Mohammed, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

Mohammed, Mesagerul lui Allah (ﷺ)
محمد رسول الله صلى الله عليه وسلم باللغة الرومانية

‘Abd Ar-Rahman bin ‘Abd Al-Karim Ash-Sheha
د. عبد الرحمن بن عبد الكريم الشيحة

Traducere:
EUROPEAN ISLAMIC RESEARCH CENTER
(EIRC)
المركز الأوروبي للدراسات الإسلامية
& Mioara Ghinia
Revizuire:
Alina Luminiţa Crăciun & Mariam Oana & Zainab Al-Astal

 
WWW.ISLAMLAND.COM

 
În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),
Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)
Introducere

Toată slava I se cuvine lui Allah Preaînaltul şi binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului Său, Mohammed, asupra familiei sale, a companionilor săi şi asupra tuturor celor care urmează Calea sa cea Dreaptă!
    
Atunci când se discută despre Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), trebuie să se ţină cont de faptul că se vorbește despre cea mai măreaţă personalitate din istorie. Aceasta nu este o pretindere nefondată, pentru că persoana care citeşte biografia sa şi află despre manierele şi codul său moral, lăsând deoparte prejudecățile religioase şi orientările personale, va ajunge cu siguranţă la aceeaşi concluzie la care au ajuns și mulţi nemusulmani corecți şi imparțiali.
Profesorul Hasan ‘Ali (Allah să aibă milă de el!) a relatat în revista sa, „Nur al-Islam”, că un prieten brahman i-a spus odată:
„Eu recunosc şi consider că Mesagerul islamului este cel mai important şi desăvârșit om din lume.” Profesorul l-a întrebat: „De ce îl consideri astfel?” El a răspuns: „Nimeni nu a avut vreodată caracteristicile, noblețea şi manierele pe care le-a avut Mesagerul islamului. El a fost regele sub conducerea căruia s-a unit întreaga Peninsulă Arabică şi, cu toate acestea, era un om umil. Considera că toată puterea Îi aparţine numai lui Allah.”
Deși primea în mod constant cămile încărcate cu bogăţii imense, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a trăit în sărăcie şi nevoi, trecând zile întregi fără ca focul să fie aprins pentru gătit în casa lui. Era un lider de seamă, conducând grupuri restrânse de oameni în lupte împotriva a mii de soldați bine-înarmați şi, cu toate acestea, învingându-i. Iubea tratatele de pace şi le semna cu inima hotărâtă, chiar dacă avea alături mii de companioni curajoși, care se confruntau cu inamicii, fără a-i interesa numărul acestora și fără a simți nici cea mai mică teamă. Cu toate acestea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea asupra sa!) era blând, milos şi nu iubea vărsarea de sânge. Era profund interesat de problemele Peninsulei Arabice însă, în acelaşi timp, nu neglija nici problemele familiei sale, nici pe cele ale săracilor şi ale celor aflaţi în nevoie. Era interesat  să îi călăuzească pe cei care Îl uitaseră pe Creatorul lor. În general, era o persoană interesată de binele şi de prosperitatea omenirii şi nu își dorea să acumuleze bogăţii lumeşti. Se dedica adorării lui Allah Preaînaltul şi iubea să facă fapte care Îl mulțumeau. Nu s-a răzbunat niciodată din motive personale. Mai mult decât atât, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se ruga pentru binele dușmanilor săi, însă, în același timp, îi avertiza în mod constant de Pedeapsa lui Allah Cel Atotputernic.
Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost un ascet în ceea ce priveşte chestiunile lumeşti, iar nopţile şi le petrecea în adorarea lui Allah Preaînaltul. A fost un soldat curajos, care a cucerit mai multe popoare, dar, în acelaşi timp, era un Profet fără păcate, care dormea pe un covoraș de paie. Am putea să îl numim Sultanul arabilor sau Regele Peninsulei arabice și, cu toate acestea, familia lui trăia o viaţă simplă și plină de nevoi, chiar și atunci când averea musulmanilor se afla pe mâna lui (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) împărțea bogățiile între cei săraci, în timp ce fiica lui, Fatimah (Allah să fie mulţumit de ea!), i se plângea de munca grea pe care trebuia să o facă singură – piatra cu care măcina şi ulciorul  pe care îl folosea pentru a aduce apă lăsau urme adânci pe mâinile ei... El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu i-a dat fiicei lui sclavul pe care i-l ceruse, ci, în schimb, a învăţat-o câteva suplicații.
 Atunci când a intrat în casa Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ‘Omar  (Allah să fie mulţumit de el!), care era companionul său, nu a văzut nimic altceva în afară de un covoraș de paie pe care stătea Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi care îi lăsa urme pe corp. Singurele alimente care se aflau în casa lui erau un sa’a de orz într-un vas şi un burduf de piele cu apă, agățat pe perete – aceasta era tot ceea ce deținea Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în timp ce jumătate dintre arabi se aflau sub comanda sa. Atunci când ‘Omar (Allah să fie mulţumit de el!) a văzut aceste lucruri, nu s-a putut abține şi  ochii i s-au umplut de lacrimi.
Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a întrebat: „De ce plângi, o, Ibn Khattāb (‘Omar)?” El (Allah să fie mulțumit de el!) i-a răspuns: „O, Profet al lui Allah, cum să nu plâng? Acest covoraș a lăsat urme pe trupul tău și aceasta este tot ceea ce deții, în timp ce Chosroe şi Cezar trăiesc în belșug!” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „O, Ibn Khattāb (‘Omar), nu te bucură să afli că aceste lucruri sunt pentru noi în Viața de Apoi și pentru ei în această viață?”
Atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a verificat trupele înainte de cucerirea Meccăi, Abu Sufiyan și Al-‘Abbas (Allah să fie mulţumit de ei!), unchiul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), se uitau la drapelul armatei musulmane. În acel moment, Abu Sufiyan nu era musulman. El (Allah să fie mulțumit de el!) a fost surprins de numărul impresionant al musulmanilor care se îndreptau către Mecca. Nimeni nu putea să-i oprească şi nimic nu putea sta în drumul lor.
 Abu Sufiyan i-a spus apoi lui Al-‘Abbas (Allah să fie mulţumit de ei!): „O, ‘Abbas, nepotul tău a devenit un rege măreț!”, iar el a răspuns: „Acesta nu este un regat, ci, mai degrabă, Profeția şi Mesajul islamului.”
Încă de pe vremea când era creștin, A’dy At-Ta’iy, fiul lui Hatim At-Ta’iy, care era un model de generozitate, a luat parte la reuniunile cu Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Când a văzut modul în care companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!) îl lăudau şi îl respectau pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a fost nedumerit. S-a întrebat dacă era un rege sau un Mesager al lui Allah. În timp ce reflecta asupra acestui fapt, o femeie săracă din Medina a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi i-a spus: „Aş vrea să-ţi spun un secret.” El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a întrebat-o: „Pe care stradă a Medinei vrei să ne întâlnim?” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a plecat cu femeia săracă şi a ascultat ce a avea de spus. Atunci când A’dy (Allah să fie mulțumit de el!) a văzut smerenia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a înțeles care este adevărul, a renunțat la crucile pe care le purta şi a devenit musulman.
Vom menționa, în cele ce urmează, unele afirmaţii ale unor orientaliști cu privire la Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Noi, ca musulmani, credem cu tărie în Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi în Mesajul său și, drept urmare, nu avem nevoie de aceste cuvinte pentru a ne convinge de acest fapt. Menționăm aceste afirmaţii pentru următoarele motive:
a. pentru ca unii așa-ziși musulmani, care nu ştiu nimic despre islam, în afară de numele acestuia, şi care nu urmează calea și învățăturile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), să vadă ce spun nemusulmanii cu privire la Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), cu speranța ca acesta să fie un impuls pentru ca ei să se întoarcă cu sinceritate către religia lor.
b. pentru ca nemusulmanii să citească și să cunoască cine este cu adevărat acest Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) din afirmațiile semenilor lor, care vorbesc aceeaşi limbă, pentru ca astfel să fie călăuziți către islam, cu speranța ca acesta să fie un nou început pentru cunoașterea acestei  religii mărețe.
Le cer tuturor cititorilor să nu aibă idei preconcepute atunci când caută adevărul şi să gândească în mod independent cu mintea pe care le-a dăruit-o Allah Călăuzitorul, fără a urma orbește alte persoane, pentru a putea distinge adevărul de minciună și ceea ce este corect de ceea ce este greșit. Îl rog pe Allah să le deschidă inimile pentru a accepta adevărul şi să le arate Calea cea Dreaptă, inspirându-i să o urmeze!
     

‘Abd Ar-Rahman bin ‘Abd Al-Karim Ash-Sheha
 
WWW.ISLAMLAND.COM

Cine este Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?

Genealogia sa
El este Abu al-Qasim (tatăl lui Qasim) Mohammed, fiul lui ‘Abd Allah, fiul lui ‘Abd al-Muttalib. Genealogia sa merge înapoi până la tribul lui Adnan, fiul lui Ismael (Profetul lui Allah, fiul lui Avraam – Pacea fie asupra lor!). Mama lui a fost Aminah, fiica lui Wahb.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Într-adevăr, Allah l-a ales pe Kinanah dintre copiii lui Ismael, și l-a ales pe Quraiș dintre Kinanah, și l-a ales pe Hashim dintre Quraiș, și m-a ales pe mine dintre Banu Hashim.” [Muslim]
Astfel, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a avut cea mai nobilă genealogie de pe Pământ. Chiar şi duşmanii săi au confirmat acest fapt, aşa cum a făcut Abu Sufiyan (Allah să fie mulţumit de el!), care a fost un dușman aprig al islamului înainte de a deveni musulman, în faţa lui Heraclius, împăratul Imperiului Bizantin (610- 641).
‘Abd Allah ibn ‘Abbas (Allah să fie mulţumit de el!), nepotul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a relatat că:
„Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a scris lui Caesar, invitându-l la islam, și i-a trimis scrisoarea prin intermediul lui Dihya al-Kalbi, căruia Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a poruncit să o înmâneze guvernatorului din Busra, care să i-o dea mai departe lui Caesar.
Caesar, pentru a-și arăta recunoştinţa faţă de Allah, a mers din Hims până în Ierusalim, atunci când Allah i-a oferit victoria asupra forțelor persane. Atunci când scrisoarea Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a ajuns la Caesar, acesta a spus, după ce a citit-o: «Căutaţi-mi pe cineva din poporul său (arabii din tribul Quraiș), dacă este aici, să-l întreb despre Mesagerul lui Allah!» În acel timp, Abu Sufiyan ibn Harb se afla în Sham, împreună cu câţiva oameni din tribul Quraiș, care veniseră ca negustori, după ce fusese încheiat un armistițiu între Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi politeiştii din tribul Quraiș. Abu Sufiyan a spus:
«Trimisul lui Heraclius ne-a găsit undeva în Sham, aşa că ne-a luat pe mine şi pe însoțitorii mei la Ierusalim, unde am fost conduși în faţa lui Caesar. L-am găsit în curtea sa regală, purtând o coroană, şi era înconjurat de marii demnitari bizantini. El i-a cerut traducătorului său: „Întreabă-i care dintre ei este cea mai apropiată rudă a omului care pretinde că este Profet.”»
Abu Sufiyan a adăugat: «I-am răspuns: eu sunt cea mai apropiată rudă a lui.» El a întrebat: «Ce grad de rudenie aveţi?» I-am răspuns: «El este vărul meu.» Cu excepţia mea, nimeni din caravană nu mai era din tribul Abu Manaf. Caesar a spus: «Lasă-l să vină mai aproape.» Apoi, le-a poruncit însoțitorilor mei să stea în spatele meu, aproape de umărul meu, și i-a cerut traducătorului său: «Spune-le însoțitorilor lui că am de gând să îl întreb pe acest om cu privire la cel care se pretinde a fi Profet. Dacă el minte, ei trebuie să îl contrazică imediat.»
Abu Sufiyan a adăugat: «(Jur) Pe Allah! Dacă nu ar fi fost rușinos ca însoțitorii mei să mă considere un mincinos, nu aş fi spus adevărul despre el atunci când am fost întrebat. Dar am considerat că este ruşinos să fiu numit mincinos de către companionii mei, aşa că am spus adevărul.»”
„I-a spus apoi traducătorului său: «Întreabă-l din ce fel de familie face parte.» Am răspuns: «Aparţine unei familii nobile dintre noi.» El a întrebat: «A mai pretins cineva acelaşi lucru, înainte de el?» Am răspuns: «Nu!»  El a întrebat: «Obișnuia să spună minciuni înainte să susţină acest lucru?» Am răspuns: «Nu.» El a întrebat: «A fost vreunul dintre strămoșii săi rege?» I-am răspuns: «Nu.» El a întrebat: «Îl urmează nobilii sau cei mai săraci?» I-am răspuns: «Cei săraci îl urmează.» El a întrebat: «Numărul lor este în creștere sau descreștere (zi după zi)?» I-am răspuns: «Este în creștere.» El a întrebat: «Este cineva dintre cei care au îmbrățișat religia lui care a devenit nemulțumit și a renunțat la religia lui?» I-am răspuns: «Nu.» El a întrebat: «Îşi încalcă el promisiunile?» I-am răspuns: «Nu, dar acum am încheiat un armistițiu cu el şi ne este teamă că ne poate trăda.»”
Abu Sufiyan a adăugat: „«În afară de aceasta, împăratul nu mi-a mai dat o altă oportunitate să spun ceva împotriva lui.» Caesar a întrebat apoi: «Ai luptat vreodată împotriva lui?» I-am răspuns: «Da.» El a întrebat: «Care a fost rezultatul bătăliilor?» Am răspuns: «Uneori el a ieşit victorios, alteori noi.» El a întrebat: «Ce v-a poruncit să faceţi?» I-am răspuns: «Ne-a poruncit să-L adorăm numai pe Allah, Unicul, să nu-I atribuim niciun partener în adorare şi să renunțăm la ceea ce adorau predecesorii noştri. Ne-a poruncit să ne rugăm, să dăm caritate, să fim caști, să ne ținem promisiunile şi să restituim ceea ce ne-a fost încredinţat.» Când am spus acest lucru, Caesar i-a spus traducătorului său: «Spune-i: „Te-am întrebat despre genealogia lui şi tu mi-ai spus că aparţine unei familii nobile. De fapt, toţi Mesagerii se trag din cele mai nobile familii ale poporului lor. Apoi te-am întrebat dacă a mai susținut cineva dintre voi acelaşi lucru şi răspunsul tău a fost negativ. Dacă răspunsul ar fi fost pozitiv, aş fi crezut că acest om afirmă ceea ce au afirmat şi cei de dinaintea lui. Când te-am întrebat dacă el a fost vreodată acuzat de minciună, răspunsul tău a fost negativ. Astfel, consider că o persoană care nu spune minciuni despre oameni nu ar fi spus minciuni despre Allah. Apoi, te-am întrebat dacă a fost vreun rege printre strămoșii săi. Răspunsul tău a fost negativ, iar dacă ar fi fost pozitiv, aş fi crezut că acest om își vrea înapoi împărăţia. Când te-am întrebat dacă îl urmează cei bogaţi sau cei săraci, ai răspuns că sunt cei săraci cei care îl urmează. De fapt, aşa au fost toți adepții Mesagerilor. Apoi te-am întrebat dacă numărul celor care îl urmează este în creștere sau descreștere. Tu mi-ai spus că numărul lor este în creștere. De fapt, aceasta este o consecință a credinţei adevărate: creşte până când aceasta este completă [în toate privințele]. Te-am întrebat dacă, după ce a îmbrățișat religia lui,  a existat cineva care a devenit nemulțumit și a renunțat la ea, iar răspunsul tău a fost negativ. De fapt, acesta este un semn al credinţei adevărate, atunci când bucuria acesteia intră în inimă, nimeni nu este nemulțumit de ea. Te-am întrebat dacă el şi-a încălcat vreodată promisiunile și mi-ai răspuns negativ. Aşa sunt Mesagerii, ei niciodată nu-şi încalcă promisiunile. Atunci când te-am întrebat dacă ai luptat împotriva lui și el împotriva ta, ai răspuns afirmativ, și ai spus că uneori el a fost victorios, iar alteori tu. Într-adevăr, astfel sunt supuși încercărilor Mesagerii, însă victoria finală este întotdeauna a lor. Apoi, te-am întrebat ce v-a poruncit. Tu ai răspuns că v-a poruncit să-L adorați numai pe Allah, Unicul, şi să nu-I atribuiți parteneri în adorare, să renunțați la ceea ce predecesorii voştri au adorat, să faceţi rugăciunea, să oferiți caritate, să spuneţi adevărul, să fiţi caști, să vă respectați promisiunile şi să restituiți ceea ce v-a fost încredinţat. Cu adevărat, acestea sunt calitățile unui Profet, despre care am ştiut (din Scripturile anterioare) că va apărea, însă nu știam că va fi dintre voi. Dacă este adevărat ceea ce spui, el va ocupa foarte curând pământul de sub picioarele mele, şi dacă aș fi știut cu certitudine că îl apuc, aş fi alergat să-l întâlnesc şi când aș fi ajuns la el, cu siguranţă i-aş fi spălat picioarele.”»
Abu Sufiyan a adăugat: «Apoi, Caesar a cerut scrisoarea de la Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)  şi aceasta a fost citită. Scria următoarele:
„În Numele lui Allah, Preamilostivul, Prea Îndurătorul. De la Mohammed, Mesagerul lui Allah, către Heraclius, împăratul Romei. Pacea fie asupra celui care urmează Călăuzirea. Te chem la islam. Acceptă islamul şi te vei afla în siguranță. Allah îți va oferi răsplată dublă pentru aceasta. Dacă respingi chemarea, atunci vei purta păcatul pentru ceea ce s-a întâmplat cu adepții lui Arius.
«Spune [o, Mohammed]: „O, voi oameni ai Scripturii, veniți la un cuvânt comun între noi şi voi: să nu-L adorăm decât pe Allah, să nu-L asociem cu nimic, să nu ne luăm unii pe alţii drept dumnezei, în afară de Allah. Apoi dacă ei vor întoarce spatele, spuneţi-[le]: «Mărturisiți [cel puţin] că noi suntem supuși!»”» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:64]
Abu Sufiyan a adăugat: „Atunci când Heraclius şi-a terminat discursul, s-au auzit urletele şi țipetele demnitarilor bizantini care îl înconjurau, astfel încât, din cauza gălăgiei, nu puteam înţelege ceea ce spuneau. Apoi, ni s-a poruncit să plecăm din palat. Când am ieşit cu însoțitorii mei şi am rămas singuri, le-am spus: «Într-adevăr, Ibn Abu Kabsha (Profetul Mohammed, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a căpătat putere. Regele tribului Al-Asfar se teme de el.»”
Abu Sufiyan a adăugat: „(Jur) Pe Allah, eram întristat la gândul că religia lui va fi victorioasă, dar când Allah a pus islamul în inima mea, am încetat să mai fiu trist.”  [Al-Bukhari]

