Mesajul Islamului

„Mesajul islamului” prezintă o scurtă descriere a ultimului Mesaj transmis omului și a preceptelor și învățăturilor sale, urmată de un sfat pentru musulmani și nemusulmani de a urma Calea predecesorilor dreptcredincioși.

 
 

Mesajul islamului

رسالة الإسلام باللغة الرومانية

 

 

 

Dr. ‘Abd Ar-Rahmân bin ‘Abd Al-Karîm Ash-Sheha

د. عبد الرحمن بن عبد الكريم الشيحة

 

 

 

Traducere:

EUROPEAN ISLAMIC RESEARCH CENTER (EIRC)

المركز الأوروبي للدراسات الإسلامية

& Alina Luminiţa Crăciun

Revizuire:

Mariam Oana

WWW.ISLAMLAND.COM

 

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

Toată Slava I se cuvine lui Allah și pacea și binecuvântările fie asupra Profetului nostru, Mohammed, asupra familiei și a companionilor săi!

 

Introducere

Allah Preaînaltul spune:

„Spune (o, Mohammed): «O, voi oameni ai Scripturii (evrei și creștini), veniți la un cuvânt comun între noi şi voi (veniți, să fim cu toţii pe picior de egalitate): să nu-L adorăm decât pe Allah, să nu-L asociem cu nimic, să nu ne luăm unii pe alţii drept dumnezei, în afară de Allah. Apoi dacă ei vor întoarce spatele, spuneţi (-le): «Mărturisiți (cel puţin) că noi suntem supuși (musulmani)!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:64]

Islamul este religia adevărului și a naturii înnăscute, religia clarității care nu acceptă neînțelegeri sau ambiguități, fiecare credincios având posibilitatea de pune întrebări cu privire la orice îndoială sau problemă care îi vine în minte. Cu toate acestea, răspunsurile cu privire la religie și credință nu trebuie să fie căutate la credincioșii de rând. Allah Preaînaltul spune în Nobilul Coran:

„Spune (o, Mohammed): «Domnul meu a oprit nelegiuirile - atât pe cele văzute, cât şi pe cele nevăzute - precum şi păcatul, nedreptățirea (altora) sau să-I faceţi lui Allah asociaţi, de vreme ce El nu a trimis o astfel de poruncă, sau să spuneţi despre Allah ceea ce nu ştiţi (în legătură cu cele permise şi cu cele nepermise sau cu idolatria).»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:33]

Allah Preaînaltul a definit exact cine sunt cei capabili să răspundă la întrebările cu privire la religie, iar aceștia sunt învățații specializați în domeniul religiei. El, Cel Atotputernic, spune:

„(...) Întrebaţi-i pe oamenii pricepuți în cărți (adică pe erudiți), dacă voi nu ştiţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:43]

Trimisul lui Allah ()[1] a clarificat care sunt pericolele pe care le presupune recurgerea la opinia unor oameni necalificați în chestiunile religioase spunând:

„Cu adevărat, Allah nu ia înapoi ştiinţa robilor Săi smulgând-o de la aceștia, ci El le ia ştiinţa prin luarea (vieții) învățaților, până când niciun învăţat nu va rămâne în viață. Apoi, oamenii îi vor lua pe cei ignoranți drept liderii lor, care, atunci când vor fi rugați să ofere verdicte, le vor da fără a avea ştiinţă, rezultatul fiind acela că ei vor rătăci de la Calea cea Dreaptă și îi vor rătăci și pe alții.” [Al-Bukhari]

Islamul nu conține chestiuni confuze și ambigue în care credincioșii trebuie să creadă fără a pune întrebări, cu excepția celor referitoare la lucrurile din Viața de Apoi, pe care mintea umană nu le poate concepe și pe care Allah Preaînaltul nu le-a explicat, deoarece nu ne ajută cu nimic. În schimb, Allah Cel Atotputernic a clarificat toate lucrurile care ne sunt folositoare prin intermediul Trimisului Său (). Fiecare dintre noi are în minte întrebări, iar islamul oferă răspunsuri la toate acestea într-un mod simplu, atractiv, cuprinzător și satisfăcător. Să luăm câteva exemple în cele ce urmează:

  • dacă omul dorește să afle răspunsuri cu privire la originea sa, el le va găsi în Cuvintele lui Allah Preaînaltul:

„Noi l-am creat pe om din apa aleasă (venită) din lut. ~ Apoi l-am făcut Noi o picătură într-un loc sigur (adică pântecele matern), ~ Apoi am făcut din picătură un cheag şi am făcut din cheag o bucată de carne şi am făcut din bucata de carne oase şi am îmbrăcat oasele cu carne. Apoi l-am scos la iveală ca o altă făptură (diferită de ceea ce a fost făcut). Binecuvântat fie Allah, Făcătorul, Cel Bun!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 23:12-14]

  • dacă omul dorește să afle răspunsuri cu privire la locul său printre celelalte creaturi din Univers, el le va găsi în Cuvintele lui Allah Preaînaltul:

„Noi i-am cinstit pe fiii lui Adam (înzestrându-i cu darul vorbirii, cu rațiune, cu capacitatea de a distinge lucrurile şi de a stăpâni peste tot ceea ce se află pe Pământ) şi i-am purtat pe ei pe uscat şi pe mare (le-am creat posibilitatea să se deplaseze pentru a-şi agonisi mijloacele de existență) şi le-am dat lor ca hrană felurite bunătăți şi i-am ales pe ei înaintea multor altora din cei pe care i-am creat.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:70]

  • dacă omul dorește să afle răspunsuri cu privire la statutul său în comparație cu acela al celorlalte creaturi din Univers, el le va găsi în Cuvintele lui Allah Preaînaltul:

„Allah este Acela care v-a supus vouă marea, ca să plutească vasele pe ea, la Porunca Sa, şi pentru ca voi să umblați în căutarea Harului Său (făcând comerţ şi pescuind). Poate că voi veţi fi recunoscători (pentru binefacerea supunerii mării şi-L veţi adora numai pe El)! ~ Şi El v-a supus vouă toate cele care se află în Ceruri şi care se află pe Pământ; toate sunt de la El. Şi întru aceasta se află semne pentru un neam de oameni care chibzuiesc (la versetele lui Allah şi la dovezile Sale şi vor trage învățăminte din ele).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 45:12-13]

  • dacă omul dorește să afle răspunsuri cu privire la motivul pentru care a fost creat, el le va găsi în Cuvintele lui Allah Preaînaltul:

„Eu nu i-am creat pe djinni şi oameni decât pentru ca ei să Mă adore. ~ Eu nu voiesc de la ei întreținere şi nici nu voiesc ca ei să Mă hrănească pe Mine. ~ Ci Allah este Ar-Razzāq (Întreținătorul, Îndestulătorul), Stăpânul puterii, Al-Matīn (Cel Statornic).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 51:56-58]

  • dacă omul dorește să afle răspunsuri cu privire la Cine este Creatorul Universului și Singurul demn de adorare, el le va găsi în Cuvintele lui Allah Preaînaltul:

„Spune (o, Mohammed): El este Allah, (Al) Ahad (Unul și Unicul, Cel care nu are partener și în afară de care nu există altă divinitate demnă de adorare, Unicul în Sinele Său Divin, în Atributele și Acțiunile Sale. El este Indivizibil şi nu trei în unul, așa cum spun creștinii). ~ Allah As-Samad (Cel care Îşi este Sieşi de ajuns, Cel care este Perfect în Slava şi Onoarea Sa, în Atributele Sale, în Cunoaşterea Sa, în Puterea Sa, Care nu are nevoie de nimic de la creaţiile Sale, dar de Care întreaga creaţie are nevoie, iar El nici nu mănâncă, nici nu bea şi nici nu moare)! ~ El nu dă naştere şi nu este născut ~ Şi nu este nimeni egal sau comparabil cu El.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 112:1-4]

Într-un alt verset, Allah Preaînaltul spune:

„El este Al-Awwal (Întâiul) şi Al-Ākhir (Ultimul, Cel de pe urmă), Až-Žāhir (Cel evident,  Cel victorios) şi Al-Bātin (Cel ascuns), iar El este Atoatecunoscător al tuturor lucrurilor.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 57:3]

De asemenea, Allah Preaînaltul spune:

„El este Allah, afară de care nu este alt Dumnezeu, Al-Malik (Suveranul, Regele tuturor), Al-Quddūs (Cel Sfânt, Cel Preaînalt), As-Salām (Cel care este liber de orice imperfecțiune), Al-Mu’mīn (Cel care îi încearcă pe Profeți cu miracole și semne, Dătătorul de siguranță), Al-Muhaymin (Cel care veghează asupra creaţiei Sale), Al-‘Azīz (Invincibilul, Cel Atotputernic), Al-Jabbār (Cel a Cărui Voință va domina întotdeauna şi în Faţa Căruia toate creaturile se supun), Al-Mutakabbir (Cel care este Mândru de Măreția Sa). Slăvit și Suprem este Allah, mai presus de ceea ce ei Îi asociază ca parteneri. ~ El este Allah: Al-Khāliq (Creatorul), Al-Bāri’ (Cel care îi oferă creaţiei Sale forma cea mai potrivită, în concordanță cu misiunea pe care fiecare creatură o va primi), Al-Musawwir (Dătătorul de forme). Lui Îi aparţin Al-Asma’Al-Husna (cele mai frumoase Nume). Toate Cele care sunt în Ceruri şi pe Pământ Îl slăvesc pe El (ele slăvesc Numele lui Allah prin cuvinte care neagă orice fel de imperfecţiune). El este Al-‘Azīz (Invincibilul, Cel Atotputernic), Al-Hakīm (Preaînțeleptul).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 59:23-24]

  • dacă omul dorește să afle răspunsuri cu privire la care este calea către liniștea sufletească și stabilitatea mentală, el le va găsi în Cuvintele lui Allah Preaînaltul:

„«Pe cei ce cred (în Allah, în Trimisul Său şi în Cartea Lui) şi ale căror inimi sunt liniștite (și devin smerite) întru pomenirea lui Allah.», căci prin pomenirea lui Allah se liniștesc inimile.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 13:28]

  • dacă omul dorește să afle răspunsuri cu privire la care este calea către succes și fericire în viață, el le va găsi în Cuvintele lui Allah Preaînaltul:

„Pe cel ce face o faptă bună - bărbat ori femeie - şi este credincios (statornic în credinţa lui până la moarte) îl vom dărui Noi cu o viaţă bună (va avea parte de o viaţă bună în această lume). Şi Noi îi vom răsplăti pe ei după (faptele) cele mai bune pe care le-au săvârşit (în Ziua de Apoi).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:97]

  • dacă omul dorește să afle răspunsuri cu privire la care va fi destinul celor care nu cred în Allah și în Cărțile Sale revelate, el le va găsi în Cuvintele lui Allah Preaînaltul:

„Însă acela care se va îndepărta de la Pomenirea Mea (de la Mesajul Meu) va avea parte de o viaţă grea şi în Ziua Învierii îl vom aduce pe el orb la adunare. ~ El va zice: «Domnul meu, de ce m-ai adus pe mine orb, la adunare, după ce mai înainte am fost eu bine-văzător (în viața lumească)?» ~ Îi va zice lui (Allah Preaînaltul): «Aşa cum versetele Noastre au venit la tine, iar tu le-ai uitat, aşa şi tu eşti astăzi uitat!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 20:124-126]

  • dacă omul dorește să afle răspunsuri cu privire la care este religia perfectă care asigură bunăstarea societății și a membrilor săi atât în această viață, cât și în Viața de Apoi, el le va găsi în Cuvintele lui Allah Preaînaltul:

„(...) În ziua aceasta, am desăvârşit religia voastră şi am împlinit Harul Meu asupra voastră şi am încuviințat islamul ca religie pentru voi! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:3]

  • dacă omul dorește să afle răspunsuri cu privire la ce religie să îmbrățișeze și ce cale să urmeze pentru a ajunge la Allah și a obține Paradisul Său, el le va găsi în Cuvintele lui Allah Preaînaltul:

„Acela care doreşte o altă religie decât islamul, nu-i va fi acceptată, şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:85]

  • dacă omul dorește să afle răspunsuri cu privire la ce fel de relație trebuie să stabilească cu ceilalți, el le va găsi în Cuvintele lui Allah Preaînaltul:

„O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o femeie şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoașteți. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:13]

  • dacă omul dorește să afle răspunsuri cu privire la ce poziție trebuie să adopte față de știință, el le va găsi în Cuvintele lui Allah Preaînaltul:

„(...) Allah îi va ridica în rang pe aceia dintre voi care cred şi pe cei cărora li s-a dat ştiinţa. Şi Allah este Bineştiutor a ceea ce faceţi voi!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 58:11]

  • dacă omul dorește să afle răspunsuri cu privire la sfârșitul vieții sale lumești, el le va găsi în Cuvintele lui Allah Preaînaltul:

„Fiecare suflet va gusta moartea, desigur voi veţi primi (întreaga) voastră răsplată în Ziua Învierii! Cel care va fi îndepărtat de Foc şi adus în Rai va fi izbânditor. Viaţa aceasta nu este decât plăcere amăgitoare.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:185]

  • dacă omul dorește să afle răspunsuri cu privire la posibilitatea ca noi să fim înviați și trupurile noastre să fie reconstruite, el le va găsi în Cuvintele lui Allah Preaînaltul:

„El ne dă Nouă o pildă, uitând de crearea sa şi zice: «Cine le mai dă viaţă oaselor după ce ele sunt putrezite?» ~ Spune (o, Mohammed): «Le va da lor viaţă Acela care le-a creat pe ele prima oară, căci El este Bineştiutor al întregii firi! ~ Acela care a făcut pentru voi din pomul verde foc şi iată că voi de la el aprindeți!» ~  Oare Acela care a creat Cerurile şi Pământul (care sunt atât de mari) nu are putinţa să creeze asemenea lor (oameni mici şi slabi, asemenea vouă, după ce v-a creat prima oară)? Ba da (El are această putere)! Şi El este Al-Khallāq (Cel care creează), Al-‘Alīm (Atoatecunoscătorul, Omniscientul)! ~ Şi dacă voieşte El un lucru, Porunca Lui este numai să zică «Fii!» şi el este.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 36:78-82]

  • dacă omul dorește să afle răspunsuri cu privire la care vor fi faptele acceptate de către Allah Cel Atotputernic în Ziua Judecății, el le va găsi în Cuvintele lui Allah Preaînaltul:

„Însă aceia care cred şi îndeplinesc fapte bune vor avea ca sălaș grădinile Firdaws-ului (în limba arabă are sensul de Paradis, sau - ca în acest context – doar partea din mijloc, mai ridicată, a Paradisului).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 18:107]

  • dacă omul dorește să afle răspunsuri cu privire la ce se va întâmpla după înviere și Judecata de Apoi, el va afla că există două căi: Iadul sau Paradisul, iar islamul conduce către Paradis. Allah Preaînaltul spune:

„Cu adevărat, cei care nu cred dintre oamenii Scripturii (evreii şi creştinii care nu urmează nici învăţăturile originale ale lui Moise şi Isus şi nici pe cele ale lui Mohammed) şi politeiştii vor fi în Focul Iadului, în care vor locui pe vecie. Ei sunt cei mai răi dintre toate făpturile. ~ Cu adevărat, cei care cred (în Unicitatea lui Allah şi în Mesagerul Său, Mohammed) şi fac fapte bune, aceia sunt cei mai buni dintre toate făpturile. ~ Răsplata lor de la Domnul lor sunt Grădinile ‘Adn-ului (Paradisul), pe sub care curg râuri şi în care vor locui pe veci. Allah va fi Mulţumit de ei şi ei vor fi mulțumiți de El. Aceasta (răsplata) este pentru cel care se teme de Domnul său.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 98:6-8]

 

Dragă cititorule,

Sunt convins de faptul că islamul deţine soluțiile tuturor problemelor cu care se confruntă astăzi omenirea, fiind suficientă adoptarea acestuia pentru rezolvarea lor. De-a lungul timpului, oamenii au recurs la tot felul de doctrine, dar istoria ne-a arătat că, în ciuda faptului că acestea rezolvă unele probleme, rămân, în general, inadecvate și ineficiente. De ce atunci oamenii nu îmbrățișează islamul și nu îl practică?!

F. Filweas[2] a spus:

„Ziarele au publicat recent articole în care se spune că filosofii și gânditorii occidentali consideră că religiile contemporane sunt structuri învechite și depășite... fiind absolut necesar să ne descotorosim de ele. Aceasta arată gradul de pesimism de care suferă majoritatea gânditorilor occidentali, în principal din cauza ambiguităților și a complicațiilor pe care le întâmpină în creștinism. Cu toate acestea, punctul lor de vedere este eronat, deoarece ei înțeleg greșit islamul, care reprezintă răspunsul complet și unic la problemele omului, valoarea sa este atemporală și așteaptă doar să fie adoptat ca o alternativă la toate aceste încercări nefericite.”

 

Dragă cititorule,

Acestea fiind spuse, pot afirma fără nicio teamă că mă înșel faptul că mulți musulmani din zilele noastre se află departe de practica principiilor și a învățăturilor autentice ale islamului. Cu siguranţă, vedem mulți musulmani în jurul nostru, însă sunt ei cu adevărat musulmani sau sunt doar musulmani cu numele? Avem tot dreptul să ne punem aceste întrebări atunci când vedem că majoritatea practicilor lor zilnice diferă semnificativ de învățăturile islamului și scopurile sale nobile. Spre deosebire de ceea ce cred unii oameni, islamul nu presupune doar îndeplinirea unor ritualuri religioase simple, efectuate la anumite momente. Dimpotrivă, este o credință, o Lege, un mod de adorare și un mod de viață. Este o religie și un stat, cu tot ceea ce presupun aceste termene. De fapt, se spune:

„Ce religie remarcabilă! Dacă oamenii i-ar aplica principiile și i-ar urma poruncile, ar evita să cadă în cele pe care le-a interzis și ar transmite-o și altor comunități, urmând Porunca lui Allah Preaînaltul, care spune:

«Cheamă la calea Domnului tău cu înțelepciune (cu dovadă limpede a Adevărului, care să elimine orice dubiu, sau cu Nobilul Coran) şi bună îndemnare şi discută cu ei cum e mai frumos! (...)» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:125]

J. S. Restler a scris în introducerea cărții sale - „Civilizația arabă”:

„(...) Putem da trei semnificații diferite termenului de «islam»: prima semnificație este religia, a doua este statul și a treia este cultura. Pe scurt, se poate spune că este o civilizație excepțională.”

 

Islamul, principiile, preceptele, poruncile și regulile sale cu privire la practică și comportament nu s-au schimbat din momentul în care i-au fost revelate Trimisului lui Allah () și până în prezent. Sunt musulmanii cei care s-au schimbat. Cu toate acestea, dacă unii dintre adepții islamului comit greșeli și păcate, acest lucru nu înseamnă că principiile islamului aprobă greșelile și păcatele lor. Pentru a clarifica acest lucru, să luăm un exemplu foarte simplu. Dacă îi oferim unei persoane piesele unei mașini împreună cu manualul de instrucțiuni care descrie modul exact de a construi și a face să funcționeze acea mașină, iar acea persoană montează în mod greșit piesele sau într-un mod diferit față de cel indicat în manualul de instrucțiuni, putem spune că informațiile din acesta cu privire la modul de ambalare și funcționare sunt false? Ce putem spune? Există trei posibilități de răspuns:

  1. persoana menționată nu a urmat cu scrupulozitate instrucțiunile corecte;
  2. persoana menționată nu a urmat toți pașii specificați în manualul de instrucțiuni;
  3. persoana menționată nu a înțeles instrucțiunile conținute în manual și, în acest caz, trebuie să ia legătura cu producătorul mașinii pentru a obține noi informații cu privire la modul de a construi și a face să funcționeze acea mașină.

Același lucru ar trebui să fie aplicat în cazul islamului: cei care doresc să îl cunoască trebuie să caute informații cu privire la acesta la sursele sale adevăratele și la învățații musulmani, la fel cum apelează la medic atunci când doresc să caute un tratament sau la arhitect atunci când doresc să construiască o casă.

Încurajez pe oricine citește această carte să scape de prejudecățile sale religioase și să își pună deoparte afilierea ideologică, citind din dorința de a afla adevărul, și nu din dorința de a argumenta și a căuta defecte sau erori. Îl invit pe stimatul cititor ca ghidul lecturii sale să fie rațiunea, și nu pasiunea, după cum spune Allah Preaînaltul în Nobilul Coran:

„Dacă li se spune (politeiștilor): «Urmaţi ceea ce a trimis Allah!», ei zic: «Ba noi urmăm cele cu care i-am găsit pe părinţii noştri!» Chiar dacă părinţii lor au fost neştiutori şi nu s-au lăsat călăuziţi?!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:170]

Omul modern care are puterea de a raționa în mod logic este cel care se convinge cu privire la un lucru doar după ce l-a studiat și examinat. După ce s-a convins, el ia inițiativa de a pune în aplicare ceea ce a învățat și nu se limitează numai la atât, ci transmite această cunoaștere și acest adevăr printre oameni pentru a îi corecta pe cei care sunt rătăciți și a îi informa pe cei care nu sunt conștienți de ele.

În cele din urmă, trebuie să recunosc faptul că, datorită complexității sale, nu am acoperit fiecare aspect al islamului în această carte.  După cum am spus, islamul este o doctrină globală, care cuprinde toate chestiunile religioase și lumești, necesitând prin urmare mai multe volume pentru a acoperi toate acestea. M-am limitat doar la a menționa câteva principii esențiale ale credinței și moralei islamului, care sunt considerate a fi un punct de pornire pentru orice student ce vrea să cunoască adevărul cu privire la religia islamică.

Cineva ar putea spune că legile și regimurile societăților contemporane seamănă cu cele pe care islamul le-a exprimat sau le-a adus! Răspunsul la aceasta este următorul:

„Cine a formulat și pus în practică mai întâi aceste legi și ordonanțe: islamul sau societățile contemporane?”

Legea islamică a precedat toate aceste legi și regimuri, ea funcționând de acum mai bine de paisprezece secole. Nu trebuie exclus faptul că legile și reglementările care seamănă cu cele ale islamului sunt o imitație a acestora, mai ales având în vedere cât de multe studii au fost făcute cu privire la islam încă de la începuturile sale de către nemusulmani și orientaliști care au avut obiective și intenții diferite: unii au căutat adevărul, iar alții l-au studiat pentru a îl critica și calomnia.

 

Dr. ‘Abd Ar-Rahmân bin ‘Abd Al-Karîm Ash-Sheha

/Users/ahmed/Documents/MY SITES & PROJECTS/PROJECTS & SITES/ISLAMLAND/logo-black.png

WWW.ISLAMLAND.COM

[email protected]

 

 

Principiile fundamentale ale islamului

Mesagerul lui Allah () a spus în Mina, în cadrul Pelerinajului său de Adio:

„«Ştiţi ce zi este astăzi?» Oamenii au răspuns: «Allah şi Trimisul Său ştiu mai bine!» El () a spus: «Este Ziua Sacră (în care vă este interzis păcatul). Şi ştiţi ce localitate este aceasta?» Ei au răspuns: «Allah şi Trimisul Său ştiu mai bine!» El () a spus: «Aceasta este localitatea sacră (Mecca). Şi ştiţi ce lună este aceasta?» Oamenii au răspuns: «Allah şi Trimisul Său ştiu mai bine!» El a spus: «Este Luna Sacră!» Profetul () a adăugat: «Cu adevărat, Allah a făcut viețile, averile şi onoarea voastră la fel de sacre și inviolabile cum este această zi sacră a voastră (ziua de Arafah din timpul hajj-ului), din această lună sacră a voastră (luna Dhu-l-Hijjah, a douăsprezecea lună a calendarului islamic), în această localitate a voastră (Mecca şi împrejurimile sale).»” [Al-Bukhari]

Printre principiile fundamentale ale islamului, se numără prezervarea vieții, a onoarei, a averii, a minții și a urmașilor oamenilor, precum și protejarea celor slabi și neputincioși.

Allah Preaînaltul spune cu privire la prezervarea propriei vieți și a celorlalți:

„Şi nu luaţi sufletul pe care Allah l-a socotit oprit, decât pe drept (în cazurile extreme în care este permis acest lucru, precum pedepsirea altui ucigaș, altfel, viața umană este sacră)! Dacă cineva a fost omorât pe nedrept, atunci dăm Noi putere celui mai înrudit cu el (cel mai apropiat moștenitor are dreptul de a reclama judecătorului aplicarea legii talionului), însă acesta să nu se întreacă în omor (el nu poate cere aplicarea legii talionului decât faţă de ucigaș), căci el este ajutat (de Lege)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:33]

Allah Preaînaltul spune cu privire la prezervarea onoarei:

„Şi nu vă apropiaţi (nu faceţi lucruri care să conducă la preacurvie, cum sunt sărutul, mângâierea, privitul la femeile goale etc.) de preacurvie (prin preacurvie se traduce cuvântul arab zina, care înseamnă o relaţie sexuală între bărbat şi femeie în afara căsătoriei), căci ea este o josnicie! Şi rău drum este ea!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:32]

Allah Preaînaltul spune cu privire la prezervarea averii:

„Nu vă luaţi unii altora averile pe nedrept şi nu-i ademeniți cu ele pe judecători, ca să mâncaţi o parte din averile oamenilor pe nedrept şi cu bună ştiinţă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:188]

Allah Preaînaltul spune cu privire la prezervarea minții:

„O, voi cei care credeţi! Vinul (vinul - şi prin analogie - orice băutură alcoolică), jocul de noroc, pietrele ridicate (idolii) şi săgeţile (pentru prezicere) sunt numai murdării din lucrătura lui Şeitan. Deci feriți-vă de ele ca să izbândiţi!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:90]

Allah Preaînaltul spune cu privire la prezervarea urmașilor:

„Şi nu vă omorâți copiii voştri de frica sărăciei (aluzie la obiceiul păgân al îngropării fiicelor nou-născute)! Noi le vom asigura cele de trebuință ca şi vouă. Omorârea lor este un păcat mare!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:31]

Allah Preaînaltul spune cu privire la drepturile celor slabi:

  1. Allah Preaînaltul spune cu privire la drepturile părinților:

„Şi Domnul tău a orânduit să nu-L adorați decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri, iar dacă bătrânețile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine, nu le ziceți lor «Of!» (în semn de nemulțumire pentru că te stânjenesc) şi nu-i certa pe ei (pentru ceea ce nu-ţi place), ci spune-le lor vorbe cuviincioase. ~ Şi din îndurare coboară pentru ei aripa smereniei şi îndurării (fii într-atât de bun şi de îndurător faţă de ei încât ei să te socotească a fi umil) şi spune: «Domnul meu, fii Îndurător cu ei, căci ei m-au crescut (când am fost) mic!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:23-24]

  1. Allah Preaînaltul spune cu privire la drepturile orfanilor:

„Aşadar, cât  despre orfan, pe el  nu îl trata cu opresiune (sau cu asprime)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 93:9]

  1. Allah Preaînaltul spune cu privire la drepturile orfanilor la a le fi prezervată averea intactă:

„Și să nu vă apropiați de averea orfanului, decât cu ceea ce ați putea s-o faceți și mai bună (adică să o sporiți), până când el nu ajunge la maturitate (și atunci lăsaţi-l pe el să şi-o chivernisească); și împliniți măsurarea și cântărirea cu dreptate (fiţi drepți atât când primiţi, cât şi când daţi ceva, iar greşelile neintenționate sunt iertate)! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:152]

  1. Allah Preaînaltul spune cu privire la drepturile copiilor:

„(...) să nu-i omorâți pe copiii voştri de teama sărăciei (aluzie, în primul rând, la îngroparea fetelor nou-născute în Arabia păgână), căci Noi vă vom da cele de trai atât vouă cât şi lor (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:151]

  1. drepturile celor bolnavi: Profetul Mohammed () a spus:

„Eliberați prizonierul, hrăniți-l pe cel flămând și vizitaţi-l cel pe bolnav.” [Al-Bukhari]

  1. drepturile celor vârstnici: Profetul Mohammed () a spus:

„Nu este dintre noi cel care nu îi respectă pe vârstnici și nu arată milă față de tineri.” [Ibn Hibban]

  1. Allah Preaînaltul spune cu privire la drepturile celor nevoiași:

„Şi cât despre  cel care cere, pe el nu-l alunga (ci ai grijă de nevoile sale şi oferă-i hrană)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 93:10]

În plus, Profetul Mohammed () a spus:

„Celui care îndepărtează suferinţele unui frate dintre suferinţele lumii, Allah îi va îndepărta o suferinţă dintre suferinţele din Ziua Învierii (...)” [Muslim]

 

 

 

Islamul din punct de vedere spiritual

Asemeni tuturor celorlalte religii revelate divin, islamul are la bază anumite principii și convingeri în care adepții lui trebuie să creadă, pe care trebuie să le pună în practică și la care trebuie să îi invite și pe ceilalți, fără a îi obliga sau constrânge în vreun fel, după cum spune Allah Preaînaltul:

„Nu este silire la credinţă! Răzvedită este deosebirea dintre Calea cea Dreaptă şi rătăcire, iar acela care se leapădă de Taghut (după unii comentatori, prin At-Taghut se au în vedere diavolii, idolii şi toate falsele divinități) şi crede în Allah, acela s-a prins de cea mai trainică toartă (islamul), care nu se sparge niciodată (metaforă pentru legătura cea mai trainică). Şi Allah este Samī‘ (Cel Care aude toate), ʻAlīm (Atoatecunoscător, Omniscient).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:256]

Allah Preaînaltul le porunceşte robilor Săi să îi invite pe oameni la islam în cel mai bun și frumos mod cu putință:

„Cheamă la Calea Domnului tău cu înțelepciune (cu dovada limpede a Adevărului, care să elimine orice dubiu, sau cu Nobilul Coran) şi bună îndemnare şi discută cu ei cum este mai frumos! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:125]

Îmbrățișarea islamului din convingere este o condiție fundamentală, deoarece constrângerea implică faptul că o persoană spune contrariul a ceea ce gândește, acest lucru fiind definit ca ipocrizie, iar islamul avertizează cu severitate împotriva acesteia şi o consideră a fi un păcat mai mare chiar decât necredinţa. Allah Preaînaltul spune:

„Cei fățarnici vor ajunge în fundul cel mai de jos al Iadului şi nu vei afla ajutor pentru ei.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:145]

Adorarea în islam

Islamul cuprinde un anumit număr de acte de adorare, dintre care unele sunt verbale și fizice, iar altele țin de credință.

 

Stâlpii credinței

Actele de adorare care țin de credință sunt numite stâlpii credinței (arkān al-imān), iar aceștia sunt următorii: 

 

1. Credinţa în Allah

Aceasta presupune credinţa în Unicitatea lui Allah, iar aceasta implică următoarele aspecte:

a. Unicitatea în ceea ce privește Stăpânirea Sa (Tawhīd fi Ar-Rububiyyah): aceasta presupune recunoașterea faptului că Allah Preaînaltul este Singurul Creator al Universului și a tot ceea ce conține acesta, Singurul Stăpân și Singurul Întreținător al său. El, Cel Atotputernic, este Cel care face lucrurile să existe și nimic nu există decât cu Voia Lui. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Şi nu este decât a Lui înfăptuirea şi stăpânirea (El a creat toată făptura). Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:54]

Allah Preaînaltul a clarificat faptul că El este Singurul Creator şi că nu are niciun partener spunând:

„Allah nu Și-a luat niciun copil și nu este nicio divinitate alături de El. (Dacă ar fi fost mai multe divinități), fiecare divinitate s-ar fi dus împreună cu ceea ce a creat și unele dintre ele ar fi încercat să fie deasupra celorlalte. Mărire lui Allah, Care este mai presus de tot ceea ce vorbesc ei (mințind în mod evident)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 23:91]

b. Unicitatea în ceea ce privește Divinitatea Sa (Tawhīd fi-l-Uluhiyyah): aceasta presupune convingerea că Allah este Unic în ceea ce privește Divinitatea Sa și că nu există nicio altă divinitate demnă de adorare în afară de El, Preaînaltul. Astfel, omul nu trebuie să se bazeze pe nimeni altcineva în afară de El, nu trebuie să invoce pe nimeni altcineva în afară de El, nu trebuie să implore pe nimeni altcineva în afară de El, nu trebuie să ofere sacrificii în numele nimănui altcuiva în afară de El și nu trebuie să îndrepte niciun act de adorare către nimeni altcineva în afară de El, Cel Atotputernic. Allah Preaînaltul spune:

„Şi Noi nu am trimis înaintea ta niciun Profet fără să nu-i revelăm lui: «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Mine, deci adorați-Mă pe Mine!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:25]

c. Unicitatea în ceea ce privește Numele şi Atributele Sale (Tawhīd fi Asmā wa as-Sifāt): aceasta presupune convingerea că lui Allah Preaînaltul Îi aparţin cele mai frumoase Nume și Atribute și că El este departe de orice imperfecţiune. Allah Cel Atotputernic spune:

„Ale lui Allah sunt Numele cele mai frumoase (cele nouăzeci şi nouă de Atribute sau Nume Sublime ale lui Allah; conform unui hadith, acela care le ştie pe toate va ajunge în Paradis)! Chemaţi-L cu ele şi depărtați-vă de aceia care schimonosesc Numele Lui (le deformează şi se abat cu ele de la adevăr)! Ei vor fi răsplătiți după ceea ce fac!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:180]

Trebuie să ne referim la Allah Preaînaltul cu Numele şi Atributele menţionate de El Însuși în Nobilul Coran şi cu cele menționate de Profetul Său (), fără tahrif (fără a denatura semnificaţia lor), ta’til (fără a nega semnificaţia acestora), takif (fără a se adânci în întrebări despre cum au apărut aceste Nume şi Atribute) sau tamthil (fără a Îl asemăna pe Allah cu nimic din creaţia Sa). Allah Preaînaltul spune:

„(...) Nu este nimic asemenea cu El (nu are nimeni Calitățile Sale). El este As-Samī‘ (Cel Care aude toate), Al-Basīr (Atoatevăzătorul).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 42:11]

 

2. Credinţa în îngeri

Aceasta presupune credința în existența lor și în faptul că Allah Preaînaltul este Singurul care cunoaște numărul lor. Ei îndeplinesc Poruncile lui Allah Preaînaltul în timp ce supraveghează şi protejează Universul şi toate creaturile pe care le conține acesta în conformitate cu Porunca şi Voia Sa. Îngerilor (Pacea fie asupra lor!) le-au fost încredințate Cerurile și Pământul, precum și fiecare mișcare din Univers, în conformitate cu Voia lui Allah Cel Atotputernic, Care este Creatorul lor. Allah Preaînaltul spune:

„Şi pe cei (îngerii) care îndeplinesc Poruncile Domnului lor (cu privire la chestiunile lumeşti, cu care Allah i-a însărcinat) (că voi, necredincioşilor, veţi fi înviaţi pentru a vă primi pedeapsa)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 79:5]

El, Cel Atotputernic, spune, de asemenea:

„Şi pe cei (îngerii) care împart după poruncă!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 51:4]

Îngerii (Pacea fie asupra lor!) au fost creați din lumină. Profetul Mohammed () a spus:

„Îngerii au fost creați din lumină, djinnii au fost creați dintr-o flacără fără fum, iar Adam a fost creat din ceea ce v-a fost descris (din argilă).”  [Muslim]

Îngerii (Pacea fie asupra lor!) fac parte din lumea nevăzută, fiind creați din lumină. Cu toate acestea, Allah Preaînaltul le-a dat capacitatea de a îşi schimba înfățișarea pentru a putea fi văzuți, așa cum s-a întâmplat în cazul îngerului Jibril (Pacea fie asupra sa!), care a fost trimis la Maria (Pacea fie asupra sa!) cu înfățișarea unui om. Allah Preaînaltul spune:

„Şi a pus între ea şi între ei un văl! Şi atunci am trimis la ea Duhul Nostru (Jibril), care i s-a arătat cu înfățișarea unui om adevărat. ~ Ea a zis: «Caut adăpost la Cel Preamilostiv faţă de tine! Dacă tu eşti cuvios, (nu te apropia de mine)!» ~ El i-a răspuns: «Eu sunt numai un trimis al Domnului tău ca să-ţi vestesc un prunc curat (așadar, nu trebuie să te temi de mine)!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 19:17-19]

Profetul () l-a văzut pe Jibril (Pacea fie asupra sa!) sub înfățișarea cu care Allah Preaînaltul l-a creat, iar acesta avea şase sute de aripi. [Al-Bukhari]

Îngerii (Pacea fie asupra lor!) au aripi: unii dintre ei au două, alţii trei, iar alţii au mai multe decât atât. Allah Preaînaltul spune:

„Mărire lui Allah, Creatorul Cerurilor şi al Pământului, Cel care a făcut din îngeri trimiși cu câte două aripi şi cu câte trei şi cu câte patru. El adaugă făpturii ceea ce voieşte, căci Allah este cu putere peste toate.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 35:1]

În ceea ce privește celelalte atribute fizice ale lor, cunoașterea lor se află la Allah Preaînaltul.

Îngerii (Pacea fie asupra lor!) își dedică timpul adorării lui Allah Preaînaltul și ascultării față de El. Allah Cel Atotputernic spune:

„Ei Îi aduc laudă noaptea şi ziua fără să se domolească (fără să obosească).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:20]

Allah Preaînaltul i-a creat pentru ca ei să Îl adore, după cum spune în următorul verset:

„Mesia nu se va dezice (nu va fi într-atât de arogant încât să nu se supună Poruncilor Lui) niciodată de a-i fi rob lui Allah şi nici îngerii apropiaţi, iar pe aceia care se dezic de adorarea Lui şi se arată trufași îi va aduna la El laolaltă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:172]

Îngerii (Pacea fie asupra sa!) au acționat ca emisari între Allah Preaînaltul şi Mesagerii Săi dintre oameni (Pacea fie asupra lor!). Allah Cel Atotputernic spune:

„A coborât cu el Duhul cel credincios (duhul cel demn de încredere, adică Jibril, îngerul care a adus Revelația) ~ Peste inima ta (o, Mohammed), pentru ca tu să fii dintre prevenitori (dintre cei care avertizează despre Pedeapsa lui Allah), ~ Într-o limbă arabă limpede.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 26:193-195]

Allah Preaînaltul I-a creat pentru ca ei să Îi îndeplinească Poruncile:

„Se tem de Domnul lor, de deasupra lor, şi fac ceea ce li se porunceşte.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:50]

Îngerii (Pacea fie asupra lor!) nu sunt copii ai lui Allah Preaînaltul, însă ei trebuie să fie respectați şi iubiţi. Allah Cel Atotputernic spune:

„Ei zic: «Cel Preamilostiv Şi-a luat un fiu (dintre îngeri, căci au pretins că îngerii sunt fiicele lui Allah)!» Mărire Lui! Însă ei (îngerii) nu sunt decât niște robi ținuți în cinste (și aproape de El). ~ Ei nu I-o iau înainte cu vorba şi ei purced numai după Porunca Lui (și nu sunt neascultători faţă de Porunca Lui).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:26-27]

Îngerii (Pacea fie asupra lor!) nu sunt egali ai lui Allah Preaînaltul și nici parteneri ai Săi. El, Cel Atotputernic, spune în acest sens:

„Şi el (Isus) nu vă va putea porunci să-i luaţi pe îngeri şi pe Profeţi drept Domni. Oare ar putea să vă poruncească necredinţa după ce aţi fost supuși (ai lui Allah, musulmani)?!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:80]

Allah Preaînaltul ne-a făcut cunoscute numele și atribuțiile unora dintre îngeri:

  • Jibril (Gabriel, pacea fie asupra sa!) a fost îngerul însărcinat cu transmiterea Revelației. Allah Preaînaltul spune:

„A coborât cu el Duhul cel credincios (duhul cel demn de încredere, adică Jibril, îngerul care a adus Revelația) ~ Peste inima ta (o, Mohammed), pentru ca tu să fii dintre prevenitori (dintre cei care avertizează despre Pedeapsa lui Allah).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 26:193-194]

  • Mikail (Mihail, pacea fie supra sa!) este îngerul însărcinat cu ploaia şi vegetația. Allah Preaînaltul spune:

„Acela care este dușman al lui Allah, al îngerilor Săi şi al Trimișilor Săi, al lui Gavriil şi al lui Mihail (să ştie că) Allah este duşmanul necredincioşilor!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:98]

  • Îngerul Morţii (Pacea fie asupra sa!). Allah Preaînaltul spune:

„Spune (o, Mohammed): «Vă va lua Îngerul Morţii căruia i-au fost încredințate sufletele voastre, dar apoi veţi fi aduşi înapoi (în urma Învierii) la Domnul vostru.»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 32:11]

  • Israfil (Pacea fie asupra sa!) este îngerul însărcinat cu suflarea în Trâmbiţă în Ziua Învierii. Allah Preaînaltul spune:

„Iar când se va sufla în Trâmbiţă, nu vor mai fi înrudiri între ei în Ziua aceea, nici nu se vor întreba întra-olaltă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 23:101]

  • Malik (Pacea fie asupra sa!) este îngerul însărcinat cu păzirea Iadului. Allah Preaînaltul spune:

„Şi ei vor striga (după ce vor fi intrat în Infern): «O, Malik (numele îngerului însărcinat cu păzirea Iadului)! Să ne piardă Domnul tău (pentru a scăpa de chinuri)!» Iar el (Malik) le va răspunde: «Voi veţi rămâne astfel (veşnic)!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 43:77]

  • Az-Zabāniyah (Pacea fie asupra lor!) sunt îngerii însărcinați cu pedepsirea locuitorilor Iadului. Allah Preaînaltul spune:

„Apoi, lasă-l să-i cheme pe sprijinitorii din neamul său (după cum ţi-a spus, o, Mohammed: «Am cei mai mulţi sprijinitori în interiorul tribului.»). ~ Iar Noi îi vom chema pe îngerii păzitori ai Iadului (să îl tragă pe el în Focul Iadului în Viaţa de Apoi).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 96:17-18]

  • Fiecare om are doi îngeri, unul în dreapta și altul în stânga lui. Unul dintre ei înregistrează faptele bune, iar celălalt înregistrează faptele rele. Allah Preaînaltul spune:

„Când cei doi primitori (cei doi îngeri care stau în dreapta şi în stânga omului) primesc, stând (unul) în dreapta şi (celălalt) în stânga, ~ Şi el nu va rosti niciun cuvânt, fără să aibă lângă el un supraveghetor pregătit (să scrie) (un înger care înregistrează vorbele şi faptele sale).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 50:17-18]

  • Ridwān (Pacea fie asupra sa!) este îngerul însărcinat cu păzirea Paradisului.
  • Mulţi alţi îngeri (Pacea fie asupra lor!) au fost menționați în Nobilul Coran și Sunnah Profetului Mohammed () și mulți alții nu au fost menționați, însă trebuie să credem în toți.

 

Beneficiile credinţei în îngeri

1. Conștientizarea Măreţiei lui Allah Preaînaltul și a Puterii Sale absolute, deoarece măreția creației indică măreția Creatorului.

2. Evitarea păcatelor atât în privat, cât și în public, deoarece credinciosul este conștient de prezența îngerilor care îl privesc și înregistrează faptele sale, atât pe cele bune, cât și pe cele rele.

3. Evitarea credinței în superstiţii și iluzii, asemeni celor care nu cred în Viața de Apoi.

4. Conștientizarea Milei și a Îndurării lui Allah față de robii Săi, dat fiind că îngerii îi protejează pe aceștia și se ocupă de chestiunile lor.

 

3. Credinţa în Cărţile lui Allah

Aceasta presupune credința în faptul că Allah Preaînaltul le-a revelat Cărţile Divine Mesagerilor Săi (Pacea fie asupra lor!) pentru ca aceștia să le transmită omenirii. Aceste Cărți conțin adevărul cu privire la Unicitatea lui Allah Preaînaltul în ceea ce privește Stăpânirea, Divinitatea, Numele și Atributele Sale. El, Cel Atotputernic, spune:

„Noi i-am trimis pe Trimişii Noştri cu semnele cele limpezi, am făcut să pogoare cu ei Scriptura şi Balanţa, pentru ca oamenii să fie cu dreptate (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 57:25]

Musulmanii trebuie să creadă în toate Cărţile Divine revelate înainte de Coran și în Originea lor Divină, însă nu trebuie să pună în aplicare preceptele pe care acestea le conțin, deoarece ele au fost revelate pentru anumite națiuni și timpuri. Allah Preaînaltul menționează câteva dintre aceste Cărți Divine în Nobilul Coran:

1. Foile lui Avraam şi Moise (Pacea fie asupra lor!). Nobilul Coran descrie câteva principii religioase conținute în acestea. Allah Preaînaltul spune:

„Sau oare i s-a vestit lui ce se află în foile lui Moise ~ Şi ale lui Avraam, care şi-a ţinut cu credinţă (făgăduinţa lui de a transmite) ~ Că niciun suflet nu va purta povara altuia (fiecare suflet va purta păcatele sale şi va răspunde pentru ele) ~ Şi că omul nu va dobândi decât (rodul) celor pe care le-a agonisit (va fi răsplătit numai pentru faptele sale) ~ Şi că agoniseala lui se va vedea (în Ziua Judecăţii), ~ Iar apoi va primi pentru ea răsplata cuvenită?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 53:36-41]

2. Tora este Scriptura care i-a fost revelată lui Moise (Pacea fie asupra lui!). Allah Preaînaltul spune:

„Noi am pogorât Tora, în care este călăuzire dreaptă şi lumină. După ea judecă Profeţii (dintre fiii lui Israel) cei supuși Voinţei lui Allah, rabinii şi învăţaţii, pentru cei care s-au iudaizat, căci lor li s-a încredinţat spre păstrare Scriptura lui Allah (Tora) şi ei sunt martori pentru ea (răspunzători de aplicarea corectă a prescripțiilor Torei, apărând-o de orice răstălmăcire). Ci nu vă temeți de oameni, ci temeți-vă de Mine. Şi nu vindeți Semnele Mele pentru un preţ de nimic. Iar aceia care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt necredincioşi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:44]

Nobilul Coran descrie unele dintre învăţăturile conținute în Tora, în care sunt menţionate anumite însușiri ale Mesagerului Mohammed ‎‎(). Allah Preaînaltul spune:

 „Mohammed este Trimisul lui Allah. Iar aceia care stau alături de el sunt aspri faţă de necredincioşi şi sunt îndurători între ei (cu dreptcredincioşii). Îi vezi pe ei aplecați şi prosternându-se, căutând Mila lui Allah şi Mulţumirea Lui. Semnele prosternării se văd pe chipurile lor. Aceasta este imaginea lor în Tora. Şi imaginea lor în Evanghelie este că ei sunt asemenea tulpinilor din care au odrăslit mlădițe, pe care le ajută, şi apoi ele se îngroașă şi se înalţă pe tulpinile lor, spre bucuria semănătorilor. Cu ei, Allah îi umple de ciudă pe necredincioşi. Şi Allah a făgăduit acelora dintre ei care cred şi împlinesc fapte bune, iertare şi mare răsplată.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 48:29]

Nobilul Coran menționează, de asemenea, anumite legi religioase conținute în Tora. Allah Preaînaltul spune:

„Şi Noi am prescris, pentru ei, în ea: suflet pentru suflet (ucigașul va fi ucis), ochi pentru ochi, nas pentru nas, ureche pentru ureche, dinte pentru dinte şi rănile după legea talionului. Dacă, însă, cineva renunţă la aceasta în semn de milostenie (iertându-l pe vinovat), ea va fi ispăşire pentru el. Iar aceia care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt nelegiuiţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:45]

3. Az-Zabur (Psalmii) este Scriptura care i-a fost revelată lui David (Pacea fie asupra sa!). Allah Preaînaltul spune:

„(...) şi i-am dat lui David Psalmii.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:163]

4. Injil (Evanghelia) este Scriptura care i-a fost revelată lui Isus (Pacea fie asupra sa!). Allah Preaînaltul spune:

„Şi l-am trimis Noi, după ei, pe Isus, fiul Mariei, întărind (Tora) care se afla dinaintea lui şi i-am dat lui Evanghelia, în care este călăuzire şi lumină, întărind Tora care se afla dinaintea lui, şi drept călăuzire şi îndemnare pentru cei cucernici.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:46]

Nobilul Coran descrie anumite lucruri menționate în Tora şi Evanghelie, așa cum este profeția venirii lui Mohammed ‎‎(). Allah Preaînaltul spune:

„Şi (adu-ţi aminte) când Isa (Isus), fiul lui Mariam (Maria), a spus: «O, fii ai lui Israel! Eu sunt Mesagerul lui Allah pentru voi, confirmând Taurah (Tora, care i-a fost trimisă lui Moise) de dinainte de mine şi aducându-vă (vouă) vestea bună  a (venirii) unui  Mesager ce va veni după mine, al cărui nume va fi Ahmad (un alt nume al Profetului Mohammed)!» (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 61:6]

5. Nobilul Coran. Musulmanii trebuie să creadă că Nobilul Coran este Cuvântul lui Allah pe care îngerul Jibril (Pacea fie asupra sa!) i l-a transmis Profetului Mohammed () într-o arabă clară. Allah Preaînaltul spune:

„A coborât cu el Duhul cel credincios (duhul cel demn de încredere, adică Jibril, îngerul care a adus Revelația) ~ Peste inima ta (o, Mohammed), pentru ca tu să fii dintre prevenitori (dintre cei care avertizează despre Pedeapsa lui Allah), ~ Într-o limbă arabă limpede.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 26:193-195]

Nobilul Coranul este diferit față de celelalte Scripturi din următoarele motive:

1. este ultima Carte Divină revelată, care a venit pentru a confirma ceea ce spun Cărţile Divine precedente (originale, în forma în care au fost revelate) cu privire la Unicitatea lui Allah şi obligaţia de a Îl adora numai pe El. Allah Cel Atotputernic spune:

„Iar ţie, (Mohammed), ţi-am trimis Cartea cu Adevărul, întărind Scriptura de dinaintea ei şi întrecând-o pe ea (arbitru şi garant pentru Scripturile anterioare; ceea ce corespunde din ele cu prescripţiile Coranului este adevărat, iar ceea ce nu se potrivește cu aceste prescripții este fals) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:48]

2. toate Cărţile Divine anterioare au fost abrogate de Nobilul Coran, deoarece acesta conține învăţăturile și preceptele Divine finale, fiind potrivite pentru fiecare timp și loc. Allah Preaînaltul spune:

„(...) În ziua aceasta, am desăvârşit religia voastră şi am împlinit Harul Meu asupra voastră şi am încuviințat islamul ca religie pentru voi! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:3]

3. Nobilul Coran a fost revelat pentru întreaga omenire și nu doar pentru un popor anume, aşa cum a fost cazul Scripturilor anterioare. Allah Preaînaltul spune:

„Alif. Lam. Ra. (Aceasta este) o Carte pe care Noi ți-am pogorât-o pentru ca tu să-i scoți pe oameni din întuneric la lumină (adică din rătăcire la Calea cea Dreaptă, la credinţă) - cu Voia Domnului lor - pe drumul lui Al-‘Azīz (Atotputernicul, Invincibilul), Al-Hamīd (Cel Demn de laudă).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 14:1]

În ciuda faptului că Scripturile revelate anterior au fost în acord cu Nobilul Coran în ceea ce privește principiile fundamentale ale religiei, acestea au fost trimise numai pentru anumite popoare, conținând reguli și legi potrivite pentru oameni și epoci specifice. Isus (Pacea fie asupra sa!) este citat ca spunând în Biblie:

„Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.” [Evanghelia după Matei, 15:24]

4. recitarea, memorarea şi învăţarea Nobilului Coran sunt considerate a fi acte de adorare. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Cel care citeşte o literă din Cartea lui Allah, va avea răsplata pentru o faptă bună, şi fiecare faptă bună va fi înmulţită cu zece. Eu nu spun că «alif-lam-mim» sunt o singură literă, ci «alif» este o literă, «lam» este o literă şi «mim» este o literă.”  [At-Tirmidhi]

5. Nobilul Coran conține toate legile care permit fondarea unei societăți perfecte. J.S. Restler a scris în cartea sa - „Civilizația arabă”:

„Coranul oferă soluții pentru toate problemele, unind legea religioasă și cea morală pentru a asigura ordinea și unitatea socială, atenuând sărăcia și eliminând cruzimea și superstițiile. El face totul pentru a îi ajuta pe cei slabi, recomandând faptele bune și îndemnând la îndurare (...) În ceea ce privește legislația, el a stabilit reguli chiar și pentru cele mai detaliate acte de cooperare zilnice, reglementând contractele și moștenirea (...) în domeniul familiei, acesta a reglementat comportamentul fiecărui membru al acesteia, decretând legi referitoare la copii, servitori, animale, sănătate și îmbrăcăminte (...)”

6. Nobilul Coran este considerat a fi un document istoric, acesta menționând revelarea religiilor diferiților Profeţi şi Mesageri (Pacea fie asupra lor!) și relatând ceea ce s-a întâmplat cu aceștia și respectivele lor popoare, de la Adam și până la Mohammed (Pacea fie asupra lor!)‎‎.

7. Allah Preaînaltul a protejat Nobilul Coran de orice adăugire, modificare sau denaturare pentru ca acesta să continue a fi o călăuză pentru oameni până la sfârșitul zilelor, atunci când toți se vor întoarce la El. Allah Cel Atotputernic spune:

„Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 15:9]

Cât despre celelalte Scripturi, Allah Preaînaltul nu a promis să le protejeze din cauza faptului că ele au fost revelate unor anumite națiuni din anumite timpuri. Din acest motiv, ele au fost modificate și denaturate.

Allah Preaînaltul spune cu privire la denaturarea Torei de către evrei:

„Oare năzuiți ca ei să creadă cu voi, când o parte din ei au auzit Cuvântul lui Allah (Tora), apoi l-au răstălmăcit, după ce l-au priceput, cu bună-ştiinţa lor?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:75]

Allah Preaînaltul spune cu privire la denaturarea Evangheliei de către creştini:

„Şi am încheiat Noi legământ (legământul de a accepta Unicitatea lui Allah) cu aceia care au zis: «Noi suntem creştini!», dar au uitat ei o parte din ceea ce li s-a reamintit (în Evanghelie). Deci, am stârnit Noi ură şi vrajbă între ei până la Ziua Învierii. Atunci le va vesti Allah ceea ce au făcut ei. ~ O, oameni ai Scripturii (evrei și creștini)! A venit la voi Trimisul Nostru (Mohammed) ca să vă arate multe lucruri din cele pe care voi le-aţi ascuns din Scriptură, trecând peste multe altele. V-au venit vouă o lumină (islamul sau Profetul Mohammed) şi o Carte limpede (Coranul) de la Allah.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:14-15]

Printre modificările pe care evreii şi creştinii le-au făcut în Scripturile lor se află și faptul că evreii au susținut că Ezra a fost fiul lui Allah, în timp ce creştinii au susținut că Isus (Pacea fie asupra sa!) a fost fiul lui Allah. El, Preaînaltul, spune:

„Iudeii zic: «Uzayr este fiul lui Dumnezeu!», iar creștinii zic: «Mesia este fiul lui Dumnezeu!» Acestea sunt cuvintele lor, (rostite) cu gurile lor. Ei spun vorbe asemănătoare cu ale acelora care nu au crezut de dinaintea lor - Allah să-i nimicească (să-i blesteme)! Cum (se înșală ei), îndepărtându-se (de Adevăr)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:30]

Nobilul Coran răspunde acestor afirmații și corectează aceste credințe greșite. Allah Preaînaltul spune:

„Spune (o, Mohammed): El este Allah, (Al) Ahad (Unul și Unicul, Cel care nu are partener și în afară de care nu există altă divinitate, Unicul în Sinele Său Divin, în Atributele și Acțiunile Sale. El este Indivizibil şi nu trei în unul, așa cum spun creștinii). ~ Allah As-Samad (Cel care Îşi este Sieşi de ajuns, Cel care este Perfect în Slava şi Onoarea Sa, în Atributele Sale, în Cunoaşterea Sa, în Puterea Sa, Care nu are nevoie de nimic de la creaţiile Sale, dar de Care întreaga creaţie are nevoie, iar El nici nu mănâncă, nici nu bea şi nici nu moare)! ~ El nu dă naştere şi nu este născut ~ Şi nu este nimeni egal sau comparabil cu El.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 112:1-4]

Din acestea, deducem în mod clar faptul că diferitele versiuni ale Bibliei care circulă astăzi nu conțin Cuvintele lui Allah şi nici pe cele ale lui Isus (Pacea fie asupra sa!), ci sunt cuvintele discipolilor și ale adepților săi, care au compilat biografia, predicile și sfaturile sale, strecurând printre acestea modificări care serveau propriilor interese. T.J. Tucker[3] a spus:

„Astfel, Evangheliile reflectă în mod clar în conținutul lor nevoile practice ale grupului pentru care au fost scrise. Bineînțeles că au existat cunoștințe transmise, dar fără a fi puse întrebări legate de modificarea, falsificarea, adăugarea sau eliminarea tuturor lucrurilor care nu se potriveau cu scopurile autorului.”

 

Beneficiile credinţei în Cărţile lui Allah

1. Conștientizarea Îndurării și a Dragostei lui Allah Preaînaltul față de robii Săi, dat fiind că le-a revelat acestora Scripturi prin care să îi călăuzească spre Calea care conduce către Mulțumirea Lui și nu i-a lăsat să cadă pradă dorințelor lor sau lui Șeitan.

2. Conștientizarea Înţelepciunii și a Cunoașterii lui Allah, dat fiind că El a prescris pentru fiecare popor legi potrivite situației sale.

3. Recunoașterea adevăraților credincioşi, deoarece acela care crede în Cartea lui Allah Preaînaltul trebuie să creadă şi în celelalte Scripturi revelate diferiților Mesageri ai Săi (Pacea fie asupra lor!). Anunțul acestor Cărți și al Mesagerilor cărora le-au fost revelate (Pacea fie asupra lor!) este conținut de fapt în Cartea lui Allah Preaînaltul.

4. Multiplicarea răsplăților lui Allah Preaînaltul, deoarece acela care crede într-o Carte a Sa şi apoi crede, de ademenea, în Cărţile care au venit după aceea, primeşte o răsplată dublă.

 

4. Credinţa în Profeți și Mesageri

Aceasta presupune credința în faptul că Allah Preaînaltul i-a ales pe cei mai buni dintre oameni pentru a fi Profeți și Mesageri, pe care i-a trimis robilor Săi cu legi și reguli specifice, având drept scop instruirea acestora cu privire la modul corect de adorare a lui Allah și stabilirea religiei Sale pe principiul Unicității lui Allah Preaînaltul în ceea ce privește Stăpânirea, Divinitatea, Numele și Atributele Sale. Allah Cel Atotputernic spune:

„Şi Noi nu am trimis înaintea ta niciun Profet fără să nu-i revelăm lui: «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Mine, deci, adorați-Mă pe Mine!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:25]

Allah Preaînaltul le-a poruncit Mesagerilor Săi (Pacea fie asupra lor!) să le transmită oamenilor Legile Sale, astfel încât ei să nu aibă niciun argument înaintea Sa. Profeții și Mesagerii (Pacea fie asupra lor!) au anunțat vestea cea bună a Binecuvântărilor lui Allah și a intrării în Paradis a celor care au crezut în ei și în Mesajul pe care l-au transmis, avertizându-i în același timp pe necredincioși și pe păcătoși cu privire la Mânia lui Allah și pedeapsa care îi așteaptă. Allah Preaînaltul spune:

„Noi nu-i trimitem pe Mesageri decât ca vestitori de bine (ai răsplății pentru cei credincioși) și prevestitori (cu privire la pedeapsa care-i așteaptă pe cei necredincioși), iar aceia care cred și îndreaptă (faptele lor) nu au a se teme și nici nu vor fi mâhniți. ~  Însă pe cei ce ţin drept mincinoase Semnele Noastre îi va atinge chinul, pentru că ei săvârșesc nelegiuiri.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:48-49]

Allah Preaînaltul a trimis numeroși Profeţi şi Mesageri (Pacea fie asupra lor!) și numai El, Cel Atotputernic, cunoaşte numărul lor exact. Allah Preaînaltul spune:

„Noi am trimis Trimiși şi mai înainte de tine. Despre unii dintre ei ţi-am povestit, iar despre alţii dintre ei nu ţi-am povestit (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 40:78]

Musulmanii trebuie să creadă în toţi Profeții și Mesagerii lui Allah (Pacea fie asupra lor!) şi în faptul că ei nu au fost decât niște ființe umane care nu aveau atribute divine. Allah Preaînaltul spune:

„Nu am trimis înainte de tine decât numai bărbaţi (nu am trimis niciodată îngeri) cărora le-am revelat. Întrebaţi-i pe oamenii Cărţii (pe erudiții dintre oamenii Cărţii - Tora şi Evanghelia), dacă voi nu ştiţi (că Trimişii au fost oameni)! ~ Noi nu i-am făcut pe ei niște trupuri care nu mănâncă hrană (trupuri care nu au nevoie de hrană sau trupuri neînsuflețite) şi ei nu au fost veșnici (în această lume, ci au fost muritori).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:7-8]

Allah Preaînaltul spune cu privire la Mohammed ():

„Spune (o, Mohammed, oamenilor Scripturii şi idolatrilor): «Ci eu sunt doar un om, ca şi voi! Şi mi s-a revelat mie că Domnul vostru este un Domn Unic! Acela care nădăjduiește să-L întâlnească pe Domnul său să săvârșească fapte bune (conforme cu orânduiala lui Allah) şi să nu asocieze pe nimeni altcineva la adorarea Domnului său!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 18:110]

Allah Preaînaltul spune cu privire la Isus (Pacea fie asupra sa!):

„Mesia, fiul Mariei, nu este decât un Trimis, asemenea Trimișilor de dinainte de el, iar mama lui este o femeie cu evlavie adevărată. Amândoi mâncau bucate (de rând) (ei aveau nevoie de ele pentru că erau oameni, iar acela care are nevoie de altceva din afara lui, nu poate fi un Dumnezeu). Priveşte ce semne învederate le trimitem Noi şi apoi priveşte cum sunt ei îndepărtați (de la ele) (de data aceasta nu se mai referă la Mesia şi la Maria, ci la creştini în general)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:75]

Profeţii şi Mesagerii (Pacea fie asupra lor!) nu au avut atribute divine, nu au putut face rău sau bine și nu au avut niciun control asupra Universului. Allah Preaînaltul spune:

„Spune (o, Mohammed): «Eu nu stăpânesc niciun folos pentru mine şi nicio stricăciune, în afară de ceea ce voieşte Allah. Dacă eu aş fi ştiut necunoscutul, aş avea prisosință de bunuri şi nu m-ar atinge răul (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:188]

Trebuie să credem că ei (Pacea fie asupra lor!) și-au îndeplinit misiunea în mod conștiincios prin transmiterea Mesajului lui Allah Preaînaltul și că au fost creaturi perfecte în ceea ce privește cunoașterea și punerea în practică a acestuia, Allah Preaînaltul ferindu-i de minciună, trădare și orice defect în ceea ce privește transmiterea lui. Allah Cel Atotputernic spune:

„Am trimis Noi Profeţi şi mai înainte de tine. Şi le-am dat lor soațe şi urmași. Însă niciun Trimis nu a putut să aducă vreun semn (minune vizibilă) decât cu Voia lui Allah. Şi fiecare soroc a fost scris într-o Carte.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 13:38]

Trebuie să credem în toți Profeții și Mesagerii (Pacea fie asupra lor!), iar cel care crede în unii dintre ei și nu crede în alții nu este considerat a fi musulman. Allah Preaînaltul spune:

„Aceia care nu cred în Allah şi în Trimişii Săi şi vor să-l separe pe Allah de Trimişii Săi, zicând: «Noi credem în unii dintre ei (dintre Trimiși), dar nu credem în alţii.» şi voiesc să găsească un drum de mijloc, ~ Aceia sunt în adevăr necredincioşi şi pentru cei necredincioşi am pregătit Noi osândă rușinoasă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:150-151]

Nobilul Coran menţionează numele a douăzeci şi cinci de Profeţi şi Mesageri (Pacea fie asupra lor!). Allah Preaînaltul spune:

„«Aceasta este dovada pe care am dat-o Noi lui Avraam împotriva neamului său. Noi îi ridicăm cu trepte pe cei pe care voim. Domnul Tău este Hakīm (Preaînțelept), ‘Alīm (Atoatecunoscător, Omniscient).» ~ Şi Noi i-am dăruit lui (lui Avraam, după ce a părăsit neamul său) pe Isaac şi pe Iacob (un fiu şi un nepot) şi pe amândoi i-am călăuzit - şi pe Noe l-am călăuzit Noi încă şi mai înainte - şi printre urmașii săi (ai lui Noe sau ai lui Avraam) sunt David, Solomon, Iov, Iosif, Moise şi Aaron - şi astfel îi răsplătim Noi pe cei care fac bine -; ~ Şi Zaharia, Ioan, Isus şi Elie - toţi fiind printre cei cuvioși! ~ Şi Ismail, Eliseu, Iona şi Lot - pe toţi i-am preaales Noi deasupra tuturor lumilor (semințiilor)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:83-86]

Allah Preaînaltul spune cu privire la Adam (Pacea fie asupra sa!):

„Allah i-a ales pe Adam, pe Noe, familia lui Avraam şi familia lui Imran (Imran este tatăl Mariei, mama lui Isus) peste toate lumile (din vremea lor).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:33]

Allah Preaînaltul spune cu privire la Hud (Pacea fie asupra sa!):

„Şi (Noi l-am trimis) la (neamul) ʻAd pe fratele lor Hud (adică pe unul dintre ei), care a zis: «O, neam al meu! Adorați-L pe Allah! Voi nu aveţi (altă) divinitate demnă de adorare în afară de El! Voi sunteţi doar născocitori (de minciuni) (prin a face din idoli asociaţi ai lui Allah şi intermediari la El)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 11:50]

Allah Preaînaltul spune cu privire la Sālih (Pacea lui Allah fie asupra sa!):

„Şi (Noi) am trimis la Thamud pe fratele lor Sālih (care a fost unul din tribul lor), care a zis: «O, neam al meu! Adorați-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate demnă de adorare în afară de El! El v-a creat pe voi din pământ şi v-a dat vouă să locuiți pe el. Rugați-L pe El de iertare (pentru idolatria voastră) şi căiți-vă la El! Domnul meu este Qarīb (Apropiat) (de îndurare faţă de cel care Îi cere iertare) (şi) Mujīb (Cel care Răspunde Întotdeauna)!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 11:61]

Allah Preaînaltul spune cu privire la Șuaib (Pacea lui Allah fie asupra sa!):

„Şi (l-am trimis Noi) la (neamul) Madyan pe fratele lor (unul din neamul lor) Şuaib, care (le-) a zis: «O, neam al meu! Adorați-L voi pe Allah, căci nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de El! Şi nu micșorați măsura şi greutatea! Eu vă văd întru bine (vă văd trăind în belșug şi bogăţie şi nu aveţi nevoie să furați), dar eu mă tem pentru voi de chinul unei zile care (le) va cuprinde (pe toate) (în care nu va scăpa nimeni de pieire).»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 11:84]

Allah Preaînaltul spune cu privire la Idris (Pacea fie asupra sa!):

„Şi (adu-ţi aminte) de Ismail şi de Idris şi de Dhu-l-Kifl (identificat de unii exegeți ca fiind Profetul Ezechiel) - şi toţi erau răbdători.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:85]

Allah Preaînaltul îl descrie pe Mohammed () ca fiind ultimul dintre Profeți și pecetea acestora (Pacea fie asupra lor!). El, Cel Atotputernic, spune:

„Mohammed nu este tată niciunuia dintre bărbaţii voştri (Mohammed nu a avut decât fiice, căci fiii săi au murit la o vârstă foarte fragedă, iar pe Zaid l-a adoptat), ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul Profeţilor (în sensul că șirul Profeţilor şi Profețiilor s-a încheiat cu el, care este ultimul dintre Profeţi), şi Allah este Atoateștiutor.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:40]

Religia Profetului Mohammed () a completat și abrogat religiile anterioare, fiind religia finală a Adevărului care trebuie urmată până în Ziua Judecății. Printre Mesagerii pe care Allah Preaînaltul i-a descris drept cei mai răbdători și puternici pentru a purta Mesajul lui Allah și a îl transmite oamenilor se numără următorii: Noe, Avraam, Moise, Isus şi Mohammed (Pacea fie asupra lor!). Allah Preaînaltul spune:

(Adu-ţi aminte) când am făcut noi legământ cu Profeţii şi cu tine, cu Noe, cu Avraam, cu Moise şi cu Isus – fiul Mariei – şi când am luat de la ei legământ puternic.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:7]

 

Beneficiile credinţei în Profeți și Mesageri

1. Conștientizarea Îndurării și a Dragostei lui Allah Preaînaltul față de robii Săi, dat fiind că le-a trimis acestora Mesageri care să le transmită Religia Sa și care să fie exemple de urmat.

2. Recunoașterea adevăraților credincioşi, deoarece acela care crede în Mesagerul lui Allah () trebuie să creadă şi în ceilalţi Mesageri care sunt menționați în Cartea Sa.

3. Multiplicarea răsplăților lui Allah Preaînaltul, deoarece acela care crede într-un Mesager al Său şi apoi crede, de ademenea, în Mesagerii care au venit după aceea (Pacea fie asupra lor!), primeşte o răsplată dublă.

 

5. Credinţa în Ziua Judecăţii

Aceasta presupune credința în faptul că va veni o zi în care această lume se va sfârși și va dispărea. Allah Preaînaltul spune:

„Toţi cei care sunt pe Pământ vor pieri (toţi cei care se află pe faţa Pământului sunt pieritori), ~ Va rămâne veşnic (numai) Faţa (aici cu sensul de Entitatea Sa) Domnului tău, Cel plin de Slavă şi de Cinste (Dhū-l-jalāli wa-l-’ikrām).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 55:26-27]

Atunci când Allah Preaînaltul va voi, îi va porunci îngerului Israfil (Pacea fie asupra sa!) să sufle în Trâmbiţă și toate ființele vor pieri. Apoi, Allah Preaînaltul îi va porunci să sufle din nou în Trâmbiță şi atunci toți oamenii vor fi înviați, de la Adam (Pacea fie asupra sa!) și până la ultimul om. Allah Preaînaltul spune:

„Şi atunci când se va sufla în Trâmbiță, vor fi trăsniți toţi cei care se află în Ceruri şi pe Pământ, afară de cei care va voi Allah (dintre îngerii Săi apropiaţi sau dintre martori). Apoi se va sufla în ea a doua oară şi iată-i pe ei în picioare, aşteptând (sau privind).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 39:68]

Credinţa în Ziua Judecăţii presupune credinţa în tot ceea ce Allah Preaînaltul şi Mesagerul Său () au spus cu privire la Viața de Apoi.

 

1. Credinţa în viaţa din Barzakh: aceasta este perioada de la moartea omului până în Ziua Învierii, timp în care credinciosul va avea parte de plăceri, în timp ce necredinciosul va fi pedepsit. Allah Preaînaltul spune:

„Şi Allah l-a ferit (pe acest credincios din neamul lui Faraon) de relele pe care ei le-au plăsmuit şi chinul cel rău a împresurat clanul lui Faraon (înecul şi Focul), ~ Focul la care ei vor fi expuși dimineața și seara (în mormintele lor). Iar în Ziua când va sosi Ceasul, (se va zice): «Faceți să intre neamul lui Faraon la osânda cea mai aspră!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 40:45-46]

 

2. Credinţa în Înviere: aceasta este Ziua în care Allah Preaînaltul îi va readuce la viață pe toți oamenii goi şi necircumcişi. Allah Preaînaltul spune:

„Necredincioşii au pretins (în mod fals) că ei nu vor mai fi înviaţi (niciodată, pentru Judecată). Spune (o, Mohammed): «Ba da! (Jur) Pe Domnul meu! (Cu siguranţă) Veţi fi voi înviaţi şi apoi vi se va spune vouă (şi veţi fi recompensați pentru) ceea ce aţi făcut! Şi acesta este  uşor pentru Allah!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 64:7]

Din cauza faptului că Învierea face parte dintre adevărurile pe care mulți dintre politeiști le-au negat, Allah Preaînaltul ne-a oferit multe exemple și indicații cu privire la faptul că acest lucru este foarte ușor pentru El, răspunzând în același timp obiecțiilor celor care îl neagă. Printre aceste exemple și indicații, se numără următoarele:

  • modul în care Allah Preaînaltul aduce la viaţă pământul mort şi face ca din acesta să răsară toate tipurile de plante:

„(...) Tu vezi pământul fără viață, iar dacă Noi pogorâm apa (sub formă de ploaie) asupra lui, el se mișcă, se umflă și lasă să răsară (plante) din fiecare soi minunat. ~ Aceasta pentru (ca să ştiţi) că Allah este Adevărul şi pentru (ca să ştiţi) că El îi readuce la viaţă pe cei morți şi El este Qadīr (Cel cu putere peste toate). ~ Şi pentru (ca să ştiţi) că Ceasul va sosi, fără îndoială, şi (atunci) Allah îi va scula pe cei din morminte (îi va readuce la viaţă pentru Judecată).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 22:5-7]

  • meditarea la crearea Cerurilor şi a Pământului, care este un proces mult mai măreț decât crearea omului. Allah Preaînaltul spune:

„Oare nu văd ei că Allah care a creat Cerurile şi Pământul şi nu a fost Neputincios la facerea lor este în stare să-i aducă la viaţă pe morți? Ba da, El este cu putere peste toate!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 46:33]

  • meditarea la somn și la trezirea din somn a omului, care este asemeni învierii de după moarte, somnul fiind numit, de asemenea, „moartea mică”. Allah Preaînaltul spune:

„Allah ia la Sine sufletele, la moartea lor, şi pe cele care nu mor (le ia) în timpul somnului lor. El le ţine la Sine pe acelea asupra cărora a hotărât moartea (fără să le mai întoarcă la trupurile lor până în Ziua Învierii), iar pe celelalte le trimite (în trupurile lor) până la un timp hotărât (până la un alt somn sau până la moartea hotărâtă în Tablele păstrate). În aceasta sunt semne pentru un neam (de oameni) care chibzuiesc.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 39:42]

  • meditarea la prima creare a omului. Allah Preaînaltul spune:

„El ne dă Nouă o pildă, uitând de crearea sa şi zice: «Cine le mai dă viaţă oaselor după ce ele sunt putrezite?» ~ Spune (o, Mohammed): «Le va da lor viaţă Acela care le-a creat pe ele prima oară, căci El este Bineştiutor al întregii firi!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 36:78-79]

 

3. Credinţa în Adunare: toate creaturile vor fi adunate pentru Judecată și faptele lor vor fi expuse. Allah Preaînaltul spune:

„Şi într-o zi vom face Noi să plece munţii din loc (îi vom urni din locurile lor şi-i vom preschimba în pulbere) şi vei vedea pământul neted (fără niciun fel de construcții, pomi sau obstacole pe el) şi-i vom aduna pe toţi (pentru Judecată), fără să lăsăm pe niciunul dintre ei. ~ Şi ei vor fi aşezaţi dinaintea Domnului tău în rând. «Iată că aţi venit la Noi precum v-am creat pe voi dintru întâi (adică fără avere şi copii), cu toate că aţi pretins (aţi tăgăduit că vă vom învia) că Noi nu vom împlini Făgăduinţa Noastră (termenul pentru înfăptuirea promisiunii de a vă învia, judeca şi răsplăti)!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 18:47-48]

 

4. Credinţa în faptul că pielea și membrele corpului vor da mărturie: Allah Preaînaltul spune:

„Şi vor grăi ei către pieile lor: «De ce aţi făcut mărturie împotriva noastră?», iar ele le vor răspunde: «Ne-a făcut să grăim Allah Cel care face să grăiască toate lucrurile. El v-a creat pe voi întâia oară şi la El fi veţi întorși! ~ Voi nu v-aţi putut ascunde (când aţi săvârşit păcatele), ca să nu dea mărturie împotriva voastră urechile voastre, ochii voştri şi pieile voastre, însă voi v-aţi închipuit că Allah nu ştie multe din cele pe care voi le săvârşiţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 41:21-22]

 

5. Credinţa în Întrebări. Allah Preaînaltul spune:

„«Şi opriți-i pe ei, pentru că ei trebuie să fie întrebaţi! ~ De ce nu vă ajutați voi unii altora?» ~ Dar în Ziua aceea vor fi ei supuși (se vor lăsa conduși şi vor fi smeriţi).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 37:24-26]

 

6. Credinţa în podul Sirāt și în traversarea acestuia. Allah Preaînaltul spune:

„Şi nu se află nimeni printre voi care să nu treacă pe acolo (în Ziua de Apoi fiecare va trece pe podul Sirāt aflat deasupra Iadului, fiecare va vedea Focul dar nu vor cădea decât cei păcătoși şi necredincioşi). Aceasta este o hotărâre nestrămutată a Domnului tău. ~ După aceea, îi vom mântui Noi pe cei care au fost cu frică, iar pe cei nelegiuiţi îi vom lăsa acolo în genunchi (ei nu vor putea să treacă dincolo de Iad).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 19:71-72]

 

7. Credinţa în cântărirea faptelor, urmată de răsplătirea celor care au făcut fapte bune și de pedepsirea celor care au comis fapte rele în conformitate cu ceea ce merită. Allah Preaînaltul spune:

„În Ziua Învierii, Noi vom pune balanța dreaptă şi niciun suflet nu va fi urgisit câtuși de puţin (fiecare suflet va primi ceea ce i se cuvine). Şi de ar fi ceva, chiar şi numai cât greutatea unui bob de muştar (metaforă pentru cunoaşterea de către Allah a celor mai mărunte lucruri), Noi îl vom aduce. Şi Noi suntem îndeajuns ca socotitori.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:47]

 

8. Credinţa în înmânarea registrelor și a cărților: Allah Preaînaltul spune:

„Apoi, în ceea ce îl priveşte pe cel căruia i se va da cartea (faptelor sale scrise) în mâna sa dreaptă, ~ Cu siguranţă, el va primi o judecată uşoară ~ Şi el se va întoarce la familia sa (în Paradis) cu bucurie. ~ Însă oricui îi este dată cartea (faptelor sale scrise) prin spatele său, ~ El va invoca pieirea (distrugerea sa) (spunând: «O, vai mie, o, pieirea mea!») ~ Şi el va intra în Focul aprins, pentru a fi ars acolo.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 84:7-12]

 

9. Credinţa în faptul că oamenii vor fi răsplătiți cu Paradisul sau Iadul veșnic. Allah Preaînaltul spune:

„Cu adevărat, cei care nu cred dintre oamenii Scripturii (evreii şi creştinii care nu urmează nici învăţăturile originale ale lui Moise şi Isus şi nici pe cele ale lui Mohammed) şi politeiştii vor fi în Focul Iadului, în care vor locui pe vecie. Ei sunt cei mai răi dintre toate făpturile. ~ Cu adevărat, cei care cred (în Unicitatea lui Allah şi în Mesagerul Său, Mohammed) şi fac fapte bune, aceia sunt cei mai buni dintre toate făpturile. ~ Răsplata lor de la Domnul lor sunt Grădinile ‘Adn-ului (Paradisul), pe sub care curg râuri şi în care vor locui pe veci. Allah va fi Mulţumit de ei şi ei vor fi mulțumiți de El. Aceasta (răsplata) este pentru cel care se teme de Domnul său.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 98:6-8]

 

10. Credinţa în rezervor (al-hūd)[4], în mijlocire și în toate celelalte lucruri cu privire la care ne-a informat Mesagerul lui Allah ‎‎().

 

Beneficiile credinţei în Ziua Judecăţii

1. Determinarea credincioșilor să se pregătească pentru aceasta prin realizarea de fapte bune, cu speranța că vor primi răsplata pentru ele, și prin evitarea păcatelor, din teama de Pedeapsa lui Allah Cel Atotputernic din acea Zi.

2. Permite consolarea și reconfortarea credincioșilor care sacrifică plăcerile lumești pentru răsplata și plăcerile pe care speră să le primească de la Allah Preaînaltul în Viața de Apoi.

3. Recunoașterea adevăraților credincioşi.

 

6. Credinţa în Destin şi Predestinare

Aceasta presupune credința în faptul că Allah Preaînaltul cunoaşte totul încă dinainte de a exista şi totul se întâmplă în conformitate cu Voia și Hotărârea Sa. El, Cel Atotputernic, spune:

„Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 54:49]

Tot ceea ce a avut loc în trecut, tot ceea ce are loc în prezent şi tot ceea ce va avea lor în viitor este cunoscut dinainte de către Allah Preaînaltul și totul are loc în conformitate cu Voia şi Hotărârea Sa. Mesagerul lui Allah () a spus:

„O persoană nu este cu adevărat credincioasă până când nu crede în Predestinarea Divină, fie ea bună sau rea, fiind conștientă de faptul că ceea ce s-a întâmplat este ceea ce trebuia să se întâmple şi ceea ce nu s-a întâmplat nu a fost menit să se întâmple.” [At-Tirmidhi]

Însă, acest lucru nu intră în contradicție cu faptul că omul trebuie să caute cauzele și efectele evenimentelor și să facă tot posibilul pentru a le face să se întâmple. Spre exemplu, dacă o persoană doreşte să aibă un copil, ea trebuie să se căsătorească mai întâi și să își stabilească obiective concrete pentru a obține acest lucru. Apoi, cauzele pot produce efectele și obiectivele stabilite sau nu, în conformitate cu Voia lui Allah Preaînaltul, deoarece cauzele sunt considerate a fi, de asemenea, parte din Voia lui Allah. Profetul Mohammed () a fost întrebat:

„«O, Mesager al lui Allah, crezi că ruqīah, medicamentele și lucrurile pe care le folosim pentru a ne proteja împiedică Hotărârea lui Allah?» El () a răspuns: «Toate acestea fac parte din Hotărârea lui Allah.»” [Al-Hakim în Al-Mustadrak ʻala As-Sahihain

Foamea, setea şi frigul fac parte din Destin, iar faptul că oamenii caută să îşi satisfacă foamea și setea mâncând și bând şi caută să combată frigul prin păstrarea căldurii face parte, de asemenea, din Destinul lui Allah Preaînaltul, oamenii opunându-se Destinului cu propriul Destin.

 

Beneficiile credinţei în Destin şi Predestinare

1. Satisfacerea și mulțumirea cu ceea ce se întâmplă, care aduc pacea sufletească şi liniștea inimii. Acest fapt nu îi permite sufletului să se întristeze pentru că un lucru nu a avut rezultatul dorit sau pentru ceea ce nu s-a întâmplat. Preocupările şi neliniștea inimii conduc la multe tulburări psihice, iar acestea au un efect negativ asupra trupului, însă credinţa în Destinul și Predestinarea lui Allah previne orice fel de griji și anxietate. Allah Preaînaltul spune:

„Nicio nenorocire nu se îndreaptă pe Pământ şi nici în sufletele voastre fără ca ea să nu se afle într-o carte (Tablele păstrate), înainte ca Noi să o pricinuim. Acesta este un lucru uşor pentru Allah, ~ Pentru ca voi să nu fiţi triști pentru ceea ce aţi pierdut şi nici să nu vă prea bucuraţi pentru ceea ce El vă dăruieşte. Şi Allah nu-l iubeşte pe cel trufaș şi lăudăros.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 57:22-23]

2. Credinţa în Predestinare încurajează cunoașterea şi explorarea a tot ceea ce Allah Preaînaltul a creat în acest Univers. Afecțiuni precum bolile îi determină pe oameni să caute un leac, iar acest lucru se face prin căutarea surselor de medicină pe care Allah Preaînaltul le-a creat în acest Univers.

3. Credinţa în Predestinare îl consolează pe credincios și uşurează efectele problemelor și ale calamităților care îl afectează. De exemplu, pierderea unor bunuri reprezintă o calamitate, însă dacă persoana disperă și intră într-o stare de tristețe constantă, suferința acesteia va fi dublă, ea fiind afectată de pierderea bunurilor și de tristețea cauzată de aceasta. Pe de altă parte, dacă persoana crede în Predestinare, ea va accepta prima calamitate (pierderea bunurilor), știind că aceasta nu putea fi evitată, și nu va mai suferi atât de tare din cauza acesteia. Profetul Mohammed () a spus:

„Credinciosul puternic este mai bun şi mai iubit de Allah decât cel slab şi există bine în amândoi. Prețuiți ceea ce vă va aduce beneficii (în Viața de Apoi), căutați Ajutorul lui Allah și nu deznădăjduiți; iar dacă ceva neplăcut se întâmplă nu spuneți: «Dacă aș fi făcut așa și așa, cutare sau cutare, nu s-ar fi întâmplat.», ci, mai degrabă, spuneți: «Qaddaru Allahi ua mā şā’a fa‘ala» (Aceasta este Hotărârea lui Allah și El face ceea ce voiește!), întrucât, prin rostirea cuvântului «dacă» începe lucrarea lui Șeitan.” [Muslim]

Credinţa în Predestinare nu înseamnă, aşa cum consideră unii în mod eronat, a te încrede în Allah Preaînaltul fără a te strădui pentru a îndeplini un lucru. Cineva l-a intrebat pe Mesagerul lui Allah ():

„«O, Mesager al lui Allah, trebuie să îmi leg cămila şi să mă încred în Allah sau să îmi las cămila liberă şi să mă încred în Allah?» El () a răspuns: «Leagă-ți cămila şi încrede-te în Allah.»” [At-Tirmidhi]

Stâlpii islamului

Actele de adorare fizice și verbale sunt numite stâlpii islamului (arkān al-islam). Printre acești stâlpi se află mărturisirea de credință, care este de ordin verbal, rugăciunea rituală și postul din luna Ramadan, care sunt de ordin fizic, caritatea anuală obligatorie, care este un stâlp de ordin financiar, și pelerinajul, care este un stâlp de ordin financiar și fizic.

Islamul nu prescrie acești stâlpi numai ca pe o simplă formalitate, aceștia având drept scop purificarea și educarea sufletelor. Punerea în practică a acestora contribuie la reformarea și corectarea fiecărui individ.

Allah Preaînaltul spune cu referire la rugăciune (as-salāh):

„(...) Rugăciunea (as-salāh) împiedică de la ceea ce este ruşinos şi de la ceea ce este oprit (oprit de legi şi de mintea sănătoasă; cum ar fi uciderea, pervertirea etc.) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 29:45]

Allah Preaînaltul spune cu referire la caritatea anuală obligatorie (as-zakāh):

„Ia din bunurile lor milostenii, prin care să-i purifici şi să-i binecuvântezi (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:103]

Allah Preaînaltul spune cu referire la postul din luna Ramadan (as-siyam):

„O, voi cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă postul (as-siyam), aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea voastră - Poate că veţi fi cu frică (ca să vă sporească frica de Allah)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:183]

Postul ajută la disciplinarea și controlarea propriilor dorințe și pasiuni. Profetul Mohammed () a spus cu privire la acesta:

„O persoană care nu renunță la vorbele și acțiunile mincinoase (în timp ce postește) trebuie să știe că Allah nu are nevoie ca ea să renunțe la mâncarea și băutura sa.” [Al-Bukhari și Abu Dawud]

Allah Preaînaltul spune cu referire la pelerinaj (al-hajj):

„Pelerinajul (al-hajj) are loc în lunile cunoscute. Aceluia care s-a decis să facă pelerinajul în aceste luni îi sunt oprite în timpul pelerinajului împreunarea cu femeia, nesupunerea şi cearta (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:197]

Aceste acte de adorare joacă un rol deosebit de important în dobândirea unui comportament moral. Stâlpii islamului sunt următorii:

 

Primul stâlp: mărturisirea de credinţă (ash-shahādah)

Aceasta este mărturisirea că „Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah şi că Mohammed este Robul şi Mesagerul Său”.

Această mărturisire de credință este cheia prin care o persoană devine musulmană și baza tuturor celorlalți stâlpi ai islamului.

 

Semnificaţia primei părţi a mărturisirii de credinţă (Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah)

Aceasta reprezintă expresia Unicității lui Allah Preaînaltul (Tawhīd), adorarea lui Allah Cel Atotputernic fiind motivul pentru care au fost create toate creaturile, Paradisul şi Iadul. Allah Preaînaltul spune:

„Eu nu i-am creat pe djinni şi pe oameni decât pentru ca ei să Mă adore.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 51:56]

Acesta a fost Mesajul pe care l-au adus toți Profeții și Mesagerii lui Allah, de la Noe și până la Pecetea tuturor Profeților, Mohammed (Pacea fie asupra lor!). Allah Preaînaltul spune:

„Şi Noi nu am trimis înaintea ta (o, Mohammed) niciun Profet fără să nu-i revelăm lui: «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Mine, deci adorați-Mă pe Mine!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:25]

Aceasta înseamnă că nimeni și nimic nu este demn de adorare în afară de Allah Preaînaltul.

 

Condițiile mărturisirii că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah:

1. Cunoaşterea că orice divinitate în afară de Allah Preaînaltul este falsă și că orice act de adorare, invocare, sacrificiu sau rugă trebuie să fie direcționat numai către El, Cel Atotputernic. Cel care își direcționează actele de adorare sau rugile către oricine altcineva în afară de Allah este considerat a fi un necredincios, chiar dacă acesta a făcut mărturisirea de credinţă.

2. Certitudinea (care este opusul îndoielii) că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah Preaînaltul. El, Cel Atotputernic, spune:

„Dreptcredincioşii sunt numai aceia care cred în Allah şi în Trimisul Său, care apoi nu s-au mai îndoit şi au luat parte la luptă cu averile lor şi cu sufletele lor, pe Calea lui Allah. Aceştia sunt cei sinceri.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:15]

3. Acceptarea. Persoana care face mărturisirea de credinţă trebuie să o accepte în totalitate. Allah Preaînaltul spune:

„Când li s-a zis lor: «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah!», ei s-au semeţit (refuzând să accepte propovăduirea şi chemarea la Allah Cel Unic).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 37:35]

4. Supunerea față de poruncile pe care le implică, îndeplinind ceea ce Allah Preaînaltul a poruncit și evitând ceea ce El a interzis. Allah Cel Atotputernic spune:

„Acela care supune faţa sa lui Allah şi este binefăcător, acela s-a prins de toarta cea mai trainică. La Allah se află sfârşitul (tuturor) lucrurilor (urmarea pentru toate lucrurile).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 31:22]

5. Sinceritatea atunci când este pronunțată mărturisirea de credință. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Rostesc cu limbile lor ceea ce nu este în inimile lor (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 48:11]

6. Sinceritatea în adorarea numai a lui Allah Preaînaltul, fără a Îi asocia niciun partener. Allah Preaînaltul spune:

„Şi, de fapt, nu li s-a poruncit lor (în acest Coran) altceva (faţă de ceea ce li s-a poruncit deja în Scripturile lor originale) în afară de adorarea (doar a) lui Allah şi să Îi fie devotați în ceea ce privește religia şi să fie hunafa’ (să stea departe de politeism şi să încline spre monoteism), să efectueze rugăciunea şi să ofere zakāh (caritatea obligatorie anuală): şi aceasta este religia corectă (şi dreaptă).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 98:5]

7. Dragostea față de Allah Preaînaltul, față de Mesagerul Său () și față de robii Săi dreptcredincioși și ura față de dușmanii lui Allah Preaînaltul și ai Mesagerului Său (). Allah Preaînaltul spune:

„Spune (o, Mohammed): «Dacă părinţii voştri, fiii voştri, fraţii voştri, soţiile voastre, clanul vostru, bunurile pe care le-aţi dobândit, negoțul de a cărui lâncezire vă temeți şi locuinţele de care sunteţi mulțumiți vă sunt vouă mai scumpe decât Allah, decât Trimisul Său şi decât lupta pe Calea Lui, atunci aşteptaţi-vă să vină Allah cu Porunca Sa (îndeplinirea Amenințării Sale)!» Iar Allah nu îi călăuzeşte pe cei care sunt fasiqun (cei care au deviat de la Calea lui Allah, nelegiuiții, cei care persistă în păcat)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:24]

Mărturisirea de credinţă presupune, de asemenea, recunoașterea faptului că Allah Preaînaltul este Singurul care are dreptul de a legifera și organiza toate actele de adorare și relaţiile dintre individ și societate, El comunicându-i omenirii toate acestea prin intermediul Mesagerului Său (). Allah Preaînaltul spune:

„(...) Ceea ce Mesagerul vă dăruieşte (hotărăşte, porunceşte) primiţi (faceţi) şi toate cele de la care vă opreşte, de la acelea opriți-vă (şi nu faceţi) şi fiţi cu frică de Allah, căci, cu adevărat, Allah este Aspru la pedeapsă!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 59:7]

 

Semnificaţia celei de a doua părţi a mărturisirii de credinţă (Mohammed este Robul şi Mesagerul lui Allah)

Aceasta înseamnă că este datoria fiecărui credincios să asculte poruncile sale, să considere a fi adevărat tot ceea ce a spus și să evite tot ceea ce a interzis. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Ceea ce Mesagerul vă dăruieşte (hotărăşte, porunceşte) primiţi (faceţi) şi toate cele de la care vă opreşte, de la acelea opriți-vă (şi nu faceţi) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 59:7]

 

Mărturisirea că Mohammed este Robul și Mesagerul lui Allah implică următoarele:

1. Credința în Mesajul său și în faptul că nu va mai veni niciun alt Profet după el (). Allah Preaînaltul spune:

„Mohammed nu este tată niciunuia dintre bărbaţii voştri (Mohammed nu a avut decât fiice, căci fiii săi au murit la o vârstă foarte fragedă, iar pe Zaid l-a adoptat), ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul Profeţilor (în sensul că șirul Profeţilor şi Profețiilor s-a încheiat cu el, care este ultimul dintre Profeţi), şi Allah este Atoateștiutor.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:40]

2. Credința că Mesajul pe care l-a transmis a venit de la Allah Preaînaltul, care spune:

„Nu rosteşte nimic după pofta lui (în acest Coran)! ~ El (Coranul) nu este decât o Revelaţie trimisă (de către Allah).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 53:3-4]

În ceea ce priveşte viața sa lumească, Profetul Mohammed () trebuie să fie considerat o ființă umană, judecata și sentințele sale reflectând natura sa umană. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Cu adevărat, eu nu sunt decât un om, și părțile litigante vin la mine pentru a le soluționa disputele. Este posibil ca unul dintre voi să-și prezinte cazul într-un mod mai elocvent și mai convingător decât adversarul său, iar prin prisma acestora aș putea să-l consider îndreptățit și astfel să dau o hotărâre în favoarea sa, bazată pe ceea ce am auzit. Prin urmare, dacă am dat vreodată dreptul unui musulman altcuiva, din greșeală, (iar el știe că aceasta este greșit), atunci, cel care știe că nu i se cuvine ceea ce i-am dat, să nu îl ia, pentru că, de fapt prin aceasta, eu nu i-am oferit nimic altceva decât o bucată de Foc.” [Al-Bukhari]

3. Credința că Mesajul său este valabil pentru toți oamenii și djinnii până în Ziua Judecății. Allah Preaînaltul spune:

„Şi Noi nu te-am trimis (o, Mohammed) decât ca vestitor şi prevenitor pentru toată lumea, însă cei mai mulţi dintre oameni nu ştiu.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 34:28]

4. Urmarea și punerea în aplicare a Tradiției Profetului () (Sunnah), fără a introduce niciun fel de inovaţie în aceasta. Allah Preaînaltul spune:

„Spune (o, Profetule): «Dacă Îl iubiţi pe Allah, urmaţi-mă şi Allah vă va iubi şi vă va ierta păcatele voastre! Allah este Ghafūr (Prea Iertător), Rahīm (Prea Îndurător)!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:31]

 

Al doilea stâlp: rugăciunea (as-salāh)

Rugăciunea rituală obligatorie este un stâlp indispensabil al islamului, iar cel care nu o realizează este considerat a fi necredincios. Profetul Mohammed () a spus:

„Capul acestei chestiuni este islamul (mărturisirea de credinţă), iar stâlpul său este rugăciunea (...)” [At-Tirmidhi]

Rugăciunea este alcătuită dintr-o serie de cuvinte şi acţiuni care începe cu takbīr (a spune Allahu Akbar - Allah este Prea Măreţ!) şi se termină cu taslīm (a spune salutul final As-Salām aleikum wa rahmatu Allah - Pacea şi mila lui Allah fie asupra voastră!). Fiecare musulman realizează rugăciunea ca pe un act de adorare și preamărire a lui Allah Preaînaltul, iar prin intermediul acesteia el menține o relaţie directă cu Creatorul său, Căruia îi încredințează secretele sale și pe Care Îl invocă. Rugăciunea reprezintă concretizarea legăturii directe dintre Allah Preaînaltul și robul Său, care ori de câte ori se cufundă în plăcerile acestei vieți, iar flacăra credinței începe să se stingă în inima lui, aude chemarea la rugăciune, iar flacăra se reaprinde și el rămâne în contact cu Domnul lui în orice moment datorită celor cinci rugăciuni zilnice.

Bărbații trebuie să efectueze rugăciunile în moschee, în congregație, cu excepția cazului în care au motive valide pentru a nu face acest lucru. Astfel, musulmanii ajung să se cunoască unii pe alții, iar legăturile de iubire şi unitate care îi leagă sunt clădite, menținute şi consolidate. Ei ajung să cunoască situația fraților lor musulmani zi de zi. Dacă cineva nu este prezent la rugăciunea zilnică şi se bănuiește că este bolnav, ceilalți musulmani merg să îl viziteze, iar dacă simt că actele lui de adorare slăbesc, îl sfătuiesc asupra acestui lucru. Toate diferențele sociale, precum cele de clasă, rasă şi națiune dispar în acest mod. Musulmanii se adună în rânduri, stând unii lângă alții, îndreptând-şi fețele spre același loc (Mecca) și efectuând aceleași mișcări. Toți devin egali în ceea ce privește supunerea lor față de Allah Preaînaltul, atunci când stau în picioare în fața Lui.

   

Al treilea stâlp: caritatea anuală obligatorie (az-zakāh)

Aceasta reprezintă un anumit procentaj din avere pe care musulmanii îl oferă de bunăvoie, respectând Porunca lui Allah Preaînaltul, celor săraci și nevoiași pentru a satisface nevoile lor, aceștia fiind scutiți de umilința de a cerși. Plata carității anuale este obligatorie pentru fiecare musulman care deţine nisāb-ul (suma minimă pentru care plata carității anuale devine obligatorie). Allah Preaînaltul spune:

„Şi, de fapt, nu li s-a poruncit lor (în acest Coran) altceva (faţă de ceea ce li s-a poruncit deja în Scripturile lor originale) în afară de adorarea (doar a) lui Allah, şi să Îi fie devotați în ceea ce privește religia şi să fie hunafa’ (să stea departe de politeism şi să încline spre monoteism), să efectueze rugăciunea şi să ofere az-zakāh (caritatea obligatorie anuală): şi aceasta este religia corectă (şi dreaptă).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 98:5]

Cel care refuză să plătească zakāt-ul este considerat a fi un necredincios, deoarece îi lipsește pe cei slabi, săraci şi nevoiaşi de dreptul lor. Zakāt-ul nu reprezintă un impozit pe care statul musulman îl percepe de la poporul său, aşa cum consideră unii ignoranți, pentru că, dacă ar fi aşa, atunci el ar fi obligatoriu pentru musulmani şi nemusulmani deopotrivă. Una dintre condițiile zakāt-ului este aceea că persoana care îl plătește trebuie să fie musulmană.

Condițiile pe care islamul le prevede cu privire la zakāt sunt următoarele:

1. deținerea nisāb-ului (suma minimă pentru care plata carității anuale devine obligatorie), care este echivalent cu prețul a 85 de grame de aur.

2. cele pentru care se plăteşte zakāt-ul trebuie să se afle în posesia proprietarului lor timp de un an întreg, cu excepţia culturilor agricole, pentru care zakāt-ul se plătește în timpul recoltării acestora. Allah Preaînaltul spune:

„Milosteniile (din caritatea anuală obligatorie) sunt numai pentru săraci, pentru sărmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale căror inimi se adună (întru credinţă) (noii convertiți la islam a căror credinţă nu este încă suficient de puternică), pentru eliberarea robilor, pentru cei îndatorați greu, pentru Calea lui Allah şi pentru călătorul aflat pe drum (cu condiţia ca scopul călătoriei să nu fie săvârșirea unui păcat). (Aceasta este) Poruncă de la Allah, iar Allah este ‘Alīm (Atoatecunoscător, Omniscient), Hakīm (Preaînțelept).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:60]

Procentajul din avere care trebuie oferit drept zakāh reprezintă 2,5% din aceasta. Motivul pentru care islamul prescrie plata carității anuale este acela de a elimina sărăcia din sânul societății musulmane şi a reduce pericolele care decurg din aceasta, aşa cum sunt furtul, crima şi alte acte care pot atenta la onoarea oamenilor, precum și acela de a revitaliza spiritul de solidaritate printre musulmani prin îndeplinirea nevoilor celor săraci și nevoiași.

Diferenţa dintre zakāh şi taxele impuse este aceea că zakāt-ul este plătit de bunăvoie şi în mod dezinteresat, conștiința musulmanului fiind cea care îl determină să își îndeplinească această datorie. Pe de altă parte, semnificația acestui termen, care este aceea de „purificare”, clarifică scopul zakāt-ului, care este acela de a purifica sufletul celor bogaţi de lăcomie, egoism și iubirea excesivă față de această viață și plăcerile lumești care îl fac să uite de fraţii şi de surorile sale aflaţi în sărăcie. Allah Preaînaltul spune:

„(...) aceia care sunt salvați de zgârcenia lor, aceia sunt cei care vor fi învingători.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 59:9]

De asemenea, zakāt-ul purifică inimile celor săraci de sentimentele de ură şi gelozie pe care le pot simți față de cei bogați. Ei îi văd pe cei mai înstăriți oferind din averea pe care Allah Preaînaltul le-a dat-o, având astfel grijă de nevoile lor şi cheltuind bani pentru ei.

Islamul îi avertizează cu asprime pe cei care refuză să plătească zakāt-ul. Allah Preaînaltul spune:

„Să nu creadă aceia care sunt zgârciți cu ceea ce Allah le-a dăruit din Harul Său că aceasta este spre binele lor! Dimpotrivă, aceasta este spre răul lor, căci cele cu care au fost zgârciți li se vor încolăci (în jurul gâturilor) în Ziua de Apoi (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:180]

În plus, Profetul Mohammed () a spus:

„Orice proprietar al unei comori (aur și argint) care nu plătește ceea ce se cuvine din ea (zakāh), (să știe că) atunci când va veni Ziua Judecății, monedele de aur sau argint vor fi încălzite în Focul Iadului și părțile lui laterale, fruntea și spatele îi vor fi arse cu ele până când Allah va hotărî judecata robilor Săi, într-o Zi care va dura cât cincizeci de mii de ani după socoteala voastră, și îi va fi arătată calea către Rai sau Iad (...)” [Muslim]        

   

Al patrulea stâlp: postul din luna Ramadan (as-siyam)

Este obligatoriu pentru fiecare musulman să postească o dată pe an, pe perioada întregii luni Ramadan. Dinainte de revărsatul zorilor şi până la apusul Soarelui, musulmanii trebuie să se abțină de la orice le poate rupe postul, fie că este vorba de mâncare, apă sau relații sexuale. Postul nu este o obligaţie religioasă adusă de islam, aceasta existând şi în religiile revelate anterior. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă postul (as-siyam), aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea voastră - Poate că veţi fi cu frică (ca să vă sporească frica de Allah)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:183]

Scopul postului nu este doar acela de a se abţine de la lucrurile care îl pot întrerupe, persoana care ţine post trebuind să se abțină, de asemenea, de la toate acele lucruri care pot reduce răsplata sa, aşa cum sunt minciuna, bârfa, înşelăciunea, calomnia, trădarea şi altele asemenea. Trebuie menționat faptul că toate aceste lucruri îi sunt interzise musulmanului în oricare perioadă a anului, însă mai cu seamă în timpul lunii Ramadan. Profetul Mohammed () a spus:

„Dacă o persoană nu renunţă la falsitatea din cuvintele şi acţiunile sale (în timp ce postește), atunci Allah nu are nevoie ca ea să renunţe la hrana şi băutura sa.” [Al-Bukhari]

Postul reprezintă o formă de jihād (luptă) dus împotriva dorințelor și a pasiunilor, iar sufletul musulmanului se ridică și se îndepărtează de cuvintele obscene și faptele rele. Profetul Mohammed () a spus:

„Allah Preaînaltul spune: «Toate faptele fiilor lui Adam (oamenii) sunt pentru ei înșiși, în afară de post, care este pentru Mine, și Eu îi voi răsplăti pentru acesta.» Postul este un scut. Dacă unul dintre voi posteşte, nu trebuie să folosească un limbaj indecent și nu trebuie să ridice vocea la nervi, iar dacă cineva îl jignește sau caută ceartă, trebuie să spună: «Postesc!» (Jur) pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul lui Mohammed, mirosul care vine din gura celui care posteşte este mai bun în Faţa lui Allah decât parfumul de mosc. Cel care posteşte are parte de două momente de fericire: atunci când îşi întrerupe postul şi atunci când Îl va întâlni pe Domnul său Atotputernic și Sublim.”  [Ahmad, Muslim şi An-Nasa’i]

Prin intermediul postului, musulmanul conștientizează nevoile fraților săi săraci și nevoiași, lucru care îl determină să le respecte drepturile și să se intereseze de starea și nevoile lor.

   

Al cincilea stâlp: pelerinajul (al-hajj)

Hajj-ul este pelerinajul pe care musulmanii trebuie să îl efectueze la Casa cea Sfântă a lui Allah (Kaʻbah), pentru a îndeplini anumite ritualuri, în locuri şi momente specifice. Acest stâlp al islamului este obligatoriu de îndeplinit o dată în viață pentru fiecare musulman, bărbat sau femeie, care este sănătos şi care a atins vârsta pubertății, dacă are capacitatea fizică şi financiară pentru a face aceasta.

Cel care suferă de o boală care nu are nicio speranță de vindecare și îl împiedică de la îndeplinirea hajj-ului, cu toate că are posibilitățile financiare pentru a-l realiza, poate trimite pe altcineva în locul lui. În același fel, cel care este sărac și nu are venituri suficiente pentru a satisface nevoile sale și pe ale celor de care este responsabil este scutit de efectuarea hajj-ului. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Este o datorie a oamenilor faţă de Allah (să împlinească) pelerinajul la această Casă, dacă au mijloacele pentru aceasta. Cât despre aceia care tăgăduiesc (dar refuză să împlinească), Allah nu are nevoie de aceste lumi (Allah nu are nevoie de făpturi, ci numai ele au nevoie de El).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:97]

Hajj-ul este reuniunea islamică de cea mai mare amploare. Musulmanii din întreaga lume se adună în același loc şi în aceeași perioadă, rugându-se aceluiași Domn, purtând același tip de haine, îndeplinind aceleași ritualuri  şi rostind aceleaşi cuvinte:

„Labbaik Allāhumma Labbaik. Labbaika la-Sharika Laka labbaik. Inna al-Hamda wan-ni‘mata Laka wa-l-Mulk. La sharika Lak.” (Aici sunt, o, Allah, în slujba Ta, aici sunt. Aici sunt, în slujba Ta! Tu nu ai niciun partener. Toată slava şi adorarea Ţie Ţi se cuvin! A Ta este Stăpânirea, Tu eşti Cel fără egal şi nu ai parteneri!)

Aceasta însemnând: „O, Allah, am venit în acest loc răspunzând chemării Tale și în căutarea Mulțumirii Tale, recunoscând Unicitatea Ta și faptul că numai Tu ai dreptul de a fi adorat și nimeni și nimic altceva.”

Nu există nicio diferență între nobil şi omul de rând, alb şi negru, arab şi nearab; cu toții sunt egali în fața lui Allah Cel Atotputernic și nu există nicio diferență între ei, cu excepția pietății (taqwa). Hajj-ul este un eveniment care confirmă fraternitatea dintre musulmani și unificarea tuturor speranțelor şi sentimentelor lor.

 

 

 

Câteva caracteristici și calități

ale religiei islamice

Fiind ultima religie revelată divin, islamul trebuie să dețină caracteristici și calități specifice, care să îl diferențieze de religiile anterioare, să îi asigure valabilitatea permanentă în spațiu și timp și să îi permită să asigure fericirea omenirii atât în această viață, cât și în Viața de Apoi.

În această carte, vom enumera doar câteva dintre aceste caracteristici și calități.

 

1. Există texte explicite care indică faptul că religia lui Allah Preaînaltul este una și că El, Cel Atotputernic, l-a trimis pe fiecare dintre Profeții și Mesagerii Săi (Pacea fie asupra lor!) pentru a îl completa pe cel dinaintea lui, de la Noe și până la Mohammed (Pacea fie asupra lor!). Profetul Mohammed () a spus:

„Făcând comparație, asemănarea dintre mine şi alți Profeți de dinaintea mea este precum cea a unui om care își construiește o casă frumoasă, căreia îi lipsește o cărămidă într-un colț. Oamenii ar merge în jurul ei și s-ar minuna de frumusețea ei, dar ar spune: «Numai dacă ar fi fost pusă o cărămidă în acest loc!» Așadar, eu sunt acea cărămidă și sunt ultimul dintre Profeți.” [Al-Bukhari și Muslim]

Isus (Pacea fie asupra sa!) va fi singurul care va reveni la sfârșitul timpurilor pentru a readuce dreptatea pe Pământ, după ce nedreptatea şi tirania s-au răspândit pe suprafața acestuia. Cu toate acestea, el (Pacea fie asupra sa!) nu va aduce o religie nouă, ci va judeca în conformitate cu religia islamică revelată Profetului Mohammed (), care a spus:

„Ceasul nu va veni până când fiul Mariei (Isus) nu va coborî printre voi ca un judecător drept. El va distruge crucea, va omorî porcul și va elimina jizyah şi va fi atâta bogăţie încât nimeni o va mai accepta (sub formă de caritate).”  [Al-Bukhari, Muslim, At-Tirmidhi și Ibn Majah] 

Toţi Profeții și Mesagerii lui Allah Preaînaltul (Pacea fie asupra lor!) au chemat la credinţa în Unicitatea lui Allah, respingând asocierea de parteneri lui Allah în adorare și orice formă de intermediere între El, Preaînaltul, și robii Săi, reformând omenirea şi călăuzind-o spre o cale prin care să poată atinge adevărata fericire atât în această viață, cât şi în Viaţa de Apoi. Allah Preaînaltul spune:

„El v-a orânduit vouă religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care ţi-am revelat-o ţie şi am prescris-o pentru Avraam, şi Moise, şi Isus (v-a orânduit vouă religia pe care a prescris-o tuturor Profeţilor, de la Noe până la Mohammed): «Întemeiați religia (devoțiunea exclusivă faţă de Allah Cel Unic) şi nu vă despărțiți întru ea!» (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 42:13]

 

2. Odată cu venirea islamului, Allah Preaînaltul a abrogat toate religiile anterioare, iar El nu va accepta de la robii Săi practicarea niciunei alte religii în afară de islam. Allah Cel Atotputernic spune:

„Iar ţie, (Mohammed), ţi-am trimis Cartea cu Adevărul, întărind Scriptura de dinaintea ei şi întrecând-o pe ea (arbitru şi garant pentru Scripturile anterioare; ceea ce corespunde din ele cu prescripţiile Coranului este adevărat, iar ceea ce nu se potrivește cu aceste prescripții este fals) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:48]

Fiind ultima religie revelată, Allah Preaînaltul a promis să o prezerve până în Ultima Zi, spre deosebire de religiile anterioare, care au fost revelate pentru anumite timpuri sau popoare. Allah Preaînaltul spune:

„Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 15:9]

Acest lucru implică, de asemenea, faptul că Mohammed, Mesagerul islamului (), a fost ultimul Mesager al lui Allah Preaînaltul și niciun alt Mesager nu va mai veni după el. Allah Cel Atotputernic spune:

„Mohammed nu este tată niciunuia dintre bărbaţii voştri (Mohammed nu a avut decât fiice, căci fiii săi au murit la o vârstă foarte fragedă, iar pe Zaid l-a adoptat), ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul Profeţilor (în sensul că șirul Profeţilor şi Profețiilor s-a încheiat cu el, care este ultimul dintre Profeţi), şi Allah este Atoateștiutor.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:40]

Acest lucru nu înseamnă că musulmanii nu trebuie să creadă în Mesajele și Mesagerii anteriori (Pacea fie asupra lor!). Astfel, Isus (Pacea fie asupra sa!) a completat Mesajul lui Moise (Pacea fie asupra sa!) și Mohammed () a completat Mesajul lui Isus (Pacea fie asupra sa!), încheind șirul Profeților și al Mesagerilor (Pacea fie asupra lor!). Musulmanilor le-a fost poruncit să creadă în toţi Mesagerii şi în toate Scripturile revelate anterior, iar cel care nu crede în oricare dintre acestea este considerat a fi un necredincios, care nu face parte dintre musulmani. Allah Preaînaltul spune:

„Aceia care nu cred în Allah şi în Trimişii Săi şi vor să-l separe pe Allah de Trimişii Săi, zicând: «Noi credem în unii dintre ei (dintre Trimiși), dar nu credem în alţii.» şi voiesc să găsească un drum de mijloc, ~ Aceia sunt în adevăr necredincioşi şi pentru cei necredincioşi am pregătit Noi osândă rușinoasă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:150-151]

 

3. Islamul a completat şi perfecționat religiile revelate anterior, care se bazau numai pe principii spirituale, adresându-se sufletului și îndemnând la purificare, fără a aborda însă problemele vieții de zi cu zi și practicile religioase. Pe de altă parte, islamul abordează toate aspectele vieții, reglementând atât chestiunile lumești, cât și pe cele religioase. Allah Preaînaltul spune:

„(...) În ziua aceasta, am desăvârşit religia voastră şi am împlinit Harul Meu asupra voastră şi am încuviințat islamul ca religie pentru voi (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:3]

Din acest motiv, islamul este cea mai bună religie. Allah Preaînaltul spune:

„Sunteţi cea mai bună comunitate care s-a ivit pentru oameni. Voi porunciți ceea ce este drept şi opriți ceea ce este nedrept şi credeţi în Allah. Dacă oamenii Scripturii (adică iudeii, cărora le-a fost dată Tora, şi creştinii, cărora le-a fost dată Evanghelia) ar fi crezut (în Cartea revelată lui Mohammed) ar fi fost bine pentru ei. Printre ei sunt şi credincioşi (care cred în Scripturile lor şi în Cartea trimisă nouă), dar cei mai mulţi dintre ei sunt al-fasiqun (cei care au deviat de la Calea lui Allah, nelegiuiții, cei care persistă în păcat).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:110]

 

4. Islamul este o religie universală, care se adresează întregii omeniri, indiferent de timp sau loc. Acesta nu a fost revelat pentru o anumită rasă sau popor, ci este o religie pentru toți oamenii, indiferent de culoare, limbă, loc sau naționalitate, fiind bazată pe credințe pe care le împărtășesc toţi oamenii. Oricine crede în Allah Preaînaltul ca fiind Singura Divinitate, în islam ca fiind religia corectă şi în Mohammed () ca fiind ultimul Mesager și Profet al lui Allah, este considerat a fi musulman. Allah Preaînaltul spune:

„Şi Noi nu te-am trimis (o, Mohammed) decât ca vestitor şi prevenitor pentru toată lumea, însă cei mai mulţi dintre oameni nu ştiu.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 34:28]

Cât despre Mesagerii anteriori (Pacea fie asupra lor!), ei au fost trimiși pentru propriile lor popoare. Allah Preaînaltul spune cu privire la Noe (Pacea fie asupra sa!):

„Noi l-am trimis pe Noe (în limba arabă Nūh) la neamul său (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:59]

Allah Preaînaltul spune cu privire la Hūd (Pacea fie asupra sa!):

„Şi (neamului) ‘Ad (I l-am trimis) pe fratele lor Hūd, care le-a zis: «O, neam al meu! Adorați-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate demnă de adorare în afara Lui! Şi oare nu vă temeți voi?»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:65]

Allah Preaînaltul spune cu privire la Sālih (Pacea fie asupra sa!):

„Şi (neamului) Thamud (i l-am trimis) pe fratele lor Sālih, (care) le-a zis: «O, neam al meu! Adorați-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate demnă de adorare în afara Lui (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:73]

Allah Preaînaltul spune cu privire la Lot (Pacea fie asupra sa!):

„Şi (când l-a trimis) pe Lot (Lot era nepotul lui Avraam şi locuia în cetatea Sodoma; Allah l-a trimis la neamul din această cetate şi din împrejurimi, pentru a-l îndemna la credinţă în El şi pentru a-i opri de la păcate şi de la pederastie, pe care nu o mai cunoscuse alt neam până la ei), care a zis neamului său (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:80]

Allah Preaînaltul spune cu privire la Șuaib (Pacea fie asupra sa!):

„Şi la Madyan (i l-am trimis) pe fratele lor Șuaib (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:85]

Allah Preaînaltul spune cu privire la Moise (Pacea fie asupra sa!):

„Apoi, după ei, Noi l-am trimis pe Moise cu Semnele Noastre (semnele şi minunile Profeției) la Faraon (titlul regilor Egiptului în vremea lui Moise) şi la dregătorii lui (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:103]

Allah Preaînaltul spune cu privire la Isus (Pacea fie asupra sa!):

„Şi (adu-ţi aminte) când Isa (Isus), fiul lui Mariam (Maria), a spus: «O, fii ai lui Israel! Eu sunt Mesagerul lui Allah pentru voi, confirmând Taurah (Tora, care i-a fost trimisă lui Moise) de dinainte de mine.» (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 61:6]

Datorită faptului că islamul este o religie universală şi reprezintă un Mesaj adresat întregii omeniri, Allah Preaînaltul le porunceşte musulmanilor să îl transmită tuturor oamenilor. El, Cel Atotputernic, spune:

„Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătată, pentru ca să fiţi martori în legătură cu oamenii şi pentru ca Profetul să fie martor în legătură cu voi (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:143]

 

5. Legea şi învăţăturile islamului sunt de la Allah Preaînaltul, fiind imuabile și de neînlocuit. Acestea nu sunt asemeni legilor făcute de om, care conţin imperfecțiuni și greşeli, fiind supuse influențelor culturale sau de mediu. Acest lucru poate fi observat în mod clar în zilele noastre, legislațiile şi sistemele făcute de om având nevoie de schimbări în mod constant din cauza faptului că lucrurile care sunt potrivite pentru o societate nu sunt potrivite pentru o alta, iar cele care se potrivesc într-o epocă nu se mai potrivesc într-o alta. Pe de altă parte, fiecare legislator elaborează niște legi care să satisfacă propriile interese și nevoi. În plus, fiecare persoană care elaborează legi sau reguli va adăuga la acestea anumite concepții care contrazic sau completează legile anterioare, urmându-și propriile interese și nevoi.

În ceea ce privește Legea islamică, aceasta este, după cum am descris, de origine divină, fiind decretată de către Creatorul tuturor lucrurilor, care cunoaște cel mai bine nevoile lor. Nimeni, indiferent care este statutul său, nu are dreptul să contrazică, să schimbe, să adauge sau să omită ceva din această Lege. Allah Preaînaltul spune:

„Şi, oare, voiesc ei judecata din vremea păgâniei (perioada anterioară apariției islamului, cunoscută sub numele de Al-Jahiliyyah)? Dar cine, oare, ar putea fi mai bun judecător decât Allah, pentru un neam care se crede statornic?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:50]

 

6. Islamul este o religie capabilă să se adapteze tuturor timpurilor şi locurilor, acesta având posibilitatea de a progresa. Ceea ce face posibil acest lucru este faptul că, pe lângă legile și regulile generale imuabile, așa cum sunt cele legate de dogmă, actele de adorare precum credința, rugăciunea, numărul de unități și timpul acesteia, caritatea anuală obligatorie, cantitatea și timpul în care trebuie oferită etc., atunci când este înfruntată o situație nouă care necesită o decizie nouă, aceasta trebuie să fie analizată în lumina Nobilului Coran. Dacă nu poate fi luată o decizie pe baza Nobilului Coran cu privire la problema respectivă, se apelează la Sunnah Profetului (), iar dacă nici astfel nu este găsită soluția, se apelează la învăţaţii din fiecare epocă și loc, care trebuie să ia în considerare interesele generale ale comunității musulmane şi situația acesteia. Acest lucru se face prin analizarea Nobilului Coran şi a Tradiției Profetului (), luând în considerare următoarele:

  • în principiu, toate lucrurile sunt considerate a fi permise, cu excepţia celor care au fost interzise în mod explicit;
  • trebuie să fie prezervate interesele generale și globale;
  • ușurința și simplitatea au prioritate, trebuind evitate dificultățile și complicațiile;
  • trebuie evitat orice prejudiciu;
  • trebuie îndepărtat răul prin prevenirea mijloacelor care îl provoacă;
  • în caz de forță majoră, lucrul interzis poate deveni permis;
  • cazurile de forţă majoră trebuie analizate cu atenție;
  • dintre două rele este ales cel mai mic dintre ele;
  • un rău nu trebuie să fie respins cu un alt rău;
  • un rău personal este de preferat pentru a evita un rău general, și multe alte lucruri.

În momentul adoptării unei decizii, învățatul nu trebuie să se lase influențat de dorinţele lui, ci trebuie să caute o soluție care să servească intereselor omenirii și să nu contrazică Nobilul Coran și Sunnah Profetului (), astfel încât islamul să îndeplinească necesitățile fiecărei societăți din fiecare epocă.

 

7. Islamul nu acceptă distincții sau discriminări în ceea ce privește punerea în aplicare a Legilor sale. Toți musulmanii sunt egali și nu există diferențe între cel bogat și cel sărac, între conducător și servitor, între un negru și un alb sau între nobil și omul de rând, atunci când vine vorba de aplicarea pedepsei.

ʻAishah (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat:

„Oamenii din tribul Quraiș își făceau griji pentru o femeie din tribul Makhzum, care furase. Oamenii au întrebat: «Cine va mijloci pentru ea în fața Mesagerului lui Allah ()?» Câțiva dintre ei au spus: «Nimeni nu va îndrăzni să facă aceasta în afară de Osama ibn Zaid, care îi este drag Mesagerului lui Allah ().» Atunci când Osama i-a vorbit despre aceasta Mesagerului lui Allah (), el () l-a întrebat: «O, Osama, încerci să mijlocești pentru cineva într-un caz legat de Pedepsele pe care Allah le-a stabilit?» Apoi, s-a ridicat şi a spus: «Națiunile dinaintea voastră au fost distruse din cauza faptului că, atunci când cineva de viță nobilă dintre ei fura, îl iertau, însă dacă o persoană săracă dintre ei fura, atunci îi aplicau pedeapsa prescrisă. (Jur) Pe Allah, dacă Fatimah, fiica lui Mohammed, ar fura, i-aş tăia mâna!»” [Al-Bukhari]

 

8. Sursele islamului sunt autentice și intacte, iar Scriptura acestuia nu a suferit nicio modificare, adăugire sau denaturare în textul său. Cele două surse principale ale islamului sunt:

a) Nobilul Coran şi

b) Sunnah Profetului ().

Nobilul Coran se află astăzi în aceeaşi formă în care i-a fost revelat Profetului Mohammed (), cu aceleaşi versete şi Capitole, iar acesta nu a suferit nicio modificare, adăugire sau denaturare. Profetul () i-a numit pe unii dintre cei mai buni companioni ai săi pentru a scrie ceea ce îi era revelat, iar aceștia au fost ‘Ali, Mu’awiyah, Ubayy ibn Ka’b şi Zaid ibn Thabit (Allah să fie mulțumit de ei!). Ori de câte ori îi era revelat un verset, Profetul () le cerea acestora să îl scrie, informându-i cu privire la locul exact și Capitolul căruia îi aparținea acesta. Astfel, Nobilul Coran a fost păstrat atât în scris, cât şi în inimile musulmanilor, care i-au acordat o foarte mare importanţă Cărţii lui Allah Preaînaltul și s-au întrecut în a o memora şi a o preda și altora, pentru a primi răsplata promisă de Allah. Profetul ‎‎Mohammed () a spus:

„Cel mai bun dintre voi este cel care memorează Coranul şi îi învaţă şi pe alţii.”  [Al-Bukhari]

Mulți musulmani și-au dedicat timpul şi averea prezervării Nobilului Coran, pe care l-au transmis de la o generație la alta ca pe o moștenire sacră, dat fiind faptul că memorarea și recitarea lui sunt considerate a fi acte de adorare. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Cel care citeşte o literă din Cartea lui Allah va avea răsplata pentru o faptă bună, şi fiecare faptă bună va fi înmulţită cu zece. Eu nu spun că «alif-lam-mim» sunt o singură literă, ci «alif» este o literă, «lam» este o literă şi «mim» este o literă.”  [At-Tirmidhi]

Sunnah Profetului () este cea de a doua sursă a Legislației islamice, reprezentând o explicație a Nobilului Coran și a principiilor și regulilor conținute în acesta. Allah Preaînaltul a protejat Sunnah Profetului () de schimbări și denaturări prin intermediul învățaților musulmani, care și-au dedicat viața studiului ahadith-urilor şi transcrierii acestora, pentru a le distinge pe cele false de cele autentice. Din fericire și datorită eforturilor acestor oameni, astăzi avem acces la o culegere substanțială de ahadith autentice. Cei care doresc să afle modul în care a fost compilată și prezervată Sunnah Profetului () pot face aceasta apelând la cărțile de știință a ahadith-urilor. Astfel, vor afla că nu există nicio îndoială cu privire la autenticitatea relatărilor conținute în aceasta și vor conștientiza, de asemenea, efortul imens depus de învăţaţi în domeniul Sunnei Profetului ‎‎().

 

9. Islamul consideră toți oamenii ca fiind egali prin natura lor. Primul om pe care Allah Preaînaltul l-a creat a fost Adam ‎‎(Pacea fie asupra sa!), acesta fiind tatăl întregii omeniri. Apoi, El, Cel Atotputernic, a creat-o pe soţia sa, Eva, mama întregii omeniri, iar din ei provine întreaga omenire. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi, oameni! Fiţi cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură fiinţă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei (din Adam a creat-o şi pe Eva) şi care a răspândit din cele două (fiinţe) mulţi bărbaţi şi femei! Fiţi cu frică de Allah în Numele căruia vă conjuraţi (unii pe alţii) şi (fiţi cu frică de ruperea) legăturilor de rudenie (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:1]

Profetul Mohammed () a spus:

„Allah v-a salvat de aroganța din Jahiliyyah şi de lauda cu linia genealogică. Acum, oamenii sunt de două tipuri: (primul tip este) un om dreptcredincios, care are taqwa (pietate și conștiință de Allah) şi care este cinstit în faţa lui Allah și (cel de al doilea tip este) un om păcătos, care este mizerabil și neînsemnat în faţa lui Allah. Toți oamenii sunt fiii lui Adam, iar Allah l-a creat pe Adam din lut.” [Abu Dawud și At-Tirmidhi]

Toate generațiile trecute şi viitoare sunt şi vor fi descendente ale lui Adam ‎‎(Pacea fie asupra sa!). La început, toţi oamenii aveau aceeași religie și aceeași limbă, însă, după ce s-au înmulțit, aceștia s-au răspândit pe întreg Pământul, lucru care a avut drept rezultat diferențierea lor în ceea ce privește culoarea pielii, caracteristicile şi limba. Acest lucru a condus în mod inevitabil la diferențierea în modul de gândire, stilul de viaţă şi credințele lor. Allah Preaînaltul spune:

„Oamenii nu au fost decât o singură comunitate (au avut aceeaşi credinţă şi o Divinitate unică) şi apoi s-au deosebit ei. Şi de n-ar fi fost un cuvânt rostit mai înainte de Domnul tău (în legătură cu amânarea pedepsei celei mai mari până în Ziua Învierii), ar fi fost hotărât (degrabă) pentru ei (lucrul) asupra căruia ei au avut păreri deosebite.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 10:19]

Învăţăturile islamului arată faptul că toți oamenii sunt egali, indiferent de rasa, culoarea, limba sau naționalitatea lor. Toţi sunt egali înaintea lui Allah Preaînaltul și nu există altă diferență între ei în afară de gradul în care implementează învățăturile și legile lui Allah în viaţa lor. Allah Cel Atotputernic spune:

„O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o femeie şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoașteți. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:13]

Pe baza acestei egalități, în Legea islamică toţi oamenii se bucură de aceeași libertate – care este definită și înțeleasă în conformitate cu normele religioase, fiind diferită față de libertatea animalelor. În conformitate cu această libertate, toţi oamenii au garantate următoarele drepturi:

a. libertatea de opinie și de exprimare. Islamul îi încurajează pe musulmani să își spună opiniile, să îşi exprime gândurile şi să rostească doar adevărul, să fie constructivi și să nu se teamă de nimeni. Profetul Mohammed () a spus:

„Cel mai bun jihād este (a spune) adevărul în fața unui conducător tiran.”  [Abu Dawud]

Companionii Profetului (Allah să fie mulţumit de ei!) obișnuiau să implementeze acest principiu. Odată, un bărbat i-a spus lui ʻOmar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulţumit de el!):

„«Ai teamă de Allah, o, comandat al credincioşilor!» Un alt bărbat a intervenit şi i-a spus primului: «Îndrăznești să îi spui comandatului credincioşilor să aibă teamă de Allah?» Auzind acestea, ʻOmar i-a spus acestuia din urmă: «Lasă-l să spună aceasta, pentru că nu există niciun bine în voi dacă nu ne-o spuneți şi nu există niciun bine în noi dacă nu acceptăm aceasta de la voi.»”

Cu o altă ocazie, ʻAli (Allah să fie mulţumit de el!) a emis o sentință. Cineva l-a întrebat pe ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!) cu privire la aceasta pe când era calif, iar el (Allah să fie mulţumit de el!) i-a răspuns:

„«Dacă aş fi fost întrebat, aş fi judecat în conformitate cu cutare și cutare.» Atunci când a fost întrebat ce anume l-a împiedicat să îl contrazică pe ʻAli pe când era comandantul credincioşilor, el a răspuns: «Dacă ar fi fost ceva din Coran sau Sunnah Profetului Său (), l-aş fi contrazis, însă a fost punctul lui de vedere şi nimeni nu ştie care opinie este mai corectă înaintea lui Allah.”

b. dreptul la proprietate personală, câștigată pe cale legală. Allah Preaînaltul spune:

„Nu râvniți la ceea ce Allah a dăruit (cu Harul Său) unora dintre voi mai mult decât altora. Bărbaţii vor avea parte de ceea ce au agonisit şi femeile vor avea parte de ceea ce au agonisit (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:32]

c. dreptul la știință și cunoaștere, a cărei căutare este considerată a fi o obligaţie în islam. Profetul Mohammed () a spus:

„Căutarea cunoaşterii este o obligaţie pentru fiecare  musulman.”  [Ibn Majah]

d. dreptul la a se bucura de resursele Pământului, pe care Allah Preaînaltul le-a pus la dispoziția oamenilor. El, Cel Atotputernic, spune:

„El este Cel care a făcut Pământul supus (statornic şi stabil) vouă (pentru ca voi să puteţi merge, locui pe el sau să-l puteţi lucra etc.). Aşadar, mergeţi pe căile sale şi mâncaţi din provizia lui. Şi la El va fi Învierea (din mormintele voastre).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 67:15]

e. dreptul la un post de conducere în societate, cu condiţia de a avea competența şi abilitatea pentru acest lucru. Islamul consideră acordarea autorității unei persoane care nu este demnă de aceasta ca fiind o trădare a încrederii și un indiciu al apropierii sfârșitului zilelor. Profetul Mohammed () a spus:

„«Atunci când încrederea va fi trădată, așteptați sosirea Ceasului.» Cineva a întrebat: «Cum este trădată încrederea, o, Mesager al lui Allah?» El () a răspuns: «Atunci când autoritatea îi va fi dată celui care nu este demn de aceasta, atunci aşteptaţi sosirea Ceasului.»” [Al-Bukhari]

 

10. În islam, nu există nicio autoritate autonomă religioasă cu putere absolută, așa cum există în celelalte religii. Acest lucru se datorează faptului că islamul a eliminat orice intermediari între Allah Preaînaltul şi robii Săi. El, Cel Atotputernic, i-a condamnat pe politeişti pentru că I-au atribuit pe aceşti intermediari drept parteneri în adorare. Allah Preaînaltul spune:

„Lui Allah I se cuvine credinţă curată. Iar aceia care şi-au luat ocrotitor (din dragoste sau pentru a le mijloci apropierea de Allah) în locul Lui (zicând): «Noi nu-i adorăm pe ei decât pentru ca ei să ne apropie de Allah.» (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 39:3]

Allah Preaînaltul a clarificat faptul că acești intermediari nu au capacitatea de a aduce nici beneficii, nici prejudicii, aceștia fiind creaturi asemeni celor care îi adoră. El, Cel Atotputernic, spune:

„Aceia pe care voi îi invocați în locul lui Allah sunt robi asemenea vouă (sunt făpturi ca și voi, fără nicio putere). Invocați-i, așadar, și să vă răspundă, dacă voi sunteți cu adevărul!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:194]

Islamul a stabilit că relaţia dintre Allah Preaînaltul şi robii Săi este una directă, bazată pe credinţa absolută în El, Cel Atotputernic, şi pe întoarcerea la El pentru căutarea iertării, cererea de ajutor și satisfacerea nevoilor, fără a apela la niciun intermediar. Allah Preaînaltul spune:

„Acela care săvârşeşte un rău sau este nedrept cu sine însuşi iar apoi se roagă lui Allah de iertare, acela Îl va afla pe Allah Ghafūr (Prea Iertător), Rahīm (Prea Îndurător).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:110]

În islam, nu există un cler care să decidă lucrurile permise sau interzise după bunul plac, să ierte păcatele altor persoane sau să se considere a fi intermediarii lor înaintea lui Allah Preaînaltul, garantându-le Paradisul celor pe care îi consideră a fi potriviți pentru acesta și negându-l celor pe care nu îi consideră a fi potriviți pentru acesta. Puterea de a legifera Îi aparţine numai lui Allah Preaînaltul.

Explicând versetul - „(...) «Ei îi iau pe rabinii lor şi pe călugării lor, precum şi pe Mesia, fiul Mariei, ca domni în locul lui Allah (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:31] -, Profetul Mohammed () a spus:

„Ei nu i-au adorat, însă, atunci când aceștia (rabinii și călugării) au declarat lucrurile permise drept nepermise și lucrurile nepermise drept permise, ei (evreii și creștinii) i-au urmat.”  [At-Tirmidhi]

 

11. Islamul este religia consultării reciproce în toate cazurile și circumstanțele, cu privire la toate chestiunile materiale și spirituale, la toate nivelurile. Allah Preaînaltul spune:

„(...) aceia care răspund Domnului lor (când îi cheamă să-L adore numai pe El singur) şi îndeplinesc rugăciunea, iar pentru treburile lor (ţin) sfat laolaltă (se consultă în adoptarea de hotărâri în legătură cu treburile generale ale comunităţii; verset important care pune în evidență una dintre trăsăturile însemnate ale islamului, devenită principiu constituțional al comunităţii islamice) şi oferă caritatea anuală obligatorie din cele cu care îi înzestrăm.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 42:38]

Consultarea este un principiu esențial al Legii islamice, iar Allah Preaînaltul i-a poruncit Profetului () să o pună în aplicare practic în toate domeniile. Allah Preaînaltul spune:

„Şi datorită îndurării lui Allah, tu, (Mohammed), ai fost aşa de blând cu ei! Iar de ai fi fost fără blândețe şi aspru la inimă, ei ar fi fugit din preajma ta. Deci iartă-le lor şi roagă-te (lui Allah) pentru iertarea lor! Sfătuiește-te cu ei asupra treburilor, dar o dată ce ai luat o hotărâre, încrede-te în Allah! Allah îi iubeşte cu adevărat pe cei care se încred (în El).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:159]

Prin consultarea permanentă, problemele sunt rezolvate, iar primii musulmani au aplicat întotdeauna pentru toate chestiunile acest principiu, lucru care a avut drept rezultat progresul islamului și al musulmanilor. În zilele noastre, chestiunile islamului și ale musulmanilor continuă să se deterioreze din cauza faptului că acest principiu nu este pus în aplicare.

 

12. Islamul a stabilit o legislație corespunzătoare diferitelor niveluri ale societății, cu drepturi și îndatoriri pentru fiecare strat social, având drept scop realizarea unei societăți care trăiește în pace și armonie. Părinții, copiii, rudele apropiate, vecinii, companionii, toate aceste grupuri au propriile lor drepturi specifice. Allah Preaînaltul spune:

„Adorați-L pe Allah şi nu-I asociaţi Lui nimic! Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat (apropiat prin vecinătate sau înrudire) şi cu vecinul străin (vecinul îndepărtat de care nu te leagă relaţii de rudenie), cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum şi cu cei stăpâniți de mâinile voastre drepte (robii aflaţi în stăpânirea voastră), căci Allah nu-i iubeşte pe cel trufaș şi pe cel lăudăros!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:36]

Profetul Mohammed () a spus:

„Nu vă invidiați unii pe alţii, nu oferiți unul mai mult decât altul (pentru a ridica preţurile), nu vă urâți unul pe altul, nu vă întoarceți spatele unul altuia, nu începeți negocieri, când alţii le-au început mai înainte. O, robi ai lui Allah, fiţi fraţi! Musulmanul este fratele unui alt musulman, nu îl oprimă, nu îl disprețuiește și nu îl umilește. Evlavia se află aici (și a arătat spre pieptul său de trei ori). Este suficient rău ca un om să-și disprețuiască fratele musulman. Viața, proprietatea și onoarea unui musulman sunt inviolabile pentru fratele său în credință.” [Muslim]

De asemenea, Profetul () a spus:

„Niciunul dintre voi nu crede (cu adevărat) până când nu iubește pentru fratele său ceea ce iubește pentru sine.” [Al-Bukhari și Muslim]

Chiar şi dușmanii islamului au drepturi care nu trebuie să fie încălcate. Abu ʻAzīz ibn ’Umair, fratele lui Muss’ab ibn ’Umair, a relatat:

„Când am fost luat prizonier în bătălia de la Badr, Profetul () a spus: «Comportaţi-vă bine cu prizonierii!» Eu eram un prizonier al grupului Ansarilor. Dacă în momentul prânzului şi al cinei ei mâncau curmale, mie mi se dădea să mănânc pâine, pentru că aşa le-a poruncit Mesagerul lui Allah ().”  [At-Tabarani]

De asemenea, islamul prevede anumite drepturi pentru animale. Profetul Mohammed () a spus:

„Oricine ucide o pasăre mică fără niciun motiv, aceasta Îi va spune lui Allah în Ziua Judecății: «O, Domnul meu, cutare m-a ucis fără niciun motiv (...)»” [An-Nasa’i]

Profetul Mohammed () a spus, de asemenea:

„Cele mai mare păcate înaintea lui Allah sunt cel comis de un bărbat care se căsătorește, iar dacă divorțează îi ia zestrea înapoi soției lui, cel comis de un om care îl folosește pe altul însă nu îl plătește și cel comis de un om care ucide un animal din joacă (fără niciun motiv).” [As-Silsilah As-Sahihah]

Ibn ‘Omar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că a trecut pe lângă doi tineri din tribul Quraiș care legaseră o pasăre și o foloseau drept țintă. El (Allah să fie mulțumit de el!) i-a întrebat:

„Cine a făcut aceasta? Fie ca Allah să îl blesteme pe cel care a făcut acest lucru, deoarece Trimisul lui Allah () i-a blestemat pe cei care iau orice are suflet drept ţintă.” [Muslim]

Odată, Mesagerul lui Allah () a trecut pe lângă o cămilă foarte slabă și a spus:

„Aveți teamă de Allah cu privire la aceste animale necuvântătoare! Călăriți-le atunci când sunt în condiții potrivite (pentru aceasta) și sacrificați-le și mâncați-le carnea atunci când sunt în condiții potrivite (pentru aceasta)!” [Ahmad și Abu Dawud]

Islamul prevede anumite drepturi pe care comunitatea le are asupra individului și drepturi pe care individul le are asupra comunității. Astfel, individul trebuie să aibă în vedere interesele comunității, iar comunitatea pe cele ale individului. Profetul Mohammed () a spus:

„«Un dreptcredincios este asemeni cărămizilor unui zid pentru alt dreptcredincios, întărindu-se unul pe altul.», spunând aceasta, Profetul () şi-a împreunat mâinile, încrucișându-şi degetele.”  [Al-Bukhari]

Cu toate acestea, atunci când interesele acestora se ciocnesc, interesul comunității trebuie să fie pus deasupra interesului individului. De exemplu, o casă care stă să cadă trebuie să fie dărâmată pentru că presupune un pericol pentru cei care trec pe lângă ea, iar proprietarul ei trebuie să fie despăgubit.

 

13. Islamul este religia îndurării, a iubirii şi a compasiunii, interzicând violența, nedreptatea și asprimea. Profetul Mohammed () a spus:

„Preamilostivul arată Milă celor care sunt milostivi. Așadar, arătați milă celor de pe Pământ, pentru ca să primiți milă din partea Celui aflat deasupra Cerurilor.” [At-Tirmidhi şi Abu Dawud]

În islam, îndurarea nu trebuie să fie arătată numai față de oameni, ci și față de animale. O femeie a intrat în Iad pentru faptul că nu a respectat acest lucru. Profetul Mohammed () a spus:

„O femeie a fost pedepsită pentru că a ținut o pisică legată până când a murit şi, drept pedeapsă (pentru aceasta), ea a fost aruncată în Iad. Ea nu a hrănit-o şi nu i-a dat apă atunci când a închis-o şi nici nu a lăsat-o liberă să mănânce insectele Pământului.”  [Al-Bukhari]

Islamul a făcut din îndurarea arătată faţă de animale un motiv pentru iertarea păcatelor și intrarea în Paradis. Profetul Mohammed () a spus:

„«În vreme ce un om se afla (mergând) pe drum, setea lui s-a întețit şi (când) a găsit o fântână, a coborât în ea, a băut apă şi (apoi) a ieșit. Când (a dat să plece), a văzut un câine care gâfâia și lingea noroiul din cauza setei excesive. Omul şi-a spus: „Cu adevărat, acest câine suferă de sete așa cum am suferit și eu.” Şi a coborât el (din nou) în fântână, și-a umplut încălțămintea cu apă şi i-a dat să bea câinelui. Allah a apreciat fapta sa şi l-a recompensat cu iertarea păcatelor lui.» (Cei care ascultau) au spus: «O, Mesager al lui Allah, vom fi recompensați chiar şi pentru tratamentul bun arătat față de animale?»  (Profetul – ) a spus: «Da, este o răsplată pentru orice lucru bun pe care îl faceți oricărei ființe vii.»”  [Al-Bukhari]

Așadar, dacă acestea sunt drepturile animalelor, ce putem spune despre cele ale ființelor umane, pe care Allah Preaînaltul le-a preferat înaintea tuturor animalelor? El, Cel Atotputernic, spune:

„Noi i-am cinstit pe fiii lui Adam (înzestrându-i cu darul vorbirii, cu rațiune, cu capacitatea de a distinge lucrurile şi de a stăpâni peste tot ceea ce se află pe Pământ) şi i-am purtat pe ei pe uscat şi pe mare (le-am creat posibilitatea să se deplaseze pentru a-şi agonisi mijloacele de existență) şi le-am dat lor ca hrană felurite bunătăți şi i-am ales pe ei înaintea multor altora din cei pe care i-am creat.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:70]

 

14. Islamul nu permite celibatul, monahismul şi respingerea plăcerilor lumeşti pe care Allah Preaînaltul le-a permis. Profetul Mohammed () a spus:

„(...) Nu vă impuneți austerități vouă înșivă, astfel încât să nu vă fie impuse austerități, pentru că oamenii și-au impus austerități și Allah le-a impus austerități. Urmașii lor se află în schituri și mănăstiri. (Apoi, el a recitat:) «(...) monahismul l-au născocit ei singuri - nu l-am prescris Noi pentru ei (...)» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 57:27] (...)” [Abu Dawud]

De asemenea, Profetul Mohammed () a spus:

„(...) Feriți-vă de lipsa de moderație (și extremism) în chestiunile religioase, deoarece predecesorii voștri au fost distruși din cauza lipsei lor de moderație (și a extremismului) în chestiunile religioase.”  [Ahmad]

În plus, el () a spus:

„Allah iubește să vadă semnele Binecuvântărilor pe care le revarsă asupra robului Său.” [At-Tirmidhi]

În acelaşi timp, islamul nu le permite oamenilor să se bucure de plăcerile lumești uitând de Viața de Apoi, ci este o religie a moderației, care împacă religia și viaţa lumească, făcând ca acestea să se completeze una pe cealaltă. Islamul porunceşte echilibrul între cerințele corpului şi cele ale sufletului, cerându-le musulmanilor ca, atunci când sunt preocupați cu chestiunile lumești, să îşi amintească de nevoile sufletului lor, îndeplinind actele de adorare pe care Allah Preaînaltul le-a făcut obligatorii. El, Cel Atotputernic, spune:

„O, voi, cei care credeţi (musulmani)! Atunci când chemarea la rugăciune este făcută în ziua de vineri (Salāt Al-Jumu‘ah), grăbiți-vă să faceţi dhikr Allah (să ascultaţi predica ce se ţine vinerea - khutbah - şi să vă rugați) şi lăsaţi negoțul (şi orice altă activitate pe care o faceți). Aceasta este mai bine pentru voi, numai dacă voi aţi şti!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 62:9]

În plus, atunci când musulmanul exagerează în ceea ce privește actele de adorare uitând de nevoile sale lumești, Allah Preaînaltul îi amintește de acestea și de căutarea celor necesare traiului spunând:

„Apoi, când rugăciunea (din ziua de vineri) s-a terminat, răspândiți-vă pe Pământ (oriunde doriți) şi căutaţi Harul lui Allah (muncind, etc.) şi pomeniţi-L pe Allah mult: ca să puteți fi victorioși!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 62:10]

Islamul îi laudă pe cei care dețin aceste două calități (nu uită de nevoile lor lumești și nici de cele religioase). Allah Preaînaltul spune:

„Bărbaţi pe care nici negoțul, nici marfa nu-i împiedică de la pomenirea lui Allah, de la îndeplinirea rugăciunii şi de la achitarea carității anuale obligatorii, care se tem de o Zi când inimile şi privirile vor fi tulburate (oscilând între spaimă şi speranţă).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:37]

Islamul a venit pentru a asigura prezervarea drepturilor sufletului și ale trupului, stabilind un echilibru perfect între acestea. Astfel, musulmanul trebuie să își analizeze faptele și propria conștiință, deoarece Allah Preaînaltul spune:

„Aşadar, oricine a făcut un bine egal (chiar cât) cu greutatea unui atom (sau o furnică mică) îl va vedea (adică va vedea răsplata pentru el) ~ Şi oricine a făcut un rău egal (chiar cât) cu greutatea unui atom (sau o furnică mică) îl va vedea (adică va vedea pedeapsa pentru el).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 99:7-8]

Musulmanul nu trebuie să se abțină de la a se bucura de plăcerile lumeşti permise de către Allah Preaînaltul, indiferent dacă este vorba despre mâncare, băutură sau îmbrăcăminte. Allah Preaînaltul spune:

„Spune (o, Mohammed): «Cine a oprit podoaba (veşmintele, în primul rând) orânduită de Allah, pe care El a făcut-o pentru robii Săi (din produse vegetale, precum bumbacul şi inul, din produse animale, precum lâna şi mătasea, sau din metale, precum zalele etc.) şi bunătățile cele trebuincioase pentru viețuire?» (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:32]

Islamul a interzis numai lucrurile nocive, care pot cauza prejudicii minţii, trupului, averii sau societății. Sufletul omului a fost creat de către Allah Preaînaltul, iar El i-a acordat responsabilitatea de a Îl adora şi a implementa Legea Sa. Astfel, nimeni nu are dreptul să îl distrugă sau să îl ucidă. Allah Cel Atotputernic a creat pentru suflet un trup armonios, cu ajutorul căruia omul să poată îndeplini Poruncile lui Allah legate de adorare, drepturi şi alte obligaţii, așa cum este dezvoltarea Pământului. Allah Preaînaltul spune:

„Cu adevărat, Noi l-am creat pe om cu cea mai bună statură (formă, cu cea mai bună sănătate mintală şi cu o natură înnăscută, care îl călăuzesc către credinţa în Allah, către dreptate, bunătate, cele mai bune maniere etc. De asemenea, a fost creat cu cea mai bună formă, atitudine, putere şi echilibru).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 95:4]

Allah Preaînaltul ne-a poruncit să protejăm trupurile noastre şi să le îngrijim în conformitate cu regulile Legii islamice și punând în aplicare următoarele principii:

a. purificarea. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Allah îi iubeşte pe cei care se căiesc şi îi iubeşte pe cei care se purifică.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:222]

Islamul consideră abluţiunea ca fiind o condiţie a validității rugăciunii, pe care musulmanul are obligația de a o efectua de cinci ori pe zi. Profetul Mohammed () a spus:

„Nicio rugăciune nu este acceptată fără abluţiune şi nicio caritate oferită din ghulūl (bunuri luate pe nedrept din prada de război înainte de împărțirea acesteia) nu este acceptată.” [Muslim]

În plus, islamul prevede baia completă în caz de impuritate majoră. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Dacă sunteţi spurcați (în stare de junub - stare rezultată dintr-un contact sexual sau o scurgere seminală după care abluţiunea majoră - îmbăierea generală - este obligatorie atât pentru bărbat cât şi pentru femeie), atunci purificaţi-vă (printr-o îmbăiere)! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:6]

Baia completă este recomandată, de asemenea, înainte de efectuarea acelor acte de adorare care sunt simboluri evidente ale islamului, așa cum sunt rugăciunea de vineri, hajj-ul (pelerinajul mare) sau ʻumrah (pelerinajul mic).

b. păstrarea igienei prin următoarele lucruri:

  • spălarea mâinilor înainte de fiecare masă. ʻAishah (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat:

„Dacă Mesagerul lui Allah () dorea să doarmă în stare de junub (impuritate majoră), el () făcea abluțiunea, iar dacă dorea să mănânce sau să bea, el () se spăla pe mâini iar apoi mânca și bea.” [An-Nasa’i] 

  • menținerea igienei gurii şi a dinţilor prin folosirea siwak-ului. Profetul Mohammed () a spus:

„Dacă nu m-aș fi temut că este prea greu pentru adepții mei, le-aș fi poruncit să își curețe dinții cu siwak înainte de fiecare rugăciune.” [Al-Bukhari]

  • curățarea și purificarea acelor zone ale trupului care pot deveni medii propice pentru germeni şi murdărie. Profetul Mohammed () a spus:

„Sunt cinci acte care fac parte din natura umană înnăscută (fitrah): circumcizia, îndepărtarea părului pubian, îndepărtarea părului de la subsuoară, scurtarea mustății şi tăierea unghiilor.” [Al-Bukhari]

c. a mânca şi a bea numai acele lucruri permise. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Mâncaţi din bunătățile pe care vi le-am dăruit şi mulțumiți-I lui Allah dacă numai pe El voi Îl adorați!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:172]

În același timp, islamul avertizează împotriva exceselor, care pot provoca prejudicii trupului. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Mâncaţi şi beţi, însă nu întreceți măsura, fiindcă El (Allah) nu-i iubeşte pe cei care întrec măsura!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:31]

Profetul Mohammed () a descris cel mai bun mod de a mânca și a bea spunând:

„Fiul lui Adam (omul) nu umple un vas mai rău decât stomacul său. Câteva înghițituri ar fi suficiente să-i dea fiului lui Adam puterea de care are nevoie. Însă, dacă el trebuie să mănânce mai mult, atunci ar trebui să umple o treime (din stomac) cu alimente, o treime cu băutură și să lase o treime goală pentru a respira ușor.” [At-Tirmidhi]

d. islamul a interzis consumul oricărui lucru impur sau murdar, așa cum sunt animalele moarte (hoiturile), sângele, carnea de porc, alcoolul, drogurile și țigările, acest lucru având drept scop menținerea sănătății. Allah Preaînaltul spune:

„Ci El v-a oprit vouă doar mortăciunea, sângele, carnea de porc şi ceea ce a fost menit altcuiva decât lui Allah. Dar cel care a fost silit, fără să poftească şi fără să întreacă măsura, acela nu se încarcă de păcat, căci Allah este Ghafūr (Prea Iertător), Rahīm (Prea Îndurător).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:173]

De asemenea, El, Cel Atotputernic, spune:

„O, voi cei care credeţi! Vinul (vinul - şi prin analogie - orice băutură alcoolică), jocul de noroc, pietrele ridicate (idolii) şi săgeţile (pentru prezicere) sunt numai murdării din lucrătura lui Şeitan. Deci feriți-vă de ele ca să izbândiţi! ~ Doară Şeitan doreşte să semene între voi duşmănie şi ură, prin vin şi prin jocul de noroc, şi să vă abată de la pomenirea lui Allah şi de la rugăciune. Oare nu vă veţi opri voi (de la acestea)?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:90-91]

e. practicarea sporturilor benefice, aşa cum este lupta. Profetul ()  însuşi a luptat cu un bărbat numit Rakana. [Al-Hakim]

ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat:

„M-am întrecut cu el (Profetul ) şi l-am întrecut. După ce m-am mai îngrășat (după câțiva ani), m-am întrecut (din nou) cu el (cu Profetul ) şi m-a întrecut. El () a spus: «Aceasta este pentru aceea (întrecere).»” [Abu Dawud şi Ibn Majah]

Alte sporturi benefice sunt înotul, călăria şi trasul cu arcul. ʻOmar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Învăţaţi-vă copii trasul cu arcul, înotul şi călăria.” [Ibn Baz] 

f. căutarea leacului pentru fiecare boală. Profetul Mohammed () a spus:

„Există un leac pentru fiecare boală, iar atunci când leacul este aplicat, boala este vindecată cu Voia lui Allah Cel Preaînalt și Preamăreţ.”  [Muslim]

g. islamul prescrie îndeplinirea actelor de adorare poruncite de către Allah Preaînaltul datorită faptului că acestea hrănesc sufletul și îl eliberează de anxietate, care afectează, de asemenea, trupul. Allah Preaînaltul spune:

„«Pe cei ce cred (în Allah, în Trimisul Său şi în Cartea Lui) şi ale căror inimi sunt liniștite (și devin smerite) întru pomenirea lui Allah.», căci prin pomenirea lui Allah se liniștesc inimile.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 13:28]

În același timp, islamul consideră a fi un mare păcat neglijarea nevoilor trupului şi negarea drepturilor sale, așa cum sunt odihna, hrana şi relațiile intime permise, din cadrul căsătoriei. Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Un grup (de trei bărbați) a venit la casele soțiilor Profetului () pentru a întreba despre modalitatea în care Profetul () Îl adora pe Allah. Când au fost înștiințați despre aceasta, ei au considerat adorarea lor nesemnificativă și au spus: «Unde suntem noi în comparație cu Profetul (), căruia Allah i-a iertat păcatele trecute și viitoare?!» Unul dintre ei a spus: «În ceea ce mă privește, mă voi ruga fără încetare toată noaptea!» Altul a spus: «Eu voi posti tot timpul și nu voi rupe postul.» Celălalt a spus: «Eu voi sta departe de femei și nu mă voi căsători niciodată.» Trimisul lui Allah () a venit la ei și a spus: «Voi sunteți cei care ați spus aceasta și aceasta? Jur pe Allah că eu sunt mai supus și mai cu teamă de Allah decât voi, însă postesc și rup postul, mă rog și mă odihnesc noaptea și mă căsătoresc cu femei, iar cel care nu urmează Tradiția mea nu este dintre ai mei.»” [Al-Bukhari și Muslim]

 

15. Islamul este religia care încurajează educația și căutarea cunoașterii. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Spune (o, Mohammed): «Oare sunt egali aceia care ştiu (că Allah este Unic şi cunosc Poruncile Lui) cu aceia care nu ştiu? (Nu sunt egali!)» Însă numai aceia care au minte, trag învățăminte.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 39:9]

În același timp, islamul disprețuiește ignoranţa şi ignoranții. În Nobilul Coran, Allah Preaînaltul spune că Moise (Pacea fie asupra sa!) i-a spus poporului său:

„(...) Să mă ferească Allah să fiu dintre cei neştiutori!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:67]

Islamul a stabilit diferitele tipuri de cunoaștere care sunt obligatorii pentru fiecare musulman, iar acestea sunt cele necesare pentru practicarea

 religiei și desfășurarea în mod corect a chestiunilor zilnice. Un alt tip de cunoştinţe este considerat a fi o obligație colectivă (adică, dacă o parte dintre musulmani nu îl dețin, aceștia nu comit un păcat). Allah Preaînaltul i-a poruncit Profetului Său () să nu îşi dorească altceva în această viaţă în afară de sporirea cunoașterii. El, Cel Atotputernic, spune:

„(...) Şi spune (o, Mohammed): «Domnul meu, sporeşte-mi mie știința!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 20:114]

Islamul le oferă o importanţă deosebită științei și învățaților. Profetul Mohammed () a spus:

„Nu este dintre noi cel care nu îi respectă pe vârstnici, nu arată milă față de tineri şi nu oferă ceea ce se cuvine învățaților.” [Ahmad și At-Tirmidhi]

În plus, islamul îi privește pe învățați cu multă considerație şi le oferă acestora un statut înalt. Profetul Mohammed () a spus:

„Superioritatea învățatului față de adorator este asemenea superiorității mele față de ultimul dintre voi.” [At-Tirmidhi]

Pentru a încuraja căutarea și răspândirea cunoașterii, islamul consideră acestea a fi o formă de luptă pe Calea lui Allah pentru care fiecare persoană este răsplătită, reprezentând, în același timp, o cale care conduce către Paradis. Profetul Mohammed () a spus:

„Cel care pleacă (din casa ori din țara lui) în căutarea cunoașterii este considerat a lupta pentru Cauza lui Allah până când se întoarce.” [At-Tirmidhi]

De asemenea, el () a spus:

„Celui care urmează o cale în căutarea cunoașterii Allah îi va face ușoară calea către Jannah (Paradis) (...)” [Muslim]

Islamul nu încurajează numai căutarea cunoştinţelor religioase, ci și a tuturor celorlalte cunoștințe benefice, considerând aceasta a fi un act de adorare și o necesitate a omenirii. Allah Preaînaltul spune:

„Oare nu vezi că Allah a făcut să coboare din Cer apă şi că Noi am făcut apoi să iasă la iveală roade cu felurite culori şi că în munţi sunt dâre albe şi roșii, cu felurite culori, şi stânci foarte negre?! ~ Tot astfel sunt şi printre oameni şi viețuitoare (toate viețuitoarele de pe Pământ, în afară de om şi de vite) şi vite (cămilele, bovinele, ovinele şi caprinele) cu felurite culori (diferite). Singurii ce se tem de Allah sunt învăţaţii dintre robii Săi. Dar Allah este ‘Azīz (Invincibil, Atotputernic), Ghafūr (Prea Iertător).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 35:27-28]

Aceste versete invită oamenii să reflecteze pentru a fi călăuziți către cunoașterea și confirmarea existenței Creatorului Suprem. În același timp, Allah Preaînaltul îi invită pe oameni să profite de lucrurile pe care le-a creat în acest Univers. Nu există nicio îndoială cu privire la faptul că oamenii care sunt invitați să reflecteze la aceste versete nu sunt numai învăţaţii în domeniul religiei, ci și cei din alte domenii, care au abilitatea de a descoperi secretele pe care Allah Cel Atotputernic le-a ascuns în acest Univers. De exemplu, nu putem ști cum se formează norii și cum cade ploaia fără ajutorul cunoașterii în domeniul chimiei şi al fizicii. În mod similar, nu putem ști cum cresc copacii, fructele și plantele fără ajutorul cunoașterii în domeniul agriculturii, nu putem ști care sunt diferitele tipuri de munţi fără ajutorul cunoașterii în domeniul geologiei şi nu putem ști natura oamenilor și diferitele rase în care se împart aceștia fără ajutorul cunoașterii în domeniul antropologiei etc.

 

16. Islamul încurajează oamenii să îşi revizuiască în mod constant faptele şi acţiunile, căutând Mulțumirea lui Allah Preaînaltul și evitând tot ceea ce poate provoca Mânia Sa. Musulmanii ştiu foarte bine că Allah Cel Atotputernic îi vede şi ştie ceea ce fac în orice moment și, prin urmare, ei nu fac decât ceea ce le-a fost poruncit să facă şi se abţin de la ceea ce le-a fost interzis. De exemplu, atunci când un musulman se abţine de la a fura, el face aceasta din teama față de Allah Preaînaltul, și nu din teama față de oameni, iar același lucru se întâmplă în cazul tuturor celorlalte infracțiuni. Așadar, învățăturile islamice îi educă pe oameni să nu facă diferențe între faptele comise în secret și cele comise în public. Allah Preaînaltul spune:

„Şi dacă tu rostești vorbele cu glas tare, El ştie, (neîndoielnic), taina şi ceea ce este chiar şi mai ascuns (cum ar fi gândurile, căci Cunoaşterea Lui cuprinde totul, adică atât ceea ce este vizibil, cât şi ceea ce este ascuns şi tăinuit).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 20:7]

Profetul Mohammed () a descris ihsān-ul (literalmente - perfecțiunea, caritatea, înfăptuirea de lucruri bune, etc.) spunând:

„Aceasta înseamnă să Îl adori pe Allah ca și cum L-ai vedea, pentru că, deși tu nu Îl vezi, El cu siguranță te vede.” [Al-Bukhari]

Pentru a stabili principiul revizuirii constante a faptelor și acțiunilor, islamul prevede următoarele:

a. credinţa în existența lui Allah Preaînaltul, Singura divinitate demnă de adorare, Cel care este Perfect în ceea ce privește Esența și Atributele Sale și Cel care ştie tot ceea ce se petrece în acest Univers, în care totul se întâmplă numai cu Voia Sa. Allah Preaînaltul spune:

„El este Cel care a creat Cerurile şi Pământul în şase zile şi pe urmă s-a aşezat deasupra Tronului. El ştie ce intră în pământ (dintre cele pe care le-a creat, sau aşa cum sunt morţii, semințele şi animalele) şi ce iese din el (așa cum sunt semănăturile), ce coboară din Cer (așa cum sunt ploaia, zăpada, frigul, destinele etc.) şi ce se înalţă la el (așa cum sunt îngerii, faptele etc.); El este cu voi, oriunde v-aţi afla. Şi Allah vede bine ceea ce faceţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 57:4]

Cunoașterea Sa depăşeşte lucrurile materiale şi tangibile, El cunoscând chiar și cele mai ascunse gânduri şi şoaptele sufletului. Allah Preaînaltul spune:

„Noi l-am creat pe om şi Noi știm ce-i șoptește sufletul său (și ce îi trece prin minte), căci Noi suntem mai aproape de el decât vâna gâtului.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 50:16]

b. credinţa în Înviere și Judecată. Allah Preaînaltul spune:

„Necredincioşii au pretins (în mod fals) că ei nu vor mai fi înviaţi (niciodată, pentru Judecată). Spune (o, Mohammed): «Ba da! Pe Domnul meu! (Cu siguranţă) Veţi fi voi înviaţi şi apoi vi se va spune vouă (şi veţi fi recompensați pentru) ceea ce aţi făcut! Şi acesta este un lucru uşor pentru Allah!”” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 64:7]

c. credinţa că fiecare individ va da socoteală pentru ceea ce a făcut. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Niciun suflet nu va agonisi decât împotriva sa. Şi niciun (suflet) purtător de poveri (cu sensul de păcate) nu va purta povara altuia! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:164]

Astfel, fiecare om va da socoteală înaintea lui Allah Preaînaltul pentru tot ceea ce a făcut sau a spus, indiferent cât de mici pot părea aceste acţiuni, fie ele bune sau rele. Apoi, oamenii vor fi răsplătiți pentru faptele lor bune şi pedepsiţi pentru păcatele lor:

„Aşadar, oricine a făcut un bine egal (chiar cât) cu greutatea unui atom (sau o furnică mică) îl va vedea (adică va vedea răsplata pentru el) ~ Şi oricine a făcut un rău egal (chiar cât) cu greutatea unui atom (sau o furnică mică) îl va vedea (adică va vedea pedeapsa pentru el).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 99:7-8]

d. supunerea faţă de Allah Preaînaltul şi Mesagerul Său () trebuie să fie mai presus de orice alt lucru.

 

17. În islam, recompensa pentru faptele bune este multiplicată de mai multe ori, în timp ce autorul unei fapte rele nu primește decât pedeapsa pentru fapta comisă. Allah Preaînaltul spune:

„Acela care va veni (la Judecata de Apoi) cu o faptă bună va avea parte de zece asemenea ei, iar acela care va veni cu o faptă rea nu va fi răsplătit decât cu o faptă pe măsura ei. Dar nu li se va face nici o nedreptate!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:160]

În islam, intențiile bune sunt răsplătite chiar dacă nu sunt urmate de punerea lor în aplicare. De asemenea, dacă musulmanul are intenția de a face o faptă bună, însă nu reușește să o ducă la capăt, îi va fi scrisă o faptă bună. Mai mult decât atât, dacă musulmanul are intenția de a face o faptă rea, însă nu o face în cele din urmă, din teamă față de Pedeapsa lui Allah, El Preaînaltul poruncește să îi fie scrisă o faptă bună drept răsplată pentru că a hotărât să abandoneze acea faptă rea din teamă față de El. Profetul Mohammed () a spus:

„Allah Preaînaltul spune: «Dacă robul Meu intenţionează să facă o faptă rea (o, îngeri), nu o scrieți decât dacă o face. Dacă o face, scrieți-o așa cum este, însă dacă se abține de la a o face de dragul Meu, atunci scrieți-i o faptă bună (în registrul său). (Pe de altă parte) dacă intenţionează să facă o faptă bună, însă nu o face, scrieți-i o faptă bună (în registrul său), iar dacă o face, atunci scrieți-i de la zece până la şapte sute de fapte bune (în registrul său).»”  [Al-Bukhari]

În plus, îndeplinirea dorințelor permise ale musulmanului sunt transformate în acte de adorare atunci când acest lucru este făcut cu o intenție bună. Astfel, dacă musulmanul mănâncă și bea cu intenția de a-și îngriji organismul și a avea energie pentru a îndeplini cele prescrise de Allah Preaînaltul, precum îndeplinirea nevoilor familiei, a copiilor și a celor de care este responsabil sau pentru a avea energia necesară adorării lui Allah Preaînaltul, aceste activități devin acte de adorare pentru care este răsplătit. Profetul Mohammed () a spus:

„Atunci când un bărbat cheltuiește pentru familia sa, sperând la Răsplata lui Allah în Viața de Apoi, acesta va fi considerat pentru el un act caritabil.” [Al-Bukhari]

Chiar și atunci când musulmanul îşi satisface dorinţele sexuale într-un mod licit (în cadrul căsătoriei), cu intenția de a evita căderea sa și a soției sale în păcat, această faptă devine un act de adorare pentru care este răsplătit. Profetul Mohammed () a spus:

„(...) «În actul sexual al bărbatului (cu soția sa) este o caritate.» Ei au spus: «O, Trimis al lui Allah, există o răsplată pentru acela dintre noi care își satisface dorințele sexuale?» (Profetul ) a spus: «Spuneți-mi, dacă și-ar satisface nevoile prin mijloace nepermise (haram), oare nu i-ar fi (scris) pentru aceasta un păcat? Tot astfel, dacă își va satisface nevoile prin mijloace permise, îi va fi (scrisă) o răsplată.»” [Muslim]

Toate faptele făcute de musulman cu o intenţie bună sunt considerate a fi acte de caritate. Profetul Mohammed () a spus:

„«Fiecare musulman trebuie să ofere caritate.» Oamenii l-au întrebat: «O, Mesager al lui Allah, atunci când cineva nu are nimic de oferit, ce trebuie să facă?» El () le-a răspuns: «Trebuie să muncească cu propriile mâini şi să beneficieze din aceasta şi apoi să ofere şi altora caritate (din ceea ce câștigă).» Apoi, oamenii au întrebat: «Dar dacă o persoană nu poate face nici măcar acest lucru?» El () le-a răspuns: «Atunci trebuie să îi ajute pe cei aflaţi în nevoie atunci când aceştia îi cer ajutorul.» Cei prezenţi au întrebat atunci: «Dar dacă nu poate face nici aceasta?» Profetul () a spus: «Atunci să se abțină de la a face rău, iar acest lucru va fi considerat un act de caritate pentru el.»” [Al-Bukhari]

 

18. În islam, faptele rele ale celor care se căiesc pentru ele în mod sincer, regretând faptul că le-au comis și având intenția de a nu le repeta, vor fi transformate în fapte bune. Allah Preaînaltul spune:

„Şi aceia care nu cheamă un alt dumnezeu împreună cu Allah (nu-I fac lui Allah niciun asociat în adorare) şi nu ucid sufletul pe care l-a oprit Allah, decât pe drept, şi aceia care nu preacurvesc - căci acela care face aceasta va afla pedeapsa (cei care săvârșesc aceste lucruri urâte vor avea parte în Viaţa de Apoi de pedeapsă pentru ele) ~ Şi va fi îndoit chinul lui în Ziua Învierii şi în veci va rămâne în ea disprețuit - ~ Afară de acela care se căieşte, crede şi săvârşeşte fapte bune; acestora le va schimba Allah faptele rele cu fapte bune, căci Allah este Ghafūr (Prea Iertător), Rahīm (Prea Îndurător) (cu cei care se căiesc, cred şi săvârșesc fapte bune).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 25:68-70]

Toate acestea sunt valabile atunci când este comis un păcat față de Allah Preaînaltul. În ceea ce privește păcatele comise față de altă persoană, este esențială returnarea drepturilor ei și cererea iertării pentru răul care i-a fost cauzat.

Legea islamică face apel la rațiunea păcătosului, ținând cont de caracterul său instabil, și îi deschide ușa către căință pentru ca acesta să se elibereze de păcate. Allah Preaînaltul spune:

„Spune (o, Mohammed): «O, voi robii Mei, care aţi întrecut măsura în defavoarea voastră (aţi săvârşit păcate împotriva voastră înșivă, prin exagerările voastre), nu deznădăjduiţi în privința îndurării lui Allah (în privința iertării Sale)!» Allah iartă toate păcatele (celor care se căiesc şi cred, afară de politeism). El este Al-Ghafūr (Prea Iertătorul), Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 39:53]

Islamul a facilitat căința, pe care a transformat-o într-un act ușor de înfăptuit, care nu implică nici oboseală și nici epuizare. Allah Preaînaltul spune:

„Acela care săvârșește un rău sau este nedrept cu sine însuși, iar apoi se roagă lui Allah de iertare, acela Îl va afla pe Allah Ghafūr (Prea Iertător), Rahīm (Prea Îndurător).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:110]

Toate acestea sunt valabile pentru musulmani. În ceea ce îi privește pe nemusulmanii care îmbrățișează islamul, aceștia vor primi o răsplată dublă pentru credința în Profetul lor (Pacea fie asupra sa!) și pentru credința în Mesajul lui Mohammed (). Allah Preaînaltul spune:

„Aceia cărora Noi le-am dat Cartea mai înainte de el (de Coran), aceia cred în el (acest verset face referire la oamenii Cărții - evreii și creștinii - care au îmbrățișat islamul); ~ Şi când li se recită lor (Coranul), zic ei: «Noi credem în el. Acesta este Adevărul de la Domnul nostru. Şi noi am fost supuși (lui Allah) înainte de (venirea) lui.»; ~ Aceştia vor fi dăruiţi cu răsplată de două ori, pentru că ei sunt statornici şi pentru că ei resping fapta rea prin fapta bună şi fac milostenie din cele cu care i-am înzestrat.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 28:52-54]

Mai mult decât atât, Allah Cel Atotputernic şterge toate păcatele comise înainte de acceptarea islamului. Atunci când ʻAmr ibn Al-ʻAs (Allah să fie mulțumit de el!) a mers la Profet () pentru a-i mărturisi loialitatea, el a pus condiţia ca Allah să îi ierte toate păcatele. La aceasta, Profetul Mohammed () i-a spus:

„Nu știai că islamul șterge toate păcatele anterioare (comise înainte de îmbrățișarea islamului)?!” [Muslim]

 

19. Islamul le garantează musulmanilor continuitatea răsplăţilor pentru faptele bune chiar şi după moartea lor. Profetul Mohammed () a spus:

„Atunci când un om moare, toate faptele lui se opresc cu excepţia a trei: caritatea continuă, ştiinţa de care continuă să beneficieze şi alţii şi un fiu credincios, care face du‘ā’ (suplicaţie) pentru el.”  [Muslim]

De asemenea, Profetul Mohammed ():

„Cel care cheamă la călăuzire va avea o răsplată similară cu cea a celor care îl urmează, fără ca răsplata vreunuia dintre ei să fie diminuată câtuși de puțin, iar cel care cheamă la calea greșită va avea un păcat similar cu cel al celor care îl urmează, fără ca păcatul vreunuia dintre ei să fie diminuat câtuși de puțin.”  [Muslim]

Acest lucru îl îndeamnă pe musulman să facă tot ceea ce îi stă în putere pentru a reforma, ajuta și apăra societatea prin îndeplinirea de fapte bune, luptând împotriva corupției și avertizând împotriva acesteia.

 

20. Islamul este o religie care respectă intelectul, invitând la folosirea acestuia în mod corespunzător. Allah Preaînaltul spune:

„În Ceruri şi pe Pământ sunt semne pentru cei care cred. ~ Şi în propria voastră făptură şi în vietățile (toate viețuitoarele Pământului, cu excepția omului) pe care El le-a risipit se află semne pentru un neam de oameni care cred cu tărie. ~ Şi în schimbarea nopţii şi zilei şi în hrana pe care Allah a pogorât-o din Cer (aici ploaia aducătoare de hrană) şi a înviat pământul cu ea, după ce el a fost mort, şi în schimbarea vânturilor se află semne pentru un neam de oameni care pricep.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 45:3-5]

Multe versete din Nobilul Coran sunt adresate intelectului: „Voi nu pricepeți?!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:44]; „Oare nu cugetă ei (...)?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:82]; „Voi nu vă gândiți?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:50] etc.

Cu toate acestea, islamul a definit niște limite în care acesta poate fi folosit. Musulmanul trebuie să îşi folosească intelectul doar pentru a înţelege lucrurile fizice, tangibile, deoarece tot ceea ce aparţine lumii nevăzute nu poate fi înțeles de către acesta, iar încercarea de a face aceasta ar însemna o risipă de energie.

Una dintre dovezile evidente ale faptului că islamul prețuiește intelectul este faptul că acesta condamnă și avertizează împotriva imitării orbești a cuiva fără criteriu sau discernământ. Allah Preaînaltul spune:

„Dacă li se spune (politeiștilor): «Urmaţi ceea ce a trimis Allah!», ei zic: «Ba noi urmăm cele cu care i-am găsit pe părinţii noştri!» Chiar dacă părinţii lor au fost neştiutori şi nu s-au lăsat călăuziţi?!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:170]

 

21. Islamul este religia naturii înnăscute a omului, care nu contrazice instinctul cu care Allah Preaînaltul l-a creat pe acesta. Prin urmare, islamul nu contrazice natura omului. Allah Cel Atotputernic spune:

„Ridică-ți fata ta spre religia cea adevărată (îndreaptă-te cu toată ființa ta către religia monoteistă a islamului)! Această (religie) este firea (creată de) Allah (ea reprezintă religia care se potrivește cu natura omului și după care Allah l-a creat pe om și prin urmare împlinește fericirea și demnitatea lor), după care El i-a creat pe oameni. Nu există schimbare în creația lui Allah (nu poate nimeni să schimbe religia lui Allah). Aceasta este religia cea dreaptă, dar cei mai mulţi oameni nu ştiu.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 30:30]

Natura înnăscută poate fi influențată însă de factorii externi, făcând astfel ca omul să se abată de la Calea cea Dreaptă. Profetul Mohammed () a spus:

„Fiecare copil se naște cu înclinația naturală de a I se supune lui Allah (fitrah), (adică, de a fi musulman), însă, mai apoi, părinții lui îl fac evreu, creștin sau zoroastrian.” [Al-Bukhari]

Islamul este religia care conduce către Calea cea Dreaptă. Allah Preaînaltul spune:

„Spune (o, Mohammed): «Într-adevăr, Domnul meu m-a călăuzit pe un drum drept (islamul), o religie adevărată - religia lui Avraam cel drept întru credinţă, care nu a fost printre cei care au făcut asociaţi (lui Allah)!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:61]

Nu există nimic în islam care să contrazică intelectul, ci, mai degrabă, intelectul atestă adevărul şi beneficiile învăţăturilor islamice, toate poruncile şi interzicerile aduse de acestea fiind drepte. Astfel, acestea nu nedreptăţesc pe nimeni și au un scop măreț, iar cel care cugetă la Nobilul Coran și la Sunnah Profetului Mohammed ‎‎() poate confirma acest lucru.

 

22. Islamul a eliberat sufletul uman de adorarea oricui altcuiva în afară de Allah Preaînaltul, fie că este vorba despre un Profet sau un înger, implementând astfel credința în inima musulmanului. Astfel, acesta se teme doar de Allah Cel Atotputernic, deoarece nimeni nu poate să primească un bine și nici nu poate să fie atins de un rău decât cu Voia Lui. De asemenea, o persoană, oricine ar fi aceasta, nu poate face bine, nici rău, nici interzice și nici ocroti dacă acest lucru nu este în conformitate cu Voia și Hotărârea lui Allah. El, Cel Atotputernic, spune:

„Ei au luat în locul Lui dumnezei care nu creează nimic, ci care sunt creați (de către cei care îi adoră), care nu-şi pot aduce lor înșiși nici rău şi nici folos, care nu au putere asupra morții, nici asupra vieții şi a învierii.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 25:3]

Toate lucrurile se află în Mâinile lui Allah Preaînaltul. El, Cel Atotputernic, spune:

„Şi dacă Allah te atinge cu un rău, (să știi că) nu este cine să-l îndepărteze decât numai El! Iar dacă El îți voiește un bine, nu este nimeni care să poată respinge Harul Său. El îi atinge cu aceasta pe cei care voiește El dintre robii Săi (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 10:107]

Deși se bucura de un statut înalt înaintea lui Allah Preaînaltul, Profetul Mohammed () se supunea acelorași reguli ca toate celelalte ființe umane. Allah Cel Atotputernic spune:

„Spune (o, Mohammed): «Eu nu stăpânesc niciun folos pentru mine şi nicio stricăciune, în afară de ceea ce voieşte Allah. Dacă eu aş fi ştiut Necunoscutul, aş avea prisosință de bunuri şi nu m-ar atinge răul. Dar eu nu sunt decât un prevestitor şi un binevestitor pentru oamenii care cred.»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:188]

Islamul a eliberat omul de anxietate, teamă şi confuzie, abordând cauzele acestora, așa cum sunt:

  • teama de moarte, cu privire la care Allah Preaînaltul spune:

„Niciun suflet nu va putea muri fără de Voia lui Allah, după sorocul scris (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:145]

Oricât de mult ar încerca omul să scape de moarte, el nu o va putea evita. Allah Preaînaltul spune:

„Spune-le (lor, o, Mohammed): «Cu adevărat, moartea de care fugiți vă va ajunge pe voi fără îndoială (atunci când vă va sosi timpul).» (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 62:8]

  • teama de sărăcie, cu privire la care Allah Preaînaltul spune:

„Şi nu este viețuitoare pe Pământ a cărei hrană să nu fie în grija lui Allah. El știe locul ei de sălaș şi locul în care ea va muri. Totul este într-o Carte deslușită (Tablele păstrate).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 11:6]

  • teama de boli și alte nenorociri, cu privire la care Allah Preaînaltul spune:

„Nicio nenorocire nu se îndreaptă pe Pământ şi nici în sufletele voastre fără ca ea să nu se afle într-o carte (Tablele păstrate), înainte ca Noi să o pricinuim. Acesta este un lucru uşor pentru Allah, ~ Pentru ca voi să nu fiţi triști pentru ceea ce aţi pierdut şi nici să nu vă prea bucuraţi pentru ceea ce El vă dăruieşte. Şi Allah nu-l iubeşte pe cel trufaș şi lăudăros.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 57:22-23]

  • teama de alte creaturi. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Păstrează Poruncile lui Allah și Allah te va proteja. Păstrează Poruncile lui Allah si Îl vei găsi în fața ta (va fi cu tine în orice situație). Dacă ceri ceva, atunci cere de la Allah, iar dacă vei căuta ajutor, atunci caută ajutor la Allah şi să știi că, dacă întreaga comunitate s-ar aduna ca să îți facă un bine, nu va putea să-l facă decât dacă Allah l-a prescris deja pentru tine. De asemenea, dacă întreaga comunitate s-ar aduna ca să îți facă un rău, acesta nu te va atinge, cu excepția a ceea ce Allah a prescris deja împotriva ta. Calemurile au fost ridicate, iar sulurile s-au uscat.”  [At-Tirmidhi și Ahmad]

 

23. Islamul este religia moderației atât în ceea ce privește chestiunile religioase, cât şi în cele lumești. Allah Preaînaltul spune:

„Astfel, Noi am făcut din voi o comunitate cumpătată, pentru ca să fiţi martori în legătură cu oamenii şi pentru ca Profetul să fie martor în legătură cu voi (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:143]

Islamul este religia ușurinței și a despovărării. Profetul Mohammed () a spus:

„(...) Allah nu m-a trimis pentru a fi aspru și pentru a le cauza greutăți oamenilor, ci m-a trimis pentru a-i învăța (pe oameni) și a face lucrurile mai ușoare (pentru ei).” [Muslim]

Învăţăturile sale predică ușurința și îndeamnă la căutarea acesteia. Profetul Mohammed () a spus:

„Faceți lucrurile ușoare și nu le faceți dificile; dați vești bune și nu-i alungați (intimidându-i) pe oameni.” [Al-Bukhari și Muslim]

Islamul este religia toleranței şi a blândeții. ʻAishah (Allah sa fie mulţumit de ea!), soţia Profetului (), a relatat că un grup de evrei a venit la el () şi i-a spus:

„«Moartea fie asupra ta!», iar eu am înțeles ceea ce au spus și le-am răspuns: «Şi asupra voastră fie moartea şi blestemele!» Profetul lui Allah () mi-a spus: «Calmează-te, o, ʻAishah. Cu adevărat, Allah iubeşte blândețea în toate chestiunile.» L-am întrebat: «O, Mesager al lui Allah, nu ai auzit ce au spus?» Profetul () mi-a răspuns: «Deja le-am spus: „Şi asupra voastră.”»” [Al-Bukhari]

Islamul este religia care îndeamnă la a le dori binele oamenilor. Profetul Mohammed () a spus:

„Cel mai iubit dintre oameni de Allah este cel care le aduce cele mai multe beneficii celorlalți. Cele mai iubite fapte de Allah sunt cele care aduc bucurie altui musulman, îi rezolvă o problemă, îi plătesc o datorie sau îi potolesc foamea. A merge cu un musulman pentru a-l ajuta la nevoile sale îmi este mai drag decât izolarea pentru adorare în această moschee (din Medina) timp de o lună. Oricui se abţine la mânie, Allah îi va ascunde defectele. Oricui se abține atunci când se poate răzbuna, Allah îi va umple inima cu satisfacție în Ziua Judecăţii. Oricui îl însoțește pe fratele lui musulman care are o problemă până când acesta o rezolvă, Allah îi va face picioarele ferme în Ziua în care picioarele oamenilor vor tremura și, cu adevărat, comportamentul urât strică faptele bune așa cum oțetul strică mierea.” [At-Tabarani, clasificat sahih de către Al-Albani în Sahih Al-Jāmiʻ]

Islamul este religia moderației și nu a intransigenței și a greutății. Allah Preaînaltul spune:

„Allah nu impune niciunui suflet decât ceea ce este în putinţa lui. El are ca răsplată ceea ce şi-a agonisit (faptele bune) şi împotriva lui ceea ce a dobândit (faptele rele) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:286]

Toate poruncile islamului se bazează pe următoarea metodologie descrisă de Profetul Mohammed ():

„Atunci când vă interzic să faceți un lucru, evitați-l, iar atunci când vă poruncesc să faceți un lucru, faceți-l atât cât puteți, pentru că oamenii dinaintea voastră au fost distruși din cauza întrebărilor lor frecvente și a dezacordului cu Profeții lor.” [Al-Bukhari și Muslim]

Cel mai bun exemplu în acest sens este povestea companionului (Allah să fie mulțumit de el!), care a venit la Profetul Mohammed () și i-a spus:

„«O, Mesager al lui Allah, sunt pierdut!» Mesagerul lui Allah () l-a întrebat: «De ce ești pierdut?», iar el a răspuns: «Am întreținut relații intime cu soția mea în timp ce posteam.» Mesagerul lui Allah () l-a întrebat: «Îți permiți să eliberezi un sclav?» El a răspuns negativ. Mesagerul lui Allah () l-a întrebat: «Poți să postești timp de două luni consecutiv?» El a răspuns negativ. Profetul () l-a întrebat: «Îți permiți să hrănești șaizeci de nevoiași?» El a răspuns negativ. Profetul () a rămas tăcut și, în acel timp, i-a fost adus un coș mare de curmale. El () a întrebat: «Unde este cel care a întrebat?» El a răspuns: «Sunt aici.» Profetul () i-a spus: «Ia acesta (coșul de curmale) și oferă-l drept caritate.» Omul a întrebat: «Trebuie să îl ofer unei persoane mai sărace decât mine? (Jur) pe Allah, nu există nicio familie între cei doi munți (ai Medinei) mai săracă decât mine.» Profetul () a zâmbit până când i s-au văzut premolarii și apoi a spus: «Hrănește-ți familia cu el.»” [Al-Bukhari]

Toate actele de adorare prevăzute în islam au fost stabilite în conformitate cu capacitățile umane și nimeni nu este împovărat cu mai mult decât poate suporta. Musulmanul poate fi chiar scutit de efectuarea unor anumite acte de adorare în anumite cazuri, precum cele indicate în rândurile următoare:

a. rugăciunea trebuie efectuată stând în picioare, însă, dacă o persoană nu se simte în stare să facă aceasta, atunci o poate face așezat, iar dacă nici astfel nu o poate face, atunci culcat, iar dacă nici astfel nu o poate face, atunci prin semne;

b. caritatea anuală nu este obligatorie pentru cei care nu ating un anumit prag, cei săraci și nevoiași având dreptul să o primească;

c. postul nu este o obligație pentru cei bolnavi și pentru femeile însărcinate sau cele care se află la menstruație;

d. pelerinajul nu este obligatoriu pentru cel care este incapabil din punct de vedere financiar sau fizic să îl realizeze. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Este o datorie a oamenilor faţă de Allah (să împlinească) pelerinajul la această Casă, dacă au mijloacele pentru aceasta. Cât despre aceia care tăgăduiesc (dar refuză să împlinească), Allah nu are nevoie de aceste lumi (Allah nu are nevoie de făpturi, ci numai ele au nevoie de El).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:97]

e. dacă omul se află în pericol de moarte (din cauza foamei), îi este permis consumul a ceea ce Allah Preaînaltul a interzis, așa cum sunt carnea de porc sau cea a unui animal mort etc. Allah Preaînaltul spune:

„Ci El v-a oprit vouă doar mortăciunea, sângele, carnea de porc şi ceea ce a fost menit altcuiva decât lui Allah. Dar cel care a fost silit, fără să poftească şi fără să întreacă măsura, acela nu se încarcă de păcat (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:173]

Sayyid Qutb (Allah să aibă milă de el!) a spus comentând acest verset:

„Aceasta este credința care îi recunoaște pe oameni ca fiind ființe umane, iar nu animale, îngeri sau diavoli, credința care recunoaște slăbiciunile și virtuțile omului, care este alcătuit dintr-un trup dotat cu dorințe, o minte dotată cu valori și un suflet dotat cu dificultăți. Prin urmare, obligațiile pe care le are sunt în conformitate cu capacitățile sale, existând un acord între responsabilitate și capacitate, fără dificultate sau împovărare.” 

 

24. Islamul le poruncește musulmanilor să creadă în toți Profeții și Mesagerii lui Allah Preaînaltul, așa cum au fost Isus, Moise, Avraam și alții (Pacea fie asupra lor!), să îi iubească şi să îi respecte. Allah Cel Atotputernic spune:

„Aceia care nu cred în Allah şi în Trimişii Săi şi vor să-l separe pe Allah de Trimişii Săi, zicând: «Noi credem în unii dintre ei (dintre Trimiși), dar nu credem în alţii.» şi voiesc să găsească un drum de mijloc, ~ Aceia sunt în adevăr necredincioşi şi pentru cei necredincioşi am pregătit Noi osândă rușinoasă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:150-151]

Islamul interzice și condamnă jignirea credințelor altora. Allah Preaînaltul spune:

„Nu-i ocărâți pe aceia care sunt invocaţi afară de Allah (idolii pe care-i adoră păgânii), ca să nu-L ocărască ei pe Allah, întru duşmănie şi nepricepere! Astfel am împodobit Noi (în ochii) fiecărei comunităţi făptuirea sa. Apoi, la Domnul lor va fi întoarcerea (la Învierea ce va urma morţii) lor şi El le va vesti despre ceea ce au înfăptuit ei (în timpul vieții, şi îi va pedepsi).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:108]

În schimb, acesta le cere credincioșilor să converseze cu înțelepciune și blândețe cu cei aparținând altor religii. Allah Preaînaltul spune:

„Cheamă la calea Domnului tău cu înțelepciune (cu dovadă limpede a Adevărului, care să elimine orice dubiu, sau cu Nobilul Coran) şi bună îndemnare şi discută cu ei cum este mai frumos! Domnul tău este mai Bineştiutor al acelora care s-au abătut de la Calea Sa şi El este mai Bineştiutor al celor care sunt bine călăuziţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:125]

Islamul prevede principiul dialogului constructiv și obiectiv, care îi unește pe oameni pe Calea Domnului lor. Allah Preaînaltul spune:

„Spune (o, Mohammed): «O, voi oameni ai Scripturii, veniți la un cuvânt comun între noi şi voi (veniți, să fim cu toţii pe picior de egalitate): să nu-L adorăm decât pe Allah, să nu-L asociem cu nimic, să nu ne luăm unii pe alţii drept dumnezei, în afară de Allah.» Apoi dacă ei vor întoarce spatele, spuneţi(-le): «Mărturisiți (cel puţin) că noi suntem supuși (musulmani)!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:64]

 

25. Islamul este religia păcii, cu tot ceea ce implică acest cuvânt, atât la nivel intern, în cadrul comunității musulmane, după cum a spus Profetul Mohammed ‎‎():

„Să vă spun cine este un credincios adevărat? Acela căruia alții îi încredințează averile şi viețile lor. Un musulman este cel de ale cărui mâini şi limbă ceilalți sunt în siguranță. Un adevărat mujahid (un luptător pe Calea lui Allah) este cel care se străduiește să asculte de Poruncile lui Allah și un muhajir (emigrant) este acela care abandonează păcatele.”  [Ahmad şi Ibn Hibban], cât și la nivel global, fiind stabilită o pace bazată pe relațiile de securitate, stabilitate și neagresiune dintre societatea musulmană și celelalte societăți, în special cu cele care nu împiedică răspândirea islamului. Allah Preaînaltul spune:

„Allah nu vă interzice să vă purtaţi drept şi cu bunătate cu aceia (necredincioşii) care nici nu au luptat împotriva voastră, din pricina religiei, şi nici nu v-au alungat din casele voastre. Cu adevărat, Allah îi iubeşte pe cei drepți (cei care se poartă cu dreptate).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 60:8]

Pentru a asigura prezervarea păcii, Allah Preaînaltul le porunceşte musulmanilor să respingă agresiunea şi nedreptățile. El, Cel Atotputernic, spune:

„(...) Aşadar, celui care v-a atacat răspundeți-i  întocmai aşa cum v-a atacat el (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:194]

Un alt lucru care arată că islamul iubește pacea este faptul că acesta le poruncește adepților săi ca, în caz de război, dacă inamicii lor înclină către împăcare, ei să facă același lucru. Allah Preaînaltul spune:

„Iar dacă ei vor înclina către împăcare, înclină şi tu către ea. Şi încrede-te în Allah, căci El este As-Samī‘ (Cel Care aude toate), Al-‘Alīm (Atoatecunoscătorul, Omniscientul).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 8:61]

Chiar dacă islamul susţine pacea, acest lucru nu înseamnă că ea trebuie căutată chiar și cu preţul onoarei musulmanilor sau prin umilirea lor. Dimpotrivă, acesta le porunceşte musulmanilor atât să menţină pacea, cât şi să îşi păstreze onoarea. Allah Preaînaltul spune:

„Nu slăbiți (nu slăbiți lupta împotriva acelora care vă atacă pe voi şi încearcă să vă împiedice de la Calea lui Allah) şi nu chemaţi la pace (la împăcare), pentru că voi sunteţi deasupra (sunteţi învingători), căci Allah este alături de voi şi nu vă va lăsa niciodată să pierdeți răsplata faptelor voastre (fără să vă răsplătească pentru faptele voastre)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 47:35]

 

26. Islamul nu obligă pe nimeni să accepte credința prin constrângere, fără a avea convingere sau dorință. Constrângerea nu este un mod de a răspândi islamul şi învăţăturile sale. Allah Preaînaltul spune:

„Nu este silire la credinţă! Răzvedită este deosebirea dintre Calea cea Dreaptă şi rătăcire (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:256]

Astfel, cel la care ajunge mesajul islamului și căruia acesta îi este explicat are libertatea de a adera din proprie voință la religia islamică sau să îl refuze pe cel care i-a propus aceasta, deoarece Allah Preaînaltul spune:

„(...) Cine voieşte să creadă şi cine voieşte să nu creadă! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 18:29]

Credinţa şi Călăuzirea se află în Mâinile lui Allah Preaînaltul. El, Cel Atotputernic, spune:

„Şi de-ar fi voit Domnul tău, toţi cei de pe Pământ ar fi crezut laolaltă! Şi oare tu îi silești pe oameni ca să fie credincioşi?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 10:99]

O altă calitate a islamului este toleranța acestuia față de oamenii Cărții, adică evreii și creștinii, cărora acesta le-a asigurat libertatea de a își practica religia. Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„(...) Veți intra în contact cu persoane retrase în mănăstiri, pe acelea lăsați-le, precum şi ceea ce ele adoră! (...)” (At-Tabari, vol. 3)

Astfel, islamul le acordă acestora dreptul de a trăi în conformitate cu prevederile religiilor lor, fiindu-le permis consumul de alcool sau carne de porc. În ceea ce privește chestiunile civile, așa cum sunt căsătoria, divorțul și tranzacțiile financiare, aceștia le pot încheia în conformitate cu legile lor, în cadrul unor limite definite și specificate, care nu pot fi discutate aici.

 

27. Islamul a luptat împotriva sclavagismului și a poruncit eliberarea sclavilor, pentru care a promis o răsplată măreață, acest lucru fiind considerat, de asemenea, un motiv pentru intrarea în Paradis. Profetul Mohammed () a spus:

„Celui care eliberează un sclav, Allah îi va elibera din Iad un membru (al trupului său) pentru fiecare membru al trupului (sclavului său), chiar și pentru părțile sale genitale.”   [Muslim]

Islamul a interzis toate metodele prin care oamenii pot fi înrobiți, cu excepția captivității din timpul războiului și aceasta numai dacă liderul musulmanilor le impune prizonierilor de război condiția de sclavi.

În plus față de acest lucru, islamul a oferit multe metode prin care sclavii pot fi eliberați. Astfel, el a făcut din eliberarea acestora un act de ispășire pentru multe dintre păcatele comise de musulmani, așa cum sunt:

omorul prin imprudență: Allah Cel Atotputernic spune:

„Nu se cade ca un dreptcredincios să omoare un alt dreptcredincios, decât (dacă se întâmplă) din greşeală. Cel care omoară un dreptcredincios din greşeală, trebuie să elibereze un rob credincios şi să dea (drept compensație) un preţ de sânge familiei lui, afară dacă aceasta îl iartă, în semn de milostenie. Dacă (cel omorât) este dintr-un neam dușman vouă, dar el este dreptcredincios, atunci trebuie să elibereze un rob credincios. Dacă este însă dintr-un neam de care sunteţi legați printr-un legământ, atunci trebuie un preţ de sânge dat familiei lui şi eliberat un rob credincios (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:92]

jurământul încălcat: Allah Cel Atotputernic spune:

„Allah nu vă va mustra pentru jurămintele voastre rostite la întâmplare, însă vă va mustra pentru jurămintele prin care v-aţi legat cu bună ştiinţă. Ispăşirea pentru ele va fi hrănirea a zece sărmani cu ceea ce îi hrăniți în mod obișnuit pe cei din familia voastră, sau îmbrăcarea lor, sau eliberarea unui rob (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:89]

az-zihār[5]: Allah Cel Atotputernic spune:

„Şi aceia care le fac pe soţiile lor interzise pentru ei prin az-zihār şi apoi vor să revină asupra celor pe care le-au spus (adică să se atingă din nou de soţiile lor) atunci (ispăşirea, în limba arabă kaffarah, pentru aceasta este) să elibereze un sclav înainte de a se mai atinge unul de celălalt (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 58:3]

relațiile sexuale întreținute în timpul postului din luna Ramadan:

Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că un bărbat a întreținut relații sexuale cu soția sa în timpul postului din luna Ramadan și a venit la Mesagerul lui Allah () pentru a îl întreba care este verdictul religios cu privire la aceasta. Profetul () l-a întrebat:

„«Îți permiți să eliberezi un sclav?» El a răspuns: «Nu.» Profetul () l-a întrebat: «Poți să postești timp de două luni consecutiv?» El a răspuns: «Nu.» Profetul () i-a spus: «Atunci hrănește șaizeci de nevoiași!»” [Muslim]

lovirea unui sclav: Mesagerul lui Allah () a spus:

„Ispășirea pentru cel care își pălmuiește sau lovește sclavul este eliberarea acestuia.” [Muslim]

Ceea ce confirmă, de asemenea, modul în care islamul încurajează eliberarea sclavilor este faptul că:

a. acesta a legiferat contractul Al-Mukatabah, care este un contract între proprietar și sclav, potrivit căruia sclavul este eliberat în schimbul unei sume de bani convenite de ambele părți.

Atunci când sclavul își cere libertatea, proprietarul trebuie să accepte, după care ambele părți semnează un astfel de contract. Acest lucru este arătat în Cuvântul lui Allah Cel Atotputernic:

„(...) Cu aceia dintre cei pe care îi stăpânesc mâinile voastre drepte (robii voștri) care caută un contract (de eliberare din sclavie) încheiați voi acest contract (îndemn adresat stăpânilor de a-i elibera pe robii lor în schimbul unei sume de bani pe care aceştia o vor achita într-o anumită perioadă de timp), dacă voi ştiţi că ei sunt buni, şi dăruiţi-le lor din bunurile lui Allah pe care El vi le-a dat vouă (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:33]

b. acesta a legiferat ca unul dintre lucrurile pe care poate fi cheltuită az-zakāh (caritatea anuală obligatorie) este eliberarea sclavilor. Allah Cel Atotputernic spune:

„Milosteniile (din caritatea anuală obligatorie) sunt numai pentru săraci, pentru sărmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale căror inimi se adună (întru credinţă) (noii convertiți la islam a căror credinţă nu este încă suficient de puternică), pentru eliberarea robilor, pentru cei îndatorați greu, pentru Cauza lui Allah şi pentru călătorul aflat pe drum (cu condiţia ca scopul călătoriei să nu fie săvârșirea unui păcat). (Aceasta este) Poruncă de la Allah, iar Allah este ʻAlīm (Atoatecunoscător, Omniscient), Hakīm (Preaînțelept).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:60]

 

28. Islamul este o religie universală care acoperă toate aspectele vieţii, reglementând tranzacțiile, lupta, căsătoria, economia, politica, actele de adorare şi aşa mai departe. Toate acestea reprezintă baza unei societăți exemplare, iar dacă toată omenirea s-ar reuni pentru a crea ceva asemănător, nu ar reuşi niciodată acest lucru. Declinul societății este direct proporțional cu îndepărtarea acesteia de Legea islamică. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Şi Noi ţi-am trimis ţie Cartea (Coranul) ca tâlcuire pentru toate lucrurile (dovada pentru toate cele de care are omul nevoie), călăuză, îndurare şi bună vestire pentru musulmani.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:89]

Islamul reglementează comportamentul musulmanului față de Domnul său, față de societate şi față de mediul înconjurător cu tot ceea ce conține acesta, atât ființe, cât și lucruri neînsuflețite. Nu există nimic în învățăturile islamului care să fie respins de natura umană sau de intelect. O dovadă a caracterului universal al islamului este importanţa pe care acesta o acordă chiar și celor mai neînsemnate lucruri din viața oamenilor, așa cum este modul în care aceștia trebuie să răspundă chemării naturii şi ce anume trebuie să facă înainte şi după aceasta. ‘Abd ar-Rahman ibn Zaid (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Cineva i-a spus lui Salman: «Văd că însoțitorul vostru (Profetul Mohammed ) vă învață tot, chiar și cum să vă faceți nevoile.» El a spus: «Da, într-adevăr. Mesagerul lui Allah () ne-a interzis să ne îndreptăm către qiblah (direcția de rugăciune) în timp ce urinăm sau defecăm, să ne curățăm cu mâna dreaptă, să folosim mai puțin de trei pietre atunci când ne curățăm, sau să folosim un os sau bălegar pentru a ne curăța.»” [Muslim]

 

29. Islamul a ridicat statutul femeii, a onorat-o şi a făcut din respectul față de ea un semn al perfecțiunii credinței. Profetul Mohammed () a spus:

„Cel mai bun dintre credincioşi în ceea ce priveşte credinţa lui este acela care are cel mai bun comportament, iar cei mai buni dintre voi sunt cei care sunt cei mai buni cu soţiile lor.” [At-Tirmidhi]

Islamul apără natura ei umană şi nu o consideră responsabilă pentru scoaterea lui Adam (Pacea fie asupra sa!) din Paradis, aşa cum fac alte religii. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi, oameni! Fiţi cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură fiinţă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei (din Adam a creat-o şi pe Eva) şi care a răspândit din cele două (fiinţe) mulţi bărbaţi şi femei! Fiţi cu frică de Allah în Numele căruia vă conjuraţi (unii pe alţii) şi (fiţi cu frică de ruperea) legăturilor de rudenie, căci Allah este Raqīb (Veghetor) peste voi!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:1]

Islamul a abrogat sistemele anterioare care i-au atribuit în mod nedrept femeii o natură inferioară faţă de cea a bărbatului și au privat-o de o mare parte dintre drepturile sale ca fiinţă umană. Profetul Mohammed () a spus:

„Femeile sunt jumătățile gemene ale bărbaților.” [Abu Dawud]

Femeia are dreptul la respect şi la apărarea demnității sale, iar orice persoană vinovată de calomnierea ei este pasibilă de pedeapsă. Allah Preaînaltul spune:

„Pe aceia care defăimează femei cinstite şi apoi nu aduc patru martori, biciuiți-i cu optzeci de lovituri şi nu mai primiţi mărturie de la ei niciodată, căci ei sunt fasiqun (cei care au deviat de la Calea lui Allah, cei care persistă în comiterea de păcate).”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:4]

Femeia, la fel ca bărbatul, are dreptul la moştenire. Allah Preaînaltul spune cu privire la aceasta:

„Bărbaţilor le revine o parte din ceea ce au lăsat în urmă părinţii şi rudele; asemenea le revine şi femeilor o parte din ceea ce au lăsat în urmă părinţii şi rudele, de va fi puţin ori mult; o parte anumită (li se cuvine).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:7]

În islam, femeia este recunoscută ca persoană juridică, având libertatea de a efectua tranzacţii financiare, fără a fi nevoie de prezenţa unui tutore şi fără a fi restricționată în acestea, cu excepţia cazului în care ele contrazic Legea islamică. Allah Preaînaltul spune:

 „O, voi, cei care credeţi! Faceţi milostenie din lucrurile bune pe care le-aţi dobândit (în mod legal) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:267]

Islamul a făcut obligatorie instruirea femeilor. Profetul Mohammed () a spus:

„Căutarea cunoaşterii este o obligaţie pentru fiecare musulman (învățații sunt în unanimitate de acord că termenul de «musulman» se referă atât la femei, cât și la bărbați).” [Ibn Majah]

Mai mult decât atât, islamul consideră educarea şi îngrijirea fetelor ca fiind unul dintre mijloacele pentru a intra în Paradis. Profetul Mohammed () a spus în legătură cu acest subiect:

„Oricine are trei fete şi dă dovadă de răbdare faţă de ele (în ceea ce priveşte grija faţă de ele), le hrăneşte, le dă să bea şi le îmbracă din averea lui, acestea vor fi un scut pentru el împotriva Focului în Ziua Învierii.” [Ibn Majah]

 

30. Islamul este religia purificării spirituale şi fizice.

1. Purificarea spirituală

  • islamul protejează omul de politeism. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Nu-I face lui Allah asociat, căci facerea de părtași este fărădelege mare (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 31:13]

  • islamul protejează omul de ipocrizie. Allah Preaînaltul spune:

„Aşadar, vai de cei care se roagă (ipocriţii), ~ Aceia care întârzie rugăciunile lor (dincolo de timpul lor hotărât, din cauza indiferenței), ~ Acelora care fac fapte bune doar pentru a fi văzuți (de către oameni) ~ Şi opresc de la al-ma‘un (adică milostenia şi ei refuză să îşi împrumute obiectele unui vecin care cere; aceasta se referă la lăcomia lor excesivă).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 107:4-7]

  • Islamul protejează omul de aroganță. Allah Preaînaltul spune:

„Nu te întoarce de la oameni şi nu paşi pe pământ cu semeție, căci Allah nu-l iubeşte pe cel trufaș şi mândru! ~ Fii cumpătat în mersul tău şi scoboară glasul tău, căci cel mai urât dintre toate este glasul măgarului!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 31:18-19]

  • islamul protejează omul de vanitate. Profetul Mohammed () a spus:

„În Ziua Judecății, Allah nici măcar nu se va uita către cei care își târăsc veșmintele pe jos din vanitate.” [Al-Bukhari și Muslim]

  • islamul protejează omul de mândrie. Profetul Mohammed () a spus:

„«Nu va intra in Paradis acela în a cărui inimă se află  mândrie chiar și cât greutatea unui atom.» Un bărbat a spus: «O, Mesager al lui Allah, dacă unei persoane îi pace să poarte haine şi pantofi frumoși (înseamnă că este mândră)?» El () a răspuns: «Cu adevărat, Allah este Frumos şi iubeşte frumusețea. Mândria înseamnă să respingi adevărul şi să îi consideri pe alţii mai prejos decât tine.»” [Muslim]

  • islamul protejează omul de invidie. Profetul Mohammed () a spus:

„Boala națiunilor dinaintea voastră începe să vă afecteze și pe voi: este vorba despre invidie și ură, care sunt haliqah, iar eu nu mă refer la ceea ce taie părul, ci la ceea ce distruge religia. (Jur) Pe Cel în Mâinile Căruia se află sufletul meu! Nu veți intra în Paradis până când nu veți crede şi nu veți crede până când nu vă veți iubi unii pe alții. Să vă spun un lucru pe care dacă îl veți face vă veți iubi unii pe alții? Răspândiți salām (salutul de pace) printre voi.” [At-Tirmidhi]

2. Purificarea fizică

Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Atunci când vă gătiți pentru rugăciune, spălaţi-vă feţele voastre şi mâinile voastre, până la coate, treceți-vă mâinile voastre ude peste capetele voastre şi (spălaţi-vă) picioarele voastre până la glezne! Dacă sunteţi spurcați (junub - stare rezultată dintr-un contact sexual sau o scurgere seminală după care abluţiunea majoră - îmbăierea generală - este obligatorie atât pentru bărbat, cât şi pentru femeie), atunci purificaţi-vă (printr-o îmbăiere)! Dacă sunteţi bolnavi, sau în călătorie, sau unul dintre voi vine de la locul unde şi-a făcut nevoile, sau aţi atins femeile şi nu găsiți apă, atunci luaţi voi țărână măruntă şi curată şi ștergeți-vă feţele şi mâinile voastre cu ea! Allah nu voieşte să vă facă vouă greutăţi, ci doreşte să vă purifice şi să desăvârșească Binefacerea Sa. Poate că voi veţi fi recunoscători!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:6]

Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed () a spus:

„Versetul (următor) a fost revelat cu privire la oamenii din Quba’: «(...) într-însa sunt oameni care doresc să se purifice şi Allah îi iubeşte pe cei care se purifică!» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:108] Ei obișnuiau să se curețe cu apă (după ce urinau), iar acest verset a fost revelat cu privire la ei.” [Abu Dawud şi At-Tirmidhi]

 

31. Islamul are o putere intrinsecă imensă, care îi permite să cucerească inimile și să convingă intelectul. Acest lucru este arătat de propagarea rapidă a acestuia și de numărul imens de oameni care continuă să îl îmbrățișeze în ciuda ajutorului financiar și moral modest pe care îl primesc cei care fac daʻwah (chemarea la islam). Pe de altă parte, duşmanii islamului cheltuie sume imense pentru a denatura şi a deteriora imaginea acestuia, încercând să îi descurajeze astfel pe oameni de la a accepta mesajul lui. În ciuda acestui lucru, aceștia îmbrățișează islamul în masă și rar s-a auzit că o persoană care a acceptat această credință a renunțat mai apoi la ea.

Această putere intrinsecă a avut un mare impact asupra multor orientaliști care au studiat islamul pentru a îi cunoaște slăbiciunile și a putea lupta împotriva lui. Frumusețea islamului, autenticitatea principiilor sale și faptul că acesta corespunde cu natura umană și cu intelectul au adus o schimbare semnificativă în vieților lor, determinându-i să îl îmbrățișeze în cele din urmă. Margoliouth, care era cunoscut pentru dușmănia lui față de islam, nu a putut decât să recunoască faptul că a fost fascinat de măreția Nobilului Coran. El a spus:

„Cercetătorii sunt de acord în a considera Coranul ca având o semnificație deosebită printre Sfintele Scripturi care au făcut istorie, deși aceasta este cea mai recentă. Ea este cea mai recentă Carte Sfântă revelată, însă este cea care are cel mai mare impact asupra omului, făcându-l să își pună cele mai multe întrebări, cea care a creat un nou mod de gândire și cea care a întemeiat o școală morală remarcabilă.”

 

32. Islamul este religia solidarității sociale, făcând obligatorie grija oamenilor față de condiţiile și nevoile semenilor lor, de oriunde ar fi aceştia. Profetul Mohammed () a spus:

„Credincioşii, în dragostea, mila şi sentimentele pentru fratele lor, sunt precum un trup: dacă o parte a acestuia simte durere, atunci toate celelalte părţi ale corpului simt durere prin febră şi somnolenţă.”  [Muslim]

Islamul prescrie îmbunătățirea condițiilor de viață ale celor nevoiași prin oferirea zakāt-ului și a carităților voluntare către aceștia. Profetul Mohammed ()  a spus:

„Niciunul dintre voi nu crede (cu adevărat) până când nu iubește pentru fratele său ceea ce iubește pentru sine.” [Al-Bukhari]

De asemenea, islamul le porunceşte musulmanilor să îi ajute pe fraţii lor atunci când aceștia sunt afectați de calamități. Profetul Mohammed () a spus:

„«Un dreptcredincios este asemeni cărămizilor unui zid pentru alt dreptcredincios, întărindu-se unul pe altul.», spunând aceasta, Profetul () şi-a împreunat mâinile, încrucișându-şi degetele.”  [Al-Bukhari]

Islamul le cere musulmanilor să se ajute reciproc în caz de necesitate. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Iar de vă vor cere ei ajutor, în sprijinul religiei, aveţi datoria de a le acorda ajutor (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 8:72]

Islamul le interzice musulmanilor să le refuze ajutorul semenilor lor. Profetul Mohammed () a spus:

„Un musulman este fratele altui musulman. Astfel, el nu îl asuprește și nu îl trădează, iar celui care satisface nevoile fratelui său, Allah îi va satisface nevoile.” [Al-Bukhari]

 

33. Islamul este religia care a stabilit un sistem de succesiune care împarte moștenirea (după plata datoriilor celui decedat și îndeplinirea dorințelor exprimate de acesta în testament) între succesorii persoanei decedate care au dreptul la aceasta, bărbați și femei, indiferent dacă este vorba despre o sumă mică sau mare. Aceasta este o împărțire echitabilă și satisfăcătoare, după cum dau mărturie toți oamenii raționali, care este făcută în funcție de gradul de rudenie cu decedatul și de avantajele pe care i le poate aduce acestuia. Astfel, nimeni nu are dreptul de a împărți moștenirea după cum dorește. Printre beneficiile acestui sistem este faptul că averile, indiferent dacă sunt mari sau mici, sunt împărțite între mai multe persoane și, astfel, devine aproape imposibil ca majoritatea bogățiilor să rămână în mâinile unui grup restrâns de oameni. Într-adevăr, Nobilul Coran a specificat partea de moștenire care li se cuvine copiilor, mamei, tatălui, soțiilor și fraților celui decedat. Allah Cel Atotputernic spune:

„Allah vă porunceşte în privința (moștenirii) copiilor voştri: un fiu are (o parte) cu partea a două fiice. Dacă sunt fete, mai mult decât două, primesc ele două treimi din ceea ce a lăsat (defunctul). Dacă este una singură, capătă ea jumătate. Cât despre părinţii lui, primeşte fiecare dintre ei a șasea parte din ceea ce a lăsat (defunctul), dacă el are un copil. Dacă însă nu are copil şi-l moștenesc părinţii lui, atunci mama sa are dreptul la o treime (restul revenind tatălui), iar dacă el are fraţi, atunci mama lui primeşte a șasea parte, după testament (partea de moştenire care nu depăşeşte o treime şi care poate fi recomandată de către testator pentru a fi dăruită altor persoane în afara moștenitorilor legali) şi plata datoriilor. Voi nu ştiţi dacă părinţii voştri sau fiii voştri vă sunt mai folositori. (Aceasta este) o poruncă de la Allah, căci Allah este ‘Alīm (Atoatecunoscător, Omniscient), Hakīm (Preaînțelept) (Partea fiului este egală cu partea a două fiice, numai în cazul moștenirii. În cazul în care tatăl este în viaţă, fiica are aceleaşi drepturi cu fiul. Această diferențiere derivă din faptul că bărbatul are obligaţii financiare pe care femeia nu le are. Această dispoziție se justifică prin mai multe rațiuni. În primul rând, femeia este întreținută de tatăl său, de frate etc., apoi de soţul său, de fii etc., în ceea ce priveşte locuinţa, hrana, îmbrăcămintea etc. În al doilea rând, ea primeşte la căsătorie zestrea - mahr -, asupra căreia nu au nici un drept soţul, tatăl sau alte rude ale ei. În al treilea rând, ea nu are nici un fel de obligaţii financiare, în comparație cu bărbatul. Cu toate astea, ea are dreptul la moştenire de la tatăl ei, de la fiii ei şi de la alte rude.). ~ Voi aveţi jumătate din ceea ce lasă după ele soţiile voastre, dacă ele nu au niciun copil. Dar dacă ele au un copil, vă revine un sfert din ceea ce lasă în urma lor, după testament sau plata datoriilor. Iar lor le revine un sfert din ceea ce lăsaţi voi (moştenire), dacă nu aveţi niciun copil. Dar dacă aveţi un copil, lor le revine a opta parte din ceea ce lăsaţi, după testament sau plata datoriilor. Dacă un bărbat sau o femeie moare fără a avea niciun moștenitor direct (atunci când defunctul nu are părinţi sau copii, ci numai fraţi şi surori – moștenitori lateral), dar are un frate sau o soră, fiecăruia dintre cei doi le revine a șasea parte. Dacă ei însă sunt mai mulţi de-atât, atunci ei toţi sunt părtași la o treime, după legatele testate sau plata datoriilor, fără prejudicierea (vreunuia). (Aceasta este) Porunca lui Allah, iar Allah este ‘Alīm (Atoatecunoscător, Omniscient), Halīm (Prea Îngăduitor).[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:11-12]

„Ei îţi cer sfatul (în legătură cu moștenirea defunctului fără fii şi fără părinţi). Spune-le (o, Mohammed): «În privința răposatului cel fără de ascendenți şi descendenți, Allah vă sfătuiește: Dacă un bărbat s-a stins din viaţă şi nu are niciun copil, dar are o soră, acesteia îi va reveni jumătate din ceea ce a lăsat după el, iar el o moștenește (în totalitate), dacă ea nu are niciun copil; dacă sunt două surori (dacă defunctul are două surori sau mai multe, ele primesc două treimi), atunci primesc ele două treimi din ceea ce a lăsat după el; dacă sunt fraţi - bărbaţi şi femei (moştenitorii) - atunci bărbatul primeşte cât partea a două femei. Allah vă deslușește pentru ca voi să nu rătăciți, căci Allah este ‘Alīm (Atoatecunoscător, Omniscient).»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:176]

Profetul Mohammed () a spus:

„Allah i-a dat fiecărei persoane care are drepturi drepturile sale și nu trebuie făcut testament pentru un moștenitor (nu este nevoie de testament ca moștenitorii de drept să primească ceea ce li se cuvine).” [Abu Dawud]

 

34. Islamul a instituit, de asemenea, testamentul. Astfel, musulmanul poate decide în timpul vieții sale cum se va împărți averea după moartea sa, asigurându-și astfel o caritate continuă. Cu toate acestea, islamul stipulează că moștenirea lăsată pentru caritate nu poate depăși o treime din totalul averii. Sa’d ibn Abu Waqqas (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Profetul Mohammed () a venit să mă viziteze în Mecca pe când eram bolnav. I-am spus: «Am avere. O pot lăsa pe toată pentru Cauza lui Allah?» El () mi-a răspuns: «Nu.» Am întrebat apoi: «Jumătate?» El () mi-a răspuns: «Nu.» Am întrebat apoi: «O treime?» El () mi-a răspuns: «O treime (este bine), deși este încă prea mult. Este mai bine să îi lași pe moştenitorii tăi bogați, decât să îi lași săraci, cerșind de la alții. Vei primi o răsplată pentru orice cheltuiești, chiar și pentru dumicatul pe care îl pui în gura soției tale. Cu toate acestea, fie ca Allah să te însănătoșească, astfel încât unii oameni (musulmanii) să aibă parte de beneficii din partea ta și alții (necredincioșii) să aibă parte de necazuri din partea ta!»” [Al-Bukhari]

Condiția acestuia este că trebuie evitată prejudicierea oricăruia dintre moștenitori. Allah Preaînaltul spune:

„(...) după legatele testate sau plata datoriilor, fără prejudicierea (vreunuia) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:12]

 

35. Islamul este religia care a prescris un sistem de sancțiuni (penale și preventive) a cărui punere în aplicare asigură pacea și siguranța societății, combate criminalitatea și răspândirea acesteia, împiedică vărsarea de sânge, protejează onoarea și bunurile oamenilor, îi oprește pe infractori și îi protejează pe oameni de agresiunile reciproce. Aceste sancțiuni împiedică apariția infracțiunilor sau micșorează numărul lor. Astfel, putem observa că islamul stabilește o pedeapsă direct proporțională cu gravitatea infracțiunii comise. De exemplu, pentru crimă, a fost prescris talionul. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi, v-a fost prescris talionul (pedepsirea criminalului cu ceva identic crimei lui) pentru cei uciși (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:178]

Cu toate acestea, familia celui ucis poate alege să îl ierte pe criminal. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Însă celui care i-a iertat fratelui său ceva, i se arată bunăvoință (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:178]

Pentru furt, islamul prevede tăierea mâinii de la încheietură drept pedeapsă. Allah Preaînaltul spune:

„Cât despre hoț şi hoață, tăiați-le lor mâinile (de la încheietura pumnului), ca răsplată pentru ceea ce au dobândit (prin furt) şi ca pedeapsă de la Allah (fiind hotărâtă de Allah, pedeapsa pentru furt nu poate fi anulată prin iertarea dată de victima furtului), căci Allah este ‘Azīz (Invincibil, Atotputernic), Hakīm (Preaînțelept).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:38]

Dacă hoțul știe că mâna îi va fi tăiată dacă va fi prins, el va fi descurajat și se va abține de la a comite această infracțiune, bunurile oamenilor fiind astfel protejate.

În ceea ce priveşte pedeapsa pentru comiterea de adulter, Allah Preaînaltul spune:

„Pe cea care preacurvește şi pe cel care preacurvește biciuiți-i pe fiecare cu câte o sută de lovituri (dar aceste lovituri nu trebuie să aibă ca rezultat fisurarea oaselor sau provocarea de răni) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:2]

Aceeași pedeapsă a fost prescrisă pentru defăimarea și acuzațiile false. Allah Preaînaltul spune:

„Pe aceia care defăimează femei cinstite şi apoi nu aduc patru martori, biciuiți-i cu optzeci de lovituri (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:4]

Pentru alte infracțiuni, islamul a stabilit o regulă generală care permite evaluarea sancțiunilor. Allah Preaînaltul spune:

„Răsplata pentru un rău este un rău deopotrivă cu el (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 42:40]

Allah Cel Atotputernic spune, de asemenea:

„Dacă pedepsiţi, atunci pedepsiţi cu ceea ce voi aţi fost pedepsiţi (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:126]

Aplicarea pedepselor nu este considerată a fi un lucru absolut necesar, fiind lăsată deschisă ușa iertării și a acceptării unei compensări.  Allah Preaînaltul spune:

„Răsplata pentru un rău este un rău deopotrivă cu el (prin aplicarea legii talionului). Însă răsplata aceluia care iartă şi care caută împăcare (se împacă cu duşmanul său, iertându-l) se află la Allah. El nu-i iubeşte pe cei nelegiuiţi!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 42:40]

Prin aplicarea acestor sancțiuni și penalități, islamul nu caută răzbunarea și violența, ci protejarea drepturilor oamenilor, siguranța și liniștea în cadrul societății, precum și descurajarea oricui ar putea avea intenția de a-și pune în pericol siguranța și stabilitatea. Astfel, dacă un criminal știe că va fi ucis pentru crima lui, hoțul știe că îi va fi tăiată mâna, iar adulterul și calomniatorul știu că vor fi biciuiți, ei se vor abține de la a comite asemenea infracțiuni pentru a evita asemenea pedepse. Allah Preaînaltul spune:

„Şi aveţi în talion (pavăză pentru) viaţă (talionul îi descurajează pe cei ce sunt ispitiți să cuteze la crimă, salvând prin aceasta viaţa oamenilor), o, cei dăruiţi cu mite, şi poate că o să vă feriți (de săvârșirea de crime).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:179]

Cineva ar putea spune că sancțiunile prescrise de islam pentru anumite infracțiuni sunt mult prea severe. În acest caz, răspunsul este că ființele umane au fost dotate cu intelect pentru a recunoaște infracțiunile și prejudiciile evidente pe care acestea le aduc societății, fiind absolut necesară combaterea și evitarea lor prin intermediul sancțiunilor. Diferența se află în natura sancțiunii. Îi invităm pe toți oamenii să reflecteze și să se întrebe: care sunt sancțiunile capabile să pună capăt infracțiunilor sau măcar să micșoreze numărul lor, cele prescrise de islam, sau cele create și legiferate de om, care nu fac decât să intensifice răspândirea lor? Cu adevărat, membrul corupt trebuie să fie amputat, astfel încât restul corpului să fie salvat.

 

36. Islamul este religia care a permis toate tipurile de tranzacţii financiare, precum comerțul și parteneriatele care sunt făcute în conformitate cu Legea islamică, fiind garantate drepturile și protejarea de orice fel de prejudiciu prin satisfacerea ambelor părți și cunoașterea obiectului contractual, motivul și prevederile acestuia. Islamul nu a interzis decât acele tranzacții care conțin anumite prejudicii sau nedreptate, așa cum sunt camăta, jocurile de noroc sau tranzacțiile a căror finalitate sau condiţii sunt necunoscute.

Deşi toți oamenii au dreptul să dispună de bunurile lor și să efectueze orice tranzacție permisă, islamul poate suspenda acest drept în orice moment în cazul celor care se dovedesc a fi incapabili să facă uz de acesta și își pot aduce prejudicii lor înșiși sau altor persoane. Acesta este cazul celor care nu se află în deplinătatea facultăților mintale, al minorilor și al celor iresponsabili, precum și al celor îndatorați. Nu există nicio îndoială cu privire la faptul că această practică este cea mai înțeleaptă, deoarece garantează drepturile tuturor.

 

37. Islamul este o religie clară şi lipsită de ambiguitate. Nu există nimic în acesta care să creeze confuzii și în care oamenii să fie obligați să creadă fără a pune întrebări. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Întrebaţi-i pe oamenii pricepuți în cărți (adică pe erudiți), dacă voi nu ştiţi.!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:43]

Islamul îi avertizează cu asprime pe cei care ascund cunoașterea revelată de către Allah Preaînaltul. El, Cel Atotputernic, spune:

„Iar pe aceia care ascund semnele cele limpezi (calitățile Profetului Mohammed menţionate în Tora) şi Călăuzirea pe care Noi le-am trimis, după ce le-am făcut cunoscute oamenilor prin Scriptură (Tora), pe aceia îi blestemă Allah şi îi blestemă blestemătorii.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:159]

 

38. Islamul este religia unității, a solidarității şi a cooperării, îndemnându-i pe musulmani să fie uniți pentru a își proteja onoarea şi statutul. Acest lucru poate fi realizat prin:

a. abandonarea dorinţelor personale care sunt stârnite de sentimentele naționaliste şi tribale, fiind considerate un factor care duce la slăbirea şi dezintegrarea societății;

b. purificarea credinţei şi a actelor de adorare de politeism și inovații;

c. cooperarea între musulmani în toate aspectele, așa cum sunt cel politic, economic, social etc., pentru a obține pacea şi siguranța. Allah Preaînaltul spune:

„Şi ţineţi-vă cu toţii strâns de Frânghia lui Allah (prin cuvântul habl – frânghie - se are în vedere - după diverse interpretări - fie Coranul, fie legământul, fie religia islamică în general, dar cel mai probabil se are în vedere Coranul, ca legătură între Allah şi creaturile Sale) şi nu vă scindați (aşa cum s-au separat iudeii şi creştinii… sau cum aţi fost şi voi înainte de apariția islamului, când erați măcinați de războaiele intertribale)! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:103]

Islamul le interzice musulmanilor să se diferențieze sau să se împartă în grupuri. Allah Preaînaltul spune:

„Nu fiţi asemenea acelor care s-au scindat şi au fost cu neînțelegere după ce le-au venit semnele limpezi, căci aceia vor avea parte de chin cumplit!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:105]

În plus, Allah Preaînaltul clarifică faptul că diferențierea nu face parte din islam spunând:

„Tu nu eşti răspunzător cu nimic pentru aceia care şi-au fărâmițat religia lor în secte. Soarta lor depinde numai de Allah. Şi apoi El le va vesti ceea ce au făcut (în Ziua Învierii).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:159]

Islamul arată că diferențierea nu aduce decât pierderea demnității și, în cele din urmă, victoria dușmanilor și decadența. Allah Preaînaltul spune:

„(...) şi nu vă certați, ca să nu pierdeți şi să nu piară forța voastră! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 8:46]

 

39. Islamul explică unele dintre lucrurile care aparțin lumii nevăzute și relatează poveștile câtorva dintre națiunile anterioare. Multe versete coranice detaliază ceea ce s-a întâmplat între acele națiuni şi Profeţii şi Mesagerii lui Allah (Pacea fie asupra lor!). Allah Preaînaltul spune:

„Şi l-am trimis Noi pe Moise, cu Semnele Noastre şi cu putere vădită (aluzie la minunile pe care le-a săvârşit Moise), ~  La Faraon şi la căpeteniile sale (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 11:96-97]

De asemenea, Allah Preaînaltul spune:

„Şi (adu-ţi aminte) când Isa (Isus), fiul lui Mariam (Maria), a spus: «O, fii ai lui Israel! Eu sunt Mesagerul lui Allah pentru voi, confirmând Taurah (Tora, care i-a fost trimisă lui Moise) (...)»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 61:6]

Allah Preaînaltul spune, de asemenea:

„Şi (neamului) ‘Ad (i l-am trimis) pe fratele lor Hud (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:65]

În plus, Allah Preaînaltul spune:

„Şi (neamului) Thamud (i l-am trimis) pe fratele lor Sālih (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 11:61]

În mod similar, Nobilul Coran aminteşte poveștile altor Profeţi şi Mesageri (Pacea fie asupra lor!) şi relatează ceea ce s-a petrecut între ei şi popoarele lor.

 

40. Islamul provoacă omenirea să producă ceva asemănător Nobilului Coran, ultima Carte Divină revelată, iar această provocare este valabilă până în Ziua Judecăţii. Allah Preaînaltul spune:

„Să aducă ei o poveste asemenea lui dacă grăiesc ei adevăr (dacă au ei dreptate în ceea ce pretind)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 52:34]

La început, provocarea era ca oamenii să producă numai câteva Capitole similare celor din Nobilul Coran:

„Sau vor zice ei: «El l-a născocit (el a născocit Coranul, care nu este de la Allah)!» Spune (o, Mohammed): «Aşadar, aduceți voi zece sure (Capitole din Coran), asemeni lui, născocite (de voi) şi chemaţi pe cine puteţi, afară de Allah, dacă sunteţi voi întru dreptate!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 11:13]

Mai târziu, această provocare a fost ușurată şi oamenilor le-a fost cerut să aducă doar un capitol similar celor din Nobilul Coran. Allah Preaînaltul spune:

„Iar dacă vă îndoiți de cele pe care le-am pogorât Robului Nostru (Mohammed), aduceți o Sură asemenea lui (asemenea Surelor Coranului) şi chemaţi martorii voştri cei afară de Allah (adică sprijinitorii şi adepţii voştri care credeţi că vă pot ajuta să faceţi o singură sură asemănătoare cu cele ale Coranului), dacă sunteţi sinceri!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:23]

Această provocare este valabilă atât pentru oameni, cât și pentru djinni. Allah Preaînaltul spune:

„Spune (o, Mohammed): «De s-ar aduna (dacă s-ar pune de acord) oamenii şi djinnii ca să facă (ceva) ca acest Coran, ei nu vor fi în stare să facă (ceva) asemenea lui, chiar dacă îşi vor fi unul altuia ajutor!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:88]

 

41. Islamul a legiferat jihād-ul pentru protejarea religiei, a individului, a familiei şi a statului. În plus, a fost poruncit jihād-ul împotriva celor care încearcă să împiedice transmiterea religiei lui Allah, aceasta fiind destinată întregii omeniri și nu numai unei anumite rase. Astfel, fiecărui om trebuie să îi fie dată șansa de a cunoaşte islamul şi bunătatea, dreptatea şi dragostea pe care acesta le predică. Jihād-ul are drept scop eliberarea și ajutorarea celor asupriți. Allah Preaînaltul spune:

„Luptați pe Calea lui Allah cu cei care luptă împotriva voastră. Și nu încălcați Legea, căci Allah nu îi iubește pe cei care încalcă Legea.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:190]

Obiectivele reale ale jihād-ului sunt revelate de către Allah Cel Atotputernic în Nobilul Coran:

„Li s-a îngăduit (să se apere) acelora care sunt atacați (celor împotriva cărora luptă idolatrii li se îngăduie să se apere chiar şi prin luptă), căci ei sunt nedreptățiți. Iar Allah este în stare să-i ajute ~ Pe aceia care au fost scoși din căminele lor pe nedrept, pentru că ei au zis: «Domnul nostru este Allah!» Şi de nu i-ar opri Allah pe oameni, pe unii prin alţii, ar fi dărâmate (în sensul de anihilate, zădărnicite) chilii (ale mânăstirilor creștine), biserici (ale creștinilor), temple (ale evreilor) şi moschei (ale musulmanilor) în care Numele lui Allah este pomenit atât de mult. Allah îi ajută neîndoielnic aceluia care-L ajută pe El. Allah este Qawiy (Omnipotent), ‘Aziz (Invincibil, Atotputernic). ~ Aceştia (sunt) cei care - dacă Noi le dăm putere pe Pământ (sprijinindu-i împotriva adversarilor lor) - îndeplinesc rugăciunea, achită caritatea anuală obligatorie, poruncesc ceea ce este drept şi opresc de la ceea ce este neîngăduit. Iar sfârşitul (tuturor lucrurilor) Îi aparţine lui Allah.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 22:39-41]

Allah Preaînaltul spune, de asemenea:

„Şi ce este cu voi de nu luptați pe Calea lui Allah, şi pentru bărbaţii, femeile şi copiii slabi care zic: «Domnul nostru! Scoate-ne pe noi din cetatea asta cu neam nelegiuit şi dă-ne nouă din Partea Ta un ocrotitor şi dă-ne nouă din Partea Ta un ajutor!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:75]

Prin urmare, observăm că obiectivul jihād-ului este acela de a apăra religia și dreptatea, împiedicând nedreptatea și fiindu-le benefic tuturor oamenilor, nu doar musulmanilor. Dacă Allah Cel Atotputernic nu ar fi permis eliminarea nedreptății și a minciunii prin luptă (jihād), adevărul ar fi fost învins, Pământul ar fi fost distrus, iar locurile de adorare ar fi fost dărâmate.

Scopul jihād-ului nu este acela de a obţine beneficii personale sau cucerirea de teritorii, controlul, extinderea influenței, superioritatea, aroganța sau răzbunarea. Allah Preaînaltul spune:

„Şi nu fiţi ca aceia care au ieşit din casele lor mândri, de ochii lumii (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 8:47]

 

42. Islamul este religia care porunceşte binele şi interzice răul, protejând comunitatea musulmană. Principiile religiei nu pot fi puse în aplicare decât dacă adepţii acesteia îi îndeplinesc poruncile şi se abţin de la ceea ce interzice. De asemenea, se urmărește corectarea celor care au deviat de la Calea Dreaptă şi descurajarea lor de la a comite păcate. În acest fel, societatea este protejată de rele şi decadență. Profetul Mohammed () a spus:

„Exemplul unei persoane care respectă legile și restricțiile lui Allah şi al unei persoane care le încalcă este asemeni celui a două grupuri de persoane care trag la sorți pentru locurile lor pe o navă. Un grup a primit puntea superioară, în timp ce celălalt grup a primit puntea inferioară. De fiecare dată când grupul de jos avea nevoie de apă, trebuia să treacă printre oamenii din partea de sus a navei, fapt pentru care au spus: «Lăsați-ne să facem o gaură în partea noastră de navă, pentru a nu vă mai deranja.» Dacă persoanele din partea superioară ar fi aprobat planul lor, atunci toţi oamenii de pe navă ar fi fost pierduţi, iar dacă ei l-ar fi interzis, atunci toţi ar fi fost în siguranță.” [Al-Bukhari]

 

43. Islamul este un semn al sfârșitului acestei lumi și al Zilei Judecății. Profetul Mohammed () a clarificat faptul că el a fost ultimul Profet şi că venirea lui a fost un semn al apropierii Ceasului. Anas (Allah fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed () a spus:

„«Eu și Ceasul suntem ca acestea două.» și a ridicat degetul arătător și pe cel mijlociu (pentru a exemplifica aceasta).” [Al-Bukhari și Muslim]

Aceasta se datorează faptului că Mesagerul lui Allah () a fost Pecetea tuturor Profeţilor și Mesagerilor (Pacea fie asupra lor!).

 

Sistemul politic în islam

La fel ca în toate celelalte domenii ale vieții, Legea islamică a stabilit principiile fundamentale și regulile generale care alcătuiesc baza pe care este construit statul musulman. Conducătorul acestuia are obligația de a urma Poruncile lui Allah Preaînaltul, punând în aplicare toate aceste principii și reguli. Allah Cel Atotputernic spune:

„(...) Dar cine, oare, ar putea fi mai bun judecător decât Allah, pentru un neam care se crede statornic?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:50]

Conducătorul statului musulman este, de fapt, un reprezentant al comunităţii musulmane, iar acest lucru presupune că trebuie să îndeplinească anumite condiții:

1. trebuie să facă tot ceea ce îi stă în putere pentru a implementa Legea lui Allah Preaînaltul şi a îi oferi poporului său o viață decentă, asigurând prezervarea credinței, a siguranței, a vieţii şi a averii fiecăruia dintre membrii acestuia. Profetul Mohammed () a spus:

„Niciun rob al lui Allah căruia îi este dată autoritatea asupra oamenilor şi moare în timp ce înşală încrederea acestora nu va putea simți mirosul Paradisului.” [Al-Bukhari]

Conducătorul statului musulman trebuie să aibă caracteristicile descrise de către ʻOmar ibn Al-Khattāb (Allah să fie mulţumit de el!) în relatarea în care le-a cerut companionilor săi:

„«Arătaţi-mi un om pe care să îl pot numi pentru a avea grijă de anumite chestiuni importante ale musulmanilor!» Ei i-au spus: «ʻAbd ar-Rahman ibn Awf.» El (ʻOmar) le-a spus: «Este prea slab.» Apoi i-au spus: «Cutare (numele unui alt om).», însă el le-a spus: «Nu am nevoie de el.» Apoi, ei l-au întrebat: «De ce fel de om ai nevoie?» ʻOmar le-a spus: «Am nevoie de un om care, dacă este conducătorul vostru, pare a fi unul dintre voi, iar dacă nu este conducătorul vostru, se comportă ca şi cum ar fi.» Atunci ei i-au spus: «Atunci nimeni nu este mai potrivit decât Ar-Rabiʻah ibn al-Harith.» ʻOmar le-a spus: «Voi aţi spus adevărul.», după care l-a numit pe acesta drept conducător.”

2. nu trebuie să fie numit conducător cineva care nu este potrivit pentru a ocupa acest post sau nu este demn de încredere. Astfel, nimeni nu trebuie să fie favorizat pe baza relațiilor de rudenie sau prietenie pentru a ocupa acest post.

 

Principiile și regulile menţionate anterior au următoarele caracteristici:

  • ele sunt principii și reguli divine, stabilite de către Allah Preaînaltul. Conform acestora, toți oamenii sunt egali, conducător și popor, bogat și sărac, nobil și om de rând, negru și alb și nimeni, indiferent de statutul său social sau de rangul său, nu are dreptul să le încalce acest drept. Allah Preaînaltul spune:

„Nu se cuvine ca vreun dreptcredincios şi vreo dreptcredincioasă să mai aleagă dacă Allah şi Trimisul Său au hotărât în privința lor un lucru. Iar acela care se răzvrătește împotriva lui Allah şi a Trimisului Său (în privința celor poruncite sau interzise de ei) se află în rătăcire învederată.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:36]

Este obligatoriu ca toți oamenii să adere, să respecte şi să pună în practică aceste principii și reguli, indiferent dacă este vorba de conducător sau de cei conduși. Allah Preaînaltul spune:

„Singurele vorbe ale dreptcredincioşilor, atunci când ei sunt chemaţi la Allah şi la Trimisul Său pentru a judeca între ei, sunt că ei trebuie să zică: «Am auzit şi ne-am supus!» Aceştia vor fi cei care izbândesc.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:51]

În islam, nimeni nu deţine autoritatea absolută, nici măcar șeful statului, a cărui putere se află în limitele stabilite de către Legea islamică. Dacă acesta încalcă Legea, nu trebuie să fie nici ascultat și nici să i se arate supunere. Profetul Mohammed ()  a spus:

„Este obligatoriu ca un musulman să îl asculte (pe conducător) și să i se supună, chiar dacă îi place sau nu, cu excepţia cazului în care i se poruncește să comită un păcat. Într-un asemenea caz, nu este obligatorie ascultarea sau supunerea.” [Al-Bukhari]

  • consultarea reciprocă este un principiu fundamental pe care se bazează sistemul politic islamic. Allah Preaînaltul spune:

„Pentru aceia care răspund Domnului lor (când îi cheamă să-L adore numai pe El singur) şi îndeplinesc rugăciunea, iar pentru treburile lor (ţin) sfat laolaltă (se consultă în adoptarea de hotărâri în legătură cu treburile generale ale comunităţii; verset important care pune în evidentă una dintre trăsăturile însemnate ale islamului, devenită principiu constituțional al comunităţii islamice) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 42:38]

De asemenea, Allah Cel Atotputernic spune:

„Şi datorită Îndurării lui Allah, tu, (Mohammed), ai fost aşa de blând cu ei! Iar de ai fi fost fără blândețe şi aspru la inimă, ei ar fi fugit din preajma ta. Deci iartă-le lor şi roagă-te (lui Allah) pentru iertarea lor! Sfătuiește-te cu ei asupra treburilor (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:159]

În primul verset, Allah Preaînaltul asociază consultarea cu rugăciunea, care este unul dintre stâlpii islamului, arătând importanţa deosebită pe care El, Cel Atotputernic, i-o acordă acesteia. Consultarea reciprocă trebuie să fie făcută în toate chestiunile legate de interesele comunității musulmane, iar învățații trebuie să fie consultați cu privire la toate aceste chestiuni. La sfârşitul versetului, Allah Preaînaltul îi laudă pe credincioşi în general, deoarece aceștia se consultă între ei cu privire la toate chestiunile.

În cel de al doilea verset, Allah Preaînaltul îi porunceşte Mesagerului Său (), care era conducătorul statului musulman, să se consulte cu companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!) în toate chestiunile legate de interesele comunității musulmane cu privire la care nu a fost revelată nicio regulă. Nu este nevoie de niciun fel de consultare reciprocă în chestiunile cu privire la care au fost revelate deja reguli. Profetul Mohammed () obișnuia să se consulte în mod frecvent cu companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei!), urmând porunca lui Allah Preaînaltul – „(...) Sfătuiește-te cu ei asupra treburilor (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:159]. Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:

„Nu am văzut pe nimeni care să se consulte cu companionii săi mai mult decât Mesagerul lui Allah ().” [At-Tirmidhi]

Învăţaţii au stabilit că liderii au obligația să îi consulte pe oameni în chestiunile legate de interesele lor. Dacă acesta neglijează consultarea lor, oamenii au dreptul să ceară acest lucru, pentru a îşi exprima opinia şi a îşi susţine punctul de vedere. Aceasta se bazează pe versetele amintite anterior şi pe faptul că islamul îl consideră pe conducător ca fiind reprezentantul comunităţii, având responsabilitatea de a își îndeplini obligațiile pe care le presupune această poziție, în timp ce oamenii trebuie să se asigure că acesta implementează Legea. Islamul le oferă tuturor oamenilor libertatea de a îşi exprima opinia şi a critica ceea ce nu consideră a fi adecvat în conformitate cu principiile stabilite prin religia lor, evitând a face aceasta într-o modalitate care poate cauza certuri între oameni. Profetul Mohammed () a spus:

„Cel mai bun jihād este (a spune) adevărul în fața unui conducător tiran.” [Abu Dawud]

Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de el!), primul calif al islamului, s-a adresat oamenilor spunându-le:

„O, oameni! Am fost numit conducătorul vostru deși nu sunt cel mai bun dintre voi. Astfel, dacă vedeți că am dreptate, susțineți-mă, iar dacă vedeți că greșesc, corectați-mă. Ascultați de mine atât timp cât Îi sunt supus lui Allah în ceea ce vă privește. Dacă nu este așa, atunci nu ascultați de mine.” (Biografia profetică de Ibn Hishām, At-Tabakāt de Ibn Saʻd, Începutul și sfârșitul de Ibn Kathir)

ʻOmar ibn Al-Khattāb (Allah să fie mulţumit de el!), al doilea calif al islamului, s-a întâlnit cu Mohammed Muslimah si l-a întrebat:

„«Cum mă vezi pe mine (în poziția de calif)?» El a răspuns: «Jur pe Allah că te văd așa cum mi-ar plăcea să te văd si așa cum i-ar plăcea să te vadă oricine te iubește. Văd că eşti harnic în câștigarea banilor (muncești pentru a îți câştiga banii), dar nu eşti un rob al lor și împarți cu dreptate printre oameni. Dacă te-ai schimba, atunci te-am îndepărta așa cum o săgeată îndepărtează ținta sa.» ʻOmar a întrebat (neînțelegând ceea ce vrea să spună acesta): «Poftim?» Atunci, Mohammed a repetat: «Dacă te-ai schimba, atunci te-am îndepărta așa cum o săgeată îndepărtează ținta sa.» Auzind aceasta, ʻOmar a spus: «Al-hamdu Lillah (Toată Slava I se cuvine lui Allah!) Am fost numit conducătorul unor oameni care, daca m-aș schimba, m-ar îndepărta.»”

  • conducătorul poate fi tras la răspundere cu privire la anumite       lucruri. Odată, ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!) s-a adresat unor oameni în timp ce purta două rânduri de haine, spunându-le:

„«O, oameni! Ascultaţi şi supuneţi-vă!», însă un om s-a ridicat şi a spus: «Nu vom asculta şi nu ne vom supune.» ʻOmar l-a întrebat: «De ce?» Omul i-a răspuns: «Din cauza faptului că porţi două rânduri de haine, în timp ce noi avem numai unul singur.» (ʻOmar le poruncise musulmanilor să poarte doar câte un rând de haine.). Atunci, ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!) a strigat: «ʻAbd Allah ibn ʻOmar (fiul său)! Spune-le (motivul pentru care port două rânduri de haine)!» ʻAbd Allah a spus: «Este haina mea, pe care i-am dat-o.» După aceea, omul a spus: «Acum te vom asculta şi ne vom supune.»”

Astfel, observăm că islamul garantează drepturile şi libertatea individuală și colectivă, apărând sursele legislației de capriciile şi dorinţele legislatorului și evitând ca acesta să o adapteze propriilor nevoi şi circumstanţe.

Legea islamică nu abordează multe dintre chestiunile particulare, acordându-le astfel musulmanilor libertatea de a stabili norme şi reguli care să se adapteze condițiilor și cerințelor acestora, cu condiţia ca acestea să nu contrazică în niciun fel principiile şi fundamentele religiei islamice.

 

 

 

Sistemul militar în islam

Acesta este lucrul la care se face referire prin termenul de „jihād” în islam. Într-un sens general, acest termen se referă la lupta continuă împotriva sufletului și a instinctelor negative, iar această luptă constă din străduința omului de a abandona lucrurile nepermise și a își îndeplini sarcinile și obligațiile în conformitate cu capacitățile sale, având drept scop căutarea Mulțumirii lui Allah Preaînaltul. 

Într-un sens mai restrâns, jihād-ul este lupta pentru a răspândi religia lui Allah și a o transmite tuturor oamenilor. Din acest punct de vedere, jihād-ul nu este o noutate adusă de religia islamică, acest concept fiind prezent în toate religiile revelate anterior. 

În (Deuteronomul 20:10-16), Biblia descrie legile războiului evocând imaginile îngrozitoare ale distrugerii: 

10 Când te vei apropia de o cetate ca să te bați împotriva ei, s-o îmbii cu pace. 11 Dacă primeşte pacea şi-ţi deschide porţile, tot poporul care se va afla în ea să-ţi dea bir şi să-ţi fie supus. 12 Dacă nu primeşte pacea cu tine şi vrea să facă război cu tine, atunci s-o împresori. 13 Şi după ce Domnul Dumnezeul tău o va da în mâinile tale, să treci prin ascuțișul sabiei pe toţi cei de parte bărbătească. 14 Dar să iei pentru tine nevestele, copiii, vitele şi tot ce va mai fi în cetate, toată prada, şi să mănânci toată prada vrăjmașilor tăi, pe care ţi-i va da în mână Domnul Dumnezeul tău. 15 Aşa să faci cu toate cetățile care vor fi foarte departe de tine şi care nu fac parte din cetățile neamurilor acestora. 16 Dar în cetățile popoarelor acestora, a căror ţară ţi-o dă ca moştenire Domnul Dumnezeul tău, să nu lași cu viaţă nimic care suflă.”

Mai mult decât atât, în (Evanghelia după Matei 10:34-39) găsim: 

34 Să nu credeţi că am venit să aduc pacea pe Pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. 35 Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa. 36 Şi omul va avea de vrăjmași chiar pe cei din casa lui. 37 Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. 38 Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. 39 Cine îşi va păstra viaţa o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.”

Există două tipuri de jihād

1. Jihād-ul defensiv (jihād ad-dafʻ): acesta este războiul dus împotriva celor care îi atacă pe musulmani (indiferent dacă acest atac este făcut la adresa religiei, onoarei, bunurilor, țării sau a proprietății lor). În acest caz, jihād-ul este obligatoriu pentru oricine poate purta o armă până când atacatorii sunt învinși. Allah Preaînaltul spune:

„Luptați întru Calea lui Allah cu cei care luptă împotriva voastră (adică nu începeți voi lupta, ci apărați-vă dacă sunteți atacați). Și nu călcați Legea, căci Allah nu îi iubește pe cei care calcă Legea.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:190]

Dacă aceștia reușesc să învingă dușmanul, cu atât mai bine; însă dacă nu, musulmanii cei mai apropiați (în ceea ce privește distanța) trebuie să li se alăture pentru a îi ajuta până când inamicul este învins. Acesta este un drept legitim al tuturor popoarelor, indiferent de credințele și religiile lor. 

2. Jihād-ul ca mijloc de rezistență (jihād at-tālab): acesta reprezintă o formă de rezistență împotriva celor care îi persecută pe credincioși sau îi resping pe cei care doresc să îmbrățișeze această religie. Într-adevăr, islamul este un mesaj global care nu se limitează la un anumit popor, fiind necesar ca fiecare om să fie informat cu privire la acesta și să cunoască binele și dreptatea care îi sunt specifice, iar acesta este scopul principal al jihād-ului.

Unul dintre companioni (Allah să fie mulțumit de el!) i-a spus lui Rostam, împăratul romanilor, atunci când acesta l-a întrebat care era motivul venirii lor în țara sa:

„Am venit să îi aducem pe oameni de la adorarea creaturilor la adorarea Domnului acestora, de la limitările acestei vieți la abundența Vieții de Apoi și de la nedreptatea religiilor la dreptatea islamului.” 

În mod similar, jihād-ul este prescris pentru salvarea celor care suferă nedreptăți și ajutorarea celor care sunt persecutați, după cum spune Allah Preaînaltul: 

„Şi ce este cu voi de nu luptați pe Calea lui Allah, şi pentru bărbaţii, femeile şi copiii slabi care zic: «Domnul nostru! Scoate-ne pe noi din cetatea asta cu neam nelegiuit şi dă-ne nouă din Partea Ta un ocrotitor şi dă-ne nouă din Partea Ta un ajutor!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:75]

În ceea ce privește războaiele începute pentru a spori posesiunile lumești, pentru a demonstra puterea militară sau pentru a căuta răzbunare, acestea sunt total interzise în islam. În această religie, războiul trebuie să fie dus pentru Cauza lui Allah și pentru prevalarea Cuvântului Său, nu pentru a își satisface dorințele personale și cele satanice. Allah Preaînaltul spune: 

„Şi nu fiţi ca aceia care au ieşit din casele lor mândri, de ochii lumii (ca oastea de necredincioşi din Mecca, pe care a condus-o Abu Jahl) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 8:47]

Un om a venit la Profetul Mohammed () și i-a spus:

„«Unii oameni luptă pentru prada de război, alții luptă pentru faimă și alții luptă pentru a se făli. Care dintre ei luptă pentru Cauza lui Allah?» Profetul Mohammed () a spus: «Cel care luptă pentru a face Cuvântul lui Allah (islamul) să prevaleze luptă pentru Cauza lui Allah.»” [Al-Bukhari]

Jihād-ul în islam are anumite norme și reguli. Astfel, niciunul dintre dușmani nu este ucis, cu excepția cazului în care acesta a participat la luptă sau a avut vreo contribuție la aceasta. Este interzisă uciderea bătrânilor, a femeilor, copiilor, bolnavilor, răniților, prizonierilor, clericilor și călugărilor! De asemenea, este interzisă uciderea răniților, mutilarea morților, urmărirea celor care fug de pe câmpul de luptă, uciderea animalelor, distrugerea caselor, punerea în pericol a locurilor de adorare, poluarea apei sau a puțurilor, tăierea sau arderea copacilor etc.

Acestea au fost poruncile pe care nobilul Mesager al lui Allah () și succesorii săi le-au dat armatelor atunci când le-au trimis la jihād. Profetul Mohammed () a spus:

„Luptați în Numele lui Allah și pe Calea lui Allah. Luptați împotriva celor care nu cred în Allah, dar nu trădați, nu mutilați (cadavrele) şi nu ucideți copiii!” [Muslim]

Abu Bakr As-Siddīq (Allah să fie mulțumit de el!), primul calif al Mesagerului lui Allah (), le-a spus liderilor armatelor:

„Vă poruncesc să îndepliniți zece lucruri. Învățați-le pe de rost! Nu trădați încrederea acordată! Nu furați din prada de război şi nu încălcați tratatele! Nu mutilați cadavrele şi nu ucideți femeile! Nu ucideți copiii şi bătrânii! Nu dezrădăcinați sau ardeți palmierii! Nu doborâți un pom fructifer şi nu sacrificați oile, vacile sau cămilele, cu excepția cazului în care ele vă sunt necesare pentru consum. Veți intra în contact cu persoane retrase în mănăstiri pentru adorare, pe acelea lăsați-le, la fel ca şi ceea ce ele adoră!” [At-Tabari, vol. 3, p.226]

În islam, prizonierii de război au drepturi. Nu este permisă torturarea, umilirea, terorizarea sau lipsirea acestora de mâncare sau băutură până la moarte, ci, dimpotrivă, ei trebuie să fie tratați cu amabilitate. Allah Cel Atotputernic spune:

„Şi ei dau hrană, în ciuda (nevoii şi) dragostei lor pentru ea (sau: «de dragul Lui») celor sărmani, orfanilor şi captivilor (de război), ~ (Spunând:) «Noi vă hrănim pe voi doar de dragul lui Allah. Nu vrem nici răsplată şi nici mulțumiri de la voi!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 76:8-9]

Mesagerul lui Allah () a spus:

„Eliberați prizonierul, hrăniți-l pe cel flămând și vizitaţi-l cel pe bolnav.” [Al-Bukhari]

Statul musulman are dreptul de a face cu prizonierii ceea ce consideră că este în interesul public sau ceea ce impun acordurile internaționale. Aceștia pot fi eliberați cu sau fără răscumpărare sau în schimbul unor prizonieri musulmani.

În ceea ce îi privește pe cei învinși, aceștia au drepturi care nu trebuie să fie încălcate. Astfel, musulmanii nu trebuie să le încalce onoarea, să își însușească bunurile lor, să îi umilească sau să le distrugă casele. De asemenea, este interzis ca musulmanii să se răzbune pe aceştia, fiind recomandată împăcarea cu cei învinși, pentru a fi aplicat binele şi interzis răul, fiind stabilită dreptatea. Cea mai bună dovadă în acest sens este legământul lui ʻOmar ibn Al-Khattāb (Allah să fie mulțumit de el!), care le-a spus locuitorilor din Aelia (Ierusalim) la intrarea sa victorioasă în oraș:

„În Numele lui Allah, Preamilostivul, Prea Îndurătorul. Acesta este legământul de garantare a securității oamenilor din Ierusalim, făcut de robul lui Allah, ʻOmar ibn al-Khattāb. El garantează astfel securitatea oamenilor şi a bunurilor acestora, precum şi a bisericilor şi a crucilor lor... Ei nu vor fi persecutați din cauza religiei lor şi niciunul dintre oameni nu va suferi.”

A mai fost martoră istoria la o asemenea noblețe, dreptate şi toleranță a unui învingător faţă de cei învinși?! Deşi ʻOmar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulţumit de el!) le-ar fi putut porunci orice ar fi dorit celor învinși, el nu a făcut altceva decât să aplice dreptatea, din dorința de a răspândi religia lui Allah Preaînaltul și binele pentru toţi oamenii. Acest lucru indică faptul că jihād-ul în islam nu are interese lumești.

Înainte de a lupta, i se oferă inamicului șansa de a alege între îmbrățișarea islamului, luptă și plata unui tribut (jizyah) pentru cei care nu doresc să îmbrățișeze islamul, preferând să își păstreze religia. Jizyah este o sumă nesemnificativă care este plătită statului musulman, iar aceasta se împarte în trei categorii:

  • ceea ce este luat de la cei bogați;
  • ceea ce este luat de la clasa de mijloc, în special de la comercianți și agricultori;
  • ceea ce este luat de la muncitori și meseriași.

Acești bani sunt plătiți pentru protecție și pentru protejarea drepturilor, care sunt obligații ale cuceritorilor musulmani. Khalid ibn Al-Walid (Allah să fie mulțumit de el!) a spus într-unul dintre tratatele sale:

„Am semnat cu voi un tratat cu privire la jizyah și protecție (...) Dacă vă protejăm, avem dreptul la jizyah. În caz contrar, nu ne datorați nimic dacă nu vă protejăm.” [Cronica lui Al-Balazary

Nu toți oamenii trebuie să plătească jizyah. Astfel, cei săraci, copiii, femeile și cei cu dizabilități sunt scutiți de aceasta. Mai mult decât atât, islamul îi impune statului musulman obligația de a proteja și de a își asuma responsabilitatea pentru aceste categorii de oameni din Trezoreria publică. Un exemplu în acest sens este ceea ce a făcut liderul credincioșilor și al doilea calif al islamului, ʻOmar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulțumit de el!), atunci când a văzut un bătrân evreu cerșind. ʻOmar (Allah să fie mulțumit de el!) a întrebat despre cazul acestui om, iar atunci când l-au informat că era unul dintre oamenii cărora le-a fost impusă jizyah, el i-a spus:

„«Nu am fi drepți față de tine dacă, după ce am încasat jizyah de la tine atunci când erai tânăr, te-am abandona la bătrânețe.» Apoi, l-a luat de mână, l-a dus acasă la el și i-a dat hrană și îmbrăcăminte, după care i-a trimis următorul mesaj responsabilului asupra Trezoreriei islamice: «Ai grijă de acest om și de cei care se află într-o situație asemănătoare și dă-le lor și familiilor lor o pensie suficientă în numele Trezoreriei publice islamice, deoarece Allah spune: „Milosteniile (din caritatea anuală obligatorie) sunt numai pentru săraci, pentru sărmani (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:60], iar cei săraci sunt musulmanii și cei sărmani sunt oamenii Cărții.»” 

Într-una dintre clauzele pactului pe care Khalid ibn al-Walid (Allah să fie mulțumit de el!) l-a încheiat cu poporul din Al-Haira, se spune:

„Orice persoană în vârstă care este incapabilă să muncească, suferă de o afecțiune sau a devenit săracă după ce a cunoscut abundența până în punctul în care trăiește numai de pe urma carității coreligionarilor săi, nu mai este obligată la plata jizyei și va fi întreținută ea și familia ei din Trezoreria publică islamică.”  

Cercetătoarea germană, Lise Lictenstadter, a spus:

„Alegerea oferită teritoriilor persane și romane nu a fost una între sabie și islam, ci una între islam și jizyah. Aceasta a fost o abordare demnă de laudă pentru lumina sa până când a fost adoptată ulterior în Anglia de către regina Elisabeta.” 

În ceea ce îi priveşte pe nemusulmanii cu care musulmanii au o înțelegere, aceștia trebuie să fie tratați cu dreptate și nu le pot fi încălcate drepturile. Allah Preaînaltul spune:

„Allah nu vă interzice să vă purtați drept şi cu bunătate cu aceia (necredincioșii) care nici nu au luptat împotriva voastră, din pricina religiei, şi nici nu v-au alungat din casele voastre. Cu adevărat, Allah îi iubește pe cei drepți (cei care se poartă cu dreptate).” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 60:8]

Mesagerul lui Allah () a spus:

„Dacă cineva îl nedreptățește pe un mu’ahid (creștin sau evreu care are un tratat cu musulmanii sau trăiește o țară musulmană ori se află în vizită pe teritoriul acesteia), îl privează de drepturile sale, îl împovărează cu mai mult decât poate suporta sau ia ceva de la el fără consimțământul său, voi interveni pentru el (pentru cel nedreptățit) în Ziua Judecății.” [Abu Dawud]

Acestea nu sunt decât câteva informații neexhaustive cu privire la jihād, iar cei care doresc să știe mai multe pot apela în acest sens la cărțile specializate pe acest subiect.

 

 

 

Sistemul economic în islam

Bogăția este fundamentul şi baza vieții, iar Legea islamică urmărește să construiască o societate echilibrată, în care să predomine justiția socială şi în care persoanele să poată trăi o viaţă onorabilă. Allah Preaînaltul spune:

„Averea şi copiii sunt podoaba vieţii celei lumeşti (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 18:46]

Din moment ce islamul consideră banii ca fiind una dintre necesitățile indispensabile ale acestei vieți, de care nici individul și nici societatea nu se pot lipsi, acesta le-a poruncit celor mai înstăriți dintre musulmani plata zakāt-ului (care reprezintă 2,5% din bunurile care se află în proprietatea celui care îl plătește timp de un an lunar întreg). Aceşti bani sunt împărțiți între cei mai săraci dintre oameni, fiind dreptul lor de care este absolut interzis să fie lipsiți.

Acest lucru nu înseamnă că islamul desființează proprietatea privată și comerțul liber și individual, ci, mai degrabă, le încurajează şi le respectă, dovada în acest sens fiind numeroasele versete coranice care interzic încălcarea averii şi a proprietății cuiva. Allah Preaînaltul spune:

„(…) şi nu mâncaţi o parte din averile oamenilor pe nedrept şi cu bună ştiinţă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:188]

Islamul a prescris reglementări care, odată implementate, garantează fiecărui individ din cadrul societății islamice o viață onorabilă.

Unele dintre aceste reglementări sunt următoarele:

1. islamul a interzis camăta pentru a evita exploatarea oamenilor și devorarea averii acestora pe nedrept. Camăta conduce la răspândirea răului printre oameni şi la concentrarea averii în mâinile câtorva indivizi. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi, cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah şi lipsiţi-vă de restul de camătă (la care aveați dreptul înainte de islam) ce v-a mai rămas (la oameni), dacă sunteţi (cu adevărat) credincioşi! ~ Dacă nu o veţi face, vi se vestește război din partea lui Allah şi a Trimisului Său. Însă dacă vă veţi căi, veţi avea banii voştri (mai puţin camăta). Nu nedreptățiți (prin cererea a mai mult decât dețineați voi înainte) şi nu veţi fi nedreptățiți!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:278-279]

2. islamul îi încurajează pe oameni să ofere împrumuturi pentru a elimina camăta.

3. islamul îi îndeamnă pe oameni să le acorde răgaz celor care nu își pot plăti datoriile, dacă aceștia sunt serioși și își dau interesul pentru a le achita. Allah Preaînaltul spune:

„Aceluia care este strâmtorat să i se dea păsuire până îi va fi uşor, iar să faceţi milostenie e şi mai bine pentru voi, dacă ştiţi (dacă debitorul este în jenă financiară, creditorul trebuie să îl aştepte până când va dispune de banii necesari, dar şi mai potrivit este să-l scutească de restituirea datoriei)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:280]

Buraidah Al-Aslami (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed () a spus:

„Cel care acordă un răgaz (pentru returnarea împrumutului) celui aflat în dificultate, va avea, pentru fiecare zi, (o răsplată egală cu aceea primită pentru) un act de caritate. Cel care acordă un răgaz după ce plata (pentru returnarea împrumutului) devine scadentă, va avea, pentru fiecare zi, (o răsplată egală cu aceea primită pentru) un act de caritate egal (cu suma împrumutată).” [Ibn Majah]       

4. islamul încurajează iertarea datoriilor celor care nu au mijloacele necesare pentru a le achita. Allah Preaînaltul spune:

„(...) iar să faceţi milostenie este şi mai bine pentru voi, dacă ştiţi (dacă debitorul este în jenă financiară, creditorul trebuie să îl aştepte până când va dispune de banii necesari, dar şi mai potrivit este să-l scutească de restituirea datoriei)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:280]

Profetul Mohammed () a spus:

„Cel care doreşte ca Allah Preaînaltul să îl scutească de dificultăţile din Ziua Judecăţii să îi acorde răgaz debitorului (pentru returnarea împrumutului) sau să îl scutească pe acesta de datoria pe care o are dacă este strâmtorat.” [Muslim]

5. islamul interzice tezaurizarea şi monopolizarea de orice fel, deoarece comerciantul care are în posesia sa lucruri de care oamenii au nevoie și așteaptă până când stocul se micșorează pentru a le vinde apoi la preţul pe care îl preferă îi face rău întregii comunități, atât celor săraci, cât şi celor bogaţi. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Cel care tezaurizează (marfa împiedicând accesul oamenilor la aceasta) este un păcătos.” [Muslim]

Abu Yusuf, elevul imamului Abu Hanifa (Allah să aibă milă de ei!), a spus:

„Tot ceea ce este tezaurizat şi se dovedește a fi nociv pentru comunitate este considerat a face parte dintre tipurile interzise de monopol, chiar dacă (acel lucru deținut) este din aur sau argint.”

Cel care tezaurizează un lucru de care societatea are nevoie l-a folosit într-un mod neadecvat. Motivul pentru care tezaurizarea acestui tip de lucruri este interzisă este acela de a proteja oamenii de orice rău, deoarece aceştia au nevoi diferite, iar monopolizarea acestora i-ar pune în dificultate.

Conducătorul are dreptul să îl oblige pe cel care tezaurizează anumite lucruri să le vândă la un preţ rezonabil, care să nu fie nici în detrimentul vânzătorului, nici al cumpărătorului. Dacă deținătorul acestora refuză să le vândă la preţul cerut de conducător, atunci el are dreptul să le ia şi să le vândă el însuşi la un preţ rezonabil pentru a evita astfel monopolizarea și exploatarea oamenilor.

6. islamul a interzis taxele luate de la comercianți pentru a le permite acestora să îşi vândă marfa sau să o importe într-o anumită zonă. Profetul Mohammed () a spus:

„Cei care colectează taxe pe nedrept nu vor intra în Paradis.” [Ahmad şi Abu Dawud]

Aceste taxe sunt cele colectate în mod ilegal şi oferite celor care nu au niciun drept asupra lor. Toţi cei care contribuie la colectarea acestor taxe, precum și martorii şi beneficiarii acestora, intră în categoria celor despre care Profetul Mohammed () a spus:

„Nicio persoană a cărei avere creşte prin folosirea de mijloace nepermise nu va fi primită în Paradis; Iadul este mai potrivit pentru ea.” [Ibn Hibban]

7. islamul a interzis tezaurizarea averii fără a oferi din aceasta partea care a fost prescrisă de către Allah Preaînaltul ca fiind dreptul indivizilor și al societății. Averea trebuie să circule în cadrul comunității, astfel încât economia acesteia să sporească şi toți membrii ei să se poată bucura de acest lucru. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Iar acelora, care strâng aur şi argint (adună şi tezaurizează bani fără să achite caritatea anuală obligatorie) şi nu le cheltuiesc pe Calea lui Allah, vestește-le osândă dureroasă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:34]

La fel cum islamul asigură dreptul la proprietatea individuală, acesta stabilește drepturi şi responsabilităţi cu privire la aceasta, așa cum sunt cele care îl privesc pe proprietarul acesteia, el având obligația de a se întreține pe sine și pe cei de care este responsabil. În plus, el are și alte îndatoriri în cadrul societății, așa cum sunt plata zakāt-ului și oferirea de caritate voluntară, şi altele față de comunitate, aşa cum este contribuția la construirea de scoli, spitale, orfelinate, moschei şi alte instituții care servesc întregii societăți. Prin aceasta, se urmărește evitarea rămânerii resurselor în mâinile câtorva indivizi.

8. islamul a interzis înșelarea la măsură, deoarece aceasta reprezintă un tip de furt, trădare şi înșelăciune. Allah Preaînaltul spune:

„Vai de al-mutaffifin (acei vânzători care le oferă cumpărătorilor mai puţin decât trebuie ca greutate, cântărind cu cântare modificate sau altele asemenea, astfel încât îi înşală pe cumpărători), ~ Aceia care, atunci când trebuie să primească (cumpără) măsură de la alţi oameni, cer măsură întreagă, ~ Însă atunci când ei (vând şi) trebuie să ofere cu măsură sau cântărire (altora) oamenilor, dau mai puţin decât trebuie!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 83:1-3]

9. islamul le-a interzis oamenilor să pună stăpânire pe orice reprezintă o necesitate generală a comunității, așa cum sunt resursele de apă sau pășunile publice care nu aparțin nimănui, împiedicându-i pe ceilalți să beneficieze de acestea. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Există trei tipuri de persoane cărora Allah nu le va vorbi și la care nu se va uita în Ziua Judecăţii: vânzătorul care jură fals că i-a fost oferit un preţ mult mai mare decât cel care îi este oferit, cel care jură fals după timpul rugăciunii ʻAsr pentru a își însuși averea unui musulman şi cel care refuză să ofere apa pe care o are în exces. În acea Zi, Allah îi va spune (celui din urmă): «Astăzi te voi priva de Binecuvântările Mele la fel cum tu i-ai privat pe oameni de excesul (de apă) care se afla în mâinile tale, în ciuda faptului că tu nu l-ai creat.»” [Al-Bukhari]

De asemenea, Profetul Mohammed () a spus:

„Musulmanii au drepturi egale asupra a trei lucruri: pășunatul, apa şi focul.” [Abu Dawud, Ibn Majah și Ahmad]

10. islamul a stabilit un sistem de succesiune just, care împarte moștenirea între succesorii persoanei decedate, care au dreptul la aceasta în funcție de gradul de rudenie cu decedatul și de avantajele pe care i le poate aduce acestuia. Astfel, nimeni nu are dreptul de a împărți moștenirea după cum dorește. Printre beneficiile acestui sistem, se numără faptul că averile, indiferent dacă sunt mari sau mici, sunt împărțite între mai multe persoane și astfel devine aproape imposibil ca majoritatea bogățiilor să rămână în mâinile unui grup restrâns de oameni. Profetul Mohammed () a spus:

„Allah i-a dat fiecărei persoane care are drepturi drepturile sale și nu trebuie făcut testament pentru un moștenitor (nu este nevoie de testament ca moștenitorii de drept să primească ceea ce li se cuvine).” [Abu Dawud și Ibn Majah]

11. islamul a instituit sistemul waqf (de donații), care se împarte în două categorii:

a. donații particulare în favoarea familiei şi a copiilor cu scopul de a îi salva pe aceştia de sărăcie şi cerșit. Valabilitatea acestora este condiționată de faptul că ele vor servi unor cauze caritabile după dispariția urmașilor proprietarului lor.

b. donații caritabile publice, care sunt utilizate pentru a face fapte caritabile, așa cum sunt construirea de spitale, scoli, străzi, biblioteci publice, moschei, orfelinate, azile etc., toate acestea servind interesului public. Profetul Mohammed () a spus:

„Atunci când o persoană moare, faptele sale s-au încheiat în afară de trei: caritatea continuă, știința de care beneficiază