituale obligatorii, care reprezintă coloana vertebrală a religiei, cu excepția cazului în care există o scuză validă pentru a nu face aceasta, deoarece rugăciunea este primul lucru despre care va fi întrebat robul lui Allah în Ziua Judecății, iar dacă ea va fi acceptată, toate faptele lui vor fi acceptate, însă dacă aceasta nu va fi acceptată, atunci niciuna dintre faptele sale nu va fi acceptată. Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Primul lucru despre care robul lui Allah va fi întrebat în Ziua Judecății va fi rugăciunea. Dacă ea va fi acceptată, toate faptele lui vor fi acceptate, dar dacă nu va fi acceptată, atunci niciuna dintre faptele sale nu va fi acceptată.” (Sunan An-Nasa’i)
4. pomenirea frecventă a lui Allah Cel Atotputernic. ʻAbd Allah ibn Busr (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:
„Un beduin i-a cerut Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): «Cu adevărat, preceptele islamului sunt numeroase pentru mine. Așadar, învață-mă ceva de care să mă pot agăța!», iar el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Limba ta să nu înceteze (vreodată) să fie umezită de pomenirea lui Allah.»” (Al-Hakim, Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)
5. îndeplinirea actelor de adorare voluntare,
■ în special Sunan Ar-Rawātib – două rak‘āt (unități de rugăciune) înainte de rugăciunea Fajr, patru rak‘āt înainte de rugăciunea Dhuhr și două după, două rak‘āt după rugăciunea Maghrib și două rak‘āt după rugăciunea Isha – pentru a obține meritele și răsplățile mărețe pe care le aduc acestea. Umm Habibah bint Sufian (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Cel care se roagă douăsprezece rak‘āt pe zi (efectuând rugăciuni voluntare) va avea o casă construită pentru el în Paradis. Cele douăsprezece rak‘āt sunt: patru rak‘āt înainte de rugăciunea Dhuhr şi două după, două rak‘āt după rugăciunea Maghrib, două rak‘āt după rugăciunea Isha şi două rak‘āt înainte de rugăciunea Fajr.” (Sunan Ibn Majah și Jamī‘ At-Tirmidhi)
■ Salāt-ud-Duha. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus cu privire la meritul celui care o îndeplinește în mod regulat:
„Cu fiecare dimineaţă (care vine), (se impune ca) pentru fiecare os al vostru (să daţi) o caritate (sadāqah); şi fiecare «tasbih» (a spune Subhān Allah – Slavă lui Allah!) este un act de caritate; şi fiecare «tahmid» (a spune al-hamdu Lillah – Toată lauda și mulțumirile I se cuvin lui Allah!) este un act de caritate; şi fiecare «tahlil» (a spune lā ilāha illa Allah – Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah!) este un act de caritate; şi fiecare «takbīr» (a spune Allahu Akbar – Allah este Prea Măreţ!) este un act de caritate; şi a îndemna la ceea ce este bun este un act de caritate; şi a opri de la ceea ce este rău este un act de caritate; şi două rak‘āt (unităţi de rugăciune) pe care le efectuaţi înainte de prânz (rugăciunea Duha) vor fi suficiente.” (Sahih Muslim)
■ Salāt-ul-Witr. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) efectua această rugăciune în mod regulat chiar și atunci când se afla în călătorie, în ciuda oboselii și a dificultăților pe care le putea întâmpina. Trebuie să fie efectuată minim o raka’āh (unitate de rugăciune) în timpul acesteia. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Witr este un drept, iar cel care dorește poate efectua rugăciunea witr din cinci rakaʻāt, iar cel care dorește poate efectua rugăciunea witr din trei rakaʻāt, iar cel care dorește poate efectua rugăciunea witr dintr-o singură rakaʻāh.” (Sahih Ibn Hibban)
■ Postul voluntar, așa cum este postul în trei zile din fiecare lună a calendarului islamic (zilele albe, 13, 14 și 15 ale fiecărei luni), postul din zilele de luni şi joi sau postul din ziua de ʻArafah şi ziua de ʻĀshurah, precum și zilele de dinainte și de după acestea. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Celui care ţine post o zi de dragul lui Allah, (să știe că) Allah va îndepărta faţa sa de Foc la o distanţă de şaptezeci de ani.” (Sahih Muslim)
Cel mai bun post este cel al Profetului Dawūd (David – Pacea fie asupra sa!). ʻAbd Allah ʻAmr (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost informat că am jurat că voi ține post pe fiecare zi și mă voi ruga toată noaptea (pe fiecare noapte) de-a lungul întregii vieți (așa că a venit la mine și m-a întrebat dacă era adevărat), iar eu i-am răspuns: «Fie ca părinții mei să fie sacrificați pentru tine! Așa am spus.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «Nu vei putea face aceasta! Ţine post timp de câteva zile şi întrerupe postul timp de câteva zile, roagă-te și, de asemenea, dormi noaptea. Este de ajuns să ții post timp de trei zile în fiecare lună, căci răsplata pentru faptele bune este multiplicată de zece ori, așadar, va fi ca și cum ai posti întreg anul.» Am spus: «Sunt capabil de mai mult decât atât.» Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «Ține post o zi și întrerupe postul două zile!» Am spus: «Sunt capabil de mai mult decât atât.» Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «Ține post o zi și întrerupi postul o zi, iar acesta a fost postul Profetului David, care este cel mai bun post.» Am spus: «Sunt capabil de mai mult decât atât.» Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «Nu există un post mai bun decât acesta.»” (Sahih Al-Bukhari)
Dacă prin îndeplinirea acestor acte de adorare voluntare robul dreptcredincios va putea câștiga iubirea lui Allah Cel Atotputernic pentru el, acest lucru îi va fi suficient. Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Allah spune: «Voi declara război împotriva oricui arată ostilitate față de adoratorul Meu dreptcredincios. Cel mai iubit lucru cu care robul Meu se apropie de Mine sunt îndatoririle religioase pe care i le-am impus, iar robul Meu continuă să se apropie de Mine prin ceea ce face nafl (actele voluntare) până când ajung să îl iubesc; și atunci când îl iubesc, Eu sunt auzul cu care aude, ochii cu care vede, mâna cu care lovește și piciorul cu care umblă. Dacă el cere (ceva) de la Mine, cu siguranță îi voi da, și dacă el caută adăpost la Mine, cu siguranță i-l voi acorda, iar Eu nu ezit să fac nimic așa cum ezit să iau sufletul celui credincios, deoarece el urăște moartea, iar Eu urăsc să îl rănesc.»” (Sahih Al-Bukhari)
6. străduința pentru a propaga religia lui Allah Cel Atotputernic și invitarea oamenilor la aceasta, fiecare în conformitate cu capacitatea sa, fie prin cuvânt sau faptă, fie cheltuind în acest sens, pentru a îl călăuzi pe cel nehotărât, a îl instrui pe cel ignorant și a îl corecta pe cel care greșește. Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus lui ʻAli (Allah să fie mulțumit de el!):
„(Jur) pe Allah că, dacă o singură persoană este călăuzită de Allah prin tine, aceasta va fi mai bine pentru tine decât o turmă întreagă de cămile roșii (cele mai apreciate de către arabi, considerate a fi cea mai minunată dintre toate averile din acele timpuri).” (Sahih Al-Bukhari)
Pomeniri care se spun după rugăciune
Trebuie să știi, dragul meu frate, că este importantă acordarea unei atenții deosebite pomenirilor prescrise după rugăciunile obligatorii, care au fost transmise de către Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Astfel, după fiecare rugăciune, se spune:
„«Astaghfir Allah» (Cer iertarea lui Allah), «Astaghfir Allah» (Cer iertarea lui Allah), «Astaghfir Allah» (Cer iertarea lui Allah, «Allāhumma innaka antas-Salām wa minkas-Salām Tabārakta ya Dhal-Jalāli wal-Ikrām» (O, Allah, Tu eşti Pacea, şi de la Tine vine Pacea, Slăvit eşti Tu, o, Posesor al Măreţiei şi al Generozităţii), «LĀ ILĀHA ILLA ALLAH, wahdahu la sharīka-llah lahul-mulku walahul-hamd, wa huwa ‘ala kulli shaiyin qadīr. Lā hawla wa la quwwata illa billah, LĀ ILĀHA ILLA ALLAH wala na’abudu illa iyyah, lahun-ni’matu walahul-fadl wa lahuth-athana’-ul-hasan, LĀ ILĀHA ILLA ALLAH mukhlisīna lahud-dīn wa lauw karih al-kafirūn, la mani’a lima a’atait, wala mu’tiya lima mana’at, wala yanfa’u thal-jaddi minkal-jad.» (Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, care nu are niciun partener, a Lui este Împărăţia şi Slava şi El este cu putere peste toate. Nu există forţă și nici putere decât la Allah. Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah şi nu adorăm pe nimeni în afară de Allah. Pentru El sunt toate favorurile, mulţumirea şi slava. Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah şi Lui Îi suntem sinceri în religie, chiar dacă necredincioşii detestă acest lucru. O, Allah, nimeni nu poate opri ceea ce Tu ai dăruit şi nimeni nu poate da ceea ce Tu ai oprit şi celui puternic nu îi este de niciun folos puterea împotriva Ta!), «Allāhumma a‘inni ‘ala dhikrika wa shukrika wa husni ‘ibādatik» (O, Allah, ajută-mă să Te pomenesc pe Tine, să-Ţi mulțumesc şi să Te ador în cel mai bun mod cu putinţă!).”, apoi se spune „Subhān Allah” (Slavă lui Allah!) de treizeci și trei de ori, după care se spune „Al-hamdu Lillah” (Toată Lauda și mulțumirile I se cuvin lui Allah!), apoi se spune „Allahu Akbar” (Allah este Prea Măreţ!) de treizeci și trei de ori, iar după aceea se spune pentru a completa o sută: „Lā ilāha illa Allahu wahdahu la sharīka lah, lahul-mulku wa lahul-hamd, wa huwa ’ala kulli shai’in qadīr.” (Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, care nu are niciun partener; a Lui este Împărăţia şi Slava şi El este cu putere peste toate). Apoi, se recită Ayat-ul Kursi („Allah! Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de El, Al-Hayy (Cel Veşnic Viu), Al-Qayyūm (Cel care se susţine pe Sine, Cel care susţine totul)! Nici aţipirea, nici somnul nu-L cuprind! Ale Lui sunt cele din Ceruri şi de pe Pământ! Cine este acela care ar putea mijloci la El fără de îngăduinţa Lui? El le ştie pe cele din faţa lor şi pe cele din urma lor (El le ştie pe cele din această lume şi pe cele din Lumea de Apoi). Şi ei nu pricep nimic din Știința Sa în afară de ceea ce El voieşte. Tronul Lui (acest verset se numeşte «versetul Tronului», după acest cuvânt kursī, care înseamnă «tron, jilț», dar pe care unii comentatori îl interpretează şi ca însemnând Ştiinţa lui Allah) se întinde peste Ceruri şi peste Pământ şi nu-I este grea păzirea lor (a Cerului şi a Pământului). El este Al-‘Aliyy (Preaînaltul, Preaslăvitul), Al-‘Ažīm (Preamăritul)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:255]), apoi Surat Al-Ikhlās („Spune (o, Mohammed): «El este Allah, (Al) Ahad (Unul și Unicul, Cel care nu are partener și în afară de care nu există altă divinitate demnă de adorare, Unicul în Sinele Său Divin, în Atributele și Acțiunile Sale. El este Indivizibil şi nu trei în unul, așa cum spun creștinii). ~ Allah-us-Samad (Cel care Îşi este Sieşi de ajuns, Cel care este Perfect în Slava şi Onoarea Sa, în Atributele Sale, în Cunoaşterea Sa, în Puterea Sa, Care nu are nevoie de nimic de la creaţiile Sale, dar de Care întreaga creaţie are nevoie, iar El nici nu mănâncă, nici nu bea şi nici nu moare)! ~ El nu dă naștere și nici nu este născut ~ Și nu este nimeni egal sau comparabil cu El.»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 112:1-4]), Surat Al-Falaq („Spune (o, Mohammed): «Caut adăpost la (Allah) Stăpânul revărsatului zorilor ~ Împotriva răului (care poate veni de la orice) de la ceea ce El a creat, ~ Şi împotriva răului (care poate sosi în timpul) nopţii, atunci când vine cu întunericul său adânc (şi acoperă totul), ~ Şi împotriva răului acelora (vrăjitoarele) care suflă în noduri, ~ Şi împotriva răului invidiosului când invidiază!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 113:1-5]) și Surat An-Nās („Spune (o, Mohammed): „Caut adăpost la (Allah) Domnul oamenilor, ~ Suveranul oamenilor, ~ Dumnezeul oamenilor, ~ Împotriva răului celui care șoptește (diavolul care șoptește şi insuflă răul în inimile oamenilor), care se retrage (de la șoptitul în inima cuiva după ce persoana şi-a amintit de Allah), ~ Care șoptește (răul) în piepturile (inimile) oamenilor, ~ (Șoptitor care poate fi) Dintre djinni sau oameni (multe persoane pot să le șoptească altor oameni, determinându-i să facă fapte rele şi să îi convingă).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 114:1-6]). După rugăciunile Fajr şi Maghrib, ar trebui să se repete recitarea acestora de 3 ori.
Dovada acestui lucru se află în hadith-ul autentic al lui Thauban (Allah s fie mulțumit de el!), care a relatat:
„Atunci când Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) își termina rugăciunea, el cerea iertare de la Allah de trei ori, iar apoi spunea: «Allāhumma innaka antas-Salām wa minkas-Salām Tabārakta ya Dhal-Jalāli wal-Ikrām» (O, Allah, Tu eşti Pacea, şi de la Tine vine Pacea, Slăvit eşti Tu, o, Posesor al Măreţiei şi al Generozităţii!).” (Sahih Muslim)
S-a relatat că ʻAbd Allah ibn az-Zubair (Allah să fie mulţumit de el!) spunea la sfârșitul fiecărei rugăciuni, după ce pronunța salutul:
„«Lā ilāha illa Allahu, wahdahu la sharīka-llah lahul-mulku walahul-hamd, wa huwa ‘ala kulli shaiyin qadīr. Lā hawla wa la quwwata illa billah, Lā ilāha illa Allahu wala na’abudu illa iyyah, lahun-ni’matu walahul-fadl wa lahuth-athana’-ul-hasan, Lā ilāha illa Allahu mukhlisīna lahud-dīn wa lauw karih al-kafirūn» (Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, care nu are niciun partener, a Lui este Împărăţia şi Slava şi El este cu putere peste toate. Nu există forţă, nici putere decât la Allah. Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah şi nu adorăm pe nimeni în afară de Allah. Pentru El sunt toate favorurile, mulţumirea şi slava. Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah şi Lui Îi suntem sinceri în religie, chiar dacă necredincioşii detestă acest lucru.) (Relatatorul a spus:) «El (Profetul Mohammed – Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să spună aceasta la sfârșitul fiecărei rugăciuni (obligatorii).»” (Sahih Muslim)
Al-Mughirah ibn Shu’bah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunea când își termina rugăciunea: «Lā ilāha illa Allahu, wahdahu la sharīka-llah lahul-mulku walahul-hamd, wa huwa ‘ala kulli shaiyin qadīr. Allāhumma la mani’a lima a’atait, wala mu’tiya lima mana’at, wala yanfa’u thal-jaddi minkal-jad.» (Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, care nu are niciun partener, a Lui este Împărăţia şi Slava şi El este cu putere peste toate. O, Allah, nimeni nu poate opri ceea ce Tu ai dăruit, şi nimeni nu poate da ceea ce Tu ai oprit şi celui puternic nu îi este de niciun folos puterea împotriva Ta!)” (Sahih Al-Bukhari)
Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Dacă cineva spune «Subhān Allah» (Slavă lui Allah!) de treizeci și trei de ori, «Al-hamdu Lillah» (Toată Lauda și mulțumirile I se cuvin lui Allah!), «Allahu Akbar» (Allah este Prea Măreţ!) de treizeci și trei de ori, iar apoi spune pentru a completa o sută: «Lā ilāha illa Allahu wahdahu la sharīka lah, lahul-mulku wa lahul-hamd, wa huwa ’ala kulli shai’in qadīr.» (Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, care nu are niciun partener; a Lui este Împărăţia şi Slava şi El este cu putere peste toate), păcatele lui vor fi iertate, chiar dacă acestea sunt (atât de numeroase) cât spuma mării.” (Sahih Muslim)
Abu Umamah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Pe cel care recită Ayat-ul-Kursi după fiecare dintre rugăciunile obligatorii nimic nu îl va împiedica să intre în Paradis cu excepţia morţii.” (Al-Baiyhaqi, Sunan Al-Kubrā)
ʻUqbah ibn ’Amir (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a cerut să recit Mu’awwidhatain (cele două capitole din Coran care încep cu „Qul A‘ūdhu” – „Spune, caut adăpost...”, adică Sūrat Al-Falaq [113] şi Sūrat An-Nās [114]) după fiecare rugăciune.” (Sahih Ibn Khuzaimah)
Mu’adh bin Jabal (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a luat de mână și i-a spus:
„«O Mu’adh! Jur pe Allah că te iubesc!» Mu’adh i-a răspuns: «Fie ca tatăl meu și mama mea să servească drept răscumpărare pentru tine! Jur pe Allah că și eu te iubesc!» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus atunci: «O Mu’adh, te sfătuiesc să nu încetezi niciodată să spui după fiecare rugăciune: „Allāhumma a‘inni ‘ala dhikrika wa shukrika wa husni ‘ibādatik” (O, Allah, ajută-mă să Te pomenesc pe Tine, să-Ţi mulțumesc şi să Te ador în cel mai bun mod cu putinţă!)»” (Sahih Ibn Hibban)
Cum pot fi evitate calamitățile și încercările și modul în care poate fi redus impactul acestora
Printre cele mai bune metode prin care pot fi evitate calamitățile și încercările se numără următoarele:
1. Credința sinceră în Destin şi Predestinare
Acesta este un factor esențial în reducerea impactului calamităților și al încercărilor asupra credinciosului, care îl protejează de multe boli ce rezultă din cauzele psihologice provocate de luptele interne ale organismului. Astfel, atunci când musulmanul crede cu tărie că lucrurile care i se întâmplă nu puteau fi evitate, iar cele care nu i se întâmplă nu puteau să se petreacă, el este mulțumit cu Hotărârea lui Allah Cel Atotputernic și cu ceea ce El i-a destinat. Allah Preaînaltul spune:
„Nicio nenorocire nu se îndreaptă pe Pământ şi nici în sufletele voastre fără ca ea să nu se afle într-o carte (Tablele păstrate), înainte ca Noi să o pricinuim. Acesta este un lucru uşor pentru Allah, ~ Pentru ca voi să nu fiţi triști pentru ceea ce aţi pierdut şi nici să nu vă prea bucuraţi pentru ceea ce El vă dăruieşte. Şi Allah nu-l iubeşte pe cel trufaș şi lăudăros.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 57:22-23]
Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Credinciosul puternic este mai bun şi mai iubit de Allah decât cel slab şi există bine în amândoi. Prețuiți ceea ce vă va aduce beneficii (în Viața de Apoi), căutați Ajutorul lui Allah și nu deznădăjduiți; iar dacă ceva neplăcut se întâmplă nu spuneți: «Dacă aș fi făcut așa și așa cutare sau cutare nu s-ar fi întâmplat.», ci, mai degrabă, spuneți: «Qaddaru Allahi ua mā şā’a fa‘ala» (Aceasta este Hotărârea lui Allah și El face ceea ce voiește!), întrucât, prin rostirea cuvântului «dacă» începe lucrarea lui Șeitan.” (Sahih Muslim)
De asemenea, musulmanul trebuie să fie mulţumit cu ceea ce Domnul lui a stabilit în beneficiul sau în detrimentul său, în caz de bogăție sau sărăcie, sănătate sau boală, dificultate sau ușurință. El nu trebuie să se numere printre cei care sunt mulțumiți numai atunci când se bucură de o situație materială bună, de sănătate și de o viață lipsită de dificultăți, fiind nemulțumiți atunci când sunt afectați de sărăcie, boală sau dificultăți. Allah Cel Atotputernic a descris acest tip de persoane în următorul verset coranic:
„Sunt unii dintre oameni care Îl adoră pe Allah pe o margine (după o altă interpretare: într-o manieră indecisă, șovăielnic): dacă au parte de bine, sunt ei netulburați, dar dacă au parte de o încercare, atunci îşi întorc ei faţa (revenind la necredinţă), pierzând şi această lume şi Viaţa de Apoi. Aceasta este pierderea învederată!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 22:11]
În momentul în care robul știe că totul se află în Mâinile lui Allah Cel Atotputernic, Cel care nu are niciun partener și care dispune toate chestiunile Împărăției și ale Creației Sale, decretând doar ceea ce este bun și benefic, precum și Cel care trimite binele și răul, boala și vindecarea, Cel care dă și Cel care reține, conștiința lui devine liniștită. Allah Cel Atotputernic spune:
„Şi dacă Allah te atinge cu un rău, (să ştii că) nu este cine să-l îndepărteze decât numai El! Iar dacă El îţi voieşte un bine, nu este nimeni care să poată respinge Harul Său. El îi atinge cu aceasta pe cei care voieşte El dintre robii Săi, iar El este Al-Ghafūr (Atoateiertătorul), Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 10:107]
De asemenea, în momentul în care robul știe și este convins de toate acestea, el se atașează cu putere de Allah Cel Atotputernic şi caută adăpost la El, temându-se de Pedeapsa Sa, sperând la Răsplata și Binecuvântările Sale, pe care caută să le obțină prin mijloacele permise. Allah Preaînaltul spune:
„(...) Şi oricui se teme de Allah (făcând ceea ce El i-a poruncit şi evitând ceea ce El a interzis), El îi va oferi o cale (o soluție) de ieşire (din orice greutate). ~ Şi-l va înzestra pe el (cu lucruri bune) de unde nici nu se aşteaptă. Şi aceluia care se încrede în Allah, El îi va fi de ajuns, căci, cu adevărat, Allah împlinește Țelul Său. Cu adevărat, Allah a stabilit o măsură pentru toate lucrurile.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 65:2-3]
Cu adevărat, robul este slab și nu știe ce anume îi va aduce binele. Astfel, în spatele unei calamități se poate ascunde un bine, iar în spatele unui lucru bun se poate ascunde un rău. Allah Cel Atotputernic spune:
„(...) Se poate (întâmpla) ca voi să urâți un lucru care este bun pentru voi şi să iubiţi un lucru care este rău pentru voi. Dar Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:216]
În acest caz, este importantă speranța în Răsplata lui Allah Cel Atotputernic pentru răbdarea în fața calamităților și a încercărilor pe care El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, le decretă pentru robul Său, fie că acestea au legătură cu sinele, familia sau bunurile lui. Allah Cel Atotputernic spune:
„Vă vom încerca cu puțină spaimă, foamete, lipsire de bunuri, de suflete şi de roade, dar binevesteşte celor răbdători, ~ Care, dacă s-a abătut asupra lor vreo nenorocire, spun: «Noi suntem ai lui Allah şi noi la El ne întoarcem». ~ Aceia sunt cei peste care se pogoară Binecuvântarea Domnului lor şi Îndurarea Lui şi aceia sunt cei călăuziţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:155-157]
Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Dacă robul (lui Allah) suferă un necaz și spune: «Inna lillahi wa inna ilaihi raji‘un, allāhumma ajurni fi musibati wa akhlif-li khairan minha illa ajaratu» (Îi aparținem lui Allah și la El ne vom întoarce; o, Allah, răsplătește-mă pentru orice necaz și dă-mi ceva mai bun decât acesta în schimb!), Allah îl va răsplăti pentru suferința lui și îi va da ceva mai bun în schimb.” (Sahih Muslim)
Ibn Al-Qayyim (Allah să aibă milă de el!) a spus cu privire la ruga din relatarea anterioară:
„Această expresie face parte dintre cele mai importante și utile tratamente atât pentru această viață, cât și pentru Viața de Apoi, deoarece conține două mari principii pe care, dacă o persoană le cunoaște și le înțelege, situația îi va fi ușurată:
– în primul rând, este vorba despre principiul conform căruia robul, familia și bogăția lui îi aparțin lui Allah Cel Atotputernic, iar El le-a pus în posesia robului doar sub formă de împrumut. Astfel, dacă El ia ceva (de la robul Său), va fi ca și cum un creditor își recuperează proprietatea împrumutată.
– în al doilea rând, destinația finală și locul de întoarcere al robului este la Allah, adevăratul său Stăpân. Astfel, el va părăsi în mod inevitabil această viață lumească pentru a merge la Domnul său singur, așa cum a fost creat pentru prima dată, fără familie, avere sau ajutoare, însă mai cu seamă doar cu faptele lui bune și rele. Dacă acesta este începutul și sfârșitul individului, cum ar putea să se bucure prea tare pentru ceva ce obține sau să dispere atunci când pierde ceva?! De asemenea, meditarea la începutul și sfârșitul lui este, fără îndoială, cel mai important remediu pentru acest rău.” (Zād-ul-Ma’ād fi Hadi Khair al-ʻibād, vol. 4, pp. 188-195, cu mici modificări)
2. Îndeplinirea rugăciunii
Allah Cel Atotputernic spune:
„O, voi, cei care credeți! Căutați ajutor întru răbdare şi rugăciune (as-salāh), căci Allah este cu cei răbdători!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:153]
Atunci când se afla într-o situație care îl preocupa, Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) căuta alinare în rugăciune. Astfel, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să spună:
„(...) O, Bilal, fă iqāmah (chemarea la rugăciune) și lasă-ne să fim mângâiați de aceasta!” (Sunan Abu Dawud)
3. Evitarea nemulțumirii și gândirea bună despre Allah Cel Atotputernic.
Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Allah Cel Atotputernic spune: «Eu sunt așa cum robul Meu crede despre Mine că sunt. Astfel, dacă el gândește bine despre Mine, acesta (binele) va fi pentru el, iar dacă gândește rău, acesta (răul) va fi pentru el.»” (Sahih Ibn Hibban)
Un poet a spus:
„Sunt atât de puternic influențat de către Allah încât
Privesc cu cea mai bună părere tot ceea ce Allah a creat.”
4. Pomenirea frecventă a lui Allah Cel Atotputernic
Aceasta îl consolează pe om în fața calamităților și îi întărește sufletul. Allah Cel Atotputernic spune în Nobilul Coran:
„«Pe cei ce cred (în Allah, în Trimisul Său şi în Cartea Lui) şi ale căror inimi sunt liniștite (și devin smerite) întru pomenirea lui Allah», căci prin pomenirea lui Allah se liniștesc inimile.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 13:28]
5. Multiplicarea invocărilor adresate lui Allah Cel Atotputernic
Allah Preaînaltul spune:
„Nu este El Cel care răspunde aceluia care este la nevoie, atunci când Îl cheamă, şi îndepărtează răul? (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 27:62]
De asemenea, Allah Cel Atotputernic spune:
„Și Domnul vostru zice: «Chemați-Mă și Eu vă voi răspunde! Aceia care din prea multă trufie refuză să Mă adore vor intra în Gheena umiliți.»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 40:60]
6. Cunoașterea faptului că după greu vine ușorul și după o dificultate vine ușurința
Allah Cel Atotputernic spune:
„Cu adevărat, împreună cu fiecare greutate vine şi ușurarea (de aceea, nu lăsa niciun fel de rău care vine din partea necredincioşilor să te oprească de la chemarea la credinţa în Allah şi în Religia Sa)! ~ Cu adevărat (din nou), împreună cu fiecare greutate vine şi ușurarea!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 94:5-6]
7. Conștientizarea faptului că această viață este nesemnificativă, fiind doar o umbră trecătoare
Astfel, această lume este doar un loc de trecere și nu un cămin veșnic, iar în cele din urmă nu va rămâne decât Faţa Domnului tău, Cel plin de Slavă şi de Cinste. Allah Cel Atotputernic spune:
„Să ştiţi că viaţa aceasta este doar o joacă, o glumă, o podoabă (aparență frumoasă), goană după laudă între voi şi după înmulțirea averilor şi a copiilor. (Aceasta) este asemenea unei ploi, a cărei vegetație îi încântă pe lucrătorii pământului, dar apoi ea se veștejește şi o vezi îngălbenită şi apoi se preschimbă în niște fărâme. Iar în Viaţa de Apoi se află chin aspru (pentru cei care nu I-au arătat supunere lui Allah) şi iertare de la Allah şi mulţumire (pentru aceia care I-au arătat lui Allah supunere). Şi nu este această viaţă decât o plăcere înșelătoare.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 57:20]
Sahl ibn Saʻd (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Ne aflam în compania Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la Dhu’l-Hulayfah când am văzut cadavrul unei oi, ale cărei picioare erau ridicate. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Nu credeți că această oaie nu are nicio valoare pentru proprietarul ei?! (Jur) pe Cel în Mâinile Căruia se află sufletul meu că această lume este mai neînsemnată pentru Allah decât este această (oaie moartă) pentru stăpânul ei. Dacă această viață lumească ar fi avut chiar și valoarea unei aripi de țânțar pentru Allah, El nu le-ar fi acordat necredincioșilor nici măcar o picătură de apă din ea.»” (Sunan Ibn Majah, clasificat sahih de către Al-Albani în Sahih Al-Jamī)
8. Convingerea că niciun om nu va părăsi această lume înainte să primească tot ceea ce Allah Preaînaltul a decretat în beneficiul sau în detrimentul său
Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Duhul Sfânt (îngerul Jibril – Pacea fie asupra sa!) mi-a insuflat că niciun suflet nu va părăsi această lume înainte de a își epuiza anii de viață și mijloacele de subzistență. Așadar, aveți teamă de Allah și fiți moderați în căutarea mijloacelor voastre de subzistență și întârzierea în a le câștiga să nu vă împingă să le căutați prin neascultarea față de Allah, deoarece nu veți obține ceea ce se află la Allah decât prin ascultarea față de El.” (Abu Nu’aim Al-Isfahāni, clasificat sahih de către Al-Albani în Sahih Al-Jamī‘)
Ibn Al-Qayyim (Allah să aibă milă de el!) a menționat alte metode prin care pot fi evitate calamitățile și încercările, iar printre acestea se numără următoarele:
„1. Observarea exemplului celorlalte victime ale calamităților și convingerea că fiecare om suferă sau va suferi o calamitate. Astfel, cel rațional care face aceasta va ajunge la concluzia că nu este singura victimă sau singura persoană încercată. Dacă va observa cu atenţie ceea ce se întâmplă în lume, omul va vedea că o persoană este afectată de pierderea cuiva iubit, iar alta este victima unei calamități, aflând că această lume este locul încercărilor. Astfel, dacă te face să zâmbești puțin, te va face să plângi mult, dacă te face fericit de-a lungul unei zile, te va face să fii trist de-a lungul unui an, iar dacă te vei bucura de un lucru, vei fi lipsit de el pentru mult timp. Allah Cel Atotputernic spune:
«Dacă aţi primit o rană, şi ceilalţi (adversarii voştri) oameni au primit răni asemenea ei. Astfel schimbăm Noi aceste zile între oameni (le facem să alterneze, o dată în favoarea unui grup, altă dată în favoarea altui grup), pentru ca Allah să-i cunoască pe cei care cred şi să aleagă dintre voi martiri. Allah nu-i iubeşte pe cei nelegiuiţi!» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:140]
2. Meditarea la încercările și calamitățile care îl afectează, lăudându-L pe Allah pentru faptul că nu a fost și mai grav ceea ce i s-a întâmplat și pentru că nu a fost o încercare în ceea ce privește religia sa. Astfel, nu trebuie să fie regretată pierderea niciunuia dintre bunurile lumești, ci numai pierderea religiei. De asemenea, omul trebuie să Îl laude pe Allah pentru faptul că i-a lăsat alte binecuvântări.
Lui Urwah ibn az-Zubair (Allah să fie mulţumit de el!) i-a fost amputat un picior și fiul i-a murit în aceeași zi, iar el a spus:
«O, Allah! Toată lauda și mulțumirile Ți se cuvin! Dacă Tu mi-ai luat ceva, cu adevărat Tu mi-ai dat multe altele, iar dacă m-ai lovit cu un necaz, Tu mă vei ajuta să trec peste el... Tu mi-ai dat patru membre și mi-ai luat unul dintre ele și Tu mi-ai dat patru fii și mi-ai luat unul dintre ei.»
3. Conștientizarea faptului că refuzul de a fi mulțumit cu Decretul și Hotărârea lui Allah provoacă Mânia Sa, îl mulţumeşte pe Șeitan, le dă dușmanilor ocazia de a se bucura de nefericirea noastră, îi întristează pe prieteni, anulează răsplata și slăbește sufletul. Pe de altă parte, dacă un om dă dovadă de răbdare și așteaptă răsplata, acest lucru îi va aduce mulțumirea lui Allah, îl va umili pe Șeitan, îi va dezgusta pe dușmani și îi va bucura pe prieteni.
4. Considerarea încercărilor și a calamităților ca fiind unul dintre lucrurile care aduc recompense dacă persoana care le suferă dă dovadă de răbdare și așteaptă răsplata (Domnului său). Atunci când omul se gândește la răsplata din Viața de Apoi, el înțelege că nu va pierde nimic din răsplata pe care Allah a rezervat-o pentru cei care o așteaptă cu răbdare, în ciuda încercărilor care îi afectează. Abu Musa Al-Ash’ari (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
«Atunci când fiul unui rob credincios moare, Allah îi întreabă pe îngerii Săi: „Ați luat sufletul fiului robului Meu?”, iar aceștia răspund: „Da!” Apoi, Allah îi întreabă: „I-ați luat fructul inimii sale (ceea ce iubea mai mult)?”, iar ei răspund: „Da!” Atunci, El îi întreabă: „Ce a spus robul Meu?”, iar ei răspund: „Te-a lăudat și a spus: «Inna lillāhi wa inna ilaihi raji‘un» (Îi aparținem lui Allah și la El ne vom întoarce).” Atunci, Allah le va spune îngerilor: „Construiți pentru el o casă în Paradis (Jannah) și chemați-o Casa Laudei (bait al-hamdi).”» (Sahih Ibn Hibban)
Abu Saʻid Al-Khudri (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
«Nicio oboseală, nicio boală, nicio durere și nicio nenorocire nu cade asupra unui musulman fără ca Allah să îi ierte o parte dintre păcatele sale pentru aceasta, chiar dacă acesta (răul) este înțepătura unui ghimpe.» (Sahih Al-Bukhari)
5. Conștientizarea faptului că răbdarea și speranța la răsplata lui Allah pentru încercările și calamitățile care îl afectează sunt caracteristici ale credincioșilor și reprezintă unul dintre motivele intrării în Paradis. Allah Cel Atotputernic spune:
«Şi vă vom încerca până ce îi vom cunoaşte pe cei care luptă (pentru Cauza lui Allah) dintre voi şi pe cei statornici şi vom încerca veștile despre voi (pentru a şti în ce măsură voi sunteţi sinceri şi devotaţi lui Allah).» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 47:31]
Suhaib (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
«Cât de minunată este situaţia unui credincios: există un bine pentru el în orice şi acest lucru i se aplică doar credinciosului. Dacă i se întâmplă un bine, Îi mulţumeşte lui Allah şi aceasta este un bine pentru el, iar dacă i se întâmplă un rău, îl îndură cu răbdare şi aceasta este mai bine pentru el.» (Sahih Muslim)
6. Conștientizarea faptului că va termina prin a avea răbdare chiar şi atunci când nerăbdarea sa atinge punctul maxim, însă această răbdare nu va fi una lăudabilă și nici nu va fi răsplătit pentru ea. Mahmūd ibn Labīd (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
«Atunci când Allah iubește un popor, îi trimite încercări, iar cel care dă dovadă de răbdare va câștiga Mulțumirea Sa și cel care dă dovadă de nerăbdare va avea parte de Mânia Sa.» (Musnad Ahmad)
7. Conștientizarea faptului că Acela care trimite încercările este Preamilostiv și Prea Îndurător, iar El nu le trimite pentru a pedepsi sau a distruge, ci face aceasta pentru a pune la încercare răbdarea, acceptarea Decretului Său, credința și smerenia, în timp ce ascultă rugile și suplicațiile celui care este atins de ele. El dorește să îl vadă pe cel nefericit supus înaintea Lui, căutând adăpost la El atunci când are inima frântă și cerându-I ajutorul. Atunci când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a văzut o femeie alăptându-și copilul, el a spus:
«„Credeți că această femeie și-ar arunca vreodată copilul în Foc?” Noi (companionii) am spus: „Nu, (jurăm) pe Allah!” Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah este mai Milostiv față de robii săi decât această femeie față de copilul ei.”» (Sahih Al-Bukhari)
8. Conștientizarea faptului că suferința din această viață aduce cu sine fericirea din Viaţa de Apoi, acesta fiind modul în care Allah transformă lucrurile. În același fel, fericirea din această viață aduce cu sine suferință în Viaţa de Apoi. De aceea, acceptarea suferinței temporare pentru a obține starea de fericire permanentă este mai bună decât contrariul. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
«Paradisul este înconjurat de dificultăți și Focul Iadului este înconjurat de dorințe (lucruri dezirabile).» (Sahih Muslim)” (Zād Al-Ma’ād fi Hadi Khair al-ʻibād, vol. 4, pp. 188-195, cu mici modificări)
Aceasta nu înseamnă că omul trebuie să fie o ființă lipsită de suflet și sentimente, care nu dă dovadă de emoții naturale, însă îi este interzisă pierderea speranței, nemulțumirea sau neacceptarea Decretului și a Hotărârii lui Allah Cel Atotputernic. Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
«Ne-am dus cu Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la fierarul Abu Saif, iar el era soțul doicii lui Ibrāhim (fiul Profetului - Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a luat în braţe pe Ibrāhim, l-a sărutat și l-a mirosit, iar mai târziu am intrat în casa lui Abu Saif și, la acel moment, Ibrāhim îşi dădea ultima suflare, iar ochii Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au început să lăcrimeze. ‘Abd Ar-Rahman ibn ‘Awf a spus: „O, Trimis al lui Allah, chiar și tu plângi!” El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: „O, Ibn ‘Awf, aceasta este mila.” Apoi, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a plâns mult și a spus: „Ochii varsă lacrimi şi inima este tristă și nu vom spune decât ceea ce Îi este pe plac Domnului nostru. O, Ibrāhim! Într-adevăr, suntem întristați din cauza separării de tine.”» (Sahih Al-Bukhari)
Usāmah ibn Zaid (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
«Eram cu Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) când una dintre fiicele sale a trimis pe cineva după el, cerându-i să vină să-i vadă copilul, care era pe moarte. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus (celui pe care l-a trimis fiica sa): „Mergi și spune-i că orice ia Allah, Îi aparține, și că orice dă, Îi aparține și că totul are un termen fixat la El. Astfel, cere-i să fie răbdătoare și să spere la Răsplata lui Allah.” Cu toate acestea, ea a trimis din nou după Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), iar el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a mers la ea împreună cu Sa’d ibn ‘Ubada şi Mu’adh ibn Zabal. Atunci când copilul i-a fost adus Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), acesta respira ca și cum s-ar fi aflat într-un burduf cu apă (își dădea sufletul). La vederea acestora, ochii Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-au umplut de lacrimi. Sa’d l-a întrebat: „O, Mesager al lui Allah, ce sunt acestea (lacrimile)?” El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: „Aceasta este mila pe care Allah a pus-o în inimile robilor Săi. Într-adevăr, Allah este Milostiv cu aceia dintre robii Săi care sunt milostivi faţă de alţii.”» (Sahih Al-Bukhari)
Modalităţi de protejare a sinelui
Printre modalitățile prin care ființele umane se pot proteja se numără următoarele:
1. Recitarea Nobilului Coran în mod frecvent și mai ales a Surei Al-Baqarah, deoarece șeitanii fug din casa în care Allah Cel Atotputernic este pomenit în mod frecvent și Nobilul Coran este recitat. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat ă Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Nu vă transformați casele în cimitire! Cu adevărat, Șeitan fuge din casa în care este recitată Surat Al-Baqarah.” (Sahih Muslim)
2. Rostirea formulei „Bismi-Llah” (În Numele lui Allah) înainte de orice acțiune sau gest, deoarece aceasta este o modalitate prin care omul se poate proteja de djinni. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Obstacolul care evită ca djinnii să vadă părțile intime ale fiilor lui Adam atunci când unul dintre ei merge la toaletă este rostirea (expresiei) «Bismi-Llah».” (Jamī‘ At-Tirmidhi)
3. Implorarea Binecuvântărilor lui Allah Cel Atotputernic atunci când observă la sine, la bogăția sau la familia sa un lucru îmbucurător sau încântător, spunând, de exemplu: „Mā Shā’ Allah lā quwwata illa billah (Aceasta este Voia lui Allah, nu există putere decât la Allah!)” sau „Mā Shā’ Allah (Aceasta este Voia lui Allah!), Tabārak-Allah (Binecuvântat este Allah!)” etc.
‘Amr ibn Rabi’ah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Atunci când unul dintre voi vede un lucru la, sau la averea lui, sau la fratele lui pe care îl iubește, trebuie să Îl slăvească pe Allah pentru binecuvântări (barakāt), deoarece deochiul este o realitate.” (Al-Baiyhaqi, clasificat sahih de către Al-Albani în Sahih Al-Jamī‘)
4. Implorarea constantă a protecției lui Allah Cel Atotputernic pentru sine și pentru propriii copii. Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:
„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să caute adăpost la Allah pentru Hassan și Hussein (Allah să fie mulțumit de ei!), iar el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunea în acest sens: «Cu adevărat, strămoșul vostru (Avraam) obișnuia să spună următoarea rugă pentru a căuta adăpost la Allah pentru Ismail și Isaac: „A‘ūdhu bi-kalimāti Allahi at-tāmmati min kulli shaitān wa hāmmatin wa min kulli ‘ainin lāmmah” (Caut adăpost în Cuvintele perfecte ale lui Allah de fiecare demon, plagă şi de deochi!).»” (Sahih Al-Bukhari)
De asemenea, pot fi spuse următoarele rugi:
„Bismi-llahi Alladhi la yadurru ma‘a Ismihi shai’un fi al-ardi wala fi as-samā’a wa Huwa As-Samī‘u Al-‘Alīm” (În Numele lui Allah, cu al Cărui Nume nimic de pe Pământ şi nici din Cer nu îi poate face rău cuiva şi El este Cel care Aude totul, Atoatecunoscătorul!) – de trei ori dimineața și seara.
„A‘ūdhu bi-kalimāti Allahi at-tāmmati min sharri ma khalaq” (Caut adăpost în Cuvintele perfecte ale lui Allah împotriva răului [care vine] de la ceea ce El a creat!)
5. Pomenirea constantă a lui Allah Cel Atotputernic - dhikr Allah. El, Preaînaltul, spune:
„Pomeniți-mă pe Mine și o să-Mi aduc aminte de voi! Și să-Mi fiți recunoscători, să nu fiți fără credință față de Mine.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:152]
Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus într-un hadith Qudsi:
„Allah Cel Atotputernic și Preaînalt spune: «Eu sunt (pentru robul Meu) aşa cum gândeşte el despre Mine că sunt, şi Eu sunt cu el dacă M-a pomenit, şi dacă Mă pomenește în sinea lui, îl pomenesc în Sinea Mea, şi dacă Mă pomenește într-o adunare (de oameni), îl pomenesc într-o adunare mai bună decât aceasta. Dacă se apropie de Mine cu o palmă, Eu Mă apropii de el cu un cot (veche unitate de măsură care reprezenta distanța de la cot până la încheietura palmei); dacă se apropie de Mine cu un cot, Eu Mă apropii de el cu un stânjen; dacă vine la Mine mergând, Eu Mă duc la el în fugă.»” (Sahih Muslim)
Câteva dintre beneficiile pomenirii lui Allah Cel Atotputernic
1. Allah Cel Atotputernic subliniază în Nobilul Coran faptul că pomenirea Sa în mod constant reprezintă unul dintre modurile în care pot fi evitate calamitățile. El, Preaînaltul, spune în acest sens cu privire la Profetul Iona (Yunus – Pacea fie asupra sa!):
„A fost şi Iona printre Trimiși (la neamul din Ninive, pe care l-a chemat la Allah Cel Unic). ~ Când a alergat el la corabia încărcată ~ Şi a tras la sorţi şi a fost osândit (să fie aruncat) ~ Şi l-a înghițit peştele cel mare, pentru că el era vinovat (fiindcă s-a urcat pe corabie fără poruncă de la Domnul său) ~ Şi de n-ar fi fost el printre cei care aduceau preamărire (lui Allah, atunci când se afla în burta peștelui), ~ Ar fi rămas în burta lui până în ziua când vor fi înviaţi (până în Ziua Învierii).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 37:139-144]
2. Pomenirea lui Allah Cel Atotputernic este unul dintre motivele pentru care rugile sunt acceptate, fiind un adăpost pentru robul lui Allah. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Cu adevărat, Allah i-a revelat lui Yahya ibn Zakariya cinci porunci pe care să le pună în practică și să le transmită fiilor lui Israel, iar din cauza faptului că a întârziat în a le transmite acest mesaj, Isa (Iisus – Pacea fie asupra sa!) a venit la el și i-a spus: «Allah ți-a revelat cinci porunci pe care să le pui în practică și să le transmiți fiilor lui Israel. Așadar, fie îi informezi tu, fie îi voi informa eu!» El (Yahya) i-a spus: «Fratele meu, nu face aceasta, deoarece mă tem că dacă faci acest lucru înaintea mea, pământul mă va înghiți sau voi fi pedepsit.»
După aceea, Yahya i-a adunat pe fiii lui Israel în moscheea Al-Aqsa, iar aceasta s-a umplut de lume și unii oameni au rămas pe verandă (din cauza lipsei de loc), iar el le-a spus: «Cu adevărat, Allah mi-a revelat cinci porunci pe care să le pun în practică și să vi le transmit și vouă pentru a le pune în practică: prima este să nu Îi atribuiți parteneri lui Allah, pentru că exemplul aceluia care o face este precum al celui care cumpără un sclav cu aur și argint, iar apoi îi dă de muncă în casa lui și îi spune: „Muncește și adu-mi rodul muncii tale!”, însă acesta muncește și îi dă câștigurile altcuiva care nu este stăpânul lui. Care dintre voi ar fi mulțumit de sclavul lui dacă ar face asta? Cu adevărat, Allah v-a creat și v-a oferit mijloacele de subzistență, așa că nu Îi atribuiți parteneri!
El v-a poruncit rugăciunea, iar atunci când o efectuați nu vă întoarceți (uitându-vă în stânga sau în dreapta), deoarece Allah Își îndreaptă Fața către robul Său atât timp cât acesta nu se întoarce.
În plus, v-a poruncit postul, iar exemplul acestui lucru este precum al celui care are un recipient cu mosc și toți doresc să îi simtă aroma. Cu adevărat, postul este mai apreciat de către Allah decât mirosul moscului.
Pe lângă toate acestea, v-a poruncit caritatea anuală obligatorie, iar exemplul acestui lucru este precum al celui care a fost capturat de inamic și este legat de mâini și de picioare și dus să fie decapitat, iar el spune: „Mă lăsați să plătesc răscumpărare pentru viața mea?”, după care începe să le dea tot ce deține (în cantități mici și mari) până ce reușește să se salveze.
Vă poruncesc să Îl pomeniți frecvent pe Allah, iar exemplul acestui lucru este precum al celui care este urmărit de inamic și ajunge la o fortăreață în care se adăpostește și se salvează de acesta. În același fel, robul se va afla la adăpost de Șeitan numai prin pomenirea lui Allah.»” (Sahih Ibn Khuzaimah)
3. Pomenirea lui Allah Cel Atotputernic înlocuiește recitarea Nobilului Coran pentru cei care nu pot face aceasta. ʻAbd Allah ibn Abu Awfa (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:
„Un om a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și i-a spus: «O, Trimis al lui Allah, nu pot memora nimic din Coran, așa că învață-mă ceva care să fie suficient pentru mine!» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Spune: „Subhān Allah” (Slavă lui Allah!), „Al-hamdu Lillah” (Toată Lauda și mulțumirile I se cuvin lui Allah!), „Lā ilāha illa Allah” (Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah), „Allahu Akbar” (Allah este Prea Măreţ!) și „Lā hawla wa lā quwwata illa billah” (Nu există forţă, nici putere decât la Allah!).» Omul a întrebat: «O, Mesager al lui Allah, aceasta este pentru Allah, însă ce pot să spun pentru mine?» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: «Spune: „Rabbi ighfir-li, wa arhamni, wa ahdini, wa ‘afini, wa arzuqni” (O, Domnul meu, iartă-mă, ai milă de mine, călăuzeşte-mă, oferă-mi sănătate și mijloacele de subzistenţă!).» Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus apoi: «Cu adevărat, și-a umplut mâinile cu bine (merite, răsplăți).»” (Sahih Ibn Hibban)
4. Pomenirea lui Allah Cel Atotputernic reprezintă una dintre modalitățile prin care pot fi respinși Șeitan și ispitele lui. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Atunci când unul dintre voi merge la culcare, Şeitan face trei noduri la ceafa lui şi suflă în fiecare dintre acestea spunând: «Ai în faţă o noapte lungă, deci dormi!» Dacă omul se scoală şi Îl pomenește pe Allah, un nod se desface, iar dacă realizează abluțiunea, atunci al doilea nod se desface, iar dacă efectuează rugăciunea, atunci al treilea nod se desface şi omul se va trezi dimineața activ şi bine dispus. În caz contrar, el se va trezi dimineața prost dispus și leneș.” (Sahih Muslim)
Cele mai bune modalități de pomenire a lui Allah (dhikr Allah)
1. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Două afirmaţii sunt uşoare pentru limbă, dar cântăresc greu în balanţă (a răsplăţilor, din Ziua Judecăţii) şi acestea Îi sunt foarte dragi Preamilostivului, iar ele sunt: «Subhān Allahi wa bihamdihi, Subhān Allahi Αl-‘Ažim» (Slăvit fie Allah şi laudă Lui, Toată Slava I se cuvine lui Allah, Prea Măreţul!).” (Sahih Al-Bukhari)
2. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Celui care spune: «Subhān Allahi wa bihamdihi» (Slăvit fie Allah şi laudă Lui!) de 100 de ori pe zi îi vor fi iertate toate păcatele, chiar dacă acestea sunt (numeroase) cât spuma mării.” (Sahih Al-Bukhari)
3. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Dacă cineva se trezeşte în timpul nopţii şi spune: «Lā ilāha illa Allahu Wahdahu lā sharīka Llah. Lahu al-mulku wa Lahu al-hamdu wa Huwa ‘ala kulli shai’in Qadīr. Al-hamdu Lillahi wa Subhāna Allahi wa lā ilāha illa Allahu wa Allahu Akbar wa la haula wala quwwata illa Billah» (Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, Care nu are pe nimeni egal! A Lui este Împărăţia şi Slava şi El este mai presus de toate Atotputernic. Toată slava I se cuvine lui Allah şi cât de Măreţ este Allah, şi nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, şi Allah este Prea Măreţ şi nu există Forţă sau Putere decât la Allah!) şi apoi spune: «Allāhumma-ghfir-li» (O, Allah, iartă-mă!) sau face suplicaţii, Allah îi va răspunde. Dacă va realiza apoi abluţiunea şi se va ruga, rugăciunea îi va fi acceptată.” (Sahih Al-Bukhari)
4. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Rostirea cuvintelor „Subhān Allah” (Slavă lui Allah!), „Al-hamdu Lillah” (Toată Lauda și mulțumirile I se cuvin lui Allah!), „Lā ilāha illa Allah” (Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah) și „Allahu Akbar” (Allah este Prea Măreţ!) îmi este mai dragă decât orice (lucru) peste care a răsărit vreodată Soarele.” (Sahih Muslim)
5. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„«Oare este între voi cineva care nu poate să câștige o mie de răsplăți pe zi?» Cineva a întrebat: «Cum ar putea cineva câștiga o mie de răsplăți?», iar el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Celui care spune «Subhān Allah» (Slavă lui Allah!) de o sută de ori îi vor fi înregistrate o mie de răsplăți sau îi vor fi șterse din registrul său o mie de păcate.” (Sahih Muslim)
6. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Celui care transmite salutări asupra mea o dată Allah va trimite salutări asupra sa de zece ori şi îi va şterge zece păcate.” (Sahih Ibn Hibban)
7. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Purificarea (wuḍū’) este jumătate din credinţă, Al-ḥamdu Lillah (Toată slava și mulțumirile I se cuvin lui Allah) umple balanța, iar Subhān Allah (Slavă lui Allah!) și Al-ḥamdu Lillah (Toată slava și mulțumirile I se cuvin lui Allah) umplu spațiul dintre Ceruri și Pământ (în ceea ce privește meritul pentru rostirea acestora). Rugăciunea este o lumină, caritatea este o dovadă evidentă, răbdarea este o strălucire, iar Coranul este o dovadă în favoarea sau împotriva voastră. Fiecare om îşi începe ziua prin a-și vinde sufletul fie (lui Allah) eliberându-l, fie (lui Șeitan și poftelor sale) cauzându-i distrugerea.” (Sahih Muslim)
8. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a întrebat pe unul dintre companionii săi:
„Oare să nu te îndrum spre o comoară dintre comorile Paradisului? (Aceasta este recitarea cuvintelor) «Lā haula wa lā quwwata illa Billah» (Nu există Forţă şi Putere decât la Allah!).” (Sahih Al-Bukhari)
9. Dhikr care primește răsplăți multiplicate. Juwairiyah (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a ieşit din casa ei dimineaţa, pe când ea îndeplinea rugăciunea Fajr în locul său de adorare. Atunci când s-a întors după-amiaza, ea se afla în același loc, iar el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a întrebat-o:
„«Ai rămas în această poziţie de când am plecat?» Ea a răspuns: «Da!» Atunci, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Eu am repetat patru cuvinte de trei ori după ce am plecat și dacă acestea ar fi comparate cu tot ceea ce ai spus tu încă de dimineaţă, cuvintele mele ar atârna mult mai mult, iar (aceste cuvinte) sunt următoarele: „Subhān Allahi wa bihamdihi ‘adada khalqihi wa rida Nafsihi, wa zinata ‘Arshihi wa midāda Kalimātih” (Slăvit fie Allah şi Lui I se cuvine Slava cât numărul creaţiilor Sale, cât cuprinde Mulţumirea Sa, cât greutatea Tronului Său şi cât cerneala Cuvintelor Sale!)»”
Metodele prin care poate fi atinsă Mulțumirea lui Allah Cel Atotputernic și pot fi respinse încercările și calamitățile
1. Căutarea constantă a iertării lui Allah Cel Atotputernic, deoarece majoritatea calamităților care îi ating pe oameni sunt rezultatul păcatelor lor. Allah Preaînaltul spune în acest sens:
„Nu vă loveşte nicio nenorocire, decât pentru ceea ce agonisesc mâinile voastre, însă El iartă multe.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 42:30]
De asemenea, căutarea constantă a iertării lui Allah Cel Atotputernic este una dintre cauzele care atrag bogăția și o fac să înflorească. Allah Preaînaltul spune cu privire la acest lucru:
„Le-am spus (lor): «Rugați-vă de iertare Domnului vostru, cu adevărat, El este Atoateiertător, ~ El vă va trimite ploaie din abundenţă, ~ Şi vă va spori averea şi copiii şi vă va dărui grădini şi vă va dărui râuri!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 71:10-12]
În plus, căutarea constantă a iertării lui Allah Cel Atotputernic este una dintre modalitățile prin care pot fi înlăturate durerea și suferința. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus în acest sens:
„Celui care caută în mod constant iertarea (lui Allah), El îi va asigura o cale de ieșire din fiecare suferință, o ușurare pentru fiecare neliniște și îi va oferi mijloacele de subzistență de unde nici nu se așteaptă.” (Al-Hakim, Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)
Având în vedere că ființa umană este predispusă la a comite păcate, recunoașterea și căința acesteia pentru păcatele sale reprezintă o modalitate prin care se pot respinge calamitățile. Cu toate acestea, recunoașterea verbală a păcatelor nu este suficientă, ci ea trebuie să fie însoțită de abandonarea păcatului, regretul pentru comiterea acestuia și determinarea fermă de a nu îl repeta. Allah Cel Atotputernic spune:
„Şi (adu-ţi aminte) de Dhu-n-Nun (supranume al lui Iona, însemnând «Stăpânul peștelui mare»), când el a plecat furios şi şi-a închipuit că Noi nu vom mai avea putere asupra lui. Atunci el a strigat în întunecimi: «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Tine! Slavă Ţie! Eu am fost dintre cei nelegiuiţi (pentru că am ieşit fără voia Ta [Iona a părăsit neamul său mânios, înainte ca Allah să-i îngăduie, căci nu a mai putut să-l suporte şi şi-a închipuit că Allah nu-l va necăji. I-a avertizat că pedeapsa se va abate asupra lor după trei zile. Ei au ieşit din casele lor, invocându-L pe Allah să fie Îndurător cu ei şi nu s-a mai pogorât pedeapsa asupra lor, iar el a plecat la mare şi s-a urcat pe o corabie. Dar, după ce a pornit, călătorii şi-au dat seama că ea este prea încărcată şi au tras la sorţi ca unul dintre ei să sară în apă, astfel încât să se salveze ceilalţi. Sorții au căzut asupra lui Iona, aşa încât el s-a aruncat în mare. Acolo l-a înghițit un peşte mare, dar el s-a rugat pe când se afla în burta peștelui spunând: «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Tine! Laudă Ţie! Eu am fost dintre cei nelegiuiți!»» Allah i-a răspuns şi l-a izbăvit de mâhnire. Astfel izbăveşte Allah pe orice dreptcredincios de mâhnire, dacă se roagă Lui.])! ~ Şi Noi i-am răspuns şi l-am izbăvit de mâhnire (căci peştele l-a aruncat pe mal). Astfel îi mântuim Noi pe dreptcredincioşi.»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:87-88]
2. Pomenirea lui Allah Cel Atotputernic în momentele bune, îndeplinind Poruncile Sale și evitând ceea ce a interzis. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Acela care dorește ca suplicațiile sale să fie acceptate în momentele grele trebuie să îşi sporească suplicațiile în momentele bune.” (Al-Hakim, Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)
De asemenea, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus într-un hadith relatat de către Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulțumit de el!):
„Cunoaște-L (Pomenește-L) pe Allah în momentele bune și El te va cunoaște (ajuta) în momentele dificile!” (Al-Hakim, Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)
3. Rezolvarea problemelor musulmanilor și ajutorarea lor. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Celui care îndepărtează suferinţele unui frate dintre suferinţele lumii, Allah îi va îndepărta o suferinţă dintre suferinţele din Ziua Învierii; iar celui care aduce uşurare celui împovărat, Allah îi va aduce uşurare în această viață și în Viaţa de Apoi; celui care acoperă greşelile unui musulman, Allah îi va acoperi greşelile în această viaţă şi în Viaţa de Apoi. Allah îl va ajuta pe robul Său, atât timp cât acesta îl ajută pe fratele său; celui care urmează o cale în căutarea cunoașterii, Allah îi va face ușoară calea către Jannah (Paradis). Niciun grup de oameni nu se adună într-una dintre casele lui Allah pentru a recita Cartea lui Allah, pentru a o studia şi a o preda altora, fără ca liniştea să coboare asupra lor, fără să îi cuprindă Mila lui Allah, fără ca îngerii să îi înconjoare şi Allah să îi pomenească printre cei care se află în Compania Sa, iar celui care rămâne în urmă în ceea ce privește îndeplinirea de fapte bune, descendența sa nobilă nu îi va fi de niciun folos.” (Sahih Muslim)
4. Oferirea de caritate și îndeplinirea de fapte bune. Cu Voia lui Allah, acestea resping calamitățile și înlătură nenorocirile. Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Caritatea stinge Mânia Domnului (...)” (Sahih Ibn Hibban)
Umm Salamah (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Faptele bune protejează împotriva calamităților, caritatea stinge mânia Domnului, menținerea legăturilor de rudenie prelungesc durata de viață, fiecare lucru bun este o caritate și oamenii buni din această viață lumească vor fi oameni buni în Viața de Apoi, iar oamenii răi din această viață lumească vor fi oameni răi în Viața de Apoi.” (At-Tabarani și As-Sueity, clasificat sahih de către Al-Albani în Sahih Al-Jāmiʻ)
Mu’adh ibn Jabal (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„L-am însoțit pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) într-o călătorie, iar, atunci când mă aflam aproape de el, l-am întrebat: « O, Mesager al lui Allah, spune-mi o faptă pentru care voi fi primit în Paradis și voi fi salvat de Focul Iadului!» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Cu adevărat, m-ai întrebat cu privire la un lucru foarte important, însă ușor pentru cei pentru care Allah l-a făcut să fie ușor: adoră-L pe Allah și nu Îi atribui niciun partener (în adorare), îndeplinește rugăciunea, oferă caritatea anuală obligatorie, postește în timpul lunii Ramadan și efectuează pelerinajul la Casă!» Apoi, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a adăugat: «Să te călăuzesc către ușile binelui? Postul este un scut, iar caritatea șterge păcatele în același fel în care apa stinge focul, la fel și rugăciunile din timpul nopții.» Apoi a recitat (versetele): «Când coastele lor părăsesc culcușurile, pentru a-L chema pe Domnul lor cu frică (de Pedeapsa Lui) şi cu nădejde (că vor avea parte de îndurare) şi ei fac milostenie din cele (bunurile, averile, banii etc.) cu care i-am înzestrat. ~ Dar niciun suflet nu ştie ce-i este ascuns (ce le este pregătit acelora ale căror fapte au fost enumerate) ca bucurie (din motivele bucuriei), drept răsplată pentru ceea ce au săvârşit (faptele bune pe care le-au săvârşit în această lume).» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 32:16-17] Apoi a întrebat: «Să te informez cu privire la capul, stâlpul și coloana vertebrală (a religiei)?» I-am răspuns: «Bineînțeles, o, Trimis al lui Allah!» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Capul acestei chestiuni este islamul (mărturisirea de credinţă), stâlpul său este rugăciunea și coloana ei vertebrală este jihād-ul.» Apoi, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a adăugat: «Să te informez cu privire la baza tuturor acestor lucruri?» I-am răspuns: «Bineînțeles, o, Trimis al lui Allah!» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și-a prins limba și a spus: «Controlează asta!» Am întrebat: «O, Mesager al lui Allah, vom fi trași la răspundere pentru ceea ce spunem?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Fie ca mama ta să te piardă! Există ceva care să îi arunce pe oameni în Foc pe fețele - sau pe nasurile – lor mai mult decât ceea ce rostesc limbile lor?»” (Jamī‘ At-Tirmidhi)
5. Menținerea legăturilor de rudenie prin vizitarea membrilor familiei și îndeplinirea nevoilor lor. Allah Cel Atotputernic spune:
„Şi dacă vă întoarceți voi (vă îndepărtați de la credinţă), nu s-ar putea să semănați voi stricăciune pe Pământ şi să rupeți legăturile voastre de rudenie (aţi reveni la starea de scindare anterioară apariției islamului care v-a unit şi v-a poruncit vouă să faceţi bine pe Pământ şi să păstrați legăturile de sânge)? ~ Aceştia (cei care nu cred şi ipocriţii) sunt cei pe care i-a blestemat Allah şi i-a făcut pe ei surzi şi le-a orbit vederile lor. ~ Oare ei nu cugetă la Coran sau peste inimile lor sunt lacăte (și nu mai ajunge la ele îndemnarea şi nu mai pot să înțeleagă Coranul)?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 47:22-24]
Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus în acest sens:
„Dintre toate lucrurile care sunt făcute din ascultare față de Allah, niciunul nu primește răsplata într-un mod mai prompt decât menținerea legăturilor de rudenie și niciun păcat nu este sancționat mai prompt decât asuprirea și ruperea legăturilor de rudenie, iar jurământul fals distruge orașul.” (Sunan Al-Baihaqi Al-Kubrā)
6. Abținerea de la asuprirea oamenilor și nedreptățirea lor. Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Suplicaţia celui asuprit este ridicată deasupra norilor și îi sunt deschise porțile Paradisului, iar Domnul (Allah) spune: «(Jur) pe Puterea Mea că îți voi acorda ajutorul, chiar dacă acest lucru se va întâmpla după un anumit timp!»” (Sahih Ibn Hibban)
Nu contează cât de mult este amânată pedeapsa asupritorului, deoarece aceasta va veni în cele din urmă. Abu Musa Al-Ashʻari (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„«Cu adevărat, Allah îi dă răgaz opresorului însă, atunci când îl apucă, nu îl mai lasă să scape.» Apoi, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a recitat: «Astfel este Pedeapsa Domnului tău când El pedepsește cetățile, dacă ele sunt nelegiuite! Iar Pedeapsa Lui este dureroasă şi aspră!» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 11:102]” (Sahih Al-Bukhari)
7. Căutarea de adăpost la Allah Preaînaltul, implorând ajutorul Său în mod constant și căindu-se în Fața Lui. Allah Cel Atotputernic spune:
„Şi Domnul vostru zice: «Chemaţi-Mă (adorați-Mă) şi Eu vă voi răspunde! Aceia care din prea multă trufie refuză să Mă adore vor intra în Gheena umiliţi.»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 40:60]
Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Nu este nimic mai iubit de către Allah decât suplicația (care Îi este adresată).” (Sahih Ibn Hibban)
Thawban (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Cu adevărat, omului i-ar putea fi limitate mijloacele de subzistență din cauza păcatelor pe care le comite; și nimic nu poate evita ca o calamitate să îl atingă în afară de suplicație; și niciun bine nu i se va întâmpla în această viață decât dacă va avea o purtare dreaptă.” (Sahih Ibn Hibban)
Al-Ghazali (Allah să aibă milă de el!) a spus:
„Dacă sunteți întrebați: «Care este rostul unei suplicații dacă nu poate fi evitat ceea ce este predestinat?», să știți că unul dintre lucrurile decretate de Allah este prevenirea nenorocirilor prin intermediul suplicaţiilor. Astfel, acestea resping calamitățile și sunt un izvor al milei în același fel în care scutul este o protecție împotriva armei și apa face planta să crească din pământ. Scutul respinge săgeata și cele două se ciocnesc, iar același lucru se întâmplă în cazul suplicațiilor și al calamităților. Credința în decretul divin nu are printre condițiile sale abandonarea purtării armei, deoarece Allah Cel Atotputernic spune: «(...) să fie cu băgare de seamă şi să-şi ţină armele (...)» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:102] Astfel, Allah Cel Atotputernic a decretat situația și a decretat, de asemenea, cauza (acesteia).”
Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el!) a spus[1]:
„Dacă am permite ca opinia lor (a celor care consideră că, dacă lucrurile care sunt cerute în timpul suplicațiilor au fost deja decretate, acestea se vor întâmpla, indiferent dacă robul le va cere sau nu, iar dacă nu au fost decretate, acestea nu se vor întâmpla, indiferent dacă el le va cere sau nu) să se răspândească, acest lucru ar presupune abandonarea tuturor cauzelor care fac posibilă realizarea obiectivelor. Ca răspuns la aceasta, cineva ar putea spune: «Dacă sațietatea și potolirea setei au fost deja decretate, acestea vor avea loc oricum, indiferent dacă mănânci sau nu, iar dacă acestea nu au fost decretate, nu vor avea loc, indiferent dacă mănânci sau nu. Dacă ți-a fost scris că vei avea un copil, atunci îl vei avea cu siguranță, indiferent dacă vei întreține relații intime cu soția sau sclava ta sau nu, iar dacă ți-a fost scris că nu vei avea un copil, atunci nu îl vei avea și atunci nu are niciun rost să te căsătorești și să întreții relații intime cu soția ta... și așa mai departe.»”
Conduita în timpul suplicațiilor
Conducătorul credincioșilor, Omar ibn Al-Khattāb (Allah să fie mulţumit de el!), a spus:
„Cu adevărat, nu mă preocupă răspunsul la suplicaţiile mele, ci suplicaţia în sine. Dacă sunt inspirat în timpul suplicației, atunci aceasta va primi răspuns.”
Suplicațiile au anumite reguli de conduită care trebuie să fie respectate atunci când sunt rostite, astfel încât acestea să primească răspuns de la Allah Cel Atotputernic, iar câteva dintre ele sunt următoarele:
1. Căutarea lucrurilor permise în toate chestiunile, așa cum sunt mâncarea, băutura, îmbrăcămintea și mijlocul de transport.
Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„«O, voi, oameni! Într-adevăr, Allah este At-Ṭayyib (Cel Bun, Cel Pur şi departe de orice fel de imperfecţiune şi greşeală) și acceptă doar ceea ce este bun și pur. Cu adevărat, Allah le-a poruncit credincioșilor ceea ce le-a poruncit şi Trimișilor Săi, iar El, Preaînaltul, spune: „O, Trimișilor (chemare adresată tuturor Profeţilor)! Mâncaţi din cele bune (cele bune care le-au fost îngăduite Profeţilor) şi realizați fapte bune! Eu sunt Bineştiutor a ceea ce săvârşiţi voi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 23:51] De asemenea, El spune: „O, voi cei care credeţi! Mâncaţi din bunătățile pe care vi le-am dăruit şi mulțumiți-I lui Allah dacă numai pe El voi Îl adorați!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:172]» Apoi, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a menționat o persoană care a călătorit pentru o perioadă lungă de timp, al cărei păr este nepieptănat și acoperit de praf, iar ea ridică mâinile lui spre Ceruri și exclamă: «O, Domnul meu! O, Domnul meu!», însă mănâncă lucruri nepermise, bea lucruri nepermise, îmbracă lucruri nepermise și se hrănește cu lucruri interzise. Cum ar putea atunci să fie acceptată suplicația sa?!” (Sahih Muslim)
2. Atunci când o persoană Îi cere ajutorul lui Allah și Îi adresează suplicaţii, ea trebuie să se asigure că se află în stare de puritate, să se îndrepte către qiblah și să ridice mâinile.
Salman (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Cu adevărat, Domnul vostru este Haiyu (Cel care este Modest într-o manieră potrivită Lui. Modestia Sa este o modestie a Generozităţii, Bunătăţii şi Bunăvoinței Sale), Karīm (Cel Generos, Cel Îndurător, Cel Nobil), iar El este prea Modest (într-o manieră potrivită Lui) ca să permită ca robul Său care ridică mâinile pentru a Îi cere să se întoarcă cu ele goale.” (Sahih Ibn Hibban)
Al-Muhajir ibn Qunfudh (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:
„Am trecut pe lângă Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în timp ce urina și l-am salutat, însă nu mi-a răspuns decât după ce a realizat abluțiunea. Apoi, s-a scuzat spunând: «Nu îmi place să menționez Numele lui Allah dacă nu mă aflu în stare de puritate.»” (Sahih Ibn Khuzaimah)
3. În timpul suplicațiilor, vocea persoanei care le rostește nu trebuie să fie nici prea ridicată, nici prea scăzută, deoarece Allah Cel Atotputernic spune:
„(...) Şi nu rosti cu glas tare rugăciunea ta, dar nici nu o rosti în şoaptă, ci caută între acestea (două) o cale!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:110]
Abu Musa al-Ash’ari (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:
„Ne aflam în călătorie în compania Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și ori de câte ori ajungeam într-un loc înalt spuneam: «Lā ilāha illa Allah (Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah) și Allahu Akbar (Allah este Prea Măreț)!» ridicând vocea. Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «O, oameni, fiți milostivi față de voi înșivă (nu ridicați vocile), pentru că nu invocați pe cineva surd sau absent, ci pe Cel care vă este alături. Cu adevărat, El este Samī‘ (Cel Care aude toate), Qarīb (Cel Apropiat).»” (Sahih Al-Bukhari)
4. Suplicaţia trebuie începută cu slăvirea lui Allah Cel Atotputernic, după care se trimit salutări asupra Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Apoi, omul trebuie să se căiască și să Îi ceară iertare lui Allah Preaînaltul pentru păcatele sale, recunoscându-și umilința și nevoia de El. Allah Cel Atotputernic spune:
„(...) sfârşitul rugăciunii lor va fi «Toată lauda și mulțumirile I se cuvin lui Allah, Domnul lumilor!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 10:10]
Fadalah ibn Usaid al-Ansari (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:
„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a auzit un om făcând suplicaţii în rugăciunea sa, fără a Îl slăvi pe Allah şi fără a trimite salutări asupra Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Acest bărbat s-a grăbit.» Apoi, l-a chemat şi i-a spus: «Când unul dintre voi efectuează rugăciunea şi vrea să Îl invoce pe Allah, să înceapă prin slăvirea lui Allah şi apoi prin lăudarea Lui. Apoi, să trimită salutări asupra Profetului şi, după aceea, să facă suplicaţii pentru ceea ce își doreşte.»” (Sahih Ibn Khuzaimah)
5. Credinciosul trebuie să Îl invoce pe Allah Cel Atotputernic cu cele mai frumoase Nume și Atribute ale Sale. Allah Preaînaltul spune în acest sens:
„Ale lui Allah sunt Numele cele mai frumoase (cele nouăzeci şi nouă de Atribute sau Nume sublime ale lui Allah; conform unui hadith, acela care le ştie pe toate va ajunge în Paradis)! Chemaţi-L cu ele (…)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:180]
ʻAbd Allah ibn Buraidah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat de la tatăl său că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a auzit pe un om spunând:
„«Allāhumma inni as’aluka bi-anna ash-hadu Ānnaka Anta Allahu lā ilāha illa Ānta Al-Ahad As-Samad Alladhi lam yalid wa lam yulad wa lam yakum lahu kufuwan ahad» (O, Allah, Îți cer Ție fiindcă mărturisesc că Tu ești Allah, Cel în afară de care nu există nicio altă divinitate demnă de adorare, Unicul, As-Samad [Cel care Îşi este Sieşi de ajuns, Cel care este Perfect în Slava şi Onoarea Sa, în Atributele Sale, în Cunoaşterea Sa, în Puterea Sa, Care nu are nevoie de nimic de la creaţiile Sale, dar de Care întreaga creaţie are nevoie, iar El nici nu mănâncă, nici nu bea şi nici nu moare], Cel care nu dă naştere şi nu este născut și Cel cu Care nu este nimeni egal sau comparabil.) Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus atunci: «L-ai implorat pe Allah cu Numele Său Cel mai Măreț, Cel cu care, dacă Îi ceri, îți va răspunde și, dacă Îl invoci, te va asculta.»” (Sahih Ibn Hibban)
Anas ibn Malik (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:
„Mă aflam în compania Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în cadrul unei adunări, iar un om stătea în picioare și se ruga. După ce a realizat plecăciunea, prosternarea și a recitat tashahhud-ul, el a rostit următoarea suplicație: «Allāhumma inni as’aluka bi-anna laka-l-hamd, lā ilāha illa Ānta, Al-Mannān ya badi’ as-samawāti wa al-’ārd, ya dhal-jalali wal-ikram, Ya Hayyu ya Qayyūm, inni as’aluka» (O, Allah, Îți cer Ție fiindcă Ție Ți se cuvin toată slava și mulțumirile și nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Tine, Cel Preamilostiv, Binefăcătorul, Creatorul Cerurilor și al Pământului, Posesorul Gloriei și al Onoarei, Cel Veşnic Viu, Autosubzistent şi Susţinător al tuturor, Îți cer Ție!) (La auzul acestora,) Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a întrebat (pe companionii săi): «Știți cum anume Îl roagă acest om pe Allah?» Ei au răspuns: «Allah și Mesagerul Său știu mai bine.» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «(Jur) pe Cel în Mâinile Căruia se află sufletul meu că el L-a rugat pe Allah folosind cele mai mărețe Nume ale Sale cu care, dacă este chemat, El răspunde, iar dacă Îi este cerut, El dă!»” (Sahih Ibn Hibban)
6. În timpul suplicației, persoana trebuie să dea dovadă de smerenie, teamă și speranță. Allah Cel Atotputernic spune:
„Şi (adu-ţi aminte) de Zaharia, când Îl chema el pe Domnul său: «Domnul meu, nu mă lăsa singur, căci Tu eşti Cel mai bun dintre moștenitori!» ~ Şi i-am răspuns Noi (am răspuns chemării lui) şi i l-am dat lui pe Ioan şi am tămăduit-o pentru el pe soața lui (după ce ea fusese stearpă). Ei se întreceau în bine şi Ne chemau cu dorinţă şi cu teamă şi erau evlavioși faţă de Noi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:89-90]
7. Persoana care rostește o suplicație trebuie să se abțină de la a aștepta un răspuns rapid la aceasta. Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Fiecare dintre voi va primi răspuns (la suplicațiile sale) atât timp cât va avea răbdare și nu va spune: «Am implorat, dar nu a existat niciun fel de răspuns (la suplicația mea).»” (Sahih Al-Bukhari)
8. Nu trebuie să fie depășite limitele în timpul suplicațiilor (cerând lucruri exagerate). Sa‘d ibn Abu Waqqas (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Ibn Saʻd (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:
„Tatăl meu (adică Saʻd ibn Abu Waqqas) m-a auzit spunând: «O, Allah, Îţi cer Paradisul, binecuvântările sale, plăcerile sale, și cutare și cutare, și cutare și cutare, și caut adăpost la Tine de Iad, de lanțurile sale, de zgărzile sale, și de cutare și de cutare, și de cutare și de cutare!», iar el mi-a spus: «L-am auzit pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând: „Aproape de sfârșitul timpurilor vor veni oameni care vor depăși limitele în suplicațiile lor!” Nu trebuie să fii unul dintre ei (cei care depășesc limitele în suplicațiile lor)! Dacă îți va fi acordat Paradisul, îți va fi acordat tot ceea ce este bun în el, iar dacă vei fi protejat de Iad, vei fi protejat de tot ceea ce este rău în el!”»” (Sahih Ibn Hibban)
9. Suplicația nu trebuie să conțină un păcat sau un act de neascultare. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„«De fiecare dată când un musulman Îi va adresa lui Allah o suplicație care nu implică un păcat sau ruperea legăturilor de rudenie, El îi va da unul dintre următoarele trei lucruri: fie îi va răspunde la rugă imediat, fie va păstra pentru el o răsplată echivalentă pentru Viața de Apoi, fie îl va îndepărta de un rău echivalent.» Companionii au spus: «Atunci va trebui să facem mai multe.», iar el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a spus: «Allah va face și mai mult.»” (Ahmad și Al-Hakim în Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)
10. Suplicațiile trebuie să fie rostite în momente și circumstanțe favorabile, așa cum sunt următoarele:
a. ziua de ʻArafah. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus în acest sens:
„Cea mai bună suplicație este cea din Ziua de ‘Arafah, iar cea mai bună invocație pe care eu și Profeții de dinaintea mea am spus-o este: «Lā Ilāha Illa Allah wahdahu la sharīka lah, lahul-mulku wa lahul-hamdu, wa huwa ‘ala kulli shai‘in qadīr» (Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, Care nu are niciun partener; a Lui este împărăţia şi Slava şi El este cu putere peste toate!).” (At-Tirmidhi)
b. ziua de vineri. Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus cu privire la ziua de vineri:
„«Există un moment în timpul zilei de vineri în care, dacă un musulman cere un lucru de la Allah, El îi va da cu siguranță ceea ce a cerut.», după care a indicat cu mâinile faptul că acest moment este unul scurt.” (Sahih Al-Bukhari)
c. luna Ramadan. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Când începe luna Ramadan, porțile Paradisului se deschid, porțile Iadului se închid și diavolii sunt înlănțuiți.” (Sahih Al-Bukhari)
d. în timpul postului. Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Suplicaţia a trei persoane nu va fi respinsă: cea a unei persoane care posteşte până în momentul în care a rupt postul său, cea a unui conducător drept, iar (suplicaţia) celui asuprit este ridicată deasupra norilor și îi sunt deschise porțile Paradisului, iar Domnul (Allah) spune: «(Jur) pe Puterea Mea că îți voi acorda ajutorul, chiar dacă acest lucru se va întâmpla după un anumit timp!»” (Sahih Ibn Hibban)
e. ultima treime din noapte și după fiecare dintre rugăciunile obligatorii. Dovada în acest sens este hadith-ul lui Abu Umamah (Allah să fie mulţumit de el!), care a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost întrebat:
„«O, Mesager al lui Allah, care suplicație este cel mai probabil că va primi răspuns?», iar el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Cea din ultima parte a nopții și cea de la sfârşitul rugăciunilor fard (obligatorii).” (Jāmi‘ At-Tirmidhi)
Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Domnul nostru Preaslăvitul şi Preaînaltul coboară în fiecare noapte la Cerurile din dunya (Cerurile cele mai de jos ale acestei lumi), atunci când mai rămâne doar o ultimă treime din noapte și spune: «Cine Mă cheamă pentru a îi răspunde? Cine Îmi cere astfel încât să îi dau? Cine îşi cere iertare de la Mine astfel încât să îl iert?»” (Sahih Al-Bukhari)
f. în momentul prosternării. Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:
„Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a tras perdeaua și i-a văzut pe oameni stând în rânduri (în rugăciune) în spatele lui Abu Bakr. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «O, oameni, nu a mai rămas nicio veste bună din Profeție cu excepția viselor adevărate pe care un musulman le are cu privire la el însuși sau altcineva le are cu privire la el. Cu adevărat, mi-a fost interzisă recitarea Coranului în timpul plecăciunii sau al prosternării. În ceea ce privește plecăciunea, slăviți-L pe Domnul vostru în timpul acesteia, iar în ceea ce privește prosternarea, străduiți-vă să faceți suplicații în timpul acesteia, pentru că este cel mai probabil că acestea vor primi răspuns.»” (Sahih Ibn Khuzaimah)
g. atunci când plouă. Sahl ibn Saʻd (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Două rugi nu se întorc (fără răspuns): cea rostită atunci când este realizată iqāmah pentru rugăciune și cea rostită atunci când plouă.” (Abu Dawud, clasificat sahih de către Al-Albani în Sahih Al-Jamī‘)
11. Suplicația trebuie să fie repetată de trei ori. ʻAbd Allah ibn Masʻud (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a poruncit ca suplicația să fie repetată de trei ori și cererea de iertare de la Allah să fie repetată, de asemenea, de trei ori.” (Musnad Ahmad și Sunan Abu Dawud)
12. Menționarea în timpul suplicațiilor a faptelor bune care au fost realizate de dragul lui Allah Cel Atotputernic. ʻAbd Allah ibn ʻOmar (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:
„L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând: «Trei bărbaţi dintre cei dinaintea voastră au călătorit împreună până a venit noaptea şi au ajuns la o peșteră, în care au intrat. O stâncă mare s-a rostogolit de pe munte şi a închis intrarea peșterii. Ei şi-au spus (unul altuia): „Nimic nu ne poate salva de această piatră în afară de invocarea lui Allah, pomenind faptele bune pe care le-am făcut (numai de dragul Lui).” Aşa că unul dintre ei a spus: „O, Allah! Părinţii mei erau în vârstă şi niciodată nu i-am dat familiei mele (soţie, copii etc.) lapte înaintea lor. Într-o zi, ceva m-a ținut ocupat și m-a făcut să întârzii şi ei deja adormiseră. Am muls oaia pentru ei şi le-am dus laptele, însă i-am găsit dormind. Nu am vrut să dau familiei mele lapte înaintea lor. I-am așteptat să se trezească cu vasul de lapte în mână, până când zorii s-au ivit. Atunci ei s-au trezit şi au băut laptele. O, Allah, dacă am făcut aceea numai de dragul Tău, salvează-ne pe noi din această situaţie gravă cauzată de această stâncă!” Atunci, stânca s-a mișcat puțin, dar nu au putut ieşi.»
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a adăugat: «Cel de al doilea bărbat a spus: „O, Allah, aveam o verișoară care îmi era mai dragă decât oricine pe lume. Mi-am dorit să am relaţii intime cu ea, însă a refuzat. Mai târziu, ea a trecut printr-o perioadă grea într-un an de foamete şi a venit la mine şi i-am dat o sută douăzeci de dinari, cu condiţia de a nu se opune dorinţei mele, iar ea a acceptat. Când eram pe punctul de a-mi îndeplini dorinţa, ea a spus: «Nu îţi este permis să îmi iei fecioria decât printr-o căsătorie legitimă.» Aşadar, m-am rușinat şi am lăsat-o, chiar dacă îmi era cea mai dragă dintre toţi pe lume şi i-am lăsat şi dinarii pe care i-i dădusem. O, Allah, dacă am făcut aceea numai de dragul Tău, salvează-ne pe noi de această nenorocire!” Aşa că stânca s-a mai deplasat puţin, dar nu au putut ieşi.»
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a adăugat: «Cel de al treilea bărbat a spus: „O, Allah, am angajat câţiva muncitori şi le-am plătit tuturor salariul, în afară de unul dintre ei, care nu şi-a primit simbria şi a plecat. Am investit simbria lui şi am strâns multă avere de pe urma ei. (Apoi, după un timp) el a venit şi mi-a spus: «O, rob al lui Allah! Plăteşte-mi simbria!» Iar eu i-am spus: «Toate cămilele, vacile, oile şi sclavii pe care îi vezi sunt ale tale.» El a spus: «O, rob al lui Allah! Nu îţi bate joc de mine!» Iar eu i-am spus: «Nu îmi bat joc de tine.» Aşa că el a luat totul şi nu a lăsat nimic. O, Allah, dacă am făcut aceea numai de dragul Tău, salvează-ne pe noi de această nenorocire!” Atunci, stânca s-a deplasat complet şi au putut să plece.»” (Sahih Al-Bukhari)
13. În timpul suplicației, persoana trebuie să dea dovadă de determinare, implorându-L pe Allah Cel Atotputernic cu insistență și smerindu-se înaintea Lui. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Atunci când unul dintre voi cere ceva de la Allah, să facă acest lucru cu determinare și să nu spună: «O, Allah, dă-mi, dacă dorești!», deoarece nimeni nu Îl poate obliga pe Allah să facă un lucru împotriva Voinței Sale.” (Sahih Al-Bukhari)
14. În timpul suplicației, persoana trebuie să fie atentă la ceea ce spune, având siguranța că va primi răspuns. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Inimile sunt asemeni unor vase și unele pot cuprinde mai mult decât altele. Astfel, atunci când Îl implorați pe Allah, faceți-o cu siguranța că vă va răspunde, deoarece, cu adevărat, Allah nu îl ascultă pe un rob care Îi cere cu inima neglijentă.” (Musnad Ahmad)
15. Este preferabil ca suplicațiile rostite să fie cele conținute în Nobilul Coran și Sunnah autentică a Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). ʻAishah (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat:
„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) prefera suplicațiile concise și le lăsa pe celelalte.” (Sunan Abu Dawud)
16. Păcatele și actele de neascultare pe care le comite nu trebuie să împiedice o persoană din a Îi adresa suplicații lui Allah Cel Atotputernic, deoarece chiar și Iblis (Satana), care a fost cel mai rău din întreaga creație, a primit răspuns la suplicația sa atunci când L-a implorat pe Domnul său. Allah Cel Atotputernic spune în Nobilul Coran în acest sens:
„Dar el (Iblis) a zis: «Domnul meu, dă-mi mie păsuire (lasă-mă în viaţă) până în ziua în care ei vor fi înviați (Ziua Judecății de Apoi)!» ~ (Allah) i-a zis: «Vei fi tu dintre cei păsuiți, ~ Până în ziua timpului hotărât (Ziua Judecății de Apoi).»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 15:36-38]
Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Dacă un rob (al lui Allah) comite un păcat și apoi spune: «O, Domnul meu, am păcătuit! Iartă-mă!», Domnul său spune: «Robul meu a comis un păcat și apoi a conștientizat că are un Domn care iartă și pedepsește pentru păcate.» Apoi, robul comite un nou păcat şi spune: «O, Domnul meu, am păcătuit! Iartă-mă!», iar Allah Cel Atotputernic și Preaînaltul spune: «Robul meu a comis un păcat și apoi a conștientizat că are un Domn care iartă și pedepsește pentru păcate.» Apoi, robul comite un nou păcat şi spune: «O, Domnul meu, am păcătuit! Iartă-mă!», iar Domnul său spune: «Robul meu a comis un păcat și apoi a conștientizat că are un Domn care iartă și pedepsește pentru păcate. Fă orice dorești, deoarece Eu te-am iertat!»” (Sahih Al-Bukhari și Sahih Muslim)
Câteva suplicații menționate în Nobilul Coran
1. Allah Cel Atotputernic spune:
„(...) Domnul nostru, nu ne împovăra pe noi cu ceea ce nu putem îndura! Şi şterge-ne nouă greşelile noastre şi iartă-ne pre noi şi fii milostiv cu noi! Tu eşti Ocrotitorul nostru, ajută-ne pe noi să izbândim asupra celor necredincioşi!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:286][2]
2. Allah Cel Atotputernic spune:
„Domnul nostru! Nu duce în rătăcire inimile noastre, după ce Tu ne-ai călăuzit şi dă-ne nouă îndurarea Ta, căci Tu eşti Al-Wahhāb (Dăruitorul, Cel Darnic)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:8][3]
3. Allah Cel Atotputernic spune:
„(...) Domnul nostru, iartă-ne nouă păcatele noastre, șterge faptele noastre rele și ia-ne sufletele împreună cu cei evlavioși!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:193][4]
4. Allah Cel Atotputernic spune:
„Domnul nostru, nu ne face pe noi (țintă a) urgisirii neamului de nelegiuiți! ~ Şi izbăveşte-ne pe noi, cu Mila Ta, de neamul de necredincioşi!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 10:85-86][5]
5. Allah Cel Atotputernic spune:
„(...) Domnul nostru! Nu ne așeza pe noi împreună cu neamul celor nelegiuiți!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:47][6]
6. Allah Cel Atotputernic spune:
„Domnul nostru, fă-mă să intru printr-o intrare a Adevărului şi scoate-mă pe mine printr-o ieşire a Adevărului şi dă-mi de la Tine putere ajutătoare (pentru ca islamul să izbândească asupra necredinţei)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:80][7]
7. Allah Cel Atotputernic spune:
„(...) Domnul nostru, revarsă asupra noastră răbdare şi fă-ne pe noi să murim cu desăvârșire supuși (musulmani) (supuși Ţie întru totul)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:126][8]
8. Allah Cel Atotputernic spune:
„(Moise) a zis: «Domnul meu, deschide-mi mie pieptul (pentru a pătrunde mesajul în inima mea) ~ Și ușurează-mi mie lucrul (ce trebuie să-l îndeplinesc).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 20:25-26][9]
9. Allah Cel Atotputernic spune:
„Domnul meu, fă ca eu să îndeplinesc rugăciunea cu sârguință, ca și o parte din urmașii mei! Și primește ruga mea, Domnul meu! ~ Domnul meu, iartă-mi mie şi părinţilor mei şi dreptcredincioşilor în Ziua când se va face socoteala (Ziua Judecăţii de Apoi)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 14:40-41][10]
10. Allah Cel Atotputernic spune:
„Și spune: «Domnul meu, eu caut scăpare la Tine împotriva ispitelor șeitanilor ~ Și eu caut scăpare la Tine, Domnul meu, pentru ca ei să nu se apropie de mine!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 23:97-98][11]
11. Allah Cel Atotputernic spune:
„Și spune: «Domnul meu, iartă şi fii Îndurător, căci Tu eşti Cel mai Bun dintre cei îndurători (Cel mai Bun dintre cei care sunt milostivi cu păcătoșii şi îi iartă dacă ei se căiesc)!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 23:118][12]
12. Allah Cel Atotputernic spune:
„Domnul meu, iartă-mi mie şi părinţilor mei şi dreptcredincioşilor în Ziua când se va face socoteala (în Ziua Judecăţii de Apoi)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 14:41][13]
13. Allah Cel Atotputernic spune:
„(...) Domnul nostru, dă-ne nouă îndurare de la Tine şi orânduiește-ne nouă lucrurile noastre aşa cum este drept (pentru a crede numai în Tine şi a Te adora numai pe Tine)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 18:10][14]
14. Allah Cel Atotputernic spune:
„(...) Domnul nostru, ține departe de noi chinul Gheenei, căci chinul ei este pieire veșnică!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 25:65-66][15]
15. Allah Cel Atotputernic spune:
„(...) Domnul nostru, dă-ne nouă de la soațele noastre şi de la vlăstarele noastre mângâiere (fii şi nepoți de care să ne bucurăm) pentru ochi şi fă din noi călăuză (exemplu de urmat sau călăuză către bine) pentru cei evlavioși!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 25:74][16]
16. Allah Cel Atotputernic spune:
„(...) Domnul nostru! Iartă-ne nouă şi fraţilor noştri care ne-au precedat întru credinţă şi nu pune în inimile noastre niciun fel de ură împotriva credincioşilor! Domnul nostru! Tu eşti cu adevărat Ra’ūf (Plin de compasiune, Preabun), Rahīm (Prea Îndurător).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 59:10][17]
17. Allah Cel Atotputernic spune:
„(...) Domnul nostru, fă-ne nouă parte bună în această lume şi parte bună în Lumea de Apoi şi apără-ne pe noi de chinurile Focului!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:201][18]
Câteva suplicații menționate în Tradiția profetică (Sunnah)
1. „Allāhumma innī as’aluka al-hudā wa-t-tuqā, wa-l-ʻafāfa wal-ghinā”[19]
(O, Allah, Îţi cer să îmi oferi călăuzire, milă, castitate și mulţumire de sine!) (Sahih Muslim)
2. „Allāhumma Inni A‘ūdhu Bika min adhābi-l-Qabr, wa A‘ūdhu Bika min fitnati-l-masīh ad-Dajjal, wa A‘ūdhu Bika min fitnati-l-Mahya wa fitnati-l-Mamāt. Allāhumma Inni A‘ūdhu Bika min al-ma’tham wa-l-maghram”[20]
(O, Allah, caut adăpost la Tine de chinul din mormânt, caut adăpost la Tine de amăgirea lui al-Masīh ad-Dajjal, caut adăpost la Tine de încercările vieţii şi de cele ale morţii! O, Allah, caut adăpost la Tine de comiterea de păcate și de datorii!) (Sahih Al-Bukhari)
3. „Allāhumma inni a‘ūdhu Bika min al-‘ajzi wa al-kāsal wa al-jūbni wa al-haram, wa a‘ūdhu Bika min adhābi-l-Qabr, wa A‘ūdhu Bika min fitnati-l-Mahya wal-Mamāt”[21]
(O, Allah, caut adăpost la Tine de slăbiciune, de lenevie, de laşitate și de senilitate! Și caut adăpost la Tine de chinurile din mormânt și de încercările vieții și ale morții!) (Sahih Al-Bukhari)
4. „Allāhumma ighfir-li khati ʻati wa jahli wa israfi fi ʻamri wa ma Anta a‘lamu bihi minni. Allāhumma ighfir-li jiddi wa hazli wa khata’i wa ‘amdi wa kullu dhalika ‘indi. Allāhumma ighfir-li ma qaddamtu wa ma akhartu wa ma asrartu wa ma a‘lantu wa ma Anta a‘lamu bihi minni. Anta-l-Muqqadimu, wa Anta-l-Mu’akhkhiru wa Anta ‘ala kulli shai‘in qadīr.”[22]
(O, Allah, iartă-mi greșelile, ignoranţa și lipsa de moderație în chestiunile mele! Tu ești mai Conștient [de chestiunile mele] decât mine. O, Allah, oferă-mi Iertarea Ta [pentru greșelile pe care le-am comis], în mod grav sau altfel [și pe care le-am comis] din neatenție și în mod deliberat! Toate aceste [deficiențe] sunt în mine. O, Allah, oferă-mi Iertarea Ta pentru greşelile pe care le-am făcut în grabă sau încet, pe care le-am făcut în intimitate sau în public și Tu [le] cunoști mai bine decât mine! Tu ești Cel dintâi și Cel de pe urmă și Tu ești Atotputernic peste toate lucrurile!) (Sahih Muslim)
5. „Allāhumma inni a‘ūdhu Bika min zawali ni‘matika wa tahawwuli ‘afiyatika wa fuja’ati niqmatika ua jami‘i sakhatika”[23]
(O, Allah, caut adăpost la Tine de pierderea Harului și a Recompenselor Tale și de pierderea binelui în care trăim, caut adăpost la Tine de Răzbunarea Ta bruscă și de toate lucrurile care Te înfurie!) (Sahih Muslim)
6. „Allāhumma inni a‘ūdhu Bika min al-‘ajzi wa-l-kāsal wa al-jūbni wa al-bukhli wa al-haram, wa adhābil-Qabr. Allāhumma āti nafsi taqwaha wa zakkiha Anta khairu man zakkaha, Anta Waliyyuha ua Maulaha. Allāhumma inni a‘ūdhu Bika min ‘ilmin la ianfa’u wa min qalbin la iakhsha‘u wa min nāfsin la tashba‘u wa min da‘watin la yustajabu laha”[24]
(O, Allah, caut adăpost la Tine de slăbiciune, de lenevie, de laşitate, de neputință, de senilitate și de chinurile din mormânt! O, Allah, oferă-i evlavie sufletului meu, purifică-l și călăuzește-l. Tu ești Singurul care poate să o facă, Tu ești Susținătorul, Stăpânul. O, Allah, caut adăpost la Tine de cunoștințele nefolositoare, de o inimă care nu ascultă, de un suflet care nu este satisfăcut și de o rugă fără de răspuns!) (Sahih Muslim)
7. „Allāhumma aslih li dīni alladhi huwa ‘ismatu amri, wa aslih li dunyaya-llati fiha ma’āshī, wa aslih li ākhirati-llati fiha maʻādi waj‘alil-hayata ziyadatan li fi kulli khair, waj‘alil-mauta rahatan li min kulli sharrin”[25]
(O, Allah, fă-mi religia ușoară, care este ocrotitoarea chestiunilor mele, şi aranjează pentru mine chestiunile lumii mele în care trăiesc. Şi aranjează pentru mine Viaţa de Apoi, care este destinația mea finală. Şi fă ca viaţa mea să fie o sursă a tuturor tipurilor de fapte bune şi fă ca moartea mea să fie o sursă de odihnă pentru mine, protejându-mă de orice rău!) (Sahih Muslim)
8. „Allāhumma inni a‘ūdhu Bika min al-kāsal wa al-haram wal-maghram wal-ma’tham. Allāhumma inni a‘ūdhu Bika min adhābi-n-Nār wa fitnati-n-Nar wa fitnati-l-Qabr wa adhābi-l-Qabr wa sharri fitnati-l-Ghina wa sharri fitnati-l-Faqr wa min sharri fitnat-il-masīh ad-Dajjal. Allāhumma aghsil khatayāya bil-ma’i wa-th-thalji wa-l-barad wa naqqi qalbi mina-l-khataia kama yunaqqa ath-thaubal-ābyadu minad-danas, wa bā‘id baini wabaina khatayāya kama bā‘adta baina-l-mashriqi wa-l-maghribi”[26]
(O, Allah, caut adăpost la Tine de lenevie, de senilitate, de datorii și de comiterea de păcate! O, Allah, caut adăpost la Tine de pedeapsa Focului, de chinurile Focului și de cele din mormânt, de pedeapsa din mormânt, de răul din încercarea bogăției, de răul din încercarea sărăciei și de răul pe care îl va cauza Masīh ad-Dajjāl! O, Allah, curăță-mă de păcate cu zăpadă, apă şi grindină, și curăță inima mea de păcate așa cum o haină albă este curățată de murdărie, și îndepărtează de mine păcatele aşa cum ai îndepărtat Estul de Vest!) (Sahih Al-Bukhari)
9. „Allāhumma inni a‘ūdhu bi-ridaka min sakhatika, wa bi mu‘āfātika min ‘uqūbatik, wa a‘ūdhu Βika Μinka, la uhsii thanā’an ‘Αlaika, Αnta kamā athnaīta ‘ala Νafsik”[27]
(O, Allah, caut adăpost în Mulţumirea Ta de Neplăcerea Ta, şi în Iertarea Ta de Pedeapsa Ta, şi caut adăpost la Tine de Tine! Nu te pot slăvi aşa cum meriți, Tu eşti aşa cum Singur Te-ai slăvit!) (Sahih Muslim)
10. „Allāhumma ighfir-li ma qaddamtu wa ma akh-khartu, wa ma asrartu, wa ma a‘lantu, wa ma asraftu, wa ma Anta a‘lamu bihi minni. Allāhumma arzuqni min ta‘atika ma tahūlu baini wa baina ma‘siatik, warzuqni min khashiatika ma tabghi bihi rahmatika, warzuqni min al-Yaqin ma tahūnu bihi ‘alaiyya masa’iba ad-duniā, wa bārik li fi sām’i wa basari uaj‘alhuma al-wāritha minni. Allāhumma wa khudh bitha’ri miman dhalamani wansurni ‘ala man ‘adani wa la taj‘al ad-duniā akbara hammi wa la mablagha ‘ilmi. Allāhumma wa la tusallit ‘alaiyya man la iarhamni”[28]
(O, Allah, oferă-mi iertarea Ta pentru greşelile pe care le-am comis și pentru cele pe care încă nu le-am comis, pe care le-am făcut în intimitate sau în public și Tu [le] cunoști mai bine decât mine! O, Allah, binecuvântează-mă cu o ascultare care să se interpună între mine și neascultarea față de Poruncile Tale, și cu o teamă de Tine care să îmi aducă Mila Ta, și cu o certitudine care să mă ajute să depășesc nenorocirile acestei vieți lumești! O, Allah, binecuvântează-mă cu simțul auzului și al vederii și fă ca aceste simțuri să dureze până la finalul vieții mele! O, Allah, pedepsește-i pe cei care mă asupresc și dă-mi victoria asupra inamicilor mei! Nu face ca această lume să fie cea mai mare preocupare a mea, nici singurul meu obiectiv și nu îi da putere peste mine cuiva care nu are milă de mine!) (Al-Hakim, Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)
11. „Allāhumma ihfadhni bi-l-islam qa’iman wa ihfadhni bi-l-islam qa‘idan wa ihfadhni bi-l-islam rāqidan, wa la tushmit bi ‘aduan hāsidan wa Allāhumma inni as’aluka min kulli khairin khaza’inuhu biyadik wa aʻūdhu Bika min kulli sharrin khaza’inuhu biyadik”[29]
(O, Allah, protejează-mă cu islamul în timp ce stau în picioare, protejează-mă cu islamul în timp ce stau așezat și protejează-mă cu islamul în timp ce stau culcat! Nu permite ca un inamic al meu invidios să se bucure de nenorocirea mea! O, Allah, Îţi cer binele, ale cărui comori se află în Mâinile Tale, și caut adăpost la Tine de orice rău, ale cărui chei se află în Mâinile Tale!) (Al-Hakim, Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)
12. „Allāhumma jannibni munkarat al-akhlaq wa-l-ahuā wa-l-asuā wa-l-aduā”[30]
(O, Allah, salvează-mă de manierele rele, de înclinațiile rele, de calamități și de pasiuni!) (Jāmi‘ At-Tirmidhi)
13. „Allāhumma bi ‘ilmikal-ghāib wa qudratika ‘ala Al-Khalq ah-ini ma ‘alimtal-hayāta khairan li wa tauaffani idha kānat al-wafat khairan li. Allāhumma inni as’aluka khashiatika fi-l-ghāib wa ash-shahādah wa kalimatil-‘adl wal-haqq fil-ghadab war-rida wa as’aluka al-qasda fil-faqr wal-ghinā. Wa as’aluka na‘iman la yabidu wa qurrat ‘ainin la tanqati‘. Wa as’aluka ar-rida ba‘d al-qada’, wa as’aluka bard al-‘aish ba‘d al-mawt wa as’aluka ladhdhat an-nadhar ila wajhika wa as’aluka ash-shauqa ila liqa’ik fi ghairi dharra’ mudhirrah wa la fitnah mudilla. Allāhumma zaiyynā bi zinatil-imān waj‘alna hudatan muhtadin”[31]
(O, Allah, pe Cunoașterea Ta a celor ascunse și pe Puterea Ta asupra creației, ține-mă în viață atât timp cât aceasta este benefică pentru mine și ia-mi sufletul atunci când moartea va fi mai bună pentru mine! O, Allah, fă-mă să mă tem de Tine atât în privat, cât și în public, fă-mă să spun adevărul și să fiu drept atât pe timp de furie, cât și de fericire, și dă-mi cumpătare atât pe timp de sărăcie, cât și pe timp de bogăție! Îţi cer fericirea eternă și veselia ochiului permanentă! Fă-mă să fiu satisfăcut cu Decretul Tău, dă-mi o viață bună după moarte, plăcerea de Îți contempla Chipul și dorința de a Te întâlni fără prejudecăți insuportabile sau ispite dezamăgitoare! O, Allah, înfrumusețează-ne cu podoaba credinței și fă-ne dintre cei care călăuzesc și care sunt bine călăuziți!) (Sahih Ibn Hibban)
14. „Allāhumma inni a‘ūdhu Bika mina al-‘ajzi wa-l-kasal wa-l-bukhl wa-l-haram wa-l-qasuat wa-l-ghaflati wa-dh-dhillati wa-l-maskana. Wa a‘ūdhu Bika mina al-faqar wa-l-kufr wa-sh-shirk w-an-nifāq wa-s-sum‘ati wa-r-ria’, wa a‘ūdhu Bika min as-samam wa-l-bukm wa-l-junūn wa-l-baras wa-l-judhām wa sa-i’ al-asqām”[32]
(O, Allah, caut adăpost de Tine de slăbiciune, lene, lăcomie, senilitate, cruzime, neglijență, degradare și mizerie, și caut adăpost la Tine de sărăcie, necredință, politeism, perfidie, ostentație și ipocrizie, și caut adăpost la Tine de surditate, muțenie, nebunie, lepră și de bolile rele!) (Sahih Ibn Hibban)
15. „Allāhumma inni a‘ūdhu Bika minaj-ju‘ fa innahu bi’sa ad-daji‘, wa a‘ūdhu Bika mina-l-khiānati fa innaha bi’sati al-bitāna”[33]
(O, Allah, caut adăpost la Tine de foame, deoarece este cel mai rău tovarăș, și caut adăpost la Tine de trădare, deoarece este cea mai rău lucru de ascuns în inimă!) (Sahih Ibn Hibban)
16. „Ya muqallibu-l-qulub, thabbit qalbi ‘alā dinik”[34]
(O, Tu Cel care schimbi [situația] inimilor, fă inima mea fermă în religia Ta!) (Sahih Ibn Hibban)
17. „Rabbi aʻinnī wa la tu‘in ‘alaiyy, wansurni wa la tansur ‘alaiyy wamkur li wa la tamkur ‘alaiyy wahdini wa yassir al-huda li wansurni ‘ala man bagha ʻalaiyy. Rabbi ij‘alni Laka shākiran, Laka dhākiran, Laka awwāhan, Laka mitwa‘an, Laka mukhbitan awwāhan muniban. Rabbi taqabbal taubati waghsil hawbati wa ajib daʻwati wa thabbit hujjati wa ihdi qalbi wa saddid lisāni wa uslul sakhimata qalbi”[35]
(O, Domnul meu, ajută-mă și nu-i ajuta pe dușmani împotriva mea! Dă-mi victoria și nu o da dușmanului meu! Plănuiește în favoarea mea și nu împotriva mea! Călăuzește-mă și fă ușoară călăuzirea pentru mine! Dă-mi victoria împotriva celor care mi-au făcut rău! O, Domnul meu, fă-mă un rob recunoscător care Te pomenește, are teamă de Tine și ascultă de Tine! Fă-mă un rob umil care se căiește! O, Domnul meu, acceptă căința mea, iartă păcatele mele, răspunde-mi la rugi și întărește-mi argumentele [împotriva inamicilor mei], călăuzește-mă, fă-mă să spun adevărul și înlătură răul din sufletul meu!) (Sahih Ibn Hibban)
18. „Allāhumma ighfir-li wa arhamni wa ‘afini wa ahdini wa arzuqni”[36]
(„O, Allah, iartă-mă, ai milă de mine, dă-mi sănătate, călăuzește-mă și asigură-mi mijloacele de subzistență!”) (Sahih Muslim)
19. „Allāhumma inni as’āluka mina-l-khairi kullihi ‘ajilihi wa ’ajilihi ma ‘alimtu minhu wa ma lam āʻlam, wa aʻūdhu Bika mina-sh-sharri kullihi ‘ajilihi wa ’ajilihi ma ‘alimta minhu wa ma lam āʻlam, wa as’āluka al-jannah wa ma qarraba ilayha min qaulin aw ‘amal wa aʻūdhu Bika mina an-nār wa ma qarraba ilayha min qaulin aw ‘amal wa as’āluka khaira ma sa’alaka ‘abduka wa rasūluka Mohammed, wa aʻūdhu Bika min sharri ma ista‘ādha Bika minhu ‘abduka wa rasūluka Mohammed salla Allahu ‘aleihi wa sallam wa as’aluka ma qadaita li min amrin an taj‘ala ‘aqibatahu rushda”[37]
(O, Allah, Îţi cer tot binele din prezent și din viitor, cel pe care îl cunosc și cel pe care nu îl cunosc și caut adăpost la Tine de tot răul din prezent și din viitor, cel pe care îl cunosc și cel pe care nu îl cunosc! Îţi cer să îmi dai Paradisul și să îmi ușurezi toate cuvintele și acțiunile care mă apropie de el! Îţi cer tot ce este bun din ceea ce Robul și Trimisul Tău, Mohammed, Ți-a cerut și caut adăpost la Tine de orice rău de care Robul și Trimisul Tău, Mohammed, a căutat adăpost la Tine! Îţi cer un rezultat bun pentru tot ceea ce ai decretat pentru mine!) (Al-Hakim, Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain, clasificat sahih de către Al-Albani în Sahih Al-Jāmi‘)
20. „Allāhumma innaka ʻAfūw tuhibbul-ʻawfa, faʻfu ʻanni”[38]
(O, Allah, Tu ești Prea Iertător și iubești să ierți, așa că iartă-mă!) (Al-Hakim, Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)
21. „Allāhumma a‘inni ‘ala dhikrika wa shukrika wa husni ‘ibādatik”[39]
(O, Allah, ajută-mă să Te pomenesc, să-Ţi mulțumesc şi să Te ador în cel mai bun mod cu putinţă!) (Al-Hakim, Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)
22. „Allāhumma inni as’āluka at-taibāt wa tarka-l-munkarāt wa hubba-l-masakīn wa an tatuba ‘alaiyya wa taghfir li wa tarhamni wa idha aradta fi khalqika fitnatan fanajjini ilaika minha ghaira maftun. Allāhumma wa as’āluka hubbaka wa hubba man iuhibbuka wa hubba ‘amalin iuqarribuni ila hubbika”[40]
(O, Allah, Îţi cer lucruri bune, abandonarea a tot ceea ce este rău și dragostea față de cei săraci! Îți cer să îmi accepți căința, să îmi ierți păcatele și să ai milă de mine, iar dacă îi încerci pe robii Tăi, scutește-mă de acestea [de încercări] și ia-mi sufletul la Tine înainte să fiu victima lor! O, Allah, Îţi cer să mă faci să Te iubesc și să îl iubesc pe cel care Te iubește, precum și toate faptele bune care mă apropie de iubirea Ta!) (Jāmi‘ At-Tirmidhi)
23. „Allāhumma inni aʻūdhu Bika min su-’il-qada’ wa min daraki-sh-shaqa’ wa min shamātati-l-a‘da’ wa min jahdi-l-bala’”[41]
(O, Allah, caut adăpost la Tine de un destin rău și de nefericire, de bucuria dușmanului meu pentru nenorocirea mea și de încercările mele dificile!) (Sahih Muslim)
24. „Allāhumma inni zalamtu nafsi zulman kathīran wala yaghfiru adh-dhunūba illa Ānta, faghfir-li maghfiratan min ‘indik warhāmni Ιnnaka Αnta Αl-Ghafūru Ar-Rahīm”[42]
(O, Allah, cu adevărat, eu mi-am nedreptăţit îndelung sufletul şi nimeni nu poate ierta păcatele în afară de Tine, de aceea, iartă-mă şi ai Milă de mine! Cu adevărat, Tu eşti Prea Iertătorul, Prea Îndurătorul!) (Sahih Al-Bukhari)
25. „Allāhumma inni aʻūdhu Bika min sharri sāmi‘ī wa min sharri basari wa min sharri nafsi wa min sharri maniyī”[43]
(O, Allah, caut adăpost la Tine de răul din auzul meu, de răul din vederea mea, de răul din sufletul meu și de răul din sperma mea [adulter]!) (Al-Hakim, Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)
26. „Allāhumma inni aʻūdhu Bika min al-faqri wa-l-qillah wa-dh-dhillah wa aʻūdhu Bika min an adhlima aw udhlam”[44]
(O, Allah, caut adăpost la Tine de sărăcie, insuficiență și degradare și caut adăpost la Tine de comiterea unei nedreptăți sau de la a fi victima unei nedreptăți!) (Sunan Abu Dawud)
27. „Allāhumma inni as’āluka bi rahmatika allati wasi‘at kulla shai’in an taghfira li dhunubi”[45]
(O, Allah, Îţi cer ca prin Milostenia Ta, care cuprinde totul, să îmi ierți păcatele!) (Al-Hakim, Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)
28. „Allāhumma Anta Al-Mālik lā ilāha illa Ant, Anta Rabbi wa ana ‘abduk. Dhalamtu nāfsi wa‘taraftu bidhanbī faghfir-li dhunubi jami‘an innahu la yaghfiru adh-dhunūba illa Ant, wahdini li ahsani-l-akhlaq la yahdi li ahsaniha illa Anta, wasrif ‘annī sayyi-’ahā, la yasrifu sayyi-’ahā illa Ant”[46]
(O, Allah, Tu ești Stăpânul și nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Tine! Tu ești Domnul meu și eu sunt robul Tău! Am fost nedrept față de mine și îmi recunosc păcatul, așa că iartă-mi toate păcatele, deoarece nimeni nu iartă păcatele în afară de Tine! Călăuzește-mă către bunele maniere, deoarece nimeni nu poate călăuzi către ele în afară de Tine, și îndepărtează-mă de relele maniere, deoarece nimeni nu poate face aceasta în afară de Tine!) (Sahih Muslim)
29. „Allāhumma-kfini bi halālika ‘an harāmika, wa aghnini bi fadlika ‘amman siwāka”[47]
(O, Allah, fă ca lucrurile pe care le-ai permis să fie suficiente pentru mine pentru a mă lipsi de ceea ce este nepermis și permite-mi, prin Harul Tău, să nu am nevoie de nimeni altcineva în afară de Tine!) (Al-Hakim, Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)
30. „Allāhumma-qsim lanā min khashiatika mā yahūlu, bainanā wa baina maʻāsīka wa min tāʻatika mā tuballighuna bihī jannatak, wa minal-yaqīni mā tuhawwinu bihī ʻalainā musībatid-dunyā, wa mattiʻna bi-asmāʻinā wa absārina wa quwwatina mā ah-yaytanā, waj-ʻalhul-wāritha minnā, waj-ʻal tha’ranā ʻalā man dhalamanā, wansurna ʻalā man ʻādānā, wa lā tajʻal musībatanā fī dīninā, wa lā tajʻalid-dunyā akbara hamminā wa lā mablagha ʻilminā, wa lā tusallit ʻalainā man lā yarhamunā”[48]
(O, Allah, fă-ne să ne fie atât de teamă de Tine încât să nu comitem păcate! O, Allah, fă-ne să Te ascultăm pentru a intra în Paradis și fă-ne să credem în Tine ferm pentru a putea depăși nenorocirile din această viaţă lumească, fă-ne să beneficiem de simțul auzului și al vederii, ca și de forța noastră atât timp cât trăim și fă ca aceste simțuri să dureze până când vom muri, pedepsește-i pe aceia care ne asupresc și dă-ne victoria asupra inamicilor noștri, nu face ca problemele noastre să aibă legătură cu religiozitatea noastră și nu face ca această lume să fie cea mai mare preocupare a noastră, nici singurul nostru obiectiv și nu le da putere peste noi acelora care nu au milă de noi!) (Jāmi‘ At-Tirmidhi)
31. „Allāhumma-hdini wa saddidni”[49]
(O, Allah, călăuzește-mă către Calea cea Dreaptă și fă-mă ferm pe aceasta!) (Sahih Muslim)
32. „Allāhumma-hdini fiman hadayta, wa ‘afini fiman ‘afayta, wa tawallani fiman tawallaita wa bārik-li fima aʻtayta wa qinī sharra ma qadaita fa-Innaka taqdī wa la yuqdā ‘Alaik, wa innahu la yadhillu man walayta, tabārakta Rabbana wa ta‘alayt”[50]
(O, Allah, călăuzește-mă alături de cei pe care i-ai călăuzit, iartă-mă alături de cei pe care i-ai iertat, fii un Aliat al meu așa cum ești al celor cărora le ești Aliat, binecuvântează cele pe care mi le-ai dat și protejează-mă de răul pe care L-ai decretat, deoarece este Decretul Tău și nimeni nu poate decreta în afară de Tine, iar cel pe care îl ajuți nu va putea fi niciodată umilit! O, Domnul nostru, Tu ești Binecuvântat și Preamărit!) (Sahih Ibn Khuzaimah)
33. „Allāhumma tahhirni bi ath-thalji wa-l-barad wa-l-ma’i al-barid. Allāhumma tahhirni mina adh-dhunubi wa-l-khataya kama yunaqqa ath-thaūbu al-ābyadu mina-l-wasakh”[51]
(O, Allah, purifică-mă cu zăpadă, grindină și apă rece! O, Allah, purifică-mă de păcatele și greșelile mele la fel cum o haină albă este curățată de murdărie!) (Sahih Muslim)
34. „Allāhumma-ghfir li dhanbi kullahu diqqahu wa jillahu wa awwalahu wa ākhirahu wa ‘alanīyatahu wa sirrahu”[52]
(O, Allah, iartă-mi toate păcatele, cele mici și cele mari dintre ele, cele dintâi și cele de pe urmă dintre ele, cele comise în public și cele comise în privat dintre ele!) (Sahih Muslim)
35. „Allāhumma innī as’ālukath-thabāta fi-l-amri, wa-l ʻazīmata ʻalar-rushdi, wa as’āluka shukra niʻmatika, wa husna ʻibādatika, wa as’āluka min khairi mā taʻlamu, wa aʻūdhu bika min sharri mā taʻlamu, wa astaghfiruka liman taʻlamu innaka Anta ʻAllāmul-ghuyūb”[53]
(O, Allah, Îţi cer statornicie în religie și decizia de a adera la Calea călăuzirii, Îţi cer să mă faci să fiu recunoscător pentru Binecuvântările Tale și perfecțiunea în ceea ce privește adorarea Ta, caut adăpost la Tine de răul pe care Tu îl cunoști (și eu îl ignor) și Îţi cer iertare pentru greșelile pe care Tu le cunoști, deoarece numai Tu ești Cunoscătorul Desăvârșit al celor nevăzute!) (Sahih Ibn Hibban)
Suplicaţii pentru dimineața și seara
Printre lucrurile care aduc Mulțumirea lui Allah Cel Atotputernic și resping calamitățile și încercările se numără pomenirile și suplicațiile rostite dimineața și seara. Dată fiind importanța acestor două momente ale zilei, ele au fost menționate în numeroase versete ale Nobilului Coran, astfel încât credincioșii să fie încurajați să profite de binele și binecuvântările din acestea. Allah Cel Atotputernic spune:
„(...) cere iertare pentru păcatul tău și preamărește-L pe Domnul tău cu laudă, atât spre seară, cât și spre dimineață!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 40:55]
De asemenea, Allah Preaînaltul spune:
„(...) preamărește-L cu laudă pe Stăpânul tău, înainte de răsăritul Soarelui și înainte de asfințit.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 50:39]
În plus, Allah Preaînțeleptul spune:
„O, voi cei care credeți, pomeniți-L pe Allah mereu ~ Și slăviți-L pe El dimineața și seara!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:41-42]
Pentru aceste momente ale zilei există anumite suplicații specifice, iar acestea vor fi, cu Voia lui Allah Cel Atotputernic, un adăpost inexpugnabil și o provizie care îl vor ajuta în timpul zilei și îl vor întări în timpul vieții pe cel care le rostește cu convingere, reprezentând o cale care îl conduce către atingerea Mulțumirii lui Allah Cel Atotputernic.
Fiecare musulman trebuie să le folosească în mod continuu și cu regularitate, clasificându-le printre preocupările sale prioritare. Timpul pentru suplicațiile care se rostesc dimineața începe în zori și se termină după răsăritul Soarelui, iar cel pentru suplicațiile care se rostesc seara începe după rugăciunea de ‘Asr și se termină după apusul Soarelui.
Câteva suplicaţii care se spun dimineața și seara:
1. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Atunci când unul dintre voi se trezește dimineața, să spună: «Asbahna wa asbaha-l-mulku Lillahi Rabbi al-‘ālamin. Allāhumma inni as’aluka khaira hadhā-l-yawma fathau wa nasrahu wa nurahu wa barakātahu wa hudāhu wa aʻūdhu Bika min sharri ma fihi wa sharri ma ba‘dah»[54] (Am prins dimineața, iar dimineața toată Stăpânirea Îi aparține lui Allah, Domnul tuturor lumilor! O, Allah, Îţi cer să îmi dai binele din această zi, succesul, triumful, lumina, binecuvântarea și călăuzirea din ea, și caut adăpost la Tine de răul din această zi și de răul din zilele următoare!), iar seara să spună același lucru.” (Sunan Abu Dawud)
2. ʻAbd Allah ibn Mas’ud(Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să spună seara: «Amsaina wa amsa-l-mulku Lillah. Wa al-hamdu lillah, lā ilāha illa Allahu, wahdahu la sharīka-lah.»[55] (Am prins seara, iar seara toată Stăpânirea Îi aparține lui Allah. Toată slava și mulțumirile I se cuvin lui Allah, în afară de care nu există altă divinitate demnă de adorare, Unicul, Cel care nu are niciun partener!) (Relatatorul a adăugat:) Cred că el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Lahu-l-mulku wa lahu-l-hamd, wa huwa ‘ala kulli shaiyin qadīr, Rabbi as’aluka khaira ma fi hadhihi-l-lailat wa khaira ma ba‘daha wa aʻūdhu Bika min sharri ma fi hadhihi-l-lailat wa sharri ma ba‘daha. Rabbi aʻūdhu Bika mina-l-kasali wa su’il-kibari, Rabbi aʻūdhu Bika min ‘adhābin fi-n-nari wa ‘adhābin fi-l-qabr.»[56] (A Lui este Împărăţia şi Slava şi El este cu putere peste toate. Domnul meu, Îți cer binele din această noapte și nopțile următoare și caut adăpost la Tine de răul din această noapte și de răul din nopțile următoare! Domnul meu, caut adăpost la Tine de lene și senilitate! Domnul meu, caut adăpost la Tine de pedeapsa și de chinurile din mormânt!), iar atunci când sosea dimineața, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunea același lucru: «Asbahna wa asbaha-l-mulku Lillahi...»[57] (Am prins dimineața, iar dimineața toată Stăpânirea Îi aparține lui Allah...).” (Sahih Muslim)
3. Uthman ibn Affan (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Cel care spune de trei ori atunci când se trezește: «Bismi-llahi Alladhi lā yadurru mā‘a Ismihi shai’un fi-l-ardi wa lā fi-s-samā’a wa Huwa As-Samī‘u Al-‘Alīm»[58] (În Numele lui Allah, cu al Cărui Nume nimic de pe Pământ şi nici din Cer nu îi poate face rău cuiva şi El este Cel care Aude totul, Atoatecunoscătorul!) nu va fi atins de niciun rău până seara, iar cel care spune acestea seara nu va fi atins de niciun rău până dimineața.” (Sahih Ibn Hibban)
4. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că un om a venit la Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și i-a spus:
„«O, Mesager al lui Allah, am fost înțepat de un scorpion pe timpul nopții.» Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Dacă ai fi recitat aceste cuvinte seara: «A‘ūdhu bi-kalimāti Allahi at-tāmmati min sharri ma khālaq»[59] (Caut adăpost în Cuvintele perfecte ale lui Allah împotriva răului [care vine] de la ceea ce El a creat!), nu ți-ar fi făcut niciun rău.»” (Sahih Muslim)
5. Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Cel care spune dimineața sau seara: «Allāhumma inni asbahtu ush-hiduka wa ush-hidu hamalata ‘arshik wa malā’ikatika wa anbiya’ika wa jamī‘a khalqika bi Ānnaka Anta Allahu lā ilāha illa Ānta wa anna Muhammadan ‘abduka wa rasūluka»[60] (O, Allah! Cu adevărat, m-am trezit chemându-Te pe Tine ca Martor şi chemându-i ca martori pe cei care cară Tronul Tău cel Măreţ, şi pe îngerii Tăi, şi pe Profeţii Tăi, şi pe toate creaturile Tale, [mărturisind că], într-adevăr, Tu eşti Allah, nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Tine şi [că] Mohammed este Robul şi Mesagerul Tău!) o dată, (să știe că) Allah va elibera un sfert din el din Iad, cel care o spune de două ori, (să știe că) Allah va elibera jumătate din el din Iad, cel care o spune de trei ori, (să știe că) Allah va elibera trei sferturi din el din Iad, iar cel care o spune de patru ori, (să știe că) Allah îl va elibera în întregime din Iad.” (Sunan Abu Dawud)
6. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Cel care spune: «Lā ilāha illa Allahu Wahdahu la sharīka Lah, wa Lahu al-mulku wa Lahu-l-hamdu wa Huwa ‘ala kulli shai’in Qadīr.»[61] (Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, care nu are niciun partener! Lui Îi aparţin Stăpânirea şi Slava şi El este cu Putere peste toate!) de o sută de ori într-o zi va avea răsplata eliberării a zece sclavi, o sută de fapte bune vor fi înregistrate pentru el şi o sută de fapte rele îi vor fi şterse şi va fi apărat de Şeitan până la venirea nopţii şi nimeni nu va fi mai bun decât el cu excepţia celui care a făcut mai mult decât atât.” (Sahih Al-Bukhari)
7. Shaddad ibn ’Aws (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Cel mai bun mod de a cere iertare este spunând: «Allāhumma Ānta Rābbi lā ilāha illa Ānta, khalaqtani, wa ana ‘abduka, wa ana ‘ala ‘ahdika wa wa‘adika ma-statā‘tu, a‘ūdhu Βika min sharri ma sana’tu, abū‘u Laka bini’mātika ‘alaiyya, wa abū‘u bidhanbī, faghfir-li fa innahu la yaghfiru adh-dhunūba illa Ānta»[62] (O, Allah, Tu eşti Domnul meu, nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Tine! Tu m-ai creat, iar eu sunt robul Tău şi voi fi credincios legământului meu şi promisiunii mele făcute Ţie în cel mai bun mod cu putinţă, conform abilităţii mele. Caut adăpost la Tine de răul din ceea ce am făcut! Sunt conştient de numeroasele Tale binecuvântări asupra mea. Sunt conştient de păcatele mele, de aceea, iartă-mă, căci nimeni nu poate ierta păcatele în afară de Tine!) Cel care spune aceasta cu certitudine dimineaţa şi apoi moare în acea zi va intra în Paradis, iar cel care spune aceasta cu certitudine seara şi apoi moare în acea noapte va intra în Paradis.” (Sahih Al-Bukhari)
8. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să spună dimineața:
„«Allāhumma Bika asbahna wa Bika amsaina wa Bika nahya wa Bika namūt wa Ilaika an-nushūr»[63] (O, Allah, prin Tine am ajuns dimineaţa şi prin Tine am înserat, şi prin Tine trăim şi prin Tine murim şi la Tine este Învierea!), iar seara obișnuia să spună: «Allāhumma Bika amsaina wa Bika asbahna wa Bika nahya wa Bika namūtu wa Ilaika al-masīr»[64] (O, Allah, prin Tine am înserat şi prin Tine am ajuns dimineaţa, şi prin Tine trăim şi prin Tine murim, şi la Tine este întoarcerea [în Ziua Învierii]!)” (Sunan Abu Dawud)
9. Mu’ādh ibn ʻAbd Allah ibn Khubayb (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că tatăl lui a spus:
„Am ieșit în timpul unei nopți ploioase în căutarea Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru rugăciune, iar când l-am găsit, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a întrebat: «V-ați rugat?», însă eu nu am răspuns, iar el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a zis: «Spune!», însă eu nu am spus nimic, iar el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a repetat: «Spune!», însă eu nu am spus nimic, iar el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a repetat: «Spune!», iar eu am întrebat: «O, Trimis al lui Allah, ce trebuie să spun?», iar el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «Qul huwa Allahu Ahad (Surat Al-Ikhlās) și cele două Surat prin care se cere protecție (Al-Mu’wwadhatan: Surat Al-Falaq și Surat An-Nās) de trei ori dimineața și seara, iar ele te vor proteja de orice rău.»” (Sunan Abu Dawud)
10. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de el!) i-a cerut (Profetului Mohammed – Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):
„«O, Trimis al lui Allah, poruncește-mi ceva ce pot spune dimineața și seara!» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a zis: «Spune: „Allāhumma Fātir as-Samāwāti wa al-ārdi ‘Ālima al-ghāibi wa-sh-shahādati. Rabba kulli shai‘in wa Malīkah, ash-hadu an lā ilāha illa Anta, a‘ūdhu Bika min sharri nāfsi wa min sharri ashaitāni wa shirkihi”[65] (O, Allah, Creatorul Cerurilor şi al Pământului, Cunoscătorul celor nevăzute şi al celor văzute, Domnul şi Stăpânul tuturor lucrurilor, mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Tine. Caut adăpost la Tine de răul din sufletul meu şi de răul şi shirk-ul lui Şeitan!)!» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a adăugat: «Recită aceste cuvinte dimineața, seara și înainte să mergi la culcare!»” (Jamī‘ At-Tirmidhi)
11. Ibn ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu uita niciodată să recite următoarea suplicație dimineața și seara: «Allāhumma inni as’āluka al-‘āfyiata fi dīni wa-d-duniā wa ahli wa māli, Allāhumma ustur ‘awrāti wa āmin raw‘āti, Allāhumma ahfāzni min baini yadaiya wa min khālfi wa ‘an yiamīni wa ‘an shimāli wa min fāwki wa a‘ūdhu bi adh-‘dhamātika an ughtāla min tāhti»[66] (O, Allah, îţi cer iertare și bunăstare în această viață și în Viața de Apoi. O, Allah, îţi cer iertare și bunăstare în chestiunile mele religioase și lumești, în familie și avere! O, Allah, ascunde defectele mele, liniștește-mi temerile şi apără-mă în faţa şi în spatele meu, în dreapta şi în stânga mea şi deasupra mea, şi caut adăpost la Tine de a fi luat prin surprindere de dedesubtul meu!).” (Al-Hakim, Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)
12. ʻAbd Ar-Rahman ibn Abu Bakrah (Allah să fie mulţumit de el!) i-a spus tatălui său:
„Mereu te aud spunând: «Allāhumma ‘āfini fi bādani, Allāhumma ‘āfini fi sāmi‘ī, Allāhumma ‘āfini fi bāsri, lā ilāha illa Anta»[67] (O, Allah, asigură-i trupului meu sănătatea! O, Allah, asigură-i auzului meu sănătatea! O, Allah, asigură-i privirii mele sănătatea! Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Tine!) și repeți aceasta de trei ori dimineața și de trei ori seara.» El a spus: «Cu adevărat, l-am auzit pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) implorându-L pe Allah cu aceste cuvinte, iar eu iubesc să urmez Sunnah lui!»” (Sunan Abu Dawud)
13. Anas ibn Mālik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a întrebat-o pe Fatimah (Allah să fie mulţumit de ea!):
„Ce anume te împiedică să spui pe fiecare dimineață și seară: «Ya Hayyu ya Qayyūm, bi-rahmātika astaghīth, aslih lī sha’nī kullahu wala takīlni ila nafsi tarfata ‘ayn»[68] (O, Cel Veşnic Viu, o, Cel Autosubzistent şi Susţinător al tuturor, prin Mila Ta caut ajutor, corectează toate chestiunile mele şi nu mă lăsa în seama mea nici măcar cât o clipire!)?” (Al-Hakim, Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)
14. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„În ceea ce îl privește pe cel care spune dimineața și seara «Subhān Allahi wa bihamdihi»[69] (Slavă lui Allah şi laudă Lui!) de o sută de ori, nimeni nu se va prezenta în Ziua Învierii cu ceva mai bun decât el cu excepția celui care o spune de mai multe ori.” (Sahih Muslim)
15. Abu Dharr (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Celui care spune de zece ori «Lā ilāha illa Allahu wahdahu la sharīka-lah, lahu-l-mulku wa lahu-l-hamd, wa huwa ’ala kulli shai’in qadīr»[70] (Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, care nu are niciun partener; a Lui este Împărăţia şi Slava El este cu putere peste toate!) atunci când termină rugăciunea Fajr, înainte de a se ridica din locul în care este așezat și înainte de a vorbi, îi vor fi înregistrate zece fapte bune, îi vor fi șterse zece păcate, va fi înălțat cu zece nivele, în timpul acelei zile va fi protejat de orice rău și de Șeitan, și niciun păcat nu îl va distruge, cu excepția cazului în care Îi atribuie parteneri lui Allah (comite shirk).” (Jamī‘ At-Tirmidhi)
16. ʻAbd Allah ibn Ghannam Al-Bayad (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Cel care spune dimineața: «Allāhumma ma āsbaha bi min ni‘matin fa Minka Wahdaka la sharīka Laka fa-Laka al-Hamdu wa-Laka ash-shukr»[71] (O, Allah, ceea ce am primit din binecuvântările dimineţii este doar de la Tine, Unicul, Cel care nu are niciun partener, iar Ţie Ţi se cuvin toată slava şi mulțumirile!) și-a îndeplinit datoria de a mulțumi în acea zi, iar cel care o spune seara și-a îndeplinit obligația de a mulțumi în acea noapte.” (Sunan Abu Dawud)
Alte suplicații specifice pe care credinciosul le poate rosti pentru propria protecție
1. Ce se spune înainte de culcare:
Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a încredințat îngrijirea carității din timpul lunii Ramadan, iar cineva a venit și a început să fure din alimente (din cele oferite drept caritate). Eu l-am prins și i-am spus: «Te voi duce în fața Trimisului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)!» El a spus: «Sunt un om sărac cu o familie mare și mă aflu într-o nevoie stringentă!», așa că l-am lăsat să plece.
În dimineața următoare, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) m-a întrebat: «O, Abu Hurairah, ce a făcut ieri prizonierul tău?», iar eu i-am răspuns: «O, Trimis al lui Allah, acel om s-a plâns că era foarte sărac și că avea o familie numeroasă, așa că mi s-a făcut milă de el și l-am lăsat să plece.» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «Te-a mințit și va veni din nou!»
Eram convins că va veni din nou, după cum spusese Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), așa că l-am așteptat. El s-a furișat din nou și a început să fure din alimente, iar eu l-am prins și i-am spus: «Te voi duce în fața Trimisului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)!» El a spus: «Sunt un om sărac cu o familie mare și mă aflu într-o nevoie stringentă! Îți promit că nu voi mai veni!», așa că mi s-a făcut milă de el și l-am lăsat să plece.
În dimineața următoare, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) m-a întrebat: «O, Abu Hurairah, ce a făcut ieri prizonierul tău?», iar eu i-am răspuns: «O, Trimis al lui Allah, acel om s-a plâns că era foarte sărac și că avea o familie numeroasă, așa că mi s-a făcut milă de el și l-am lăsat să plece.» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «Te-a mințit și va veni din nou!»
Omul a venit din nou pentru a fura alimente, iar eu l-am prins și i-am spus: «Te voi duce în fața Trimisului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), deoarece aceasta este a treia oară care vii și îmi promiți că nu se va mai întâmpla, însă îți încalci promisiunea.» El mi-a spus: «Lasă-mă să plec și eu te voi învăța niște cuvinte datorită cărora Allah te va ajuta.» L-am întrebat: «Care sunt acestea?», iar el mi-a răspuns: «Atunci când mergi la culcare, recită Ayat al-Kursī („Allah! Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de El, Al-Hayy [Cel Veşnic Viu], Al-Qayyūm [Cel care se susţine pe Sine, Cel care susţine totul]! Nici aţipirea, nici somnul nu-L cuprind! Ale Lui sunt cele din Ceruri şi de pe Pământ! Cine este acela care ar putea mijloci la El fără de îngăduinţa Lui? El le ştie pe cele din faţa lor şi pe cele din urma lor [El le ştie pe cele din această lume şi pe cele din Lumea de Apoi]. Şi ei nu pricep nimic din Știința Sa în afară de ceea ce El voieşte. Tronul Lui [acest verset se numeşte «versetul Tronului», după acest cuvânt kursī, care înseamnă «tron, jilț», dar pe care unii comentatori îl interpretează şi ca însemnând Ştiinţa lui Allah] se întinde peste Ceruri şi peste Pământ şi nu-I este grea păzirea lor [a Cerului şi a Pământului]. El este Al-‘Aliyy [Preaînaltul, Preaslăvitul], Al-‘Ažīm [Preamăritul]!”[72] [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:255]), iar Allah va numi un gardian care să te protejeze și niciun Şeitan nu va putea să se apropie de tine până dimineața!», așa că l-am lăsat să plece.
În dimineața următoare, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) m-a întrebat: «Ce a făcut ieri prizonierul tău?», iar eu i-am răspuns: «Mi-a promis că mă învăța niște cuvinte datorită cărora Allah mă va ajuta, așa că l-am lăsat să plece» Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) m-a întrebat: «Care sunt aceste cuvinte?», iar eu i-am răspuns: «Mi-a spus ca, atunci când merg la culcare, să recit Ayat al-Kursi de la început și până la sfârșit, iar Allah va numi un gardian care să mă protejeze și niciun Şeitan nu va putea să se apropie de mine până dimineața.» Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Cu adevărat, el a spus adevărul, în ciuda faptului că este un mincinos! O, Abu Hurairah, știi cu cine ai stat de vorbă în ultimele trei nopți?» Eu i-am răspuns: «Nu!», iar el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «Era Șeitan!»” (Sahih Al-Bukhari)
Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Atunci când unul dintre voi merge la culcare, trebuie să își cureţe patul cu partea interioară a veșmântului său, deoarece nu se ştie ce s-a putut întâmpla acolo după ce el a plecat, și să spună: «Bismika Rabbi wadaʻtu janbī, wa Bika arfa‘uhu. In amsakta nafsī farhamha, wa in arsaltahā fahfaž-hā bimā tahfaž bihi ‘ibādakas-sālihīn»[73] (În Numele Tău, o, Domnul meu, mă întind şi datorită Ție mă trezesc. Dacă Îmi vei lua sufletul, iartă-l şi dacă mi-l dai înapoi, protejează-l aşa cum îi protejezi pe robii Tăi dreptcredincioşi!).” (Sahih Al-Bukhari)
ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat:
„În fiecare noapte, atunci când Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mergea la culcare, obişnuia să sufle în palmele sale şi să recite Surat Al-Ikhlas [„Spune (o, Mohammed): El este Allah, (Al) Ahad (Unul și Unicul, Cel care nu are partener și în afară de care nu există altă divinitate, Unicul în Sinele Său Divin, în Atributele și Acțiunile Sale. El este Indivizibil şi nu trei în unul, așa cum spun creștinii). ~ Allah As-Samad (Cel care Îşi este Sieşi de ajuns, Cel care este Perfect în Slava şi Onoarea Sa, în Atributele Sale, în Cunoaşterea Sa, în Puterea Sa, Care nu are nevoie de nimic de la creaţiile Sale, dar de Care întreaga creaţie are nevoie, iar El nici nu mănâncă, nici nu bea şi nici nu moare)! ~ El nu dă naştere şi nu este născut ~ Şi nu este nimeni egal sau comparabil cu El.”[74]], Surat Al-Falaq („Spune (o, Mohammed): «Caut adăpost la (Allah) Stăpânul revărsatului zorilor ~ Împotriva răului (care poate veni de la orice) de la ceea ce El a creat, ~ Şi împotriva răului (care poate sosi în timpul) nopţii, atunci când vine cu întunericul său adânc (şi acoperă totul), ~ Şi împotriva răului acelora (vrăjitoarele) care suflă în noduri, ~ Şi împotriva răului invidiosului când invidiază!»”[75]] şi Surat An-Nās [„Spune (o, Mohammed): «Caut adăpost la (Allah) Domnul oamenilor, ~ Suveranul oamenilor, ~ Dumnezeul oamenilor, ~ Împotriva răului celui care șoptește (diavolul care șoptește şi insuflă răul în inimile oamenilor), care se retrage (de la șoptitul în inima cuiva după ce persoana şi-a amintit de Allah), ~ Care șoptește (răul) în piepturile (inimile) oamenilor, ~ (Șoptitor care poate fi) dintre djinni sau oameni (multe persoane pot să le șoptească altor oameni, determinându-i să facă fapte rele şi să îi convingă).»”[76]], după care îşi trecea mâinile peste toate părțile trupului său la care putea ajunge, începând cu capul, chipul și partea anterioară a trupului său, iar el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să facă acest lucru de trei ori.” (Sahih Al-Bukhari)
Hudhaifah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mergea la culcare noaptea, îşi punea mâna sub obraz și spunea: «Bismika Allāhumma amūtu wa ahīa»[77] (În Numele tău, o, Allah, mor şi revin la viaţă!), iar atunci când se trezea dimineața spunea: «Al-hamdu Lillahi Al-ladhi ahyana ba‘dama amātana wa Ilaihi an-nushūr»[78] (Toată Slava și mulțumirile I se cuvin lui Allah, Care ne-a dat viaţa după ce ne-a luat-o şi la El este Învierea!).” (Sahih Al-Bukhari)
ʻAbd Allah ibn Mas’ud (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„În ceea ce îl privește pe cel care recită ultimele două versete din Surat Al-Baqarah[79] noaptea, acest lucru va fi suficient pentru el.” (Sahih Al-Bukhari)
2. Ce se spune în cazul unui vis plăcut sau neplăcut:
Abu Qatādah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Un vis frumos este de la Allah și un vis urât este de la Șeitan. Așadar, cel care a văzut (în visul său) ceva neplăcut, să scuipe fără salivă de trei ori înspre stânga lui și să caute adăpost la Allah de Șeitan pentru că astfel nu va fi vătămat de el, iar Șeitan nu poate adopta forma mea.” (Sahih Al-Bukhari)
Abu Sa’id Al-Khudri (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Dacă unul dintre voi vede un vis care-i place, atunci acesta este de la Allah, aşa că trebuie să-L slăvească pe Allah pentru acesta şi să vorbească despre el, iar dacă vede ceva care îi displace (în visul său), acesta este de la Şeitan, fapt pentru care trebuie să caute adăpost la Allah de răul din acesta şi să nu vorbească cu nimeni despre el, pentru ca acesta să nu-i facă rău apoi.” (Sahih Al-Bukhari)
3. Ce se spune în cazul unei sperieturi în timpul somnului:
‘Amr ibn Șu‘aib (Allah să fie mulţumit de el!) a transmis de la tatăl său că bunicul său a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Atunci când unul dintre voi este cuprins de teamă în timpul somnului, să spună: «A‘ūdhu bi-kalimāti Allahi at-tāmmāti min ghadabihi wa ‘iqābih wa min sharri ‘ibādih, wa min hamazāti ash-shayātīni wa an yahdurūn»[80] (Caut adăpost în Cuvintele perfecte ale lui Allah de Mânia Sa, de răutatea robilor Săi şi de şoaptele diavolilor şi de prezenţa lor!), iar astfel nu îi va putea fi făcut niciun rău.” (Jamī‘ At-Tirmidhi)
4. Ce se spune la trezirea din somn:
Hudhaifah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mergea la culcare noaptea, îşi punea mâna sub obraz și spunea: «Bismika Allāhumma amūtu wa ahīa»[81] (În Numele tău, o, Allah, mor şi revin la viaţă!), iar atunci când se trezea dimineața spunea: «Al-hamdu Lillahi Al-ladhi ahyana ba‘dama amātana wa Ilaihi an-nushūr»[82] (Toată Slava și mulțumirile I se cuvin lui Allah, Care ne-a dat viaţa după ce ne-a luat-o şi la El este Învierea!).” (Sahih Al-Bukhari)
5. Ce se spune la intrarea în toaletă:
Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunea atunci când intra în locul unde își făcea nevoile: «Allāhumma inni a‘ūdhu Bika min al-khubthi wa al-khabā’ith»[83] (O, Allah, caut adăpost la Tine de necurat şi necurate!)” (Sahih Al-Bukhari), iar el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) intra cu piciorul stâng.
6. Ce se spune la ieșirea din toaletă:
‘Aishah (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat:
„Atunci când ieșea din locul unde își făcea nevoile, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunea: «Ghufrānak»[84] (Caut iertarea Ta!)” (Sahih Ibn Hibban), iar el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ieșea cu piciorul drept.
7. Ce se spune la ieșirea din casă:
Umm Salamah (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să spună atunci când ieșea din casă:
„«Bismi-llahi, Rabbi a‘ūdhu Bika min an azilla aw adilla, aw ažlima aw užlam, aw ajhala auw yujhala ‘alaiyya»[85] (În Numele lui Allah! O, Domnul meu, caut adăpost la Tine ca nu cumva să rătăcesc sau să fiu rătăcit, sau să nedreptăţesc sau să fiu nedreptăţit, sau să mă port nesăbuit sau să fiu tratat cu nesăbuință!)” (Al-Hakim, Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)
Anas ibn Mālik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Atunci când un om spune la ieșirea din casă: «Bismi-llahi, tawakkāltu ‘ala Allahi, wa lā hāwla wa lā qūwata illa Billah»[86] (În Numele lui Allah! Mă încred în Allah şi mărturisesc că nu există putere decât la Allah!), i se va spune: «Ești călăuzit, apărat și protejat.» Diavolii se vor îndepărta de el, iar un diavol îi va spune unui alt diavol: «Cum să ai de-a face cu un om care a fost călăuzit, apărat și protejat?!»” (Sahih Ibn Hibban)
8. Ce se spune la intrarea și la ieșirea din moschee:
Abu Humayd (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Atunci când unul dintre voi intră în moschee, el trebuie să spună: «Allāhumma aftah-li abwaba rahmatika»[87] (O Allah, deschide-mi porțile Milei Tale!), Iar atunci când iese, el trebuie să spună: «Allāhumma inni as’āluka min fadlika»[88] (O Allah, Îți cer din Binecuvântările Tale mărețe!).” (Sahih Muslim)
De asemenea, cel care intră în moschee trebuie să facă acest lucru cu piciorul drept, iar cel care iese, trebuie să o facă cu piciorul stâng.
9. Ce se spune la intrarea în propria casă:
Abu Malik al-Ash’ari (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Atunci când un om intră în casa lui, el trebuie să spună: «Bismi-Llahi wa lajna wa bismi-Llahi kharajna wa ‘ala Allahi rabbina tawakkalna»[89] (În Numele lui Allah am intrat și în Numele lui Allah am ieșit, și în Allah, Domnul nostru, ne încredem!), şi apoi să îi salute pe cei pe care îi găsește în casă.” (Sunan Abu Dawud)
10. Suplicație pentru ispăşirea păcatelor după o reuniune:
Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Cel care stă într-o adunare şi se complace în discuţii inutile, să spună înainte să se ridice (pentru a pleca): «Subhānak Allāhumma wa bihamdika ashhadu an lā ilāha illa Anta, astaghfiruka wa atūbu Ilaik»[90] (O, Allah, Tu eşti departe de orice imperfecţiune, slăvit fii Tu! Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Tine. Cer iertarea Ta şi mă întorc la Tine cu căinţă!), iar pentru aceasta va fi iertat pentru păcatele (comise intenţionat sau neintenţionat) în această adunare.” (Sahih Ibn Hibban)
11. Suplicația călătorului:
ʻAbd Allah ibn ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că, ori de câte ori Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) încăleca pe cămila lui, Îl slăvea pe Allah de trei ori (spunând „Allahu Akbar” – Allah este Prea Măreţ!) și apoi spunea:
„«Subhāna Alladhi sākhkhara lana hadhā wa ma kūnna lahu muqrinīn, wa-innā illa Rabbinā lamunqalibūn, Allāhumma inni nas’aluka fi safarina hādha al-birra wa at-taqwā, wa min al-‘amali ma tardā, Allāhumma hawwin ‘alaina safarana hadhā, wātwi ‘anna bu’dah, Allāhumma Αnta as-sāhibu fi-s-safari, wa al-khalifatu fi-l-’ahl, Allāhumma inni a‘ūdhu Bika min wa‘thā’i as-safari, wa ka’ābati al-manzar, wasū’i al-munqalabi fi al-māli wa al-’ahl»[91] (Slăvit fie El, Cel care a plasat aceasta [mijloacele de transport] în slujba noastră şi noi singuri n-am fi fost capabili de aceasta şi la Domnul nostru este destinaţia noastră finală! O, Allah, îţi cerem din această călătorie a noastră binefacerea şi evlavia şi Îţi cerem dintre fapte pe acelea care Îţi plac Ţie! O, Allah, uşurează pentru noi această călătorie şi ajută-ne să parcurgem distanţa ei în mod rapid! O, Allah, Tu eşti Tovarăşul [nostru] în călătorie şi Protectorul familiei [noastre]! O, Allah, caut adăpost la Tine de dificultăţile călătoriei, de la a fi martori ai unor scene deprimante şi caut adăpost la Tine de răul din averea şi din familia mea!). Atunci când se întorcea dintr-o călătorie, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) repeta aceeași suplicație, după care adăuga: «Ainuna ta’ibuna ‘abiduna lirabbina hamiduna» (Ne întoarcem cu căință [la Allah] adorându-L și preamărindu-L pe Domnul nostru!)” (Sahih Muslim)
12. Suplicația călătorului pentru cei pe care îi lasă în urmă, așa cum sunt familia și prietenii:
Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și-a luat rămas bun de la mine în felul următor: «Astaūdi‘uka Allaha alladhi la tadīʻu wadā’i‘uh»[92] (Te încredințez lui Allah, deoarece lucrurile care Îi sunt încredințate nu se pierd niciodată!)” (Sunan Ibn Majah)
Atunci când cineva se pregătea să plece într-o călătorie, Ibn ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!) îi spunea:
„Apropie-te ca să îmi iau rămas-bun de la tine așa cum Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) își lua rămas bun de la noi: «Astaūdi‘u Allaha dīnaka wa amānataka wa khawatīma ‘amalika»[93] (Îi încredinţez lui Allah religia ta, loialitatea şi ultimele tale fapte!)!” (Sahih Ibn Khuzaimah)
13. Ce se spune la intrarea într-un sat sau oraș:
Suhaib (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a văzut niciodată un oraș în care intenționa să intre fără să rostească următoarele cuvinte atunci când îl zărea: «Allahumma Rabbī as-samawāti as-sab’iʻ wa ma adhlalna wa Rabbal-aradīna wa ma aqlalna wa Rabba ash-shayātīni wa ma adhlalna wa Rabb ar-riāhi wa ma dharaina fainna nas-’āluka khaira hadhihil-qariati wa khaira ahlihā wa na‘ūdhu Bika min sharrihā wa sharri ahlihā wa sharri ma fiha»[94] (O, Allah, Stăpân al celor şapte Ceruri şi al tuturor celor pe care acestea le umbresc și Stăpân al Pământurilor şi al tuturor celor pe care acestea le susţin, Stăpân al diavolilor şi al tuturor acelora pe care aceştia îi rătăcesc, Stăpân al vânturilor şi al tuturor celor pe care acestea le împrăștie, Îţi cerem binele din acest oraș și binele de la locuitorii lui și căutăm adăpost la Tine de răul lui, [de] răul locuitorilor lui şi de răul din interiorul lui!)” (Sahih Ibn Khuzaimah)
14. Ce se spune la vederea unui lucru plăcut:
ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat:
„Atunci Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) vedea ceva care îi plăcea, el spunea: «Al-hamdu Lillahi Al-Ladhi bini‘matihī tatimmu as-sālihat»[95] (Toată Slava și mulțumirile I se cuvin lui Allah, prin Bunăvoinţa Căruia toate lucrurile bune sunt îndeplinite!), iar atunci când vedea ceva care nu îi plăcea, el spunea: «Al-hamdu Lillahi ‘ala kulli hāl»[96] (Toată Slava și mulțumirile I se cuvin lui Allah, în orice circumstanţe!).” (Al-Hakim, Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)
15. Ce se spune atunci când se face popas într-un loc:
Khawlah bint Hakim (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat:
„L-am auzit pe Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând: «Cel care spune atunci când face popas într-un loc: „A‘ūdhu bi-kalimāti Allahi at-tāmmati min sharri ma khalaq”[97] (Caut adăpost în Cuvintele perfecte ale lui Allah împotriva răului [care vine] de la ceea ce El a creat!) nu va fi atins de niciun rău până când va părăsi acel loc.»” (Sahih Muslim)
16. Ce se spune înainte de actul sexual:
Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Dacă unul dintre voi doreşte să se apropie de soţia lui (pentru a întreține relații sexuale) să spună: «Bismi-llahi, Allāhumma jānnibna ash-shaytāna, wa jānnibi ash-shaytāna ma razaqtana»[98] (În Numele lui Allah! O, Allah, ţine-l pe Şeitan departe de noi şi ţine-l pe Şeitan departe de ceea cu care ne-ai binecuvântat pe noi!). Apoi, dacă le-a fost scris să aibă un copil (ca urmare a acelui act sexual), Şeitan nu-i va face rău.” (Sahih Al-Bukhari)
17. Ce se spune la ora mesei:
Jabir ibn ʻAbd Allah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„L-am auzit pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând: «Dacă un om Îl pomeneşte pe Allah atunci când intră în casă sau atunci când mănâncă, Şeitan spune: „Nu există niciun loc pentru mine pentru a rămâne şi nu există masă pentru mine.”, iar dacă nu Îl pomeneşte pe Allah atunci când intră în casă, Şeitan spune: „Am găsit un loc unde să rămân.”, iar dacă nu Îl pomeneşte pe Allah atunci când mănâncă, Şeitan spune: ”Am găsit un loc unde să stau şi am avut ce mânca.”»” (Sahih Muslim)
ʻAishah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Când unul dintre voi mănâncă, trebuie să pronunțe Numele lui Allah. Dacă uită să menționeze Numele lui Allah atunci când începe, el trebuie să spună: «Bismi-Llahi awwalihi wa ākhirihi»[99] (În Numele lui Allah la început și la sfârșit!).” (Sunan Abu Dawud)
18. Ce se spune după terminatul mâncatului:
Muʻadh ibn Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Celui care mănâncă și apoi spune (atunci când termină de mâncat): «Al-hamdu Lillahi Al-Ladhi at‘amani hadha wa razaqanīhi min ghairi haulin minni wala quwwah»[100] (Toată Slava și mulțumirile I se cuvin lui Allah, care m-a hrănit cu aceasta şi care mi-a oferit aceasta fără ca eu să am vreo forţă sau putere pentru mine însumi!), îi vor fi iertate păcatele anterioare.” (Jamī‘ At-Tirmidhi)
19. Ce se spune în caz de teamă față de un dușman sau altceva similar:
ʻAbd Allah ibn Qais a relatat de la tatăl său (Allah să fie mulţumit de ei!) că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunea atunci când îi era teamă de un popor:
„«Allāhumma inna naj‘aluka fi nuhūrihim ua na‘ūdhu Bika min shurūrihim»[101] (O Allah, te punem pe Tine înaintea gâturilor lor şi căutăm adăpost la Tine de răul lor!)” (Sunan Abu Dawud)
20. Ce se spune în momentele de suferință:
Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că, atunci când suferea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să Îl implore pe Allah Cel Atotputernic spunând:
„«Lā Ilāha illa Allahu Al-‘Ažīmu Al-Halīm, Lā Ilāha illa Allahu Rābbu Al-‘Arshi Al-‘Ažīm, Lā Ilāha illa Allahu Rābbu as-samawāti wa Rābbu al-’ārdi wa Rābbu al-‘Arshi Al-karīm»[102] (Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Prea Măreţul, Prea Îndurătorul. Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Domnul Tronului cel Măreţ. Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Domnul Cerurilor, Domnul Pământului şi Domnul Tronului cel Nobil!)” (Sahih Al-Bukhari)
ʻAbd Ar-Rahman ibn Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat de la tatăl său că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Suplicația celui aflat în suferință este următoarea: «Allāhumma rahmataka arju fala takilni ila nafsi tarfata ‘ayn wa aslih lī sha’nī kullahu lā ilāha illa Anta»[103] (O, Allah, sper la Mila Ta, așa că organizează chestiunile mele și nu mă lăsa singur nici măcar pentru secunda cât durează un clipit de ochi! Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Tine!).” (Sahih Ibn Hibban)
21. Ce se spune în caz de anxietate şi tristețe:
Ibn Mas’ūd (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„«Celui care spune atunci când este afectat de anxietate sau tristețe: „Allāhumma inni ‘abduk ibnu ‘abdik, ibnu ’amatik, nāsīati bi-Yadik, mādin fiyya hukmuk, ‘adlun fiyya qadā’uk, as’aluka bikulli Ismin huwa Lak, sammaita bihi Nafsak, aw ‘allamtahu ahadan min khalqika, aw anzaltahu fi kitabika, aw asta’tharta bihi fi ‘ilmi al-ghāybi ‘indaka, an taj‘ala al-Qur’ana rabī‘a qālbi, wa nūra sadrī, wa jilā’a huznī wa-dhahāba hammi”[104] (O, Allah, eu sunt robul Tău, fiul robului Tău, fiul roabei Tale, fruntea mea este în Mâna Ta, urmez Hotărârea Ta şi Porunca Ta este întotdeauna dreaptă. Te rog cu fiecare dintre Numele care Îţi aparţin Ţie, pe care Singur le-ai numit, sau pe care le-ai revelat în Cartea Ta, sau pe care le-ai dezvăluit oricăreia dintre creaţiile Tale, sau pe care le-ai păstrat în ştiinţa celor nevăzute, care Îţi aparţine Ţie în mod exclusiv, [te rog] să faci Coranul o împrospătare pentru inima mea, şi lumina pieptului meu, şi o îndepărtare a durerilor mele şi o eliberare a anxietăţii mele!), Allah îi va înlocui anxietatea și suferința cu o fericire constantă.» Companionii l-au întrebat: «O, Trimis al lui Allah, trebuie să învățăm aceste cuvinte?», iar el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Sigur că da! Cine le ascultă, să le memoreze!»” (Sahih Ibn Hibban)
Nu îi este permis celui care se află într-o stare de anxietate sau tristețe să se roage împotriva lui însuși, ci el trebuie să adopte calea trasată de Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în acest sens. Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Niciunul dintre voi să nu își dorească moartea pentru o calamitate care îl lovește, iar dacă nu poate evita să facă aceasta, atunci să spună: «Allāhumma ahīni ma kānat al-hayāta khairan li wa tauaffani idha kānat al-wafat khairan li»[105] (O, Allah, ține-mă în viață atât timp cât aceasta este benefică pentru mine și ia-mi sufletul atunci când moartea va fi mai bună pentru mine)!” (Sahih Al-Bukhari)
22. Ce se spune la îmbrăcarea unui veşmânt nou:
Abu Sa’id Al-Khudri (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că, atunci când Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îmbrăca un veșmânt nou, el spunea:
„«Allāhumma lakal-hamdu, Anta kasawtanihi, as’aluka minna khairahu wa khaira ma suni‘a lahu, wa a‘ūdhu Bika min sharrihi wa sharri ma suni’a lahu»[106] (O, Allah! Ție Ți se cuvine toată lauda, Tu m-ai îmbrăcat, Îți cer binele din ea și binele pentru care a fost făcută și caut adăpost la Tine de răul ei și de răul pentru care a fost făcută!).”
Abu Nadrah (Allah să fie mulțumit de el!) a spus: „Atunci când unul dintre companionii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îmbrăca un veșmânt nou, i se spunea: «Fie ca tu să îl porți până când se strică și fie ca Allah să îți dea altul în locul lui!»” (Sunan Abu Dawud)
23. Ce se spune la mânie:
Suleiman ibn Sarad (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Mă aflam în compania Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) atunci când doi bărbați se abuzau reciproc, iar fața unuia dintre ei a devenit roşie și venele jugulare i s-au umflat (de furie). (Văzând acestea,) Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Știu nişte cuvinte care l-ar calma dacă le-ar spune. Dacă ar spune „A’ūdhu billahi minash ashaitānir-rajīm”[107] (Caut adăpost la Allah de Şeitan cel blestemat!), i-ar trece furia.» Cineva i-a spus omului: «Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus să cauți adăpost la Allah de Șeitan.», la care cel furios a răspuns: «Sunt posedat de djinni?»” (Sahih Al-Bukhari)
Salāt al-Istikhārah (Rugăciunea de căutare a călăuzirii lui Allah)
Rugăciunea Istikhārah a fost prescrisă pentru musulman pentru ca acesta să Îi ceară călăuzirea Domnului său Cel Atotputernic cu privire la cea mai adecvată opțiune atunci când are îndoieli și nu știe ce decizie să ia. De asemenea, aceasta blochează calea șoaptelor lui Şeitan și îl protejează pe rob de regretele pe care le poate simți atunci când ratează un lucru pe care el îl consideră a fi bun. Astfel, el face tot ceea ce îi stă în putință să asigure cauzele, însă rezultatele sunt decretate de către Stăpânul Atotputernic și Preaînalt. De asemenea, ceea ce decretează și hotărăște Allah Preaînțeleptul este întotdeauna cel mai bine pentru om, iar cel care caută călăuzirea Sa prin intermediul rugăciunii Istikhārah nu va fi niciodată dezamăgit și nu își va regreta alegerea.
Modul de efectuare al rugăciunii Istikhārah
Atunci când efectuează rugăciunea Istikhārah, omul trebuie să se roage două unităţi de rugăciune: în prima unitate, după ce recită Surat Al-Fātihah, trebuie să recite Surat Al-Kafirūn, iar în cea de a doua unitate, după ce recită Surat Al-Fātihah, trebuie să recite Surat Al-Ikhlās. Apoi, se începe prin lăudarea, glorificarea și slăvirea lui Allah Cel Atotputernic, continuând prin trimiterea de salutări asupra Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). După aceea, se rostește suplicația Istikhārah, așa cum a fost menționată în hadith-ul relatat de către Jabir ibn ‘Abd Allah (Allah să fie mulţumit de el!), care a spus:
„Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să ne învețe Istikhārah pentru toate chestiunile la fel cum ne învăța o Sură (Capitol) din Coran, iar el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunea: «Dacă vreunul dintre voi se gândeşte la o decizie pe care trebuie să o ia, să se roage două rak‘āt (unităţi de rugăciune) voluntare şi apoi să spună: „Allāhumma inni astakhīruka bi‘ilmika, wa’astaqdīruka biqadratika, wa as’aluka min fadlika, fa Innaka taqdīru wala aqdīru, wata‘lamu wala ā‘lamu, wa Anta ‘Allāmu al-ghuyūbi, Allāhumma fa in Kunta ta‘lamu anna hadha al-amra - (şi aici menţionează ceea ce doreşte) – khayran-llī fi dīnī wa ma‘āshī wa‘āqībati amrī, faqdurhu li wayassirhu li thumma bārik li fihi, Allāhumma wa in Kunta ta‘lamu annahu hadha al-amra sharru-lli fi dīni wama‘āshī wa ‘āqibati amrī, fasrifhu ‘annī wasrifnī ‘anhu, waqdir liya al-khayra haythu kana thumma rad-dīni bihi”[108] (O, Allah, caut îndrumarea Ta [în facerea unei alegeri] în Ştiinţa Ta, şi caut forţă în Puterea Ta şi îţi cer din Binecuvântările Tale măreţe, căci, cu adevărat, Tu poţi, în timp ce eu nu pot, şi, cu adevărat, Tu ştii, în timp ce eu nu ştiu, şi Tu eşti Cunoscătorul celor nevăzute. O, Allah, dacă ştii că acest lucru [şi aici menţionează ceea ce doreşte] este bun pentru mine în religia mea, în viaţa mea şi în sfârşitul ei, atunci porunceşte-l şi uşurează-l pentru mine şi binecuvântează-mă cu el; şi dacă ştii că acest lucru este rău pentru mine, în religia mea, în viaţa mea şi în sfârşitul ei atunci îndepărtează-l de mine, şi îndepărtează-mă de el, şi hotărăşte pentru mine ceea ce e bine, oricare ar fi aceasta, şi fă-mă mulţumit cu aceasta!), iar apoi să își menționeze nevoia (preocuparea).” (Sahih Al-Bukhari)
Tratamentul profetic pentru bolile fizice și psihice
Atașamentul musulmanului față de învățăturile islamice și punerea în practică a eticii și a valorilor morale pe care acestea le conțin vor fi suficiente, după ajutorul lui Allah Cel Atotputernic, pentru a dobândi bunăstarea fizică, iar aceasta protejează împotriva a numeroase boli fizice cauzate de problemele psihice. Suplicațiile și pomenirea lui Allah se numără, fără îndoială, printre metodele cele mai eficace pe care Allah Cel Atotputernic ni le-a oferit pentru a ne putea proteja de boli și alte calamități înainte ca acestea să apară și pentru a le putea depăși atunci când se ivesc. Allah Cel Atotputernic spune:
„Noi pogorâm prin Coran ceea ce este tămăduire şi îndurare pentru dreptcredincioşi şi nu face decât să sporească pierderea (pieirea lor, din pricina necredinţei) celor nelegiuiţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran,17:82]
De asemenea, Allah Preaînaltul spune:
„(...) Spune (o, Mohammed): «El (Coranul) este pentru cei care cred ocârmuire și tămăduire (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 41:44]
Trebuie menționat faptul că tratamentul căutat prin Nobilul Coran și Sunnah (Tradiția) profetică necesită o credință sinceră atât din partea celui care tratează, cât și a celui tratat, însă acest lucru nu înseamnă că trebuie să fie abandonate tratamentele medicamentoase și utilizarea mijloacelor permise pentru a le obține. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„O, robi al lui Allah, căutați leacul, deoarece Allah a trimis leacul împreună cu fiecare boală!” (Sahih Ibn Hibban)
Cu toate acestea, trebuie evitat tratamentul prin lucrurile care au fost interzise de către Allah Cel Atotputernic. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a interzis să fie folosit drept medicament un lucru interzis.” (Al-Hakim, Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain)
Ibn Al-Qayyim (Allah să aibă milă de el!) a spus:
„Există un punct care trebuie înțeles, și anume acela că, în ciuda faptului că sunt utile și curative, pomenirile, versetele și suplicațiile care sunt rostite pentru a trata bolile și pentru ruqīah necesită receptivitatea individului care este tratat și credința puternică a celui care le recită, precum și influența sa. Astfel, atunci când vindecarea întârzie, acest lucru se datorează fie credinței slabe a celui care aplică leacul, fie respingerii pacientului, fie unui alt obstacol care împiedică acțiunea corespunzătoare a tratamentului asupra pacientului, la fel cum se întâmplă în cazul unor medicamente materiale, a căror lipsă de efectivitate se datorează respingerii medicamentului de către corpul pacientului.”[109]
De asemenea, el (Allah să aibă milă de el!) a spus cu privire călăuzirea Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) legată de tratarea bolilor:
„Acest tip de tratament necesită două lucruri: primul are legătură cu pacientul și al doilea cu persoana care administrează tratamentul. În ceea ce îl privește pe pacient, acesta trebuie să fie puternic din punct de vedere psihologic și să aibă un devotament sincer față de Allah Cel Atotputernic și Preaînalt, Cel care a creat aceste suflete, și să ceară în mod sincer protecție, una în care inima și limba se află într-o armonie perfectă. Cu adevărat, acest tip de tratament este o luptă, iar combatantul nu își poate învinge dușmanul decât dacă sunt îndeplinite două condiții: pe de o parte, arma lui trebuie să fie validă și bună, iar pe de altă parte, brațul trebuie să fie puternic. Atunci când una dintre aceste condiții nu este îndeplinită, abundența de arme nu servește la nimic. Ce putem spune atunci despre situația în care nu este îndeplinită niciuna dintre cele două condiții? Al doilea lucru are legătură cu persoana care administrează tratamentul, iar aceasta trebuie să îndeplinească, de asemenea, cele două condiții menționate mai sus.”[110]
Tratamentul prin Ar-Ruqīah Ash- Shar‘iyyah
În continuare, vom enumera câteva versete și suplicații care au fost rostite de către Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a îndepărta răul după ce acesta a apărut și a trata bolile, cu Voia lui Allah Cel Atotputernic.
1. Abu Sa’id al-Khudri (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Un grup de companioni ai Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se afla într-o călătorie atunci când a trecut pe lângă un trib de arabi care a refuzat să îi găzduiască. Între timp, șeful acelui trib a fost mușcat de un șarpe (sau scorpion) și, indiferent ce tratament i-a fost aplicat, totul a fost în zadar. Unii dintre ei (membrii acelui trib) au spus: «Poate ar trebui să meargă cineva la acel grup (de călători) din apropiere și să întrebe dacă ei cunosc vreun leac.» Când s-au apropiat de ei, le-au spus: «O, oameni! Șeful nostru a fost mușcat de un șarpe (sau scorpion), iar noi am încercat să îl însănătoșim în toate felurile, însă nu am obținut niciun rezultat. Este vreunul dintre voi care să cunoască un leac util pentru aceasta?» Unul dintre ei a spus: «Da, (jur) pe Allah că eu știu să îl tratez cu ruqīah, însă, (jur) pe Allah, noi v-am cerut să ne găzduiți și voi ați refuzat. Eu nu îl voi trata pe pacientul vostru cu ruqīah dacă nu ne dați ceva în schimb.» Atunci, ei s-au înțeles să le dea acelor călători o turmă de oi. Omul a mers cu ei (cu membrii tribului) și a început să scuipe (pe mușcătură) și să recite Surat al-Fātihah până când pacientul s-a vindecat și a început să meargă ca și cum nici nu ar fi fost bolnav. După ce membrii tribului i-au plătit conform înțelegerii, unii dintre ei (dintre companioni) au spus: «Să împărțim (oile)!», însă cel care l-a tratat pe pacient cu ruqīah a spus: «Nu faceți aceasta până când nu mergem la Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), îl informăm cu privire la ceea ce s-a întâmplat și vedem ce ne poruncește!» Astfel, au mers la Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și i-au povestit ce s-a întâmplat, iar el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Cum ai știut că Surat al-Fātihah se recită pentru ruqīah? Ai procedat corect. Împarte (ceea ce ai primit) și dă-mi o parte din aceasta!», după care a surâs.” (Sahih Al-Bukhari)
2. ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că Trimisul lui Allah obișnuia să spună atunci când vizita un bolnav sau era adus unul în fața lui:
„«Adhhibi al-ba’s Rabba an-nas, ishfi wa Anta Ash-Shāf’i lā shifā’ illa shifāu’ka, shifā’an lā yughādiru saqamā»[111] (O, Domnul oamenilor, îndepărtează răul şi vindecă-l, pentru că Tu eşti Vindecătorul şi nu există altă vindecare decât vindecarea Ta, o vindecare care nu lasă în urmă nicio boală!).” (Sahih Al-Bukhari)
3. Ruqīah îngerului Jibril (Gabriel – Pacea fie asupra sa!). Abu Saʻid (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că îngerul Jibril (Pacea fie asupra sa!) a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și l-a întrebat:
„«O, Mohammed, te-ai îmbolnăvit?», iar el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Da.» El (Jibril – Pacea fie asupra sa!) a spus: «Bismi-Llahi arqīk min kulli shai’in iu’dhika, min sharri kulli nafsin aw ‘aini hāsidin Allahu iashfika, bismi-Llahi arqīk»[112] (În numele lui Allah, te descânt de orice boală de care poți suferi şi de fiecare suflet sau ochi invidios. Fie ca Allah să te vindece! În numele lui Allah te descânt!).” (Sahih Muslim)
Uthman ibn Abu Al-ʻAs (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că s-a plâns în fața Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de o durere pe care o simțea în trupul lui după ce a devenit musulman, iar Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus:
„Pune mâna ta pe zona corpului care te doare și spune: «Bismi-Llah»[113] (În numele lui Allah!) de trei ori și «A‘ūdhu billahi wa qudratihi min sharri mā ājidu wa ’uhādhir»[114] (Caut adăpost în Puterea lui Allah şi în Capacitatea Sa de a mă apăra de răul de care sunt afectat şi de care îmi este teamă!) de șapte ori.” (Sahih Muslim)
Cuprins
Introducere
Încercările din perspectiva Shariʻei
Cauzele calamităților și ale încercărilor care apar ca urmare a Mâniei lui Allah
Mijloacele prin care pot fi prezervate binecuvântările de la Allah Cel Atotputernic
Cum pot fi evitate calamitățile și încercările și modul în care poate fi redus impactul acestora
Modalităţi de protejare a sinelui
Câteva dintre beneficiile pomenirii lui Allah Cel Atotputernic
Cele mai bune modalități de pomenire a lui Allah (dhikr Allah)
Metodele prin care poate fi atinsă mulțumirea lui Allah Cel Atotputernic și pot fi respinse încercările și calamitățile
Conduita în timpul suplicațiilor
Câteva suplicații menționate în Nobilul Coran
Câteva suplicații menționate în Tradiția profetică (Sunnah)
Câteva suplicaţii care se spun dimineața și seara
Alte suplicații specifice pentru protecție
Salāt al-Istikhārah (Rugăciunea de căutare a călăuzirii lui Allah)
Modul de realizare al rugăciunii Istikhārah
Tratamentul profetic pentru bolile fizice și psihice
Tratamentul prin Ar-Ruqīah Ash- Shar‘iyyah
[1] Al-Jawab al-Kafi, p. 35
[2] رَبَّنَا لَا تُؤَاخِذْنَا إِنْ نَسِينَا أَوْ أَخْطَأْنَا رَبَّنَا وَلَا تَحْمِلْ عَلَيْنَا إِصْرًا كَمَا حَمَلْتَهُ عَلَى الَّذِينَ مِنْ قَبْلِنَا رَبَّنَا وَلَا تُحَمِّلْنَا مَا لَا طَاقَةَ لَنَا بِهِ وَاعْفُ عَنَّا وَاغْفِرْ لَنَا وَارْحَمْنَا أَنْتَ مَوْلَانَا فَانْصُرْنَا عَلَى الْقَوْمِ الْكَافِرِينَ
[3] رَبَّنَا لَا تُزِغْ قُلُوبَنَا بَعْدَ إِذْ هَدَيْتَنَا وَهَبْ لَنَا مِنْ لَدُنْكَ رَحْمَةً إِنَّكَ أَنْتَ الْوَهَّابُ
[4] رَبَّنَا فَاغْفِرْ لَنَا ذُنُوبَنَا وَكَفِّرْ عَنَّا سَيِّئَاتِنَا وَتَوَفَّنَا مَعَ الْأَبْرَارِ
[5] رَبَّنَا لَا تَجْعَلْنَا فِتْنَةً لِلْقَوْمِ الظَّالِمِينَ وَنَجِّنَا بِرَحْمَتِكَ مِنَ الْقَوْمِ الْكَافِرِينَ
[6] رَبَّنَا لَا تَجْعَلْنَا مَعَ الْقَوْمِ الظَّالِمِينَ
[7] وَقُلْ رَبِّ أَدْخِلْنِي مُدْخَلَ صِدْقٍ وَأَخْرِجْنِي مُخْرَجَ صِدْقٍ وَاجْعَلْ لِي مِنْ لَدُنْكَ سُلْطَانًا نَصِيرًا
[8] رَبَّنَا أَفْرِغْ عَلَيْنَا صَبْرًا وَتَوَفَّنَا مُسْلِمِينَ
[9] رَبِّ اشْرَحْ لِي صَدْرِي وَيَسِّرْ لِي أَمْرِي
[10] رَبِّ اجْعَلْنِي مُقِيمَ الصَّلَاةِ وَمِنْ ذُرِّيَّتِي رَبَّنَا وَتَقَبَّلْ دُعَاءِ رَبَّنَا اغْفِرْ لِي وَلِوَالِدَيَّ وَلِلْمُؤْمِنِينَ يَوْمَ يَقُومُ الْحِسَابُ
[11] وَقُلْ رَبِّ أَعُوذُ بِكَ مِنْ هَمَزَاتِ الشَّيَاطِينِ وَأَعُوذُ بِكَ رَبِّ أَنْ يَحْضُرُونِ
[12] رَبِّ اغْفِرْ وَارْحَمْ وَأَنْتَ خَيْرُ الرَّاحِمِينَ
[13] رَبَّنَا اغْفِرْ لِي وَلِوَالِدَيَّ وَلِلْمُؤْمِنِينَ يَوْمَ يَقُومُ الْحِسَابُ
[14] رَبَّنَا آَتِنَا مِنْ لَدُنْكَ رَحْمَةً وَهَيِّئْ لَنَا مِنْ أَمْرِنَا رَشَدًا
[15] رَبَّنَا اصْرِفْ عَنَّا عَذَابَ جَهَنَّمَ إِنَّ عَذَابَهَا كَانَ غَرَامًا إِنَّهَا سَاءَتْ مُسْتَقَرًّا وَمُقَامًا
[16] رَبَّنَا هَبْ لَنَا مِنْ أَزْوَاجِنَا وَذُرِّيَّاتِنَا قُرَّةَ أَعْيُنٍ وَاجْعَلْنَا لِلْمُتَّقِينَ إِمَامًا
[17] رَبَّنَا اغْفِرْ لَنَا وَلِإِخْوَانِنَا الَّذِينَ سَبَقُونَا بِالْإِيمَانِ وَلَا تَجْعَلْ فِي قُلُوبِنَا غِلًّا لِلَّذِينَ آَمَنُوا رَبَّنَا إِنَّكَ رَءُوفٌ رَحِيمٌ
[18] رَبَّنَا آَتِنَا فِي الدُّنْيَا حَسَنَةً وَفِي الْآَخِرَةِ حَسَنَةً وَقِنَا عَذَابَ النَّارِ
[19] اللهُمَّ إِنِّي أَسْأَلُك الهُدَى والتُّقَى والعَفَافَ والغِنَى
[20] اللهُمَّ إِنِّي أَعُوذُ بِكَ مِنْ عَذَابَ القَبْر، وَأَعُوذُ بِكَ مِنْ فِتْنَة المَسِيْح الدَّجَّال، وأَعُوذُ بِكَ مِنْ فِتْنَةِ المَحْيا وفِتْنَة المَمَات، اللهُمَّ إِنِّي أَعُوذُ بِكَ مِنْ المَأْثَمْ والمَغْرَمْ
[21] اللهُمَّ إِنِّي أَعُوذُ بِكَ مِنَ العَجْز والكَسَلْ والجُبْن والهَرَم وأَعُوذُ بِكَ مِنْ عَذَابَ القَبْر وأَعُوذُ بِكَ مِنْ فِتْنَةِ المَحْيا والمَمَات
[22] اللهُمَّ اغْفِرْ لي خَطِيئَتي وجَهْلِي وإِسْرَافي في أَمْرِي وما أَنْتَ أَعْلَمُ بِهِ مِنِّي اللهُمَّ اغْفِرْ لي جدّي وهَزْلي وخَطَئِي وعَمْدِي وكُلُّ ذلك عِنْدي اللهُمَّ اغْفِرْ لي ما قَدّمت وما أَخّرت وما أَسْرَرْت وما أَعْلَنْت وما أَنْتَ أَعْلَم بِهِ مِنِّي أَنْتَ المُقَدِّم وأَنْتَ المُؤَخِّر وأَنْتَ على كُلِّ شَيءٍ قَدِيْر
[23] اللهُمَّ إِنِّي أَعُوذُ بِكَ مِنْ زَوَالِ نِعْمَتِك وتَحَوّل عافِيَتِك وفُجَاءَة نِقْمَتِك وجَمِيع سَخَطِك
[24] اللهُمَّ إِنِّي أَعُوذُ بِكَ مِنَ العَجْز والكَسَلْ والجُبْن والبُخْل والهَرَم وعَذَابَ القَبْر اللهُمَّ آتِ نَفْسي تَقْواها وزَكِّها أَنْتَ خَيْر مَنْ زَكَّاها أَنْت وَلِيُها ومَوْلاها اللهُمَّ إِنِّي أَعُوذُ بِكَ مِنْ عِلْمٍ لا يَنْفَع ومِنْ قَلْبٍ لا يَخْشَع ومِنْ نَفْسٍ لا تَشْبَع ومِنْ دَعْوَةٍ لا يُسْتَجَاب لها
[25] اللهُمَّ أَصْلِحْ لي دِيْنِي الّذي هُو عِصْمَة أَمْرِي وأَصْلِح لي دُنْيَاي الَّتي فِيْها مَعَاشِيْ وأَصْلِحْ لي آخِرَتي الَّتي فِيْها مَعَادِي واجْعَل الحَيَاة زِيادَةً لي فِيْ كُلِ خَيْر واجْعَل المَوْت رَاحَةً لِيْ مِنْ كُلِّ شَرْ
[26] اللهُمَّ إِنِّيْ أَعُوذُ بِكَ مِنَ الكَسَل والهَرَم والمَغْرَمْ والمَأْثَمْ اللهُمَّ إِنِّي أَعُوذُ بِكَ مِنْ عَذَابِ النَّار وفِتْنَةِ النَّار وفِتْنَة القَبَر وعَذَاب القَبَرْ وشَرِّ فِتْنَة الغِنَى وشَرِّ فِتْنَة الفَقَر ومِنْ شَرِّ فِتْنَة المَسِيْح الدَّجَال اللهُمَّ اغْسِل خَطَاياي بِمَاءِ الثَّلْج والبَرَد ونَقِّ قَلْبِي مِنَ الخَطَايا كما يُنَقَّى الثَوْب الأَبْيَض مِنَ الدَّنَسْ وباعِدْ بَيْنِي وبَيْن خَطَاياي كما باعَدَت بَيْن المَشْرِق والمَغْرِبْ
[27] اللهُمَّ أَعُوذُ بِرِضَاك مِنْ سَخَطِك وبِمُعَافَاتِك مِنْ عُقُوبَتِك وأُعُوذُ بِكَ مِنْك لا أُحْصِي ثَنَاءً عَلَيْك أَنْتَ كما أَثْنَيت على نَفْسِك
[28] اللهُمَّ اغْفِرْ لي ما قَدَّمْت وما أَخَّرْت وما أَسْرَرْت وما أَعْلَنْت وما أَنْتَ أَعْلَمُ بِهِ مِنِّي اللهُمَّ ارْزُقْنِي مِنْ طاعَتِك ما تَحُول بَيْنِي وبَيْنَ مَعْصِيَتِك وارْزُقْنِي مِنْ خَشْيَتِك ما تَبْغِي بِهِ رَحْمَتِك وارْزُقْني مِنْ اليَقِين ما تَهُونُ بِهِ عليَّ مَصَائِبَ الدُّنْيا وبَارِكْ لِيْ في سَمْعِي وبَصَريْ واجْعَلْهُمَا الوَارِثَ مِنِّي اللهُمَّ وخُذْ بِثَأْرِي مِمَنْ ظَلَمَنِي وانْصُرْنِي على مَنْ عادَاني ولا تَجْعَل الدُّنْيا أَكْبَرَ هَمِّي ولا مَبْلَغَ عِلْمِي اللهُمَّ ولا تُسَلِّط عَلَيّ مَنْ لا يَرْحَمني
[29] اللهُمَّ احْفَظْنِي بالإِسْلاَم قَائِما واحْفَظْنِي بالإِسْلام قاعِدًا واحْفَظْنِي بالإسْلاَم راقِدًا ولا تُشْمِتْ بي عَدُوًا حاسِدا واللهُمَّ إِنِّي أَسْأَلُكَ مِنْ كُلِّ خَيْرٍ خَزَائِنُه بِيَدِك وأَعُوذُ بِكَ مِنْ كُلِّ شَرٍّ خَزَائِنُه بِيَدِك
[30] اللهُمَّ جَنِّبْنِي مُنْكَرَات الأَخْلاَق والأَهْوَاء والأَسْوَاء والأَدْوَاء
[31] اللهُمَّ بِعِلْمِك الغَيْب وقُدْرَتِك على الخَلْق أَحْيِنِي ما عَلِمْت الحياةَ خَيْرا لي وتَوَفَّنِي إذا كانت الوَفَاة خيرًا لي اللهُمَّ إِنِّي أَسْأَلُك خَشْيَتِك في الغَيْب والشَّهَادة وكَلِمَةِ العَدْل والحَقّ في الغَضَبْ والرِّضا وأَسْأَلُك القَصْد في الفَقَرْ والغِنَا وأَسْأَلُك نَعِيما لا يبِيْد وقُرّة عَيْن لا تَنْقَطِع وأَسْأَلُك الرِّضَا بَعْد القَضَاء وأَسْأَلك بَرد العَيْش بَعْدَ المَوْت وأَسْأَلُك لَذَّة النَّظَر إلى وَجْهِك وأَسْأَلُك الشَوق إلى لِقَائِك في غَيْرِ ضَرَّاء مُضِرّة ولا فِتْنَة مُضِلَّة اللهُمَّ زَيِّنَا بِزِيْنَةِ الإِيْمَان واجْعَلْنا هُدَاة مُهْتَدِين
[32] اللهُمَّ إِنِّيْ أَعُوذُ بِكَ مِنَ العَجْزِ والكَسَل والبُخْل والهَرَمْ والقَسْوَة والغَفْلَة والذِّلَّة والمَسْكَنَة وأُعوذُ بِكَ مِنَ الفَقَر والكُفْر والشِّرْك والنِّفَاق والسُّمْعَة والرِّيَاء وأَعُوذُ بِكَ مِنَ الصَّمَمْ والبكْم والجُنُون والبَرَص والجُذَام وسَيِّءِ الأَسْقَام
[33] اللهُمَّ إِنِّي أَعُوذُ بِكَ مِنَ الجُوْع فَإِنَّه بِئْسَ الضَّجِيع ، وأَعُوذُ بِكَ مِنَ الخِيَانَة فإِنَّها بِئْسَتِ البِطَانة
[34] يا مُقَلِّبُ القُلُوب ثَبِّتْ قُلُوبنا على دِيْنِك
[35] رَبِّ أَعِنِّي ولا تُعِنْ عَلَيّ وانْصُرْني ولا تَنْصُرْ عَلَيّ وامْكُر لي ولا تَمْكُر عَلَيّ واهْدِنِي ويَسِّرْ الهُدَى لي وانْصُرْني على مَنْ بَغَى عَلَيّ رَبِّ اجْعَلْنِي لَكَ شَاكرًا لك ذاكرًا لك أوَّاهًا لك مِطْوَاعًا لك مُخْبِتًا أَوَّاهًا مُنِيْبًا رَبِّ تَقَبَّلْ تَوْبَتِي واغْسِل حَوْبَتِي وأَجِبْ دَعْوَتِي وثَبِّتْ حُجَّتِي واهْدِ قَلْبِي وسَدِّدْ لِسَاني واسْلُلْ سَخِيْمَةَ قَلْبِي
[36] اللهُمَّ اغْفِرْ لي وارْحَمْنِي وعافِني واهْدِني وارْزُقْنِي
[37] اللهُمَّ إِنِّيْ أَسْأَلُك مِنْ الخَيْر كُلِّه عَاجِلِه وآجِلِه ما عَلِمْت مِنْه وما لَمْ أَعْلَمْ وأَعُوذُ بِكَ مِنَ الشَرِّ كُلِّه عَاجِلِه وآجِلِه ما عَلِمْت مِنْه وما لِمْ أَعْلَم وأَسْأَلُك الجَنّة وما قَرَّبَ إِلَيْها مِنْ قَوْل أوْ عَمَل وأَعُوذُ بِكَ مِنَ النّار وما قَرَّبَ إِلَيْها مِنْ قَوْل أوْ عَمَل وأَسْأَلُك خَيْر ما سَأَلَكَ عَبْدك وَرَسُولك مُحَمّد وأَعُوذُ بِكَ مِنْ شَرِّ ما اسْتَعَاذَ بِكَ مِنْه عَبْدك وَرَسُولك مُحَمَّد صلى الله عليه وسلم وأَسْأَلُك ما قَضَيْت لي مِنْ أَمْرٍ أَنْ تَجْعَل عَاقِبَتُه رشدا
[38] اللَّهُمَّ إِنَّكَ عَفُوٌّ تُحِبُّ الْعَفْوَ فَاعْفُ عَنِّي
[39] اللهُمَّ أَعِنِّي على ذِكْرِك وشُكْرِك وحُسْنِ عِبَادَتِك
[40] اللهُمَّ إِنِّيْ أَسْأَلُك الطَّيِّبَات وتَرْك المُنْكَرات وَحُبّ المَسَاكِين وأَنْ تَتُوبَ عَلَيّ وتَغْفِرْ لي وتَرْحَمْني وإذا أَرَدْت في خَلْقِك فِتْنَة فَنَجِّنِيْ إِلَيْك مِنْها غَيْر مَفْتُون اللهُمَّ وأَسْأَلُك حُبّك وحُبّ مَنْ يُحِبّك وحُبّ عَمَلٍ يُقَرِّبُنِي إلى حُبّك
[41] اللهُمَّ إِنِّيْ أَعُوذُ بِكَ مِنْ سُوءِ القَضَاء ومِنْ دَرَك الشَّقَاء ومِنْ شَمَاتَةِ الأعداء ومن جهد البلاء
[42] اللهُمَّ إِنِّيْ ظَلَمْتُ نَفْسِي ظُلْمًا كَثِيرًا ولا يَغْفِر الذُّنُوبَ إِلاّ أَنْتَ فاغْفِرْ لي مَغْفِرَة مِنْ عِنْدِك وارْحَمْنِي إِنَّكَ أَنْتَ الغَفُور الرَّحِيم
[43] اللهُمَّ إِنِّيْ أَعُوذُ بِكَ مِنْ شَرِّ سَمْعِي وَمِنْ شَرِّ بَصَرِي وَمِنْ شَرِّ نَفْسِي وَمِنْ شَرِّ مَنَيِّيِ
[44] اللهُمَّ إِنِّيْ أَعُوذُ بِكَ مِنَ الفَقَر والقِلَّة والذِّلَة وأَعُوذُ بِكَ مِنْ أَنْ أَظْلِم أَوْ أُظْلم
[45] اللهُمَّ إِنِّيْ أَسْأَلُك بِرَحْمَتِك الّتِي وَسِعَتْ كُلَّ شَيْءٍ أَنْ تَغْفِرَ لي ذُنُوبِي
[46] اللهُمَّ أَنْتَ المَلِكْ لا إِلَه إِلاّ أَنْتَ ، أَنْتَ رَبِّيْ وأَنَا عَبْدُك ، ظَلَمْتُ نَفْسِي واعْتَرَفْتُ بِذَنْبِيْ فَاغْفِرْ لي ذُنُوبِيْ جَمِيعاً إِنَّه لايَغْفِرُ الذُّنُوبَ إِلاّ أَنْتَ ، واهْدِنِيْ لأَحْسَن الأَخْلاق لايَهْدِي لأَحْسَنِها إِلاّ أَنْتَ ، واصْرِفْ عَنِّيْ سَيِئها لايَصْرِف سيئها إِلاّ أَنْت
[47] اللهُمَّ اكْفِنِي بِحَلالِكَ عَنْ حَرَامِك ، وأَغْنِنِي بِفَضْلِك عَمَّنْ سِوَاك
[48] اللهُمَّ اقْسِمْ لنا مِنْ خَشْيَتِك ما يَحُول بَيْنَنا وبَيْن مَعاصِيك ومِنْ طاعَتِك ما تُبَلِّغنا به جَنَّتِك ومِنْ اليَقِين ما تُهَوِّن به عَلَيْنا مُصِيبَات الدُّنْيا ومَتِّعْنا بأَسْمَاعِنا وأَبْصَارِنا وقُوّتنا ما أحْيَيتَنا واجْعله الوَارِث مِنَّا واجْعَل ثَأْرَنا على مَنْ ظَلَمَنا وانْصُرْنا على من عادَانا ولا تَجْعَل مُصِيَبتنا في دينِنا ولا تَجْعَل الدُّنْيا أَكْبَر هَمِّنا ولا مَبْلَغ عِلْمِنا ولا تُسَلِّط علينا مَنْ لا يَرْحَمنا
[49] اللهُمَّ اهْدِني وسَدِّدْنِيْ
[50] اللهُمَّ اهْدِنِي فِيْمَنْ هَدَيْت وعافِنِيْ فِيْمَن عافَيْت وتَوَلَّنِيْ فِيْمَنْ تَوَلَّيْت وبَارِكْ لي فيما أَعْطَيْت وقِنِي شَرَّ ما قَضَيْت فإنَّك تَقْضِي ولا يُقْضَى عليك وإِنَّه لا يَذِل مَنْ والَيْت تَبَارَكْت رَبَّنا وتَعَالَيْت
[51] اللهُمَّ طَهِّرْنِيْ بالثَّلْج والبَرد والماءِ البارِدْ اللهُمَّ طَهِّرْنِيْ مِنَ الذُّنُوبِ والخَطَايا كمَا يُنَقَّى الثَوْب الأَبْيَض مِنَ الوَسَخْ
[52] اللهُمَّ اغْفِرْ لي ذَنْبِيْ كُلّه دِقّه وجُلّه وأَوّله وآخِرَه وعَلانِيَته وسِرَّه
[53] اللهُمَّ إِنِّيْ أَسْأَلُك الثَّبَات في الأَمْرِ والعَزِيْمَة على الرُّشْد وأَسْأَلُك شُكْر نِعْمَتِك وحُسْنِ عِبَادَتِك وأَسْأَلُك مِنْ خَيْر ما تَعْلم وأَعُوذُ بِكَ مِنَ شَرِّ ما تَعْلم وأَسْتَغْفرك لِمَا تَعْلم إِنَّك أَنْتَ عَلاّم الغُيُوب
[54] أَصْبَحْنا وأَصْبَحَ المُلْك لله رَبّ العَالَمِين اللهُمَّ إِنِّيْ أَسْأَلُك خَيْر هذا اليَوم فَتْحَه ونَصْرَه ونُورَه وبَرَكَته وهُدَاه وأَعُوذُ بِكَ مِنْ شَرّ ما فيه وشَرّ ما بَعْده
[55] أَمْسَيْنا وأَمْسَى المُلْك لله والْحَمْدُ لله لا إِلَه إِلاّ الله وَحْدَه لا شَرِيْكَ لَهُ
[56] لَهُ الْمُلْك ولَهُ الْحَمْد وهُوَ عَلَى كُلِّ شَيْءٍ قَدِيْر رَبّ أَسْأَلُك خَيْر ما في هَذِهِ اللَّيْلَة وخَيْر ما بَعْدَها وأَعُوذُ بِكَ مِنْ شَرّ ما في هَذِهِ اللّيْلَة وشَرّ ما بَعْدَها رَبّ أَعُوذُ بِكَ مِنَ الْكَسَل وسُوءْ الكِبَر رَبّ أَعُوذُ بِكَ مِنْ عَذَاب في النَّار وعَذَاب في القَبَر
[57] أَصْبَحْنا وأَصْبَحَ المُلْك لله
[58] بِسْمِ الله الّذِي لا يَضُرّ مَعَ اسْمِهِ شَيْءٌ في الأَرْضِ ولا في السَّمَاء وهُوَ السَّمِيعُ العَلِيم
[59] أَعُوذُ بِكَلِمَاتِ الله التَّامَّات مِنْ شَرِّ ماخَلَقْ
[60] اللهُمَّ إِنِّيْ أَصْبَحْتُ أُشْهِدُك وأُشْهِدُ حَمَلَة عَرْشِك ومَلاَئِكَتِك وجَمِيْع خَلْقِكْ أَنَّك أَنْتَ الله لا إِلَه إِلاّ أَنْت وأَنّ مُحَمّدا عُبْدك ورَسُولك
[61] لا إِلَه إِلاّ الله وَحْدَه لا شَرِيْك لَهُ لَهُ الْمُلْك ولَهُ الْحَمْد وَهُوَ على كُلِّ شَيْءٍ قَدِيْر
[62] اللهُمَّ أَنْتَ رَبِّيْ لا إِلَه إِلاّ أَنْت خَلَقْتَنِيْ وأَنَا عَبْدُك وأَنَا على عَهْدِك وَوَعْدِك ما اسْتَطَعْت أَعُوذُ بِكَ مِنْ شَرِّ ما صَنَعْت أَبُوءُ لك بِنِعْمَتِك عَليّ وَأَبُوءُ لك بِذَنْبِيْ فاغْفِرْ لي فَإِنَّه لا يَغْفِرُ الذُّنُوبَ إلا أَنْت
[63] اللهُمَّ بِكَ أَصْبَحْنا وبِكَ أَمْسَيْنا وبِكَ نَحْيَا وبِكَ نَمُوت وإِلَيْك النُّشُور
[64] اللهُمَّ بِكَ أَمْسَيْنا وبِكَ نَحْيَا وبِكَ نَمُوت وإِلَيْك المصير
[65] اللهُمَّ عَالِمُ الغَيْبِ والشَّهَادَة فَاطِرُ السَّمَاوَاتِ والأَرْض رَبّ كُلِّ شَيْءٍ ومَلِيْكِه أَشْهَد أَنْ لا إِلَه إِلاّ أَنْت أَعُوذُ بِكَ مِنْ شَرِّ نَفْسِي وَمِنْ شَرّ الشَّيْطَان وشِرْكِه
[66] اللهُمَّ إِنِّيْ أَسْأَلك العَفْوَ والعَافِيَة في دِيْنِيْ ودُنْيَاي وأَهْلِي ومالي اللهُمَّ اسْتُرْ عَوْرَاتي وآمِنْ رَوْعَاتي اللهُمَّ احْفَظْنِي مِنْ بَيْنِ يَدَيْ ومِن خَلْفِي وعَنْ يَمِيْني وعَنْ شِمَالِي ومِنْ فَوْقِيْ وأَعُوذُ بِعَظَمَتِكَ أَنْ أُغْتَالَ مِنْ تَحْتِي
[67] اللهُمَّ عَافِنْيْ في بَدَنِيْ اللهُمَّ عَافِنِيْ في سَمْعِيْ اللهُمَّ عافِنِيْ في بَصَرِيْ لا إِلَه إِلاّ أَنْتَ
[68] يا حَيّ يا قَيُومْ بِرَحْمَتِك أَسْتَغِيْث أَصْلِحْ لي شَأْنِيْ كُلَّه ولا تَكِلْنِيْ إِلى نَفْسِيْ طَرْفَةَ عَيْن
[69] سُبْحَانَ اَللَّهِ وَبِحَمْدِهِ
[70] لاإِلَه إِلاّ الله وَحْدَهُ لاشَرِيْك لَهُ لَهُ الْمُلْك وَلَهُ الْحَمْد يُحْي وَيُمِيْت وَهُوَ على كُلِّ شَيْءٍ قَدِيْ
[71] اللهُمَّ مَا أَصْبَحَ بِيْ مِنْ نِعْمَةٍ فَمِنْكَ وَحْدَك لاشَرِيْك لَكَ فَلَك الْحَمْد وَلَكَ الشُّكْر
[72] اللَّهُ لَا إِلَٰهَ إِلَّا هُوَ الْحَيُّ الْقَيُّومُ ۚ لَا تَأْخُذُهُ سِنَةٌ وَلَا نَوْمٌ ۚ لَّهُ مَا فِي السَّمَاوَاتِ وَمَا فِي الْأَرْضِ ۗ مَن ذَا الَّذِي يَشْفَعُ عِندَهُ إِلَّا بِإِذْنِهِ ۚ يَعْلَمُ مَا بَيْنَ أَيْدِيهِمْ وَمَا خَلْفَهُمْ ۖ وَلَا يُحِيطُونَ بِشَيْءٍ مِّنْ عِلْمِهِ إِلَّا بِمَا شَاءَ ۚ وَسِعَ كُرْسِيُّهُ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضَ ۖ وَلَا يَئُودُهُ حِفْظُهُمَا ۚ وَهُوَ الْعَلِيُّ الْعَظِيمُ
[73] بِاسْمِكَ رَبِّ وَضَعْتُ جَنْبِى، وَبِكَ أَرْفَعُهُ ، إِنْ أَمْسَكْتَ نَفْسِى فَارْحَمْهَا ، وَإِنْ أَرْسَلْتَهَا فَاحْفَظْهَا بِمَا تَحْفَظُ بِهِ الصَّالِحِينَ
[74] قُلْ هُوَ اللَّهُ أَحَدٌ (1) اللَّهُ الصَّمَدُ (2) لَمْ يَلِدْ وَلَمْ يُولَدْ (3) وَلَمْ يَكُن لَّهُ كُفُوًا أَحَدٌ (4)
[75] قُلْ أَعُوذُ بِرَبِّ الْفَلَقِ (1) مِن شَرِّ مَا خَلَقَ (2) وَمِن شَرِّ غَاسِقٍ إِذَا وَقَبَ (3) وَمِن شَرِّ النَّفَّاثَاتِ فِي الْعُقَدِ (4) وَمِن شَرِّ حَاسِدٍ إِذَا حَسَدَ (5)
[76] قُلْ أَعُوذُ بِرَبِّ النَّاسِ (1) مَلِكِ النَّاسِ (2) إِلَٰهِ النَّاسِ (3) مِن شَرِّ الْوَسْوَاسِ الْخَنَّاسِ (4) الَّذِي يُوَسْوِسُ فِي صُدُورِ النَّاسِ (5) مِنَ الْجِنَّةِ وَالنَّاسِ (6)
[77] اللَّهُمَّ بِاسْمِكَ أَمُوتُ وَأَحْيَا
[78] الْحَمْدُ لِلَّهِ الَّذِي أَحْيَانَا بَعْدَ مَا أَمَاتَنَا وَإِلَيْهِ النُّشُورُ
[79] آمَنَ الرَّسُولُ بِمَا أُنزِلَ إِلَيْهِ مِن رَّبِّهِ وَالْمُؤْمِنُونَ ۚ كُلٌّ آمَنَ بِاللَّهِ وَمَلَائِكَتِهِ وَكُتُبِهِ وَرُسُلِهِ لَا نُفَرِّقُ بَيْنَ أَحَدٍ مِّن رُّسُلِهِ ۚ وَقَالُوا سَمِعْنَا وَأَطَعْنَا ۖ غُفْرَانَكَ رَبَّنَا وَإِلَيْكَ الْمَصِيرُ (285) لَا يُكَلِّفُ اللَّهُ نَفْسًا إِلَّا وُسْعَهَا ۚ لَهَا مَا كَسَبَتْ وَعَلَيْهَا مَا اكْتَسَبَتْ ۗ رَبَّنَا لَا تُؤَاخِذْنَا إِن نَّسِينَا أَوْ أَخْطَأْنَا ۚ رَبَّنَا وَلَا تَحْمِلْ عَلَيْنَا إِصْرًا كَمَا حَمَلْتَهُ عَلَى الَّذِينَ مِن قَبْلِنَا ۚ رَبَّنَا وَلَا تُحَمِّلْنَا مَا لَا طَاقَةَ لَنَا بِهِ ۖ وَاعْفُ عَنَّا وَاغْفِرْ لَنَا وَارْحَمْنَا ۚ أَنتَ مَوْلَانَا فَانصُرْنَا عَلَى الْقَوْمِ الْكَافِرِينَ (286)
[80] أَعُوذُ بِكَلِمَاتِ اللهِ التَّامَّات مِنْ غَضَبِه وَمِنْ عِقَابِه ومِنْ شَرِّ عِبَادِه وَمِنْ هَمَزَات الشَّياطِيْن وأَنْ يَحْضُرُون
[81] اللَّهُمَّ بِاسْمِكَ أَمُوتُ وَأَحْيَا
[82] الْحَمْدُ لِلَّهِ الَّذِي أَحْيَانَا بَعْدَ مَا أَمَاتَنَا وَإِلَيْهِ النُّشُورُ
[83] اللهُمَّ إِنِّيْ أَعُوذُ بِكَ مِنَ الْخُبْثِ والْخَبَائِثْ
[85] بِسْمِ اللَّهِ رَبِّ أَعُوذُ بِكَ مِنْ أَنْ أَزِلَّ أَوْ أَضِلَّ أَوْ أَظْلِمَ أَوْ أُظْلَمَ أَوْ أَجْهَلَ أَوْ يُجْهَلَ عَلَىَّ
[86] بِسْمِ الله تَوَكَّلْتُ على الله لا حَوْلَ ولا قُوّة إِلاّ بِالله
[87] اللهُمَّ افْتَحْ لي أَبْوَاب رَحْمَتِك
[88] اللهُمَّ إِنِّيْ أَسْأَلُك مِنْ فَضْلِك
[89] بِسْمِ الله وَلَجْنَا وبِسْمِ الله خَرَجْنَا وعلى الله رَبَّنا تَوَكَّلْنا
[90] سُبْحَانَك اللّهُمّ وبِحَمْدِك أَشْهَد أَنْ لا إِلَه إِلاّ أَنْت أَسْتَغْفِرُك وأَتُوبُ إِلَيْك
[91] سُبْحَانَ الَّذِى سَخَّرَ لَنَا هَذَا وَمَا كُنَّا لَهُ مُقْرِنِينَ وَإِنَّا إِلَى رَبِّنَا لَمُنْقَلِبُونَ اللَّهُمَّ إِنَّا نَسْأَلُكَ فِى سَفَرِنَا هَذَا الْبِرَّ وَالتَّقْوَى وَمِنَ الْعَمَلِ مَا تَرْضَى اللَّهُمَّ هَوِّنْ عَلَيْنَا سَفَرَنَا هَذَا وَاطْوِ عَنَّا بُعْدَهُ اللَّهُمَّ أَنْتَ الصَّاحِبُ فِى السَّفَرِ وَالْخَلِيفَةُ فِى الأَهْلِ اللَّهُمَّ إِنِّى أَعُوذُ بِكَ مِنْ وَعْثَاءِ السَّفَرِ وَكَآبَةِ الْمَنْظَرِ وَسُوءِ الْمُنْقَلَبِ فِى الْمَالِ وَالأَهْلِ
[92] أَسْتَوْدِعُك الله الّذِي لا تَضِيْع وَدَائِعُه
[93] أَسْتَوْدِعُ الله دِيْنَك، وأَمَانَتك، وخَواتِيْم عَمَلك
[94] اللهُمَّ رَبِّ السَّمَاوَات السَّبْع وما أَظْلَلْن ورَبّ الأَرَضِين وما أَقْلَلْن ورَبّ الشَّياطِيْن وما أَضْلَلْن ورَبّ الرِّياح وما ذَرَيْن فإِنّا نَسْأَلك خَيْر هَذِهِ القَرْية وخَيْر أَهْلها ونَعُوذُ بِكَ مِنْ شَرِّها وشَرّ أَهْلِها وشَرّ ما فيها
[95] الْحَمْدُ لِلَّهِ الَّذِي بِنِعْمَتِهِ تَتِمُّ الصَّالِحَاتُ
[96] الْحَمْد لله عَلَى كُلِّ حَال
[97] أَعُوذُ بِكَلِمَاتِ الله التَّامَّاتِ مِنْ شَرِّ مَا خَلَقْ
[98] بِسْمِ الله اللهُمَّ جَنِّبْنَا الشَّيْطَان وجَنِّبْ الشَّيْطان ما رَزَقْتَنَا
[99] بِسْمِ الله في أَوّله وآخِره
[100] الْحَمْد الله الّذِي أَطْعَمَنا وسَقَانا وجَعَلَنا مِنَ الْمُسْلِمِين
[101] اللهُمَّ إِنَّا نَجْعَلُك في نُحُورِهم ونَعُوذُ بِكَ مِنْ شُرُورِهم
[102] لا إِلَه إِلاّ الله العَظِيْم الْحَلِيْم لا إِلَه إِلاّ الله رَبّ العَرْش العَظِيْم لا إِلَه إِلاّ الله رَبّ السَّمَاوات ورَبّ العَرْشِ الكَرِيم
[103] اللهُمَّ رَحْمَتَك أَرْجُو فلا تَكِلْنِيْ إِلى نَفْسِي طَرْفَة عَيْن وأَصْلِحْ لي شَأْنِيْ كُلّه لا إِلَه إِلاّ أَنْت
[104] اللهُمَّ إِنِّيْ عَبْدُك ابِن عَبْدِك ابْن أَمَتِك نَاصِيَتِي بِيَدِك مَاضٍ فِيّ حُكْمُك عَدْل فِيّ قَضَاؤُك أَسْأَلُك بِكُلّ اسْمٍ هُوَ لَكْ سَمَّيْت بِهِ نَفْسَك أَوْ أَنْزَلْتَه فِيْ كِتَابِك أَوْ عَلَّمْتَه أَحَدًا مِنْ خَلْقِك أَوْ اسْتَأثَرْتَ بِهِ فِيْ عِلْمِ الغَيْبِ عِنْدَك أَنْ تَجْعَل القُرْآن رَبِيع قَلْبِي ونُوْرَ بَصَرِيْ وجَلاء حُزْنِيْ وذَهَاب هَمِّيْ
[105] اللّهُمّ أَحْيِنِي ما كانَتْ الْحَياة خَيْرا لي وتَوَفّنِي إِذَا كانَتْ الوَفَاة خَيْرًا لي
[106] اللهُمَّ لَكَ الْحَمْد أَنْتَ كَسَوْتنِيْه أَسْأَلُك مِنْ خَيْرِه وخَيْر ما صُنِع لَهُ وأَعُوذُ بِكَ مِنْ شَرِّه وشَرِّ مَا صُنِع لَه
[107] أَعُوذُ بِاللَّهِ مِنَ الشَّيْطَانِ الرَّجِيمِ
[108] اللهُمَّ إِنِّيْ أَسْتَخِيْرُك بِعِلْمِك وأَسْتَقْدِرُك بِقُدْرَتِك وأَسْأَلُك مِنْ فَضْلِك العَظِيم فَإِنَّك تَقْدِر ولا أَقْدِر وتَعْلَمُ ولا أَعْلَم وأَنْتَ عَلاّم الغُيوب اللهُمَّ إِنْ كُنْتَ تَعْلَمْ أَنَّ هذا الأمر خَيْر لي في دِيْنِي ومَعَاشِي وعَاقِبَة أَمْرِي وآجِلِه فَاقْدُرْه لي ويَسِّرْه لي ثُمَّ بَارِكْ لِيْ فِيه وإِنْ كُنْتَ تَعْلَم أنَّ هذا الأَمْر شَرّ لي في دِيْنِي ومَعَاشِي وعَاقِبَة أَمْرِي وآجِلِه فاصْرِفُه عَنِّي واصْرِفْنِيْ عَنْه واقْدُرْ لي الخَيْر حَيْثُ كان ثم أَرْضِني به
[109] Al-Jawab al-Kafi, p. 21
[110] Zād al-Ma’ād, vol. 4, pp. 67-68
[111] أَذْهِبِ الْبَاسَ رَبَّ النَّاسِ ، اشْفِ وَأَنْتَ الشَّافِى لاَ شِفَاءَ إِلاَّ شِفَاؤُكَ ، شِفَاءً لاَ يُغَادِرُ سَقَمًا
[112] بِاسْمِ اللَّهِ أَرْقِيكَ مِنْ كُلِّ شَىْءٍ يُؤْذِيكَ مِنْ شَرِّ كُلِّ نَفْسٍ أَوْ عَيْنِ حَاسِدٍ اللَّهُ يَشْفِيكَ بِاسْمِ اللَّهِ أَرْقِيكَ
[114] أَعُوذُ بِاللَّهِ وَقُدْرَتِهِ مِنْ شَرِّ مَا أَجِدُ وَأُحَاذِرُ