Locul naşterii şi copilăria Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a născut în anul 571 e.n., în tribul Quraiș (unul dintre cele mai nobile triburi arabe), din Mecca (capitala religioasă a Peninsulei Arabice).
Arabii efectuau Pelerinajul la Mecca şi înconjurau Ka‘bah, care a fost construită de către Profetul Avraam şi fiul său, Profetul Ismael (Pacea fie asupra lor!).
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost orfan. Tatăl său a murit înainte de nașterea lui, iar mama a murit atunci când el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) avea 6 ani. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost luat în grija bunicului, ‘Abd al-Muttalib, iar atunci când acesta a murit, a rămas în grija unchiului său, Abu Talib. Tribul său, asemeni altor triburi, adora idoli făcuți din piatră, lemn sau chiar din aur. Unii dintre aceşti idoli erau aşezaţi în jurul Ka‘bei. Oamenii credeau că aceștia puteau alunga răul sau aduce binele.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost o persoană onestă şi demnă de încredere. Nu a avut niciodată un comportament perfid, nu a mințit sau înșelat pe nimeni, fiind cunoscut printre oameni ca fiind Al-Amin (cel demn de încredere). Oamenii își lăsau lucrurile de valoare în custodia lui atunci când plecau în călătorie. De asemenea, a fost cunoscut ca fiind As-Sadiq (Cel sincer), deoarece niciodată nu a spus o minciună. Se comporta şi vorbea frumos și îi plăcea să ajute oamenii. Era un bărbat frumos şi manierat, iar poporul său îl iubea şi îl respecta. Deci, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost un om frumos atât ca înfățișare, cât şi în ceea ce privește comportamentul. Allah Preaînaltul spune:
„Şi, cu adevărat, tu [o, Mohammed] ai un înalt caracter moral!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 68:4]
Celebrul istoric şi scriitor scoțian, Thomas Carlyle, a scris în cartea sa, Eroii:
„Încă de la o vârstă fragedă, el a fost remarcat ca fiind un om profund. Companionii săi l-au numit «Al-Amin, cel demn de încredere», fiind un om loial, sincer în ceea ce făcea, spunea şi gândea. Ei știau că vorbele lui erau întotdeauna pline de înţeles. Era un bărbat care vorbea puţin și tăcea atunci când nu avea nimic de spus, competent, înțelept, sincer atunci când vorbea, exprimându-se în mod clar. Acesta este singurul tip de discurs care merită să fie ținut! De-a lungul vieții sale, a fost considerat un om serios, afectuos și cinstit. Avea un caracter sobru și sincer, însă prietenos și cordial, glumind de multe ori. Chipul său strălucea de zâmbetul ce venea dintr-o inimă sinceră. Era un om spontan, pasionat şi totuşi drept în adevăratul sens al cuvântului! Avea un talent înnăscut, chiar dacă nu știa să scrie și să citească. Și-a trăit viața în inima deșertului.”
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se izola în peștera Hirā’ pentru adorare încă dinainte de a fi însărcinat cu Mesajul Profeției. Rămânea acolo nopţi la rând, departe de lucrurile necuviincioase pe care le făcea poporul său.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a consumat niciodată băuturi alcoolice şi nici nu s-a închinat la vreo statuie sau idol, nu a jurat pe ele și nu le-a oferit sacrificii. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost un păstor, având grijă de oile ce aparțineau oamenilor din neamul său.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„«Allah nu a trimis niciun Profet care să nu fi fost păstor.» Companionii l-au întrebat: «Chiar şi tu, o, Mesager al lui Allah?» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Da, obișnuiam să am grijă de oile oamenilor din Mecca, pe câțiva qirāt (monezi).»” [Al-Bukhari]
La vârsta de patruzeci de ani, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a primit prima Revelaţie Divină, pe când se afla în peștera Hirā‘. Mama credincioşilor, ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!), care era soţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a spus:
„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a început să primească Revelația sub forma unor vise frumoase, care se adevereau ca lumina zilei. Apoi, dragostea pentru izolare a fost revărsată asupra sa. El obișnuia să se izoleze în peștera Hirā‘, unde se angaja în adorare (numai a lui Allah) în mod continuu pentru mai multe nopţi. Apoi, se întorcea la familia lui pentru a lua proviziile necesare (de mâncare) pentru șederea lui. Și s-a tot întors la (soția lui) Khadijah pentru a lua provizii (de mâncare) până când, într-o zi, a primit Revelația în timp ce se afla în peștera Hirā‘. Un înger a venit la el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și i-a spus să citească. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: «Eu nu ştiu să citesc!» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a adăugat: «Îngerul m-a cuprins puternic şi m-a apăsat, până ce nu am mai putut suporta. Apoi, mi-a dat drumul şi mi-a cerut din nou să citesc. Dar eu am răspuns din nou: «Eu nu ştiu să citesc.» Apoi, el m-a cuprins şi m-a apăsat pentru a doua oară, până ce nu am mai putut suporta. Apoi, mi-a dat drumul şi mi-a cerut din nou să citesc, dar eu, din nou, i-am răspuns: «Eu nu ştiu să citesc.» Atunci, el m-a cuprins a treia oară şi m-a apăsat, apoi mi-a dat drumul şi mi-a cerut:
«Citeşte! În Numele Domnului tău Care a creat [tot ceea ce există]. ~ El l-a creat pe om din ‘alaq [cheag de sânge atârnat]. ~ Citeşte! Şi Domnul tău este Cel mai Generos, ~ Care a învăţat [scrisul] cu calemul. ~ El l-a învăţat pe om ceea ce el nu a ştiut.» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 96:1-5]
Apoi, Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a întors acasă cu această Revelație, cu inima tremurând. A intrat în casă şi i-a spus soţiei sale, Khadijah: «Acoperă-mă, acoperă-mă!» Aşa că ea l-a acoperit, iar când teama lui a dispărut, i-a povestit Khadijei tot ce s-a întâmplat şi i-a spus: «O, Khadijah, ce se întâmplă cu mine? Mă tem că mi s-ar putea întâmpla ceva.» Khadijah i-a răspuns: «Ba nu! Așteaptă veștile bune! (Jur) Pe Allah, Allah nu te va dezamăgi, căci tu păstrezi relațiile cu rudele tale, spui adevărul, te ocupi de problemele celorlalți și îi ajuți financiar pe nevoiași, îți onorezi oaspeții cu generozitate și îi ajuți pe cei loviți de calamități.»
Apoi, Khadijah l-a însoțit până la vărul ei, Waraqah ibn Nawfal ibn Assad ibn ‘Abd al-Uzza ibn Qussai, care devenise creștin în perioada ignoranţei şi știa să scrie în ebraică. El a scris din Biblie în ebraică atât timp cât Allah i-a permis să scrie. Era orb şi în vârstă. Khadijah i-a spus vărului său: «Ascultă povestea nepotului tău, o, vărul meu!» Waraqah a întrebat: «O, nepotul meu, ce ai văzut?» Profetul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a descris ceea ce văzuse. Auzind acestea, Waraqah a spus: «Acesta este „namus” (adică îngerul căruia i-au fost încredințate secretele Divine), pe care Allah l-a trimis la Moise. Îmi doresc să fi fost tânăr (ca să te susţin) ca să apuc momentul în care poporul tău te va alunga.» Profetul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a întrebat: «Mă va alunga?» Waraqah a răspuns afirmativ şi a spus: «Oricine a venit cu ceva asemănător celor pe care tu le-ai adus a fost tratat cu ostilitate; şi, dacă voi mai fi în viaţă în ziua în care te va alunga, te voi susţine cu putere.» Însă, după câteva zile, Waraqah a murit, iar Revelația s-a oprit pentru un timp.»” [Al-Bukhari]
Capitolul coranic din hadith-ul de mai sus marchează începutul Misiunii lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ca Profet. Allah Preaînaltul i-a revelat apoi:
„O, tu [Profetule], cel înfășurat în veșminte! ~  Ridică-te şi avertizează [oamenii cu privire la Pedeapsa lui Allah]! ~ Şi slăveşte-L pe Domnul tău [Allah]! ~  Şi curăţă veşmintele tale!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 74:1-4]
După revelarea acestui Capitol din Coran, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a început să îi invite pe oameni în mod deschis la islam. A început cu poporul său, dar unii oameni au refuzat cu încăpăţânare să îl asculte, considerând că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îi chema la ceva despre care nu mai auziseră înainte.
Islamul este un mod de viaţă complet, care tratează chestiunile religioase, politice, economice şi sociale. Mai mult decât atât, religia islamică nu le-a poruncit numai să-L adore doar pe Allah Unicul şi să renunţe la idoli şi la orice altceva adorau, ci, de asemenea, le-a interzis practici pe care ei le considerau a fi plăcute, precum cămătăria, consumul de alcool, relaţiile sexuale ilegale şi jocurile de noroc. În plus, aceasta le cerea oamenilor să fie drepți şi cinstiți unii faţă de alții şi să ştie că nimeni nu este superior față de altcineva decât în ceea ce privește taqwa (evlavia şi conștiința de Allah).
Cum ar fi putut cei din tribul Quraiș (cel mai nobil trib dintre arabi) să accepte să fie tratați în același mod cu sclavii?
Ei nu numai că au refuzat să accepte islamul, ci chiar l-au jignit pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), spunând că este nebun, vrăjitor și mincinos. I-au adus învinuiri pe care n-ar fi îndrăznit să i le aducă înainte de venirea islamului. Ei au instigat masele ignorante de oameni împotriva lui, rănindu-l şi torturându-i companionii (Allah să fie mulţumi de ei!).
‘Abd Allah ibn Mas’ud (Allah să fie mulţumit de el!), un companion apropiat al Profetului  (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a relatat:
„În timp ce Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se ruga lângă Ka‘bah, în apropiere erau adunați câţiva oameni din tribul Quraiș. Unul dintre ei a spus: «Îl vedeți pe acest bărbat (care face fapte doar pentru a se făli)? Cine dintre voi pleacă să aducă mațele urât mirositoare de la cămilele pe care le-a sacrificat familia lui cutare şi cutare şi aşteaptă până se prosternează, pentru ca apoi să i le pună între umeri?» Cel mai rău-voitor dintre ei s-a oferit să facă aceasta şi, atunci când Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a prosternat, a pus acestea între umerii lui. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a rămas în prosternare, iar ei au râs atât de mult încât au căzut unul peste celălalt. Cineva a mers la Fatimah (Allah să fie mulţumit de ea!), fiica Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care era încă o fetiţă pe atunci, şi a informat-o de cele petrecute. Ea s-a grăbit să meargă unde era Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care se afla încă în prosternare, şi a îndepărtat mizeria de pe spatele lui, apoi i-a blestemat pe cei din tribul Quraiș în mod fățiș (...)” [Al-Bukhari]
Munib Al-Azdi, un companion al Profetului (Allah să fie mulţumit de el!), a relatat:
„L-am văzut pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunându-le oamenilor în perioada ignoranței: «Spuneţi că nu există altă divinitate demnă de adorare cu excepţia lui Allah, dacă vreți să fiți victorioși.» Au fost unii care l-au scuipat în faţă, alţii care au aruncat cu pământ în faţa lui și alții care l-au jignit până la amiază. Când a venit o  tânără cu un vas mare cu apă, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a spălat faţa şi mâinile şi i-a spus: «O, fata mea, nu te teme că tatăl tău va fi umilit sau lovit de sărăcie!»” [At-Tabarani]
‘Abd Allah ibn ‘Amr ibn Al-‘Ās, un companion al Profetului (Allah să fie mulţumit de el!), a fost întrebat de către Awrah ibn Az-Zubair despre unele dintre lucrurile urâte pe care idolatrii i le-au făcut Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), la care el (Allah să fie mulțumit de el!) a răspuns:
„În timp ce Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se ruga în curtea Ka‘bei, Uqba ibn Abu Mu‘ait s-a apropiat de el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), l-a apucat cu putere de umăr și l-a strangulat cu haina sa. Abu Bakr s-a apropiat în grabă, l-a apucat pe Uqba cu putere de umăr şi l-a împins, spunând: «Ai omorî un om doar pentru că spune că Domnul său este Allah?»” [Al-Bukhari]
Aceste incidente nu l-au oprit pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) din chemarea sa la islam. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a transmis acest mesaj numeroaselor triburi care veneau la Mecca pentru Hajj. Cei câţiva care au crezut dintre oamenii din Yathrib (un orășel la nord de Mecca, cunoscut azi sub numele de Medina) i-au promis Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sprijinul şi ajutorul lor, în caz că va dori să emigreze acolo. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a trimis pe Muss’ab ibn Umair (Allah să fie mulţumit de el!) să-i învețe principiile islamului. După toate greutățile pe care musulmanii din Mecca le-au înfruntat din partea propriului popor, Allah Preaînaltul le-a acordat permisiunea de a emigra la Medina. Oamenii din Medina s-au bucurat de venirea lor şi i-au primit în cel mai bun mod cu putință. Medina a devenit capitala noului stat musulman şi locul de unde a continuat chemarea la islam.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a stabilit în Medina şi i-a învăţat pe oameni principiile religiei şi cum să recite Coranul. Locuitorii Medinei au fost impresionați de caracterul şi moralitatea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). L-au iubit mai mult decât pe ei înşişi, s-au întrecut în a-l servi şi ar fi făcut orice fel de sacrificii de dragul islamului. Astfel, trăiau într-o societate puternică, în care oamenii aveau o credinţă profundă, erau extrem de fericiți și se iubeau între ei, iar sentimentul fraternității era evident în rândul lor. Toţi oamenii erau considerați egali, indiferent dacă erau bogaţi sau săraci, albi sau negri, arabi sau nearabi, neexistând nicio diferență între ei decât în ceea ce privește taqwa (evlavia și conștiința de Allah). După un an de la emigrarea la Medina, tribul Quraiș a aflat de răspândirea islamului și a pornit prima luptă împotriva musulmanilor, bătălia de la Badr.
Această bătălie a avut loc între două grupuri inegale atât din punct de vedere al pregătirii, cât şi al armamentului. Musulmanii au fost în număr de 314, în timp ce idolatrii erau 1000. Allah Preaînaltul le-a oferit victoria Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi companionilor săi (Allah să fie mulţumit de ei!). După aceasta, au mai avut loc şi alte bătălii între musulmani şi idolatri.
După opt ani, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a reuşit să pregătească o armată puternică, alcătuită din 10.000 de soldați. Ei au pornit spre Mecca și au cucerit-o, învingându-i astfel pe cei care i-au rănit şi torturat atât pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), cât şi pe companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!), cu o cruzime greu de imaginat, până când aceștia s-au văzut obligați să emigreze, lăsându-și în urmă averile, copiii și casele. Anul victoriei decisive s-a numit „Anul cuceririi”.
Allah Preaînaltul spune:
„Atunci când va sosi Biruința de la Allah şi al-Fāteh [intrarea victorioasă în Mecca, fără război sau luptă  – Fāteh Mecca] ~ Şi îi vei vedea pe oameni intrând în religia lui Allah [islam] în cete,  ~  Atunci slăveşte-L şi preamărește-L pe Domnul tău, spunând Al-Hamdu Lillah [Slavă lui Allah!] şi roagă-L pe El de iertare. Cu adevărat, El este Primitorul de căinţă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 110:1-3]
După cucerirea Meccăi, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a adunat pe oamenii din oraș şi le-a spus:
„«Ce credeți că ar trebui să fac cu voi?» Aceștia au răspuns: «Ce este mai bine. Ești un frate generos și fiul unui frate generos.» Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Nu veți fi trași la răspundere astăzi. Mergeți, sunteți liberi.»” [Al-Baiyhaqi]
Această dovadă incredibilă de iertare i-a determinat pe mulţi să accepte islamul. Apoi, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a întors la Medina.
După un timp, Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a intenţionat să îndeplinească Hajj-ul, aşa că s-a îndreptat spre Mecca cu 114.000 de companioni (Allah să fie mulţumit de ei!) şi a efectuat Pelerinajul cunoscut sub numele de „Pelerinajul de Adio”, deoarece Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a murit la scurt timp după acesta.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a murit în Medina, într-o zi de luni, pe data de 12 a lunii Rabi’ al-Awwal, în al 11-lea an după hijrah, fiind îngropat în locul în care a murit. Musulmanii au fost șocați de vestea morţii Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi unii dintre companioni (Allah să fie mulţumit de ei!) nici nu au crezut, unul dintre aceștia fiind ‘Omar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulţumit de el!), care a spus:
„Oricine va spune că Mohammed este mort îl voi decapita!”
Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de el!) s-a ridicat şi a recitat din Cuvintele lui Allah:
„Şi Mohammed nu este decât un Trimis - şi au mai fost înainte de el şi alţi Trimiși. Dacă el ar muri sau ar fi ucis, v-aţi întoarce voi pe călcâiele voastre? Cel care s-ar întoarce pe călcâiele lui nu i-ar aduce lui Allah nicio stricăciune. Şi Allah îi va răsplăti pe cei recunoscători.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:144]
Atunci când ‘Omar (Allah să fie mulţumit de el!) a auzit acest verset, nu a mai repetat ceea ce spunea, deoarece a fost mereu dornic să aplice Poruncile lui Allah  Preaînaltul.
Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) avea 63 ani atunci când a murit.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a trăit în Mecca timp de 40 de ani, înainte de Profeție. După începerea Revelației Divine, a mai rămas 13 ani acolo, timp în care a chemat oamenii la credinţa monoteistă, islamul. Apoi, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a emigrat la Medina, unde a rămas timp de 10 ani, și a continuat să primească Revelația Divină, până când Coranul şi religia islamică au fost completate.
Dr. Gustave Le Bon a spus în cartea sa, „Civilizația arabilor”:
„Dacă apreciezi un om după faptele lui onorabile, atunci Mohammed este cel mai de seamă dintre cei pe care i-a cunoscut istoria. Oamenii de știință occidentali au spus adevărul despre Mohammed, în ciuda faptului că fanatismul religios i-a orbit pe mulți istorici, care au ascuns adevărul despre meritele sale.”

Descrierea Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu era nici prea înalt, nici prea scund și era lat în spate. Părul lui ajungea până la lobii urechilor. Avea cel mai frumos chip dintre oameni. Pielea lui nu era foarte albă şi nici închisă, ci uşor rozalie. Părul lui nu era nici prea drept, nici prea ondulat. Chipul său era luminos și sudoarea sa avea culoarea mărgăritarelor. Avea o barbă foarte deasă.
Jabir ibn Samura (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:
„Cineva a spus: „«Fața lui era (luminoasă) ca o sabie.»”, la care (Jabir - Allah să fie mulțumit de el!) a spus: «Nu, fața lui era rotundă și (luminoasă) ca Soarele și Luna.»” (Muslim)
Gura Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era mare, avea ochi cu fantă lungă și puțină carne deasupra gleznelor. Nu era considerat nici slab, nici gras, și avea mâinile și picioarele mari.
Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„(...) N-am atins nicio mătase şi nimic altceva care să fie mai catifelat decât palma (mâinii) Trimisului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi nu am mirosit nici mosc și nici alt parfum care să fie mai plăcut decât sudoarea Trimisului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) (...)” (Muslim și At-Tirmidhi)

Caracteristicile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

1. Perfecţiunea intelectuală
Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a avut un intelect excelent. Niciun om nu a avut un intelect atât de complet şi de perfect ca al lui. Qadhi Iyad (Allah să aibă milă de el!) a spus:
„Acest lucru devine evident atunci când cercetătorul studiază biografia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi înţelege felul în care acţiona, precum şi exprimarea sa plină de semnificaţie, tradiția, manierele sale, etica şi caracterul moral, cunoştinţele sale cu privire la Tora, Evanghelie şi alte Scripturi Divine, precum și la afirmațiile înțelepților, cunoştinţele sale despre națiunile apuse, capacitatea sa de a da exemple, de a implementa legile și de a corecta manierele. A fost un exemplu pentru poporul său în toate domeniile: ştiinţă, acte de adorare, medicină, legi privind moștenirea, legături de rudenie, precum şi alte aspecte ale vieţii. El a știut și a învățat toate acestea fără a citi sau a cerceta Scripturile celor de dinaintea noastră şi fără a discuta cu învățații din acele vremuri. De fapt, Profetul era un om fără știință de carte, care nu știa să scrie și să citească, și nici nu avea cunoștințe cu privire la cele menționate înainte de Profeție. Profetul Mohammed era cel mai înţelept. Allah Preaînaltul l-a informat cu privire la evenimente care avuseseră loc (în trecut) şi cu privire la altele care aveau să se petreacă în viitor. Acesta este semnul că toată Stăpânirea Îi aparține lui Allah şi că El este cu Putere peste toate.”

2. Fapte numai de dragul lui Allah
Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) făcea întotdeauna fapte prin care căuta mulțumirea lui Allah  Preaînaltul. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost atacat şi rănit de nenumărate ori atunci când chema oamenii la islam, dar, cu toate acestea, a rămas mereu răbdător, îndurând toate greutățile și sperând la Răsplata lui Allah.
‘Abd Allah ibn Mas’ud (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Mi-l amintesc perfect pe Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) atunci când semăna cu unul dintre Profeții ai cărui popor i-a cauzat suferință și i-a vărsat sângele, iar el spunea, în timp ce își ștergea sângele de pe chip: «O, Allah! Iartă-l pe poporul meu, pentru că el nu ştie!»” [Al-Bukhari și Muslim]
Jundub ibn Sufiyan (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah  (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a rănit la un deget și a început să sângereze în timpul unei bătălii. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Nu eşti decât un deget care sângerează şi ceea ce ai pățit este de dragul lui Allah.” [Al-Bukhari]

3. Devotamentul
Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era devotat în toate chestiunile sale, după cum îi poruncise Allah Preaînaltul. Nobilul Coran spune:
„Spune [o, Mohammed]: «Într-adevăr, rugăciunea mea, actele mele de devoțiune, viaţa mea şi moartea mea îi aparţin lui Allah, Stăpânul lumilor! ~ El nu are niciun asociat! Astfel mi s-a poruncit şi eu sunt primul dintre musulmani!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran 6:162-163]

4.Bunul simț, etica şi tovărășia
Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost un exemplu care trebuie urmat de toţi oamenii. Soția lui, ʻAishah (Allah să fie mulțumit de ea!), i-a răspuns unui om care a întrebat cu privire la manierele Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):
„Caracterul lui era Coranul.” [Ahmad și Muslim], ceea ce înseamnă că el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a trăit în conformitate cu învățăturile acestuia şi s-a abținut de la ceea ce interzicea, respectând practicile virtuoase descrise în el. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Cu adevărat, am fost trimis pentru a perfecționa bunul caracter.” [Al-Bukhari şi Ahmad]
Allah Preaînaltul l-a descris pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând:
„Şi, cu adevărat, tu [o, Mohammed] ai un înalt caracter moral!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 68:4]
Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) l-a servit pe Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) timp de zece ani, fiindu-i alături zi şi noapte, atât atunci când Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) călătorea, cât şi atunci când stătea în Medina. Astfel, el cunoștea foarte bine manierele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). El (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„(...) Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) avea cel mai bun caracter dintre toţi oamenii (și cele mai bune trăsături).” [Al-Bukhari și Muslim]
Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus, de asemenea:
„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu abuza pe nimeni, nu vorbea vulgar și nici nu îi blestema pe alții, iar dacă dorea să mustre pe cineva, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să spună: «Ce este în neregulă cu el? I s-a prăfuit fruntea (s-a umplut de praf pe frunte)?»” [Al-Bukhari]

5. Bunele maniere
Sahl ibn Sa’d (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a fost adusă o băutură şi el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a băut din ea. În dreapta lui se afla un băiat, iar în stânga câţiva bărbaţi în vârstă. Simțind obligaţia de a arăta respect faţă de cei mai în vârstă şi nedorind să rănească sentimentele băiatului, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a întrebat pe băiat: «Îmi permiţi să îi servesc întâi pe cei din stânga mea?» Băiatul a răspuns: «O, Mesager al lui Allah! Cu siguranță, nu aş acorda prioritate nimănui în nimic din ceea ce vine de la tine.» Așadar, i-a oferit băiatului restul de băutură.” [Al-Bukhari și Muslim]

6. Plăcerea de a reconcilia oamenii
Sahl ibn Sa’d (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că, odată, oamenii din Qubā s-au certat până când au început să arunce cu pietre unii în ceilalți. Atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost informat cu privire la aceasta, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Să mergem să-i împăcăm!” [Al-Bukhari]

7. Poruncirea binelui şi interzicerea răului
‘Abd Allah ibn ‘Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Atunci când Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a văzut un bărbat purtând un inel de aur (şi se ştie că bărbaţilor le este interzis să poarte aur în islam), i l-a smuls şi l-a aruncat, spunând: «De ce ar lua unul dintre voi un cărbune aprins să-l pună în mâna lui?» După ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a plecat, cineva i-a spus bărbatului: «Ia-ţi inelul și bucură-te de el!» Bărbatul a spus: «Nu, (jur) pe Allah! Nu-l voi lua niciodată, pentru că Mesagerul lui Allah l-a aruncat.»” [Muslim]

8. Dragostea de curățenie
Un companion pe nume Muhajir ibn Qunfudh (Allah să fie mulţumit de el!) a trecut pe lângă Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în timp ce acesta  îşi făcea nevoile. El l-a salutat, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu i-a răspuns până când nu a terminat şi a făcut abluţiunea. Atunci, s-a scuzat spunând:
„Nu-mi place să pronunț Numele lui Allah dacă nu mă aflu în stare de puritate.” [Abu Dawud]

9. Controlul vorbelor sale
‘Abd Allah ibn Abu Al-Awf (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pomenea des Numele lui Allah şi nu se angaja în discuții inutile. Îşi prelungea rugăciunile şi îşi scurta predicile, şi nu ezita să meargă alături de o văduvă sau de o persoană nevoiașă, încercând să îi îndeplinească nevoile.” [An-Nasa’i]

10. Excelarea în îndeplinirea actelor de adorare
‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat:
„Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să stea în rugăciune noaptea până când pielea de pe picioare i se crăpa. L-am întrebat: «De ce faci aceasta, dacă ți-au fost iertate păcatele trecute și cele viitoare?» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a răspuns: «Oare nu ar trebui să fiu un rob recunoscător (față de Allah)?»” [Al-Bukhari și Muslim]

11. Toleranța
Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Tufail ibn ‘Amr Ad-Dawsi și tovarășii săi au venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi i-au spus: «O, Profet al lui Allah, oamenii din tribul Daws nu s-au supus şi au refuzat să te urmeze. Aşadar, invocă-L pe Allah împotriva lor!» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «O, Allah, călăuzește tribul Daws şi adu-l la islam!»” [Al-Bukhari]

12. Înfățișarea plăcută
Al-Bara’ ibn ‘Azib (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) avea o statură medie, umerii lui erau laţi, iar părul îi ajungea până la lobii urechilor. Odată, l-am văzut îmbrăcat cu o haină roşie și niciodată n-am văzut ceva mai frumos decât el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).” [Al-Bukhari]

13. Ascetismul în ceea ce privește chestiunile lumeşti
Există multe exemple din viaţa Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care dovedesc faptul că el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu era preocupat de plăcerile acestei vieți. ‘Abd Allah  ibn Mas’ud (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Mesagerul lui Allah dormea pe o rogojină din paie. Apoi, s-a ridicat şi rogojina lăsase urme pe trupul său. Noi i-am spus: «O, Mesager al lui Allah, am putea să obținem un pat mai bun pentru tine.» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Ce legătură am eu cu această lume? În această lume, sunt doar precum un călător care caută umbra unui copac, se odihnește şi apoi o lasă ca să îşi continue drumul.»” [At-Tirmidhi]
ʻAmr bin Al-Harith (fratele soției Profetului lui Allah, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa, Juwairah bint Al-Harith, Allah să fie mulțumit de ea!) a spus:
„La moartea sa, Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a lăsat niciun dirham sau dinar, sclav sau sclavă, sau nimic altceva în afară de catârul său alb, arma sa şi o bucată de pământ pe care a oferit-o drept caritate.” [Al-Bukhari]

14. Altruismul
S-a relatat sub autoritatea lui Sahl ibn Sa’d (Allah să fie mulţumit de el!) că:
„O femeie i-a adus Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) o burdah (manta) țesută. Femeia a spus: «Am țesut-o cu mâna mea şi am adus-o pentru ca tu să o porți.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a acceptat-o, pentru că în acel timp avea nevoie de ea. Mai târziu, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a ieşit afară îmbrăcat cu ea pe dedesubt. Un bărbat l-a lăudat şi i-a spus: «O, Mesager al lui Allah, dă-mi-o mie să o port.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost de acord să i-o ofere. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a stat un timp cu oamenii, după care a mers acasă, a împăturit mantaua şi i-a trimis-o. Oamenii i-au spus acelui bărbat: «Nu ai făcut bine că i-ai cerut-o, pentru că el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a purtat-o fiindcă avea nevoie de ea și tu ai cerut-o ştiind că el nu refuză pe nimeni.» Bărbatul a spus: «(Jur) Pe Allah, nu am cerut-o ca să o port, ci ca să fie giulgiul meu.» Mai târziu, într-adevăr, (mantaua) a fost giulgiul său.” [Al-Bukhari]

15. Credinţa puternică şi dependența de Allah
Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„I-am spus Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în timp ce ne aflam în peșteră: «Dacă vreunul dintre ei se va uita sub picioarele lui, ne va vedea.» Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «O, Abu Bakr! Ce părere ai despre două (persoane) lângă care a treia este Allah?»” [Al-Bukhari]

16. Amabilitatea şi compasiunea
Abu Qatādah (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a ieşit ținând pe umerii săi o fetiţă pe nume Umama, fiica lui Abu Al-‘As (nepoata sa). El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se ruga, iar atunci când voia să se prosterneze, o lăsa jos, iar atunci când se ridica, o ridica și pe ea.” [Al-Bukhari]

17. Înlesnirea
Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Mă ridic pentru a conduce rugăciunea cu intenția de a o prelungi. Apoi, dacă aud plânsul unui prunc, scurtez rugăciunea, ca nu cumva să o împovărez pe mama lui.” [Al-Bukhari]

18. Frica de Allah și teama de a nu depăși Limitele Lui
Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Câteodată, când mă întorceam la familia mea, găseam o curmală pe patul meu. O ridicam ca să o mănânc, dar mi-era teamă că ar putea fi din caritate, fapt pentru care o aruncam (pentru că era interzis de către Allah ca Profetul sau familia lui să accepte orice formă de caritate).” [Al-Bukhari]

19. Cheltuirea cu generozitate
Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Oricine îi cerea ceva Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) atunci când accepta islamul, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să îi dea ceea ce îi cerea. Un bărbat a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), iar acesta i-a oferit o turmă atât de numeroasă de oi încât umplea spațiul dintre doi munți. Omul a fost atât de fericit, încât s-a întors la poporul său și i-a chemat pe oameni la islam, spunând: «Îmbrățișați islamul, pentru că Mohammed este atât de generos încât dă milostenie fără a se teme de sărăcie!»” [Muslim]

20. Cooperarea
Atunci când a fost întrebată cum se comporta Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu familia sa,  ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a răspuns:
„El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să îşi facă de lucru ajutându-i pe membrii familiei sale şi, atunci când auzea adhan-ul (chemarea la rugăciune), mergea să se roage.” [Al-Bukhari]
Al-Bara’ ibn ‘Azib (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„L-am văzut pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în Ziua (bătăliei de la) Al-ʻAhzāb cărând pământ (pe care îl săpase din șanț) până când s-a umplut de pământ pe piept. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunea: «Fără Tine, o, Allah, nu am fi fost călăuziți, nu am fi oferit caritate și nici nu ne-am fi rugat. Așadar, Te rog să ne binecuvântezi cu liniște și să ne faci picioarele statornice atunci când ne vom întâlni cu dușmanii noștri. Cu adevărat, (acest) neam s-a revoltat împotriva noastră, însă noi nu vom da înapoi dacă ei încearcă să ne facă rău.»” [Al-Bukhari]

21. Sinceritatea
‘Aishah (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu ura nimic mai mult decât minciuna. Dacă o persoană mințea în prezența Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu era mulțumit de acea persoană până când nu se căia.” [At-Tirmidhi]
Chiar şi duşmanii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) recunoșteau sinceritatea lui. Abu Jahal, cel mai înverșunat dușman al islamului, spunea:
„O, Mohammed! Nu spun că eşti mincinos! Doar refuz ceea ce ai adus și la care chemi oamenii.”
După aceea, Allah Preaînaltul a revelat următoarele versete:    
„Ştim că te mâhnește ceea ce spun ei, însă ei nu te socotesc pe tine mincinos, ci nelegiuiții tăgăduiesc versetele lui Allah.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:33]

22. Respectul față de limitele impuse de către Allah Preaînaltul
‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:
„Ori de câte ori Mesagerul lui Allah  (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) avea de ales între două opțiuni, o alegea pe cea mai ușoară dintre ele, atât timp cât aceasta nu implica un păcat; dar dacă implica un păcat, stătea departe de ea. (Jur) pe Allah, niciodată nu s-a răzbunat pentru nimic, cu excepţia acelor lucruri făcute inviolabile de către Allah care erau încălcate; în acest caz, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se răzbuna în Numele lui Allah.” [Al-Bukhari]

23. Expresia plăcută a chipului
‘Abd Allah ibn Al-Harith (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„N-am văzut pe nimeni care să zâmbească mai mult decât Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).” [At-Tirmidhi]

24. Sinceritatea şi loialitatea
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era binecunoscut pentru sinceritatea şi loialitatea lui. Păgânii din Mecca –  care îi erau dușmani în mod deschis –  își lăsau obiectele de valoare în grija lui. Sinceritatea și loialitatea i-au fost puse la încercare atunci când păgânii din Mecca l-au abuzat şi i-au torturat pe companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!), scoțându-i din casele lor. Cu toate acestea, i-a cerut vărului său, Abu Talib (Allah să fie mulţumit de el!), să-și  amâne emigrarea pentru trei zile, pentru a le returna oamenilor averile lor. (Sirah Ibn Hisham, vol. 1, p. 493, ediția în limba arabă)
O altă dovadă a sincerității și loialității Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este Armistițiul de la Hudaybiyyah, în care Suhail ibn ‘Amr i-a pus Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) o condiţie grea, spunând că orice persoană care părăsea tribul Quraiș pentru a se alătura musulmanilor trebuia trimisă înapoi, însă orice persoană care venea de la musulmani la tribul Quraiș nu avea să fie trimisă înapoi. Înainte ca tratatul să fie încheiat, un bărbat pe nume Abu Jandal ibn ‘Amr a reușit să scape de la idolatri, grăbindu-se să i se alăture lui Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Idolatrii i-au cerut Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să își țină cuvântul și să îl trimită înapoi pe Abu Jandal ibn ‘Amr. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus acestuia (lui Abu Jandal ibn ‘Amr):
„O, Abu Jandal, ai răbdare şi resemnează-te în faţa Voinţei lui Allah. El vă va ajuta pe tine şi pe cei care sunt oprimați şi vă va da o ieșire. Am încheiat cu ei un tratat şi noi nu trădăm și nu ne comportăm în mod perfid.” [Al-Baiyhaqi]

25. Vitejia şi curajul
‘Ali (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Ar fi trebuit să îl vedeți în ziua (bătăliei) de la Badr! Ne-am adăpostit în spatele Profetului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care se afla cel mai aproape dintre noi de dușman. În acea zi, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost cel mai puternic dintre noi.” [Ahmad]
Cât despre curajul şi vitejia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în viața de zi cu zi, Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era cel mai bun dintre oameni (atât în ceea ce privește înfățișarea, cât și în ceea ce privește caracterul), cel mai generos şi cel mai curajos. Într-o seară, oamenii din Medina s-au speriat (de un sunet). De aceea, ei s-au îndreptat spre locul de unde venea acel sunet, însă Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pornise către acel loc înaintea lor. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a întâlnit când se întorcea din locul de unde venea sunetul și le-a spus: «Nu vă temeți! Nu vă temeți!» (La acel moment) el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) călărea un cal neînșeuat care îi aparținea lui Abu Talha, iar sabia îi atârna de gât. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «L-am găsit (calul) foarte repede.» sau «Acest cal este foarte rapid.»” [Al-Bukhari]
Atunci când oamenii l-au întâlnit, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) călărea un cal neînșeuat și purta cu el sabia lui, în caz că ar fi avut nevoie să o folosească. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a așteptat ca alții să cerceteze care era problema, așa cum se întâmplă de obicei în astfel de împrejurări.
În timpul bătăliei de la Uhud, Profetul (Pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) s-a consultat cu companionii lui (Allah să fie mulțumit de ei!), iar ei l-au sfătuit să lupte. Deși Profetul (Pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) nu avea aceeași părere cu ei, le-a urmat sfatul. Mai târziu, companionii (Allah să fie mulțumit de ei!) au regretat această decizie, dorind să o urmeze pe cea a Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Atunci, ansarii au mers la el (Pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) și i-au spus: „Vom urma decizia ta.” Profetul (Pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) a răspuns: „Nu se cuvine ca un Profet să renunțe la scut după ce l-a purtat până ce nu luptă.” [Ahmad]

26. Generozitatea și bunătatea
Ibn ‘Abbas (Allah să fie mulțumit de El!) a relatat:
„Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era cel mai generos dintre toți oamenii, și era și mai generos în timpul lunii Ramadan, atunci când se întâlnea cu îngerul Gabriel (Jibrīl, Pacea fie asupra sa!). El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se întâlnea cu îngerul Gabriel (Jibrīl, Pacea fie asupra sa!) în fiecare noapte din luna Ramadan pentru a-i recita Coranul. Atunci când se întâlnea cu Gabriel (Jibrīl, Pacea fie asupra sa!), Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era mai generos decât vântul puternic necontrolabil (în rapiditatea și dorința de a face acte caritabile).” [Al-Bukhari și Muslim]
Abu Dharr (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:
„Într-o seară, în timp ce mergeam cu Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) prin zona Hara din Medina, am ajuns în fața muntelui Uhud. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «O, Abu Dharr, aș vrea să am aur cât muntele Uhud și să nu treacă mai mult de o zi sau trei zile fără ca eu să mai am din el un singur dinar din care să îmi plătesc datoriile. L-aș împărți tot între robii lui Allah astfel, astfel și astfel (arătând cu mâna în dreapta, în stânga și în spatele său).” [Al-Bukhari]
Jabir ibn ‘Abd Allah (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:
„Niciodată nu i-a fost cerut ceva Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) fără ca el să accepte.” [Al-Bukhari și Muslim]

27. Modestia
Abu Sa’id Al-Khudri (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era mai timid chiar și decât o fecioară aflată în spatele vălului ei. Atunci când vedea ceva care nu îi plăcea, puteam observa aceasta pe chipul lui.” [Al-Bukhari]

28. Smerenia
Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era cel mai umil om. Era atât de umil, încât atunci când un străin intra în moschee şi se apropia de locul în care stătea Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu companionii lui (Allah să fie mulţumit de ei!), nu îl putea recunoaște între aceștia. Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Odată, în timp ce stăteam cu Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în moschee, a intrat un bărbat pe cămila sa. După ce a legat-o, a întrebat: «Cine dintre voi este Mohammed?» Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) stătea alături de noi (companionii), rezemat pe brațul său. Am răspuns: «Acest bărbat alb care este rezemat pe brațul său.» (...)” [Al-Bukhari]
De asemenea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)  nu ezita să îi ajute pe cei săraci, nevoiaşi sau pe văduve în tot ceea ce aveau nevoie. Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„O femeie care avea tulburări psihice a venit la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și i-a spus: «O, Mesager al lui Allah, vreau ceva de la tine.» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Mamă a lui cutare, vezi pe care parte a drumului (vrei să stăm şi să vorbim), astfel încât să te pot ajuta.» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a stat cu ea pe marginea drumului până când ea a primit ceea ce avea nevoie.” [Al-Bukhari]

29. Mila şi compasiunea
Abu Mas’ud Al-Ansari (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Un bărbat a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi i-a spus: «O, Mesager al lui Allah! Pe Allah! Nu reușesc să iau parte la rugăciunea Fajr în congregație, deoarece cutare (Mu’adh ibn Jabal) o prelungește foarte mult.» Nu l-am văzut niciodată pe Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să dea un sfat atât de furios ca în acea zi. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «O, voi, oameni! Unii dintre voi îi fac pe alții să urască (faptele bune, adică rugăciunea). Așadar, oricare dintre voi conduce oamenii în rugăciune, trebuie să o scurteze, deoarece există printre ei oameni în vârstă, neputincioși şi persoane ocupate.»” [Al-Bukhari]
Un alt exemplu al milei Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este relatarea în care Osama ibn Zaid (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Eram cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) când una dintre fiicele sale a trimis pe cineva după el, cerându-i să vină să-i vadă copilul, care era pe moarte. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus (celui pe care l-a trimis fiica sa): «Mergi și spune-i că orice ia Allah, Îi aparține, și că orice dă, Îi aparține și că totul are un termen fixat la El. Astfel, cere-i să fie răbdătoare și să spere la Răsplata lui Allah.» Cu toate acestea, ea a trimis din nou după Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), iar el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a mers la ea împreună cu Sa’d ibn ‘Ubada şi Mu’adh ibn Zabal. Atunci când copilul i-a fost adus Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), acesta respira ca și cum s-ar fi aflat într-un burduf cu apă (își dădea sufletul). La vederea acestora, ochii Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-au umplut de lacrimi. Sa’d l-a întrebat: «O, Mesager al lui Allah, ce sunt acestea (lacrimile)?» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: «Aceasta este Mila pe care Allah a pus-o în inimile robilor Săi. Într-adevăr, Allah este Milostiv cu aceia dintre robii Săi care sunt milostivi faţă de alţii.»” [Al-Bukhari]

30. Răbdarea şi toleranța
Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Mă plimbam cu Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care purta o pelerină Najrani cu un guler foarte gros, când un beduin s-a întâmplat să-i iasă în cale. Acesta l-a apucat de gulerul pelerinei și l-a tras violent. Am observat că violența smuciturii i-a învinețit gâtul Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Beduinul a spus: «O, Mohammed! Dă-mi din averea lui Allah pe care tu o deții!» Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a întors spre el, a zâmbit și a poruncit să i se acorde ceva.” [Al-Bukhari și Muslim]
Încă un exemplu al răbdării sale este povestea cu Zaid ibn Saʻnah, care era un rabin evreu. Odată, acesta a venit la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care se afla la o înmormântare împreună cu companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei!), pentru a-și cere datoria, cu două sau trei zile înainte de a se împlini termenul de returnare. El a relatat că l-a apucat de haine pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu o față încruntată și i-a spus într-un mod foarte aspru:
„«O, Mohammed, tu nu vrei să îmi plătești datoria? Nu știam că familia lui ‘Abd al-Muttalib întârzie să își plătească datoriile.» M-am uitat la ʻOmar ibn al-Khattāb, iar ochii săi erau plini de mânie. El mi-a spus: «O, dușman al lui Allah! Îi vorbești Trimisului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și te comporți cu el în acest fel? Jur pe Cel Care l-a trimis cu Adevărul, că, dacă nu m-aș teme că nu aș mai intra în Grădinile Paradisului, ți-aș tăia capul cu sabia mea.» Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a uitat la ʻOmar foarte calm și i-a spus: «O, ʻOmar, ar fi trebuit mai degrabă să ne dai un sfat sincer decât să faci ceea ce ai făcut. O, ʻOmar, ia-l și dă-i dreptul lui și dă-i în plus douăzeci de sa’a pentru că l-ai speriat.» ʻOmar a venit cu mine şi mi-a dat dreptul meu şi, în plus, douăzeci de sa’a de curmale. L-am întrebat: «Ce este aceasta?», iar el mi-a răspuns: «Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a poruncit să-ţi dau aceasta, pentru că te-am speriat.» L-am întrebat apoi: «O, ʻOmar, știi cine sunt?» ʻOmar a spus: «Nu, cine ești?» I-am răspuns: «Sunt Zaid ibn Saʻnah.» ‘Omar a întrebat: «Rabinul?» I-am răspuns: «Da, rabinul.» ʻOmar m-a întrebat atunci: «Ce te-a făcut să spui ceea ce i-ai spus Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi să faci ceea ce ai făcut?» Am răspuns: «O, ʻOmar, am văzut toate semnele Profeției pe chipul Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), în afară de două: (primul) răbdarea şi perseverența, care preced furia lui, şi (al doilea) cu cât eşti mai dur faţă de el, cu atât mai politicos şi răbdător devine. Şi acum că l-am încercat în acestea, o, ʻOmar, fii martor că mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, că religia mea este islamul şi că Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este Profetul meu! De asemenea, fii martor că jumătate din averea mea, şi sunt dintre cei mai bogaţi oameni ai Medinei, o dau musulmanilor de dragul lui Allah.» ʻOmar mi-a spus: «Nu poţi împărți averea ta tuturor musulmanilor, aşa că spune: „O voi împărți câtorva dintre musulmani.”» Am spus: «Atunci voi împărți bogăția câtorva dintre musulmani.» Apoi, ne-am întors la Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și i-am spus: «Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, şi că Mohammed este Robul şi Mesagerul Său.»” [Ibn Hibban]
Un exemplu important al iertării şi al perseveranței sale este momentul în care a iertat poporul din Mecca, după cucerirea acesteia. Atunci când Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a adunat pe oamenii care îi oprimaseră, îi răniseră şi îi chinuiseră pe el şi pe companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!), alungându-i din Mecca, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a spus:
„«Ce credeți că ar trebui să fac cu voi?» Aceștia au răspuns: «Ce este mai bine. Ești un frate generos și fiul unui frate generos.» Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Nu veți fi trași la răspundere astăzi. Mergeți, sunteți liberi.»” [Al-Baiyhaqi]

31. Răbdarea
Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost un exemplu de răbdare. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era răbdător cu poporul său atunci când îl chema la islam, chiar dacă acesta adora idoli şi comitea păcate. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost răbdător şi tolerant și a căutat Răsplata lui Allah chiar și atunci când idolatrii din Mecca îi oprimau și îi răneau pe el şi pe companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!). El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost, de asemenea. răbdător şi tolerant faţă de abuzurile ipocriților din Medina.
Răbdarea lui a fost pusă la grea încercare atunci când i-a pierdut pe cei dragi. Soţia lui, Khadijah (Allah să fie mulţumit de ea!), şi toţi copiii lui, în afară de fiica sa, Fatimah (Allah să fie mulţumit de ea!), au murit în timpul vieții sale, la fel ca unchii săi, Hamzah şi Abu Talib. În toate aceste clipe grele, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a dat dovadă de răbdare, căutând Răsplata lui Allah. Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Ne-am dus cu Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la fierarul Abu Saif, iar el era soțul doicii lui Ibrāhīm (fiul Profetului - Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a luat în braţe pe Ibrāhīm, l-a sărutat și l-a mirosit și mai târziu am intrat în casa lui Abu Saif și, la acel moment, Ibrāhīm îşi dădea ultima suflare, iar ochii Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au început să lăcrimeze. ‘Abd Ar-Rahman ibn ‘Awf a spus: «O, Trimis al lui Allah, chiar și tu plângi?!» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «O, Ibn ‘Awf, aceasta este mila.» Apoi, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a plâns mult și a spus: «Ochii varsă lacrimi şi inima este tristă și nu vom spune decât ceea ce Îi este pe plac Domnului nostru. O, Ibrāhīm! Într-adevăr, suntem întristați din cauza separării de tine.»” [Al-Bukhari]

32. Dreptatea şi nepărtinirea
Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost drept şi nepărtinitor în toate aspectele vieţii sale, inclusiv în aplicarea Legilor lui Allah. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:
„Oamenii din tribul Quraiș își făceau griji pentru o femeie din tribul Makhzum, care furase. Ei au întrebat: «Cine va mijloci pentru ea în fața Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?» Câțiva dintre ei au spus: «Nimeni nu va îndrăzni să facă aceasta în afară de Osama ibn Zaid, care îi este drag Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).» Atunci când Osama i-a vorbit despre aceasta Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a întrebat: «O, Osama, încerci să mijlocești pentru cineva într-un caz legat de pedepsele pe care Allah le-a stabilit?» Apoi, s-a ridicat şi a spus: «Națiunile dinaintea voastră au fost distruse din cauza faptului că, atunci când cineva de viță nobilă dintre ei fura, îl iertau, însă dacă o persoană săracă dintre ei fura, atunci îi aplicau pedeapsa prescrisă. (Jur) Pe Allah, dacă Fatimah, fiica lui Mohammed, ar fura, i-aş tăia mâna!»” [Al-Bukhari şi Muslim]
Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era drept şi nepărtinitor şi le permitea altora să se răzbune, dacă erau prejudiciați.
„Usaid ibn Hudhair, un bărbat dintre ansari, a relatat că, atunci când le spunea glume unor oameni şi vorbea cu ei, făcându-i să râdă, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a lovit uşor pe o parte cu o creangă pe care o ținea în mână. Bărbatul a spus: «O, Profet al lui Allah! Permite-mi să mă răzbun.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Fă-o!» Bărbatul a spus: «O, Mesager al lui Allah, tu porţi o cămașă, iar eu nu (purtam când m-ai lovit)!» Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a ridicat cămașa, iar bărbatul l-a îmbrățișat şi l-a sărutat pe o parte, spunându-i: «Aceasta este ceea ce am vrut să fac, o, Mesager al lui Allah»” [Abu Dawud]

33. Teama și conștiința de Allah
Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era cel mai temător și conștient de Allah Preaînaltul. ‘Abd Allah ibn Mas’ud (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «Recită-mi (din Coran)!» ‘Abd Allah ibn Mas’ud i-a spus: «O, Mesager al lui Allah, să îţi recit eu, pe când tu eşti cel căruia i-a fost revelat acesta?» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Da.» ‘Abd Allah a spus: «Așa că am recitat Surat An-Nisa’, iar când am ajuns la versetul: „Şi cum le va fi [celor nedrepți] când vom aduce din fiecare comunitate un martor şi te vom aduce pe tine, [o, Mohammed], martor împotriva acestora?!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:41], el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «Este suficient pentru moment!» M-am uitat la el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi, ce să vezi?! Ochii lui erau plini de lacrimi.” [Al-Bukhari]
‘Aishah (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat că, dacă  Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) vedea un nor pe cer, umbla de colo-colo agitat, ieșea afară și se întorcea, iar culoarea feței i se schimba. Dacă ploua, era relaxat. Astfel, ‘Aishah (Allah să fie mulțumit de ea!) cunoștea această stare a sa. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Nu știu (îmi este teamă) că se poate întâmpla ceea ce li s-a întâmplat oamenilor la care se face referire în Coran în versetul următor: «Şi când au văzut un nor, venind către văile lor, au zis ei: „Acesta este un nor care ne va da ploaie!” „Ba nu! El este ceea ce aţi cerut voi să vină mai degrabă [adică pedeapsa]: un vânt în care se află osândă dureroasă.”» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 46:24]” [Al-Bukhari]

34. Mulţumirea inimii
Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Am venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi l-am găsit așezat pe o rogojină din paie pe care așternută o bucată de pânză. Avea o pernă sub capul lui din piele umplută cu surcele. Era o bucată de pânză între pielea sa și locul unde stătea. ‘Omar l-a vizitat și a plâns. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a întrebat: «De ce plângi, o, Ibn Khattāb (‘Omar)?» El i-a răspuns: «O, Profet al lui Allah, cum să nu plâng? Acest covoraș a lăsat urme pe trupul tău și aceasta este tot ce deții, în timp ce Chosroe şi Cezar trăiesc în belșug!» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «O, Ibn Khattāb (‘Omar), nu te bucură să afli că aceste lucruri sunt pentru noi în Viața de Apoi și pentru ei în această viață?» El a răspuns: «Da, Mesager al lui Allah.» Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Aceasta este realitatea.»” [Al-Bukhari]

35. Iubea binele pentru toţi oamenii, inclusiv pentru duşmanii lui
‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:
„L-am  întrebat pe Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): «Ai trăit vreo zi mai grea decât ziua bătăliei de la Uhud?» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Într-adevăr, le-am trăit (pericolele) din cauza poporului tău (adică necredincioşii din tribul Quraiş). Cel mai greu tratament l-am primit de la ei în ziua de ‘Aqabah, când am mers la Ibn ‘Abd Yalil ibn ‘Abd Kulal (care era unul dintre conducătorii celor din Tā‘if) pentru a-l invita la islam, însă el nu mi-a dat niciun răspuns (la chemarea mea). De aceea, am plecat, fiind extrem de nefericit. Nu mi-am revenit până când nu am ajuns la Qarn Ath-Tha‘alib. Acolo, am ridicat capul şi am văzut un nor care-mi făcea umbră. Pe acesta, se afla îngerul Jibrīl (Pacea fie asupra sa!), care m-a strigat spunându-mi: „Allah Preaînaltul a auzit ceea ce ți-a spus neamul tău și răspunsul pe care ţi l-a dat. El l-a trimis la tine pe îngerul responsabil de munți pentru ca tu să îi poruncești ceea ce dorești (să facă) cu el.” Apoi, îngerul munților m-a chemat, m-a salutat și mi-a spus: „O, Mohammed, Allah a auzit ceea ce ți-a spus neamul tău. Sunt îngerul responsabil de munți, iar Domnul meu m-a trimis la tine, astfel încât poți să-mi poruncești ceea ce dorești (voi îndeplini poruncile tale). Dacă doreşti, pot să apropii cei doi munți care stau față în față la marginile Meccăi și să-l strivesc între aceștia.”» Însă Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Mai degrabă, sper că Allah le va da copii care Îl vor sluji pe Allah, Unicul, şi nu Îi vor atribui parteneri.»” [Al-Bukhari și Muslim]
Ibn ‘Omar (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:
„Atunci când ‘Abd Allah ibn Ubayy a murit, fiul său a venit la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și i-a spus: «O, Mesager al lui Allah, dă-mi cămașa ta pentru ca eu să îl înfășor în ea (să o folosesc drept giulgiu), roagă-te pentru el și cere iertare pentru el!» Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Informează-mă când este gata (adică, după ce a fost spălat și înfășurat)!» Atunci când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a vrut să efectueze rugăciunea funerară pentru el, ‘Omar l-a tras deoparte și i-a spus: «Nu a interzis Allah să te rogi pentru ipocriți?» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Mi s-a dat de ales între două opțiuni: „Roagă-te de iertare pentru ei sau nu te ruga de iertare pentru ei [...]” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:80]» Așa că s-a rugat pentru el. Apoi, Allah a revelat: «Şi nu te ruga nicicând pentru vreunul dintre ei care moare şi nu sta lângă mormântul lui! [...]» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:84]” [At-Tirmidhi și Ibn Majah]

Câteva dintre manierele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu cei din jurul său

1. Legăturile strânse ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!)
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era foarte apropiat de companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!) şi acest lucru este binecunoscut pentru oricine citește biografia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este exemplul pe care trebuie să îl urmăm în toate chestiunile noastre. Jarir ibn ‘Abd Allah (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a refuzat niciodată să mă vadă din momentul în care am devenit musulman şi, de fiecare dată când mă vedea, îmi zâmbea. Odată, m-am plâns lui că nu pot să călăresc bine, iar el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) m-a lovit cu mâna peste piept și a spus: «O, Allah, fă-l statornic și fă-l să-i îndrume și pe alţii (pe Calea cea Dreaptă) şi să fie bine-călăuzit!»” [Ibn Majah]

2. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) glumea cu companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!)
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) glumea cu companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei!). Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) avea cel mai bun caracter dintre oameni. Aveam un frate pe nume Abu Umair, care cred că fusese înțărcat deja. Atunci când Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) venea în casa noastră și îl vedea, îi spunea: «O, Abu Umair, ce a făcut privighetoarea?» Era o privighetoare cu care obișnuia să se joace.” [Al-Bukhari și Muslim]
Anas (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a îmbrățișat unul dintre companioni pe la spate, iar omul a spus:
„«Dă-mi drumul! Cine este?» Apoi, s-a întors pentru a îl confrunta şi când a observat că era vorba de Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), şi-a lipit spatele de pieptul lui. Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a întrebat: «Cine cumpără acest sclav?» Bărbatul i-a spus: «O, Mesager al lui Allah, nu mă va cumpăra nimeni.» Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «(Jur) pe Allah, tu nu eşti greu de vândut (sau «Pe Allah, tu ești valoros»).»” [Ahmad, Ibn Hibban și At-Tirmidhi]

3. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se sfătuia cu companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!)
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să se sfătuiască cu companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!) şi să ia în considerare părerile lor cu privire la chestiunile zilnice despre care nu fusese revelat nimic (adică nu erau probleme care ţin de religie). Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„(...) Nu am văzut om să se sfătuiască mai mult cu companionii săi decât Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).” [At-Tirmidhi]

4. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îi vizita pe bolnavi fie că erau musulmani sau nemusulmani
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) își făcea griji pentru companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei!) şi se asigura că erau bine. Dacă afla că vreunul dintre companioni (Allah să fie mulţumit de el!) era bolnav, se grăbea să-l viziteze împreună cu cei care se aflau în acel moment cu el. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu îi vizita doar pe musulmanii care erau bolnavi, ci chiar și pe nemusulmani. Anas ibn Malik  (Allah să fie mulţumit de el) a relatat:
„Un băiat evreu obișnuia să-l servească pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Într-o zi, băiatul s-a îmbolnăvit, iar Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a mers să-l viziteze. S-a așezat aproape de capul lui și i-a spus: «Îmbrățișează islamul.» Băiatul s-a uitat la tatăl lui, care era, de asemenea, așezat lângă capul său. Tatăl său i-a zis: «Supune-te lui Abu al-Qasim (Profetul - Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).» Atunci băiatul a îmbrățișat islamul. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a ieșit spunând: «Slavă lui Allah, Care l-a salvat de Focul Iadului!»” [Al-Bukhari]

5. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era recunoscător atunci când oamenii arătau bunătate faţă de el şi îi răsplătea cu generozitate
‘Abd Allah ibn ‘Omar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Celui care caută adăpost la Allah împotriva răului venit de la voi nu îi faceți rău. Celui care vă cere în Numele lui Allah daţi-i. Celui care vă invită acceptați-i invitația. Pe cel care vă face un bine răsplătiți-l într-un mod asemănător, iar dacă nu aveți posibilitatea de a face aceasta, atunci rugați-vă pentru el până când simți că l-ați răsplătit.” [Ahmad]
‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:
„Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să primească daruri și să dăruiască ceva în schimb.” [Al-Bukhari]

6. Dragostea Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) față de toate lucrurile care erau frumoase şi bune
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) iubea lucrurile frumoase și parfumul. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Femeile și parfumul mi-au fost făcute dragi (...)” [An-Nasa’i]
Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Nu am atins mătase fină sau dibaj (mătase groasă) mai delicată decât mâna Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și nici nu am simțit un parfum mai frumos decât transpirația Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).” [Al-Bukhari]

7. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) iubea să îi ajute pe alții, intervenind pentru ei
‘Abd Allah ibn ‘Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Soțul lui Barirah, un sclav pe nume Mughith, se ținea după ea plângând de i se împreunau lacrimile în barbă. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus (lui ‘Abbas): «O, ʻAbbas, nu te uimește iubirea lui Mughith pentru Barirah și repulsia (pe care o simte) Barirah pentru Mughith?» Apoi Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus lui Barirah: «De ce nu te întorci la el?» Barirah a spus: «O, Trimis al lui Allah, îmi poruncești (aceasta)?» (Profetul – Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «(Nu,) eu (doar încerc să) intervin (în favoarea lui).» Ea a spus: «(Atunci) nu am nevoie de el.»” [Al-Bukhari]

8. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se servea singur
Atunci când ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost întrebată ce făcea Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în casa lui, ea a răspuns:
„El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era un om asemeni tuturor oamenilor: îşi curăţa hainele, îşi mulgea oaia şi se servea singur.” [Ahmad]
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu se servea doar pe sine, ci îi servea şi pe alţii. Atunci când ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost întrebată despre ce făcea Profetul lui Allah  (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în casa lui, ea a răspuns:
„El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să îşi facă de lucru ajutându-i pe membrii familiei sale şi, atunci când auzea adhan-ul (chemarea la rugăciune), mergea să se roage.” [Al-Bukhari]

Mărturiile nepărtinitoare ale unor cunoscuţi gânditori cu privire la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

1. Wolfgang Goethe, un poet german, a spus:
„Am căutat în istorie un exemplu pentru întreaga omenire şi l-am găsit în Mohammed .”
2. Profesorul universitar Keith Moore a spus în cartea sa, Dezvoltarea umană:
„Din câte se ştie din istoria embriologiei, se cunoșteau puţine informaţii despre situaţia şi clasificarea embrionului uman până în secolul al XX-lea. Din acest motiv, descrierea embrionului din Coran nu poate fi bazată pe cunoaşterea științifică din secolul al VII-lea. Singura concluzie rezonabilă este că aceste descrieri i-au fost revelate lui Mohammed de către Allah.”
3. Will Durant spune în cartea sa, Istoria civilizației:
„Dacă judecăm măreția după impactul asupra oamenilor, atunci trebuie să spunem că Mesagerul musulmanilor este cel mai măreț dintre cei măreți din istorie. El a ținut în frâu fanatismul și superstițiile, stabilind o religie ușoară, clară și puternică, mai presus de iudaism, creștinism și de vechile religii ale țării sale. Aceasta a reușit să rămână până în prezent o forță intrinsecă măreață.”
4. George di Tulz a spus în cartea sa, Viața:
„Îndoiala cu privire la misiunea lui Mohammed implică îndoiala cu privire la Forța Divină care cuprinde toate ființele.”
5. Omul de știință Willz a spus  în cartea sa, Adevăratul Profet:
„Dovada cea mai mare a sincerității Profetului este faptul că familia și apropiații săi au fost primii care au crezut în el. Ei îi cunoșteau toate secretele și, dacă s-ar fi îndoit de sinceritatea sa, nu ar fi crezut în el.”
6. Orientalistul Hail a spus în cartea sa, Civilizația arabilor:
„Noi nu cunoaștem în istoria omenirii vreo religie care să se fi răspândit cu o asemenea viteză și care să schimbe lumea așa cum a făcut-o islamul. Mohammed a creat o comunitate, a stabilit adorarea lui Allah pe Pământ, a pus bazele dreptății și ale egalității sociale și a impus ordinea, armonia, supunerea și onoarea printre niște oameni care nu cunoșteau decât anarhia.”
7. Orientalistul spaniol Jean Lik a spus în cartea sa, Arabii:
„Nu este posibilă o descriere a vieții lui Mohammed mai bună decât cea făcută de către Allah: «Şi Noi nu te-am trimis [o, Mohammed] decât ca o îndurare pentru lumi. [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:107]» Mohammed a fost o adevărată îndurare, iar eu mă rog pentru el cu aviditate și pasiune.”
8. George Bernard Shaw a spus în cartea sa, Islamul după o sută de ani:
„Întreaga lume va accepta islamul și, chiar dacă nu îl va accepta cu numele său adevărat, o va face cu un nume de împrumut. Va veni o zi în care Occidentul va îmbrățișa religia islamică. Timp de secole, Occidentul a citit cărți pline de minciuni despre islam. Am scris o carte despre Mohammed, însă aceasta a fost cenzurată deoarece se afla dincolo de tradiția engleză. (...) Islamul este religia în care descoperim beneficiile tuturor religiilor, dar ale cărui avantaje nu le găsim în alte religii.”

Soţiile Profetului (Allah să fie mulţumit de ele!)

După moartea primei soții, Khadijah (Allah dă fie mulţumit de ea!), Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu unsprezece femei, toate fiind văduve sau divorțate, în afară de ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!). Șase dintre soţiile lui proveneau din tribul Quraiș, cinci din diferite triburi arabe și una era evreică. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu aceste femei din diferite motive:

1. Din motive religioase şi legislative
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu Zeinab bint Jahș (Allah să fie mulţumit de ea!) pentru că arabii de dinainte de islam îi interziceau unui bărbat să se căsătorească cu soţia fiului său adoptiv. Credeau că fiul adoptiv este asemeni fiului adevărat din toate punctele de vedere. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu ea, în ciuda faptului că fusese mai înainte soţia fiului său adoptiv, Zaid ibn Haritha (Allah să fie mulţumit de el!). Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu ea pentru a aboli această credinţă. Allah Preaînaltul spune:
„Şi i-ai spus aceluia asupra căruia Allah Şi-a trimis harul Său [este vorba de Zayd ben Haritha, pe care Allah l-a călăuzit la islam şi l-a ajutat să-l urmeze pe Profetul Mohammed], cum şi tu ai trimis harul tău asupra lui [dezrobindu-l, după ce i-a fost sclav înainte de islam, înfiindu-l şi căsătorindu-l cu Zeinab, fiica mătușii tale]: „Păstreaz-o pentru tine pe soața ta [nu divorța de ea] şi fii cu frică de Allah!” Tu ai ţinut ascuns în sufletul tău ceea ce Allah a voit să descopere [tu ai ţinut ascunsă revelația trimisă ţie de Allah cum că Zayd va divorța de Zeinab şi ea va deveni soţia ta, pentru a abroga prin aceasta obiceiul preislamic conform căruia era interzisă căsătoria cu soţia fiului adoptiv]. Tu te-ai temut de oameni [de clevetirile oamenilor], măcar că Allah este mai vrednic să te temi de El. Apoi, când Zaid a întrerupt orice legătură cu ea, Noi Ţi-am dat-o ţie să-ţi fie soață, pentru ca dreptcredincioşii să nu mai aibă reținere în privința soţiilor fiilor lor adoptivi, dacă aceştia întrerup orice legături cu ele [ca urmare a decesului, repudierii sau desfacerii căsătoriei]. Şi Porunca lui Allah trebuie să fie împlinită [aşa cum este şi Porunca Lui ca tu să o iei pe Zeinab de soţie].” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:37]

2. Din motive politice şi pentru extinderea islamului, precum şi pentru a întări relaţiile lui cu triburile arabe
Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu femei din cele mai mari și mai puternice triburi arabe. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a poruncit companionilor săi (Allah să fie mulţumit de ei!) să facă același lucru. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus lui ‘Abd ar-Rahman ibn ‘Awf (Allah să fie mulţumit de el!) :    
„Dacă ți se supun (adică acceptă islamul), atunci căsătorește-te cu fiica conducătorului lor.” [At-Tabari]
Dr. Cahan a spus:
„Unele aspecte ale vieţii sale pot să ne provoace confuzie, din cauza mentalității contemporane. Mesagerul este criticat din cauza obsesiei sale de a-și îndeplini dorințele lumești și din cauza celor nouă soții ale sale, cu care s-a căsătorit după moartea soţiei sale, Khadijah. A fost confirmat faptul că majoritatea acestor căsătorii au avut motive politice, el căutând să câștige loialitatea unor nobili şi triburi.”

3. Din motive sociale
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu câteva dintre soţiile companionilor săi (Allah să fie mulţumit de ei!), care au murit în timp ce luptau pentru a transmite religia lui Allah. S-a căsătorit cu ele, cu toate că erau mai în vârstă decât el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), şi a făcut aceasta pentru a le onora atât pe ele, cât şi pe soții lor.
Veccia Vaglieri, cunoscuta orientalistă italiană, a scris în cartea ei, În apărarea islamului:
„Cu adevărat, de-a lungul tinereții sale, perioadă în care dorinţa sexuală este cea mai puternică, și în pofida faptului că trăia într-o societate precum cea arabă, în care poligamia era o normă și divorțul era foarte ușor de obținut, Mohammed nu s-a căsătorit decât cu o singură femeie şi anume cu Khadijah, care era cu mult mai în vârstă decât el. El a rămas un soț fidel şi iubitor timp de 25 de ani şi nu s-a recăsătorit niciodată, decât după moartea Khadijei şi după ce ajunsese la vârsta de 50 de ani. Pentru fiecare dintre căsătoriile sale a existat un motiv social sau politic precum fie înnobilarea unor femei cuviincioase, dreptcredincioase, pioase, fie clădirea unor relaţii cu alte familii sau triburi, pentru a deschide un nou drum răspândirii islamului. Cu excepţia ʻAishei, Mohammed nu s-a căsătorit cu femei virgine, tinere sau deosebit de frumoase. Având în vedere toate acestea, a fost el oare un bărbat nimfoman şi afemeiat?!
Cu adevărat, el era un bărbat obișnuit, iar dorinţa de a avea urmași a fost unul dintre motivele care l-au împins la a se căsători din nou şi aceasta pentru că toţi copiii (băieți) pe care i-a avut cu Khadijah muriseră.
Deşi nu avea foarte multe resurse materiale şi purta pe umerii săi responsabilitatea unei familii numeroase, el a oferit întotdeauna drepturile fiecăreia dintre soţiile sale şi nu a înclinat către a o favoriza pe vreuna dintre ele. El a urmat tradiția Profeţilor de dinaintea sa, precum Moise, care, la rândul lor, au avut căsătorii multiple, cu privire la care se pare că nimeni nu are obiecții. Şi oare să se datoreze aceasta faptului că nu cunoaștem viaţa lor de zi cu zi, în vreme ce știm totul despre viaţa de familie a lui Mohammed?!”
Thomas Carlyle  spunea în cartea sa, Eroii,:
„Mohammed nu era un bărbat dependent de plăcerile carnale, în ciuda tuturor acuzațiilor care i-au fost aduse pe nedrept. Ar fi o greșeală să-l considerăm pe acest bărbat a fi luxurios și să spunem despre el că nu a urmărit decât satisfacerea plăcerilor sexuale. Nu, Mohammed a fost departe de aceasta.”

Dovezi din Scripturi care susţin că Mohammed a fost un Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

● Dovezi din Nobilul Coran
1. Allah Preaînaltul spune:
„Mohammed nu este tată niciunuia dintre bărbaţii voştri, ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul Profeţilor şi Allah este Atoateștiutor.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:40]

2. Isus (Pacea fie asupra sa!) a vorbit despre Profetul Mohammed  (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în Evanghelie. Allah Preaînaltul spune:    
„Şi [adu-ţi aminte] când Isa [Isus], fiul lui Mariam [Maria], a spus: «O, fii ai lui Israel! Eu sunt Mesagerul lui Allah pentru voi, confirmând Taurah [Tora, care i-a fost trimisă lui Moise] de dinainte de mine şi aducându-vă [vouă] vestea bună  a [venirii] unui  Mesager ce va veni după mine, al cărui nume va fi Ahmad [un alt nume al Profetului Mohammed]!» Însă când el [Ahmad, adică Profetul Mohammed] a venit la ei cu semne limpezi, ei au spus: «Aceasta este vrăjitorie clară!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 61:6]
„Pentru aceia care îl urmează pe Trimis, Profetul neînvățat [care nu a primit învățătură de la oameni şi care nu știa nici să scrie, nici să citească - Mohammed] care nu a primit învățătură de la oameni şi care nu știa nici să scrie, nici să citească [Mohammed], despre care află scris la ei în Tora şi în Evanghelie. El le porunceşte ceea ce este bine şi-i opreşte de la ceea ce este urât, le îngăduie lor bunătățile şi le opreşte lor pe cele necurate [cum sunt carnea de porc, mortăciunea şi sângele] şi-i ușurează pe ei de povara lor şi de lanțurile care au fost asupra lor. Cei ce cred în el [în Profet] şi îl susţin şi îl ajută şi urmează lumina [Coranul] care a fost revelată cu el, aceia vor fi izbânditori.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:157]

● Dovezi din Sunnah (cuvintele, faptele, acţiunile sau aprobările Profetului, Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Făcând comparație, asemănarea dintre mine şi alți Profeți de dinaintea mea este precum cea a unui om care își construiește o casă frumoasă, căreia îi lipsește o cărămidă într-un colț. Oamenii ar merge în jurul ei și s-ar minuna de frumusețea ei, dar ar spune: «Numai dacă ar fi fost pusă o cărămidă în acest loc!» Așadar, eu sunt cărămida și sunt ultimul dintre Profeți.” [Al-Bukhari]

● Dovezi din Scripturile precedente
Ata’ ibn Yasar  (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:
„L-am întâlnit pe ‘Abd Allah ibn  ‘Amr ibn Al-’Ās (Allah să fie mulţumit de el!) şi i-am cerut: «Vorbește-mi despre descrierea Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) din Tora.» El a spus: «(Jur) pe Allah, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este descris în Tora aproape la fel cum este descris şi în Coran: „O, Profetule! Noi te-am trimis ca martor, ca binevestitor și ca prevenitor. Eşti Robul și Mesagerul Meu și te-am numit cel demn de încredere. Nu eşti nici neînduplecat, nici nerespectuos şi nici nu ridici vocea în piețe. Allah nu îți va lua sufletul până nu va călăuzi națiunile şi până când nu vor spune: «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah.», iar prin aceasta vor fi deschiși ochii orbi, urechile surde și inimile acoperite.”»” [Al-Bukhari]
Profesorul ‘Abd Al-Ahad Dawud a spus în cartea sa, Mohammed în Biblie:
„Am încercat să îmi susţin argumentele cu părţi din Biblie, care nu prea lasă loc de dispute lingvistice. Nu aş apela la latină, greacă sau aramaică, pentru că nu ar avea rost. Pur şi simplu, voi cita fragmentul de mai jos, așa cum apare în ediția revizuită a Bibliei publicate de «Societatea Biblică Britanică şi străină (British and Foreign Bible Society)».
Să citim următoarele cuvinte din Deuteronom, capitolul 18:18:
 «Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un Proroc ca tine (o, Moise), voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.»
Dacă aceste cuvinte nu se referă la Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), atunci această profeție încă nu s-a împlinit. Profetul Isus (Pacea fie asupra sa!) nu a susținut niciodată că el ar fi Profetul la care se face referire în verset. Chiar şi discipolii săi aveau aceeași părere, așteptând a doua venire a lui Isus (Pacea fie asupra sa!) pentru ca profeția să se împlinească. Până acum, nu există nicio îndoială cu privire la faptul că prima venire a lui Isus (Pacea fie asupra sa!) nu a reprezentat împlinirea profeției (Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un Proroc ca tine - o, Moise), iar a doua venire cu atât mai puțin va face aceasta. În conformitate cu Biserica lui, Isus (Pacea fie asupra sa!) va veni ca un Judecător şi nu ca un Legiuitor, dar «cel promis» va veni cu legea în mâna lui dreaptă. O altă profeție a lui Moise (Pacea fie asupra sa!), care vorbește despre cel care «a strălucit din muntele Paran» în munţii Meccăi, este foarte utilă în identificarea Profetului promis. Cuvintele din Deuteronom, capitolul 33, versetul 2, demonstrează acest lucru:
«(...) Domnul a venit din Sinai şi a răsărit peste ei din Seir, a strălucit din muntele Paran şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi, având în dreapta Lui focul Legii.»
Prin aceste cuvinte, domnul a fost comparat cu Soarele. El vine din Sinai, răsare din Seir, dar strălucește în toată splendoarea sa din Paran, de unde apare din mijlocul a zeci de mii de sfinți, având focul Legii în mâna sa dreaptă. Niciunul dintre israeliți, inclusiv Isus, nu a avut nicio legătură cu Paran. Hagar, împreună cu fiul ei, Ismael, a rătăcit prin pustiul Beer-Șeba și mai târziu s-a stabilit în pustiul Paran (Geneza 21:14;21). Ismael s-a căsătorit cu o egipteancă şi, din primul lor copil, Chedar, provin arabii care locuiesc până în ziua de astăzi în pustiul Paranului. Şi dacă Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a cărui genealogie merge înapoi până la descendența lui Ismael prin Chedar, a apărut ca Profet în pustiul Paran şi a revenit în Mecca cu zece mii de sfinţi, oferind focul Legii  poporului său, oare nu reprezintă aceasta împlinirea profeției de mai sus cuvânt cu cuvânt?
Cuvintele profeției lui Habacuc sunt demne de menționat. Măreţia Lui a acoperit Cerurile şi slava Lui umple Pământul. Cuvântul „slavă” este foarte important, întrucât numele Mohammed înseamnă literal «cel slăvit». În plus, arabilor care locuiau în deșertul Paran le-a fost promisă o revelație:
«11.  Pustiul şi cetățile lui să înalțe glasul! Satele locuite de Chedar să-şi înalțe glasul! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munților!
12. Să dea slavă Domnului şi să vestească laudele Lui în ostroave!
13. Domnul înaintează ca un viteaz, Îşi stârnește râvna ca un om de război; înalţă glasul, strigă, Îşi arată puterea împotriva vrăjmașilor Săi.»
[Isaia 42:11-13]
Există alte două profeții care merită menționate, în care se face referire la Chedar. Prima se află în Isaia, 60:1-7:
«1. Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine şi Slava Domnului răsare peste tine (...)
6. Vei fi acoperit de o mulţime de cămile, de dromaderi din Madian şi Efa; vor veni toţi din Seba aducând aur şi tămâie şi vor vesti laudele Domnului.
7. Toate turmele Chedarului se vor aduna la tine, berbecii din Nebaiot vor fi în slujba ta; se vor sui pe altarul Meu ca jertfă plăcută Mie, şi Casa slavei Mele o voi face şi mai slăvită.»
A doua se află în Isaia, 21:13-17:
«13. Prorocie asupra Arabiei. Veţi petrece noaptea în tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan!
14. Duceți apă celor ce le este sete; locuitorii ţării Tema, duceţi pâine fugarilor!
15. Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea sabiei scoase din teacă, dinaintea arcului încordat şi dinaintea unei lupte înverşunate.
16. Căci aşa mi-a vorbit Domnul: «Încă un an, ca anii unui simbriaş, şi s-a isprăvit cu toată slava Chedarului.
17. Nu va mai rămâne decât un mic număr din vitejii arcaşi, fii ai Chedarului, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a spus-o.»
Citiţi aceste profeții din Isaia, în lumina Deuteronomului, care vorbesc despre strălucirea lui Dumnezeu din Paran.
Dacă Ismael (Pacea lui Allah fie asupra sa!) a locuit în pustiul Paranului, unde l-a avut pe Chedar, care este strămoșul arabilor, şi dacă fiilor lui Chedar li s-a promis că vor primi o revelație de la Dumnezeu, şi dacă turmele lui Chedar trebuiau să meargă de bunăvoie la altar pentru a slăvi „Casa Slavei”, unde întunericul a acoperit pământul timp de veacuri şi apoi același pământ a primit Lumina lui Dumnezeu, şi dacă slava lui Chedar trebuia să se piardă şi numărul de arcași, care erau copiii viteji ai lui Chedar, trebuia să se micșoreze într-un an după fuga lor din faţa săbiilor şi a arcurilor întinse, pot toate aceste cuvinte să se refere la altcineva din Paran în afară de Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?
Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost un urmaș al lui Ismael (Pacea lui Allah fie asupra sa!) din partea lui Chedar, care s-a stabilit în pământul Paranului. Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost singurul Profet prin care arabii au primit Revelația în perioada în care întunericul acoperea Pământul.
Prin el, Lumina Divină a strălucit din Paran, iar Mecca este singurul loc unde este slăvită Casa lui Allah şi turmele lui Chedar vin la altarul ei. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost persecutat de poporul său, văzându-se obligat să părăsească Mecca. Era însetat când a fugit din calea sabiei şi a arcului întins, şi, la un an după fuga lui, urmașii lui Chedar l-au întâlnit la Badr, locul unde s-a dat prima bătălie între locuitorii din Mecca şi Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Atunci, slava lui Chedar s-a pierdut, iar numărul arcașilor lui s-a micșorat. Dacă Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu ar fi recunoscut ca reprezentând împlinirea tuturor acestor profeții, atunci ar însemna că acestea sunt încă neîmplinite. „Casa Slavei Mele” la care se face referire în Isaia (60:7) este Casa lui Allah din Mecca şi nu Biserica lui Hristos, așa cum cred comentatorii creştini. În plus, turmele lui Chedar menționate în versetul 7 nu au venit niciodată la Biserica lui Hristos, fiind atestat  faptul că urmașii lui sunt singurii oameni din lume care nu au fost influențați de aceasta.
Din nou, menționarea celor zece mii de sfinţi din Deuteronom (33:2) este foarte importantă. Lumina lui Dumnezeu a strălucit din Paran şi a venit cu zece mii de sfinţi. Dacă citiţi întreaga istorie a ținutului Paran, nu veţi găsi niciun alt eveniment semnificativ în afară de cucerirea Meccăi, în care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a intrat cu zece mii de credincioşi din Medina, întorcându-se la „Casa Slavei”. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)a venit cu focul Legii în mâna dreaptă, anulând toate celelalte legi.
Mângâietorul – Duhul Adevărului –  despre care a vorbit Profetul Isus (Pacea fie asupra sa!), nu este altul decât Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). El nu poate fi considerat a fi «Sfântul Duh», aşa cum spune teologia eclesiastică. Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!) spune «(...) vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.» [Ioan, 16:7]
Aceste cuvinte arată clar că Mângâietorul avea să vină după plecarea lui Isus (Pacea lui Isus fie asupra sa!) şi că nu era împreună cu el atunci când a spus acestea. Ar trebui să presupunem că Isus (Pacea fie asupra sa!) era lipsit de Sfântul Duh și că venirea acestuia era condiționată de plecarea lui? Pe lângă aceasta, din modul în care Isus (Pacea fie asupra sa!) îl descrie, ne dăm seama că este vorba despre o persoană și nu despre un duh: «(...) căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.» Ar trebui să presupunem că Sfântul Duh şi Dumnezeu sunt două entități diferite şi că Sfântul Duh vorbește de la el şi, în același timp, ceea ce aude de la Dumnezeu? Cuvintele lui Isus (Pacea fie asupra sa!) se referă în mod clar la un Mesager al lui Dumnezeu. Îl numeşte «Duhul Adevărului» şi același lucru îl spune și Coranul despre Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):
«Însă el a venit cu Adevărul şi a adeverit [mesajele] Trimișilor.» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran 37:37]”

● Dovezi din Noul Testament
Există un număr de versete din Noul Testament care fac referire în mod clar la venirea lui Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), vorbind despre natura acțiunilor și a funcțiilor sale:
„20. El a mărturisit şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul.
21. Şi ei l-au întrebat: «Dar cine eşti? Eşti Ilie?» Şi el a zis: «Nu sunt!» «Eşti prorocul?» Şi el a răspuns: «Nu!»
22. Atunci i-au zis: «Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?»
23. «Eu!», a zis el, «sunt glasul celui ce strigă în pustiu: „Neteziți calea Domnului!”, cum a zis prorocul Isaia.»
24. Trimişii erau din partea fariseilor.
25. Ei i-au mai pus următoarea întrebare: «Atunci de ce botezi dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici prorocul?»” [Ioan 1:20-25]
Profetul la care se face referire nu este Isus (Pacea fie asupra sa!), ci Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), pentru că Ioan Botezătorul (Pacea fie asupra sa!) a continuat să prezică venirea acelui Profet în timpul vieţii lui Isus (Pacea fie asupra sa!).

Isus (Pacea fie asupra sa!)
Profetul Isus (Pacea fie asupra sa!) a prezis venirea altui Profet, al cărui nume avea să fie Periclitos, Paraclete sau Paracalon şi care avea să dureze pentru totdeauna (adică învăţăturile lui):
„Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” (Ioan 14:16)
Cuvântul „periclitos” înseamnă „cel slăvit” –  „cel demn de laudă ” – „cel lăudat” – „cel ilustru” şi „cel renumit”, iar numele Ahmed înseamnă același lucru.
În Evanghelia lui Barnaba (112:16-18), Isus (Pacea fie asupra sa!) spune:
„(...) Din această cauză, Dumnezeu mă va lua de pe Pământ și va schimba aspectul trădătorului, astfel încât fiecare va crede că sunt eu. Cu toate acestea, atunci când va muri de o moarte teribilă, voi rămâne în această dezonoare pentru o lungă perioadă de timp în această lume. Însă, atunci când va veni Mohammed, mesagerul sfânt al lui Dumnezeu, această infamie va lua sfârșit.”
El (Pacea fie asupra sa!) spune, de asemenea, în capitolul 39 al aceleiași Evanghelii:
„Atunci când Adam s-a ridicat în picioare, a văzut o inscripție care strălucea asemeni Soarelui și care spunea: «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, iar Mohammed este Mesagerul lui Allah.» Primul om a primit aceste cuvinte cu o afecțiune părintească și a spus, ștergându-și lacrimile: «Binecuvântată fie ziua în care vei veni pe lume!»”

● Dovezi logice care susţin că Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost Mesagerul lui Allah
1. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era neștiutor de carte. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu știa să scrie şi să citească și trăit în mijlocul unui popor care era, de asemenea, în mare parte, neștiutor de carte. Astfel, nimeni nu poate susţine că Nobilul Coran a fost scris de însuşi Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Allah Preaînaltul spune:
 „Şi tu nu ai citit mai înainte de ea nicio altă carte şi nici nu ai scris-o cu dreapta ta [fiindcă era neștiutor de carte]. Atunci s-ar fi îndoit cei care tăgăduiesc Adevărul.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran 29:48]

2. Arabii au fost provocați să aducă ceva asemănător Coranului, dar nu au reuşit să facă acest lucru. Frumusețea, structura şi sensurile profunde ale Coranului i-au surprins pe arabi. Coranul este miracolul etern al lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Fiecărui Profet i-au fost date minuni pentru ca poporul lui să creadă în el, însă mie mi-a fost dată o Inspirație Divină pe care Allah Preaînaltul mi-a revelat-o (Nobilul Coran). Așadar, sper ca în Ziua Judecății numărul adepților mei să îl depășească pe cel al celorlalți Profeți.” [Al-Bukhari]
Cu toate că poporul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era elocvent şi cunoscut pentru poeziile frumoase, Allah Preaînaltul l-a provocat să aducă ceva asemănător Coranului, dar nu a reuşit. Apoi l-a provocat să aducă o Sură asemănătoare celor din Coran, dar nu a reuşit. Allah Preaînaltul spune:
„Iar dacă vă îndoiți de cele pe care le-am pogorât Robului Nostru [Mohammed], aduceți o Sură asemenea lui [Coranului] şi chemaţi martorii voştri cei afară de Allah, dacă sunteţi sinceri!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:23]
Allah Cel Atotputernic  a provocat întreaga omenire și djinii deopotrivă să aducă ceva asemănător Coranului. Allah Preaînaltul spune:
„Spune [o, Mohammed]: «De s-ar aduna oamenii şi djinnii ca să facă [ceva] ca acest Coran, ei nu vor fi în stare să facă [ceva] asemenea lui, chiar dacă îşi vor fi unul altuia ajutor!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran 17:88]

3. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a continuat să predice şi să cheme oamenii la islam, cu toate că a întâmpinat greutăţi mari şi animozitate din partea poporului său, care plănuia să-l omoare. Cu toate acestea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a continuat să predice cu răbdare. Dacă ar fi fost şarlatan, ar fi încetat să predice din teamă pentru viaţa sa.
Dr. M.H. Durrani a spus:
„Această credință, acest efort neobosit, această determinare și această voință cu care Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a condus mișcarea sa până la victoria finală, nu sunt decât o dovadă clară a sincerității sale absolute în ceea ce privește misiunea sa. Dacă ar fi avut chiar și cea mai mică îndoială, nu ar fi putut rezista furtunii care a continuat timp de mai bine de douăzeci de ani. Oare mai este nevoie de alte dovezi ale sincerității sale depline, ale moralității și ale măreției sufletului? Toate acestea conduc în mod inevitabil la o concluzie și anume că acest bărbat este cu adevărat Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Profetul nostru Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost un exemplu în ceea ce privește calitățile sale excepționale, virtuțile și sinceritatea sa. Viața, ideile, sinceritatea, integritatea, evlavia, bunătatea, credința și realizările sale sunt dovezi excepționale ale profeției sale. Orice persoană care studiază viața și mesajul său în mod imparțial va mărturisi că el este cu adevărat un Mesager al lui Allah și că Nobilul Coran pe care l-a adus oamenilor este cartea lui Allah. Fiecare persoană rațională care caută în mod sincer adevărul, va ajunge fără îndoială la această concluzie.”

4. Fiecare persoană iubeşte podoabele şi frumusețile vieţii. Allah Preaînaltul spune:
„Frumoasă a fost făcută să pară în ochii oamenilor dragostea pentru cele jinduite - femeile, copiii, multe grămezi de aur şi argint, caii de rasă aleasă, animalele şi ogoarele. Acestea sunt plăcerea vieţii celei pământești, în vreme ce la Allah este buna întoarcere.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran 3:14]
Omul, prin natura lui, este dornic să dobândească podoabele şi frumusețile acestei lumi. Fiecare foloseşte propria metodă pentru a le obţine, unii recurgând la acţiuni ilegale, iar alţii la acţiuni legale pentru a face aceasta.
Este bine-cunoscut faptul că membrii tribului Quraiș au încercat să-l convingă pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să înceteze chemarea oamenilor la islam. I-au spus că, dacă dorea stăpânire, aveau să îl numească liderul lor, iar dacă îşi dorea să se căsătorească, aveau să îi ofere cele mai frumoase femei. În plus, dacă îşi dorea bani, erau dispuși să îi ofere oricât, cu condiţia ca el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să renunţe la chemarea sa. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a răspuns:
„Nu voi renunța la aceasta (chemarea la islam) până nu veți aprinde pentru mine o flacără de la Soare.”
Dacă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi fost un şarlatan, ar fi acceptat această ofertă fără să ezite, dat fiind că lucrurile care i-au fost oferite depășeau cu mult ceea ce își poate dori un om în această viață.
Dr. M.H. Durrani a spus:
„Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a suportat treisprezece ani întregi de suferințe (în Mecca) și opt ani (în Medina) fără niciun răgaz. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a suportat toate acestea neclintit și cu o inimă fermă. Poporul său i-a oferit conducerea tribului și i-a pus la picioare întreaga avere, cu condiția să se oprească din a invita oamenii la religia sa și a-și răspândi mesajul. Dar a refuzat toate aceste oferte și a ales în schimb să sufere pentru  misiunea lui (chemarea la islam). Oare de ce? De ce nu i-a păsat de bogăție, faimă, împărăție, glorie, confort și prosperitate? Omul ar trebui să reflecteze la acest aspect dacă vrea să ajungă la un răspuns…”

5. Este cunoscut faptul că supușii şi bogăția unui regat sunt supuse voinţei regelui şi se află în serviciul său. În ceea ce îl privește pe Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), el știa că această viaţă este o fază tranzitorie. ‘Abd Allah  ibn Mas’ud (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Mesagerul lui Allah dormea pe o rogojină din paie. Apoi, s-a ridicat şi rogojina lăsase urme pe trupul său. Noi i-am spus: «O, Mesager al lui Allah, am putea să obținem un pat mai bun pentru tine.» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Ce legătură am eu cu această lume? În această lume sunt doar precum un călător care caută umbra unui copac, se odihnește şi apoi o lasă ca să îşi continue drumul.»” [At-Tirmidhi]
Nu’man ibn Bashir (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„L-am auzit pe ʻOmar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulţumit de el!) spunând: «L-am văzut pe Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) zvârcolindu-se de foame în timpul zilei și nu putea găsi nici măcar cea mai stricată curmală pentru a-şi umple stomacul.»” [Ibn Majah]
Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Familia lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a mâncat niciodată până să se sature timp de trei zile consecutive până la moartea lui (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).”  [Al-Bukhari]
Cu toate că Peninsula Arabică se afla sub controlul său şi că el era sursa binelui pentru poporul său, de multe ori Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu găsea mâncare pentru a-şi acoperi nevoile. Soţia lui, ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!), a spus:
„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a cumpărat puțină mâncare de la un evreu, cu înţelegerea că îl va plăti mai târziu, şi i-a dar drept garanție scutul său.” [Al-Bukhari]
Aceasta nu înseamnă că el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu ar fi putut obține orice și-ar fi dorit, dat fiind că banii şi bogățiile erau aduse în faţa moscheii lui, iar el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu pleca de acolo până când nu le împărțea între săraci şi nevoiaşi. Printre companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!) erau şi câţiva bogaţi, care se grăbeau să-l slujească și să îi ofere tot ce aveau de valoare. Dar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a refuzat bogățiile acestei lumi, cunoscând realitatea vieții lumești. Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Această lume, în comparație cu Viața de Apoi, este similară cu cantitatea de apă care rămâne pe deget atunci când unul dintre voi îl înmoaie în mare: să vadă ce rămâne pe deget.” [Muslim]
Lady E. Cobold a spus în cartea sa, Pelerinajul la Mecca (Londra, 1934):  
„În ciuda faptului că Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era conducătorul Peninsulei Arabice… el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu s-a gândit la titluri și nu și-a luat servitori pentru a-i exploata. Dimpotrivă, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a rămas același, fiind mulțumit de faptul că era Trimisul lui Allah și ajutorul musulmanilor. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) își curăța casa singur și își repara pantofii cu mâinile sale nobile. Era generos precum vântul care aduce ploaia. Nu venea vreun sărac sau nefericit la Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), fără ca el să-i dea din puținul pe care îl avea. De cele mai multe ori, nu avea decât foarte puține provizii, care nu erau suficiente nici măcar pentru satisfacerea propriilor nevoi.”

6. Profetul (Pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa!) întâmpina uneori evenimente dificile pentru care avea nevoie de clarificări și pe care nu le putea rezolva pentru că Revelația cu privire la ele întârzia să apară. Astfel, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) trăia o perioadă de îngrijorare și tristețe până când primea Revelația. Un exemplu în acest sens este momentul în care onoarea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost atacată, fiind calomniată una dintre soțiile sale. Atunci, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a așteptat vreme de o lună Revelația, în timp ce dușmanii lui îl calomniau și îi atacau onoarea. După aceea, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a primit Revelația prin care era confirmată nevinovăția soției sale. Dacă Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi fost un mincinos, ar fi rezolvat problema el însuși, însă el (Pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa!) nu a rostit nimic după pofta lui.

7. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a pretins niciodată o poziţie înaltă şi nu accepta ca oamenii să îl trateze într-o manieră care denotă măreție. Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Îl iubeau pe Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mai mult decât orice, dar atunci când îl vedeau, nu se ridicau în picioare, pentru că știau că nu îi plăcea aceasta.” [At-Tirmidhi]
Washington Irving a spus:
„Succesele lui militare nu au trezit în el nicio urmă de aroganţă sau vanitate, așa cum s-ar fi întâmplat dacă ar fi luptat din motive egoiste. În momentul în care a avut cea mai mare putere, și-a păstrat aceeași simplitate şi umilinţă pe care le-a avut atunci când a trecut prin momente grele. Departe de a pretinde un statut regal, el era nemulțumit dacă, atunci când intra într-o cameră, îi era arătată orice formă de respect. Cu toate că a fondat un stat măreț, așa cum este statul musulman, el l-a condus cu dreptate și nu s-a gândit să instaureze o dinastie.”

8. Revelarea unor versete ale Coranului în care Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este mustrat din cauza unor întâmplări, precum:
a. Cuvintele lui Allah Preaînaltul:
„O, Profetule! De ce interzici tu [pentru tine] ceea ce Allah ţi-a îngăduit, căutând să le mulțumești pe soţiile tale? Şi Allah este Ghafūr [Atoateiertător], Rahīm [Prea Îndurător].” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 66:1]
Acest verset a fost revelat deoarece Profetul (Pace și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) evita consumul de miere din cauza uneia dintre soţiile sale. Allah Preaînaltul l-a mustrat pentru că îşi interzisese ceva ce El a permis.
b. Allah Preaînaltul spune:
„Allah te-a iertat! De ce le-ai dat tu voie [să rămână acasă și să nu participe la luptă], înainte de a-i descoperi pe cei aflaţi întru adevăr şi de a-i cunoaşte pe cei mincinoși?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran,  9:43]
Allah Preaînaltul l-a mustrat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru că a acceptat imediat falsele pretexte ale ipocriţilor care nu au participat alături de el la bătălia de la Tabūk. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a iertat şi le-a acceptat pretextele fără a le verifica. Allah Cel Atotputernic spune:
„Niciun Profet nu ar fi trebuit să aibă prizonieri până [nu ar fi învins], măcelărind pe pământ. Voi voiți bunurile acestei lumi, în vreme ce Allah voieşte [pentru voi] Lumea de Apoi, iar Allah este ‘Azīz [Invincibil, Atotputernic], Hakīm [Preaînțelept].” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 8:67]
‘Aishah (Allah să fie mulțumit de ea!) a spus:  
„Dacă Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi vrut să ascundă ceva din ceea ce i-a fost trimis, el ar fi ascuns cu siguranță acest verset: «Şi i-ai spus aceluia asupra căruia Allah Şi-a trimis harul Său [este vorba de Zayd ibn Haritha, pe care Allah l-a călăuzit la islam şi l-a ajutat să-l urmeze pe Profetul Mohammed], cum şi tu ai trimis harul tău asupra lui [dezrobindu-l, după ce i-a fost sclav înainte de islam, înfiindu-l şi căsătorindu-l cu Zeinab, fiica mătușii tale]: „Păstreaz-o pentru tine pe soața ta [nu divorța de ea] şi fii cu frică de Allah!” Tu ai ţinut ascuns în sufletul tău ceea ce Allah a voit să descopere [tu ai ţinut ascunsă revelația trimisă ţie de Allah cum că Zayd va divorța de Zeinab şi ea va deveni soţia ta, pentru a abroga prin aceasta obiceiul preislamic conform căruia era interzisă căsătoria cu soţia fiului adoptiv]. Tu te-ai temut de oameni [de clevetirile oamenilor], măcar că Allah este mai vrednic să te temi de El. [...]» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:37]” [Al-Bukhari și Muslim]
c. Allah Preaînaltul spune:
„Tu [Mohammed] nu ai niciun amestec în aceasta; fie că El primeşte căinţa lor, fie că îi osândește, pentru că ei sunt într-adevăr nelegiuiţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:128]
d. Allah Preaînaltul spune:
„El [Mohammed] s-a încruntat şi s-a întors cu spatele, ~ Atunci când bărbatul orb [‘Abd Allah ibn Umm-Maktum] a venit la el [pentru a îi cere sfatul, în timp ce Profetul era foarte ocupat, predicându-le unora dintre conducătorii tribului Quraiş]. ~ Şi cum ai putea tu să ştii? Poate că el ar putea fi purificat [prin sfatul tău], ~ Sau poate el ar fi primit călăuzirea [ar fi primit îndrumare] şi călăuzirea ar fi fost spre folosul său!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 80:1-4]
Dacă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi fost un şarlatan, aceste versete nu s-ar fi găsit în Coran.
Lightner a spus în cartea sa, Religia islamului:
„Odată, Allah i-a trimis o Revelație Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) prin care l-a mustrat foarte tare din cauza faptului că i-a întors spatele unui om sărac și orb pentru a discuta cu un om bogat. Această Revelație a fost transmisă mai departe. Dacă ar fi fost adevărat că aceste cuvinte îi aparțineau, așa cum spun unii creștini, această Revelație nu ar fi existat.”

9. Unul dintre semnele care dovedesc cu certitudine Profeția lui se găsește în Capitolul 111 al Nobilului Coran. În acesta, Allah Preaînaltul l-a condamnat pe Abu Lahab (unchiul Profetului) la chinurile Iadului. Acest capitol a fost revelat în perioada timpurie a chemării sale la islam. Dacă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi fost un şarlatan, el nu ar fi luat o asemenea decizie, sperând că unchiul său ar fi putut accepta islamul în cele din urmă.
Dr. Garry Miller a spus:
„De exemplu, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) avea un unchi care se numea Abu Lahab. Acesta ura islamul în aşa măsură încât obişnuia să-l urmărească pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) oriunde mergea pentru a-l discredita. Când Abu Lahab îl vedea pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) vorbind cu vreun străin, aştepta până când pleca şi apoi mergea la străin şi îl întreba: «Ce ţi-a spus? A spus că este negru? Fără îndoială, este alb. A spus că este dimineaţă? Fără îndoială, este noapte.» Spunea exact contrariul a ceea ce îl auzea spunând pe Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Cu toate acestea, cu zece ani înainte de moartea lui Abu Lahab, a fost revelat un mic Capitol al Coranului în legătură cu el, Surat Al-Masad, care afirma în mod explicit că acesta va ajunge în Focul Iadului. Cu alte cuvinte, afirma că el nu avea să accepte niciodată islamul. Timp de zece ani, tot ce trebuia să facă Abu Lahab era să vină în faţa oamenilor şi să spună: «Am auzit că Mohammed spune că n-am să devin niciodată musulman şi că am să intru în Focul Iadului. Aşadar, acum vreau să devin musulman. Ce părere aveți de aceasta? Continuați să credeți că Mohammed este sincer în ceea ce spune? Continuați să credeți că Revelația  pe care o primeşte este Divină ?» Dar nu a făcut acest lucru niciodată. Cu toate că întotdeauna a căutat să îl contrazică pe Profet în tot ceea ce spunea, nu a făcut același lucru în acest caz. A fost ca şi cum Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-ar fi spus unchiului său: «Mă urăști şi vrei să termini cu mine? Poftim, spune aceste cuvinte şi vei obține acest lucru. Haide, spune-le.» Cu toate acestea, Abu Lahab nu le-a spus niciodată. Zece ani! Şi în tot acest timp, nu a acceptat niciodată islamul şi nici nu a arătat că ar avea intenții să facă acest lucru. Timp de zece ani a avut posibilitatea de a distruge islamul într-un singur minut! Dar aceste cuvinte nu au fost ale Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ci ale Celui Atoateștiutor, Care știa faptul că Abu Lahab nu avea să accepte niciodată islamul. Cum ar fi putut ști cu certitudine Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) că Abu Lahab avea să confirme cele revelate în Surat Al-Masad? Cum ar fi putut să fie atât de sigur încât să dea cuiva posibilitatea ca, timp de zece ani, să dezmintă Profeția lui? Singurul răspuns este că el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era Mesagerul lui Allah, pentru că o persoană trebuie să fie absolut convinsă că are o Revelaţie Divină pentru a lansa o asemenea provocare:
„Să piară şi să fie distruse cele două mâini ale lui Abu Lahab [expresie arabă care înseamnă «Fie ca Abu Lahab să piară şi să fie mâhnit!»] şi [cu adevărat] el a fost pierdut şi distrus [verbele din Coran la timpul trecut sunt, de regulă, utilizate pentru ceva care se va întâmpla în viitor, pentru a arăta că acel lucru se va întâmpla cu siguranţă şi că nimic nu poate schimba acest lucru]! [Abu Lahab a fost unul dintre unchii Profetului şi unul dintre cei mai mari dușmani ai săi. Atunci când Profetul i-a chemat pe conducătorii tribului Quraiş pentru a îi invita la islam, Abu Lahab i-a spus: «Pentru acest lucru lipsit de importanţă ne-ai chemat aici? Fie ca tu să pieri!» De aceea, în acest verset este un răspuns la ceea ce a spus Abu Lahab.] ~ Averea şi copiii săi nu îi vor fi de niciun folos [acestea nu îl vor proteja nici de pedeapsă, nici nu îi vor aduce vreun câștig împotriva lui Allah]. ~ El va intra în Focul Văpăii aprinse [cu putere], unde va arde. ~Şi soţia sa, de asemenea, cea care cară lemne [adică niște vreascuri cu spini pe care ea obişnuia să le care şi să le pună în calea Profetului pentru a îi face rău şi care obişnuia să îl defăimeze], ~La gâtul ei este o funie din masad [răsucite, fibre foarte puternice de palmier cu care va fi ridicată în Iad şi apoi aruncată jos].” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 111:1-5]”

10. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este numit Ahmad într-un verset al Coranului în loc de Mohammed. Allah Preaînaltul spune:
„Şi [adu-ţi aminte] când Isa [Isus], fiul lui Mariam [Maria], a spus: «O, fii ai lui Israel! Eu sunt Mesagerul lui Allah pentru voi, confirmând Taurah [Tora, care i-a fost trimisă lui Moise] de dinainte de mine şi aducându-vă [vouă] vestea bună  a [venirii] unui  Mesager ce va veni după mine, al cărui nume va fi Ahmad [un alt nume al Profetului Mohammed]!» Însă când el [Ahmad, adică Profetul Mohammed] a venit la ei cu semne limpezi, ei au spus: «Aceasta este vrăjitorie clară!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 61:6]
Dacă Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi fost un şarlatan, numele de Ahmad nu s-ar fi regăsit în Nobilul Coran.

11. Religia islamului există şi astăzi şi se răspândește în toată lumea. Mii de oameni se convertesc la islam şi îl preferă în locul altor religii, în ciuda faptului că persoanele care se ocupă cu chemarea la islam nu sunt susținute economic, aşa cum s-ar putea aştepta cineva, şi în ciuda tuturor eforturilor pe care le fac inamicii islamului pentru a opri răspândirea lui. Allah Preaînaltul spune:
„Într-adevăr, Noi am revelat Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 15:9]
Thomas Carlyle a spus în cartea lui, Eroii:
„Un om fals a pus bazele unei religii? Cum, când un om fals nu poate construi nici măcar o casă din cărămizi? Dacă acesta nu știe și nu urmează întocmai proprietățile mortarului, cele ale lutului ars şi ale altor lucruri cu care lucrează, nu va reuși să construiască o casă, ci o grămadă de gunoi. Aceasta nu va reuși să supraviețuiască timp de douăsprezece secole şi să adăpostească o sută optzeci de milioane de oameni; ci va cădea de îndată. Un om are datoria de a se conforma legilor naturii pentru că, altfel, aceasta nu îi va răspunde. Ceea ce transmit necredincioşii sunt niște minciuni, oricât de mult le-ar împodobi sau înfrumuseța, până când ajung să creadă ei înșiși că spun adevărul… ei au rătăcit oameni, națiuni şi popoare cu aceste minciuni.”
Allah Preaînaltul a prezervat Nobilul Coran în piepturile oamenilor, generație după generație. Într-adevăr, memorarea, recitarea, învăţarea şi predarea lui sunt lucruri pe care musulmanii se întrec să le facă pentru că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Cel mai bun dintre voi este cel care memorează Coranul şi îi învaţă şi pe alţii.”  [Al-Bukhari]
Mulţi au încercat să adauge sau să scoată versete din Nobilul Coran, dar niciodată nu au reuşit, pentru că aceste greşeli sunt descoperite aproape imediat.
Sunnah Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care reprezintă a doua sursă a Legii islamice, a fost păstrată de-a lungul timpului de către oameni demni de încredere şi respectabili. Ei și-au petrecut viaţa adunând cuvintele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi studiindu-le în detaliu, astfel încât să deosebească relatările slabe de cele autentice, și clarificând care relatări au fost produse ale invenției. Oricine a studiat cărţile de hadith poate să perceapă cât de mari au fost încercările de a păstra cuvintele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi că relatările care au fost clasificate ca fiind autentice sunt într-adevăr autentice.
Michael Hart a spus în cartea sa „Cei 100 - topul celor mai influente persoane din istorie”:
„Mohammed a fondat şi promulgat una dintre cele mai mari religii ale lumii, devenind unul dintre cei mai mari conducători politici. Astăzi, la 13 secole după moartea lui, influența sa este încă foarte puternică şi difuză.”

12. Principiile pe care le-a adus sunt bune şi adecvate pentru orice loc şi timp. Rezultatele punerii în practică a islamului sunt clare şi cunoscute, lucru care confirmă că este vorba despre o Revelaţie de la Allah Preaînaltul. Pe deasupra, este imposibil ca Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să fi fost un Profet ca toţi ceilalţi Profeţi şi Mesageri (Pacea lui Allah fie asupra lor!) care au fost trimiși înainte de el? Dacă răspunsul la această întrebare este că nimic nu este exclus, atunci întrebarea noastră este: de ce respingeți calitatea lui de Profet în timp ce o confirmați pe cea a Profeţilor de dinaintea lui?

13. Un om nu poate să creeze legi asemănătoare Legilor islamice, care tratează toate aspectele vieţii, cum ar fi: comerţul, căsătoria, comportamentul social, politica, războiul, practicile de adorare şi așa mai departe. Prin urmare, cum este posibil ca un om neștiutor de carte să fi creat aşa ceva? Nu este aceasta o dovadă clară a Profeției sale?

14. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a început să cheme oamenii la islam după ce a fi împlinit vârsta de 40 de ani. Anii tinereții lui trecuseră şi, la vârsta la care ar fi trebuit să se odihnească şi să trăiască în tihnă, Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și-a început Misiunea ca Profet.
Thomas Carlyle a spus în cartea sa, Eroii:
„Ceea ce dezminte pretinderile celor care spun că Mesajul lui Mohammed nu a fost unul sincer este faptul că el și-a petrecut tinerețea trăind o viaţă liniștită, fără a căuta să facă ceva care să-i aducă faimă şi putere. Numai după ce tinerețea a trecut şi a înaintat în vârstă, în inima lui a început să fiarbă vulcanul care înainte era liniştit, dorindu-și să reușească ceva foarte mare şi important.”
R. Landau a spus în cartea sa, Islamul și arabii:
„Misiunea lui Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost extraordinară, una imposibil de dus la capăt de un șarlatan împins de motive egoiste. Unii scriitori occidentali timpurii l-au acuzat pe Profetul arab (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) că și-a dorit să obțină succesul prin efortul său personal. Sinceritatea de care a dat dovadă în transmiterea Mesajului său și credința deplină a adepților săi în tot ceea ce i-a fost revelat neagă acuzațiile de înșelăciune premeditată care i-au fost aduse lui Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Nu numai că islamul durează deja de o mie trei sute de ani ci, în fiecare an, are tot mai mulţi adepți. Paginile istoriei nu ne oferă niciun exemplu de escroc al cărui mesaj să fi avut meritul creării celui mai măreț imperiu dintre toate și a celei mai nobile civilizații dintre toate.”

Care sunt cerințele mărturisirii că Mohammed este Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

1. Credinţa în Mesajul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi în faptul că acesta este valabil pentru toată omenirea, nu numai pentru poporul său sau vremea sa. Acesta este un Mesaj general, care nu se limitează la un loc sau la o perioadă, ci va fi valabil până în Ziua Învierii. Allah Cel Atotputernic spune:
„Binecuvântat este Acela care a trimis Îndreptarul [Al-Furqan - termen prin care se are în vedere Coranul] Robului Său [Mohammed], pentru ca el să fie o prevenire pentru toate lumile.”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 25:1]

2.Credinţa că tot ceea ce a transmis este de la Allah.
Allah Preaînaltul spune:
„Nu rosteşte nimic după pofta lui [în acest Coran]! ~ El [Coranul] nu este decât o Revelaţie trimisă [de către Allah].” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 53:3-4]
În ceea ce privește restul chestiunilor lumești, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a străduit întotdeauna să le rezolve în cel mai bun mod cu putință. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Cu adevărat, eu nu sunt altceva decât un om, și părțile litigante vin la mine pentru a le soluționa disputele. Este posibil ca unul dintre voi să-și prezinte cazul într-un mod mai elocvent și mai convingător decât adversarul său, iar prin prisma acestora aș putea să-l consider îndreptățit și astfel să dau o hotărâre în favoarea sa, bazată pe ceea ce am auzit. Prin urmare, dacă am dat vreodată dreptul unui musulman altcuiva, din greșeală, (iar cel care îl primește știe că aceasta este o greșeală), atunci, cel care știe că nu i se cuvine ceea ce i-am dat, să nu îl ia, pentru că, de fapt, prin aceasta, eu nu i-am oferit decât o bucată din Foc.” [Al-Bukhari și Muslim]

3.Credinţa că misiunea lui a fost o îndurare pentru omenire. Allah Preaînaltul spune:
„Şi Noi nu te-am trimis [o, Mohammed] decât ca o îndurare pentru lumi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:107]
Allah Cel Atotputernic a spus adevărul pentru că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost o îndurare în adevăratul sens al cuvântului. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a scos pe oameni din întuneric la lumină, din adorarea creaţiilor la adorarea numai a Creatorului lor, din nedreptatea religiilor la dreptatea islamului și din mărginirea acestei lumi la nemărginirea Vieții de Apoi.

4.Credinţa că a fost ultimul dintre Mesagerii lui Allah (Pacea fie asupra lor!) şi cel mai bun dintre ei. Allah Preaînaltul spune:
„Mohammed nu este tată nici unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul Profeţilor şi Allah este Atoateștiutor.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:40]

5. Credinţa că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a completat și perfecționat religia şi că nu mai poate fi adăugat sau înlăturat nimic din aceasta. Allah cel Atotputernic spune:
„[...] În ziua aceasta, am desăvârșit religia voastră şi am împlinit Harul Meu asupra voastră şi am încuviințat islamul ca religie pentru voi! [...]” [Traducerea sensurilor Nobilului Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:3]
Aceasta este într-adevăr ceea ce se observă, dat fiind că islamul abordează toate aspectele vieții, precum cele legate de viața politică, economică, socială și morală. Aceasta este o religie și un mod de viață în adevăratul sens al cuvântului. Legat de aceasta, gânditorul Kwelem a spus în cartea sa, Credința islamică  (pagina 119-120):
„Prevederile Coranului nu se limitează doar la obligațiile morale și religioase… Aceasta este o lege generală pentru lumea islamică, incluzând legi civile, comerciale, militare, judiciare și penale. În plus, este o lege religioasă care guvernează toate chestiunile, de la cele religioase până la cele legate de viața lumească, de la prezervarea vieții până la sănătatea fizică, de la drepturile celor care guvernează până la drepturile fiecărui individ, de la interesul personal la cel general, de la virtute la păcat, de la pedeapsa lumească la cea din Viața de Apoi… Astfel, Coranul diferă în mod semnificativ de cărțile sfinte ale creștinilor, care nu conțin niciun fel de fundamente religioase. Mai mult decât atât, ele sunt alcătuite din povești, fabule și o dezordine totală în ceea ce privește adorarea… Acest lucru este ilogic  și fără niciun efect..”

6. Credinţa că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a îndeplinit Misiunea şi nu a omis nimic bun pe care să nu ceară oamenilor să îl facă și nimic rău pe care să nu îl interzică. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a întrebat pe cei prezenți în cadrul Pelerinajului de Adio:
„«Am transmis mesajul?» Ei au răspuns: «Da!» Atunci el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Fii Martorul meu, o, Allah, că am transmis oamenilor Tăi Mesajul Tău!»” [Al-Bukhari și Muslim]

7. Credinţa că islamul este singura religie acceptată de Allah Preaînaltul după misiunea Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și că oamenii vor fi judecați în conformitate cu aceasta. Allah Preaînaltul spune:
„Acela care doreşte o altă religie decât islamul, nu-i va fi acceptată, şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduţi." [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:85]
Profetul Mohammed (Pacea ți binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„(Jur) Pe Cel în Mâna căruia este sufletul lui Mohammed! Oricine a auzit de mine din această comunitate, sau orice evreu, sau orice creștin care mă ascultă, însă nu îşi mărturisește credinţa în cele cu care am fost trimis şi moare în această stare (de necredinţă), va fi printre oaspeții Focului.” [Muslim]

8. Supunerea faţă de poruncile Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Allah cel Atotputernic spune:
„Cei care se supun lui Allah şi Trimisului, aceia vor fi împreună cu cei pe care i-a binecuvântat Allah cu harul Său, ca şi profeții, adevăraţii evlavioși, martirii şi cei pioși. Şi ce buni tovarăși vor fi aceştia!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:69]
Așadar, oamenii trebuie să urmeze ceea ce el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) poruncește și să evite ceea ce el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) interzice. Allah Preaînaltul spune:
„[...] Ceea ce Mesagerul vă dăruieşte [hotărăște, porunceşte] primiţi [faceţi] şi toate cele de la care vă opreşte, de la acelea opriți-vă [şi nu faceţi] şi fiţi cu frică de Allah, căci, cu adevărat, Allah este Aspru la pedeapsă!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 59:7]
Allah Preaînaltul spune cu privire la cei care arată nesupunere față de poruncile Profetului (Pacea ți binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):
„Însă pe acela care nu este supus lui Allah şi Trimisului Său şi încalcă orânduielile Lui,  [Allah] îl va face să intre în Foc, rămânând veşnic în el şi el va avea parte de chinuri înjositoare.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:14]

9. Acceptarea verdictelor Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), fără a se opune acestora. Allah Preaînaltul spune:
„Însă, nu! [Jur] pe Domnul Tău! Nu vor crede ei [cu adevărat] până ce nu te vor lua pe tine ca judecător pentru cele care se iscă între ei şi nu vor mai afla în sufletele lor temere faţă de ceea ce tu ai hotărât şi nu se vor supune cu desăvârșită supunere [hotărârii tale].” [Traducerea sensurilor Nobilului Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:65]
Punerea Legii islamice înaintea tuturor legilor, prevederilor și reglementărilor făcute de om. Allah Cel Atotputernic spune:
„Şi, oare, voiesc ei judecata din vremea păgâniei [perioada anterioară apariției islamului, cunoscută sub numele de Al-Jahiliyyah]? Dar cine, oare, ar putea fi mai bun judecător decât Allah, pentru un neam care se crede statornic?” [Traducerea sensurilor Nobilului Traducerea sensurilor Nobilului Coran,5:50]

10. Urmarea Tradiţiei Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Allah Preaînaltul spune:
„Spune: „[O, Profetule] Dacă Îl iubiţi pe Allah, urmaţi-mă şi Allah vă va iubi şi vă va ierta păcatele voastre! Allah este Al-Ghafūr [Atoateiertător], Ar-Rahīm [Prea Îndurător]!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:31]
Aceasta implică, de asemenea, urmarea exemplului Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), fapt care presupune cunoaşterea vieţii lui. Allah Preaînaltul spune:
„Aţi avut voi în Trimisul lui Allah o pildă frumoasă, pentru cel care nădăjduiește în Allah şi în Ziua de Apoi şi Îl pomeneşte pe Allah mereu.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:21]
Pentru a putea urma exemplul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este necesară cunoașterea și studierea biografiei sale. Zain Al-Abedin - Ali ibn Husein ibn Ali ibn Abu Talib (Allah să fie mulțumit de ei!) a spus:
„Cunoșteam bătăliile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) asemeni capitolelor din Coran.” (Începutul și sfârșitul, Ibn Kathir 3/242)
Bătăliile fac parte din bibliografia Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).
11. Acordarea poziției cuvenite Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)  a spus:
„Nu exagerați în lăudarea mea la fel cum creştinii au făcut cu Isus, fiul Mariei, deoarece eu nu sunt decât un rob al lui Allah; aşadar, spuneţi-mi: «Robul şi Mesagerul lui Allah.»” [Al-Bukhari]
Atunci când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este pomenit, se impune trimiterea de salutări asupra lui. Allah Preaînaltul spune:
„Allah şi îngerii Săi se roagă pentru Profet. O, voi cei care credeţi, rugați-vă pentru el şi salutați-l pe el cu tot respectul!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:56]
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„O persoană zgârcită este cea în faţa căreia numele meu este menţionat şi nu trimite salutări asupra mea.” [At-Tirmidhi]

12. Iubirea, respectul și punerea iubirii față de el mai presus decât cea față de alte persoane, deoarece el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) are meritul călăuzirii oamenilor la adevărata religie, după Allah Preaînaltul. În această religie se găsește fericirea atât în această viață cât și în Viața de Apoi. Allah Cel Atotputernic spune:
„Spune [o, Mohammed]: «Dacă părinţii voştri, fiii voştri, fraţii voştri, soţiile voastre, clanul vostru, bunurile pe care le-aţi dobândit, negoțul de a cărui lâncezire vă temeți şi locuinţele de care sunteţi mulțumiți vă sunt vouă mai scumpe decât Allah, decât Trimisul Său şi decât lupta pe calea Lui, atunci aşteptaţi-vă să vină Allah cu porunca Sa!» Iar Allah nu călăuzeşte neamul de nelegiuiţi!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran,9:24]
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a dezvăluit care sunt consecințele iubirii față de el, atunci când i-a răspuns unui bărbat care l-a întrebat:
„«O, Mesager al lui Allah! Când va veni Ceasul?» Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a ridicat pentru a efectua rugăciunea, iar atunci când a terminat, a întrebat: «Unde este cel care a întrebat când va sosi Ceasul?» Omul a răspuns: «Eu sunt acela, o, Mesager al lui Allah.» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a întrebat: «Ce ai pregătit pentru el?» Omul a răspuns: «O, Mesager al lui Allah, nu am pregătit multe rugăciuni sau post pentru el, dar îi iubesc pe Allah și pe Mesagerul lui.» Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Un om va fi cu cei pe care îi iubește și tu vei fi cu cei cu care îi iubești.»” [At-Tirmidhi]
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Cel care are următoarele trei calităţi va simţi dulceaţa credinţei: Allah şi Trimisul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îi sunt mai dragi decât oricine şi orice altceva; iubeşte o persoană numai de dragul lui Allah; urăşte să se întoarcă la necredinţă, după ce Allah l-a salvat de aceasta, aşa cum urăşte să fie aruncat în Foc.” [Al-Bukhari și Muslim]
Atunci când cineva îl iubește cu adevărat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), el îi iubește și pe cei pe care el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a iubit, așa cum sunt familia și companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei!), și îi urăște pe cei pe care el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a urât. De asemenea, el îi urmează pe cei care l-au urmat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și le este dușman celor cărora Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a fost dușman. Astfel, el trebuie să iubească doar de dragul lui Allah Preaînaltul și să urască doar de dragul Lui, așa cum a făcut și Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

13. Chemarea la religia sa și încercarea de a o transmite și celor care nu au aflat despre ea în cel mai bun mod cu putință. Allah Preaînaltul spune:
„Cheamă la calea Domnului tău cu înțelepciune şi bună îndemnare şi discută cu ei cum e mai frumos! Domnul tău este mai Bineștiutor al acelora care s-au abătut de la calea Sa şi El este mai Bineștiutor al celor care sunt bine călăuziţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:125]
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Transmiteți de la mine chiar și numai un verset.” [Al-Bukhari]

14. Apărarea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și a Tradiției sale prin negarea a tot ceea ce îi este atribuit  în mod nedrept și explicarea adevărului celor care nu îl cunosc, precum și apărarea Tradiției și a chemării sale prin negarea falselor acuzații pe care le aduc dușmanii islamului.

15. Păstrarea Tradiției Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care a spus:
„(...) Trebuie să urmați Sunnah mea și a califilor bine-călăuziți. Țineți-vă de ea şi nu îi daţi drumul. Evitați noutățile, pentru că orice chestiune care nu are precedent în islam este bid‘ah (inovație), iar orice bid‘ah (inovație) este o deviere.” [Abu Dawud]

Concluzii

Încheiem această discuţie citând cuvintele lui Alfonse de Lamartine cu privire la măreția Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):
„Niciun bărbat nu a avut vreodată, în mod voluntar sau involuntar, o misiune atât de nobilă. Această misiune depășea capacitățile omului. Prin ea, au fost oprite prejudecățile care au ridicat o barieră între om şi Creatorul său. Mulțumită ei, a fost restabilită relația dintre om și Dumnezeu și invers și, de asemenea, a fost restabilit conceptul real de divinitate și sanctitatea acestuia în mijlocul unei anarhii de divinități păgâne la care oamenii se închinau la acel moment. Niciodată o persoană nu a îndeplinit o astfel misiune supraomenească având mijloace atât de modeste. Aceasta s-a datorat faptului că el (Mohammed) a avut încredere deplină în conceptul și punerea în aplicare a misiunii sale nobile. Mohammed nu a fost ajutat decât de un număr restrâns de persoane, care locuiau într-un colț al deșertului și aveau încredere în el.
În cele din urmă, niciodată vreun bărbat nu a reușit să provoace o astfel de revoluție în întreaga lume. În mai puţin de două secole de la apariția islamului, acesta domina întreaga Peninsulă Arabică şi cucerise, în numele lui Allah, Persia, Khorasanul, regiunea dintre Eufrat și Tigru, India Occidentală, Siria, Abisinia, toată Africa de Nord, nenumărate insule Mediteraneene, Spania şi o parte din Franța.
Dacă luăm în considerare faptul că măreția scopului, carența mijloacelor şi succesul uluitor sunt trei criterii ale eroismului uman, cine ar îndrăzni să îl compare pe oricare bărbat al istoriei moderne cu Mohammed? Acești bărbaţi renumiți nu au creat decât armate, legi sau imperii și structuri materiale care, în majoritatea cazurilor, au fost distruse în fața ochilor lor. Cu toate acestea, acest bărbat (Mohammed) nu numai că a mobilizat armate, a implementat legi și a creat imperii, popoare și regate, ci a mobilizat milioane de oameni reprezentând o treime din populația lumii la acel moment. În plus, a abrogat domnii, locuri sfinte, religii, idei, credințe și ideologii în lumina Cărții ale cărei versete au devenit legea care reglementează comportamentul comunității spirituale, în cadrul căreia s-au unit popoare întregi de toate rasele și limbile. El i-a lăsat comunității musulmane o caracteristică de neșters, și anume adorarea unui Dumnezeu Unic, pe Care privirea nu Îl poate cuprinde, și ura față de politeism. Astfel, cei care au crezut în Mohammed se disting prin respectarea poziției stricte față de falsele divinități și de politeismul poluant. Aderarea unei treimi din întreaga populație a lumii la religia lui a fost un miracol, poate nu neapărat cel al unui om, ci al logicii.
Ideea unei singure divinități la care i-a chemat Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pe oameni, într-o perioadă în care dominau miturile şi superstițiile consolidate în mințile lor de practicile ghicitorilor și de idolatrie este, în sine, un miracol. Încă din momentul în care a formulat această idee, el a distrus toate templele de idoli, provocând o treime din populația lumii. Viața lui, contemplarea, revoluția eroică împotriva superstițiilor poporului său, îndrăzneala de a-i provoca pe politeişti, rezistența în fața tuturor prejudiciilor pe care le-a suportat timp de 15 ani în Mecca, răbdarea în fața nedreptăților și a disprețului din partea oamenilor, care aproape au reușit să îl ucidă, persistența în răspândirea mesajului său, războiul împotriva perversiunii morale și a obiceiurilor păgâne, credința profundă în victorie, serenitatea în fața nenorocirilor, modestia în fața victoriilor, ambiția devotată unei singure idei, care nu avea nicio legătură cu faima sau puterea, constanța în rugăciune, discuțiile private cu Allah, moartea și victoria sa răsunătoare de după moarte… toate acestea dovedesc că nu ne aflăm în fața unui șarlatan. Dimpotrivă, ne aflăm în fața unei credințe solide și de neclintit. Credința sa a fost construită pe două principii de bază, primul fiind credința că nimeni și nimic nu este demn de adorare în afară de Allah, și al doilea că El nu poate fi perceput prin simțurile fizice. Prin intermediul primului principiu aflăm cine este Allah, iar al doilea principiu este legat de cunoașterea necunoscutului.
Filosof, orator, legiuitor, luptător, cuceritor, gânditor, Mesager, fondator al unei Religii bazate pe logică şi adorare, fără statui şi simboluri, liderul a douăzeci de imperii lumești și al unui imperiu spiritual nelimitat… acesta este Mohammed. Dacă luăm în considerare toate criteriile care alcătuiesc măreția acestui bărbat, care om a fost mai măreț decât Mohammed?”
Într-adevăr, o, Mesager al lui Allah, recunosc că nu ţi-am făcut dreptate prin această lucrare, care reprezintă doar o încercare de a combate afirmațiile defăimătoare la adresa personalității tale, aduse de politeiști și de cei care cad pradă preocupărilor lumești și dorințelor animalice.
Îi cer lui Allah ca această carte să corecteze toate neînțelegerile cu privire la această personalitate onorabilă, să devină o cheie pentru cei care vor să cunoască mai multe despre ea, să îndrume către bine și să avertizeze împotriva răului. Respectarea tuturor legilor și reglementărilor aduse de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), precum și a Tradiției sale, duc la mulțumirea lui Allah Cel Atotputernic și la Paradis.
Trebuie să renunțăm la imitarea şi urmarea oarbă a tradiției strămoșilor noştri și să începem să ne bazăm pe cunoaştere, cercetare şi logică în ceea ce credem și facem.

Pentru mai multe informaţii despre islam puteţi consulta următoarele site-uri:
E-Books
www.islamhouse.com  
www.islamland.com
www.sultan.org
www.thekeytoislam.com
www.en.alukah.net  
www.muslim-library.com
www.r-islam.com
www.rasoulAllah.net
www.knowingAllah.com
www.islamic-invitation.com
www.ar.islamway.net

Chat
www.edialogue.org
www.islamreligion.com
www.chatislamonline.org
www.islam-port.com

Cărți islamice gratuite
www.islamicbooks4u.net
www.islamic-message.net

Fatawa
www.islamqa.info/en
www.fatwa.islamweb.net/en/

Pentru noii musulmani
www.newmuslimacademy.org
www.newmuslimguide.com
www.zadgroup.net

Ascultă Coran
www.quran.islamhouse.com
www.mp3quran.net
www.listenandrecord.com
wwwgodwords.net
www.qurantranslations.net
www.quraan.us
www.tvquran.com

 
 Cuprins
    
Introducere
Cine este Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?    
Descrierea Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)    
Caracteristicile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)    
Câteva dintre manierele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu cei din jurul său    
Mărturiile nepărtinitoare ale unor cunoscuţi gânditori cu privire la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)    
Soţiile Profetului (Allah să fie mulţumit de ele!)    
Dovezi din Scripturi care susţin că Mohammed a fost un Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)    
Care sunt cerințele mărturisirii că Mohammed este Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)    
Concluzii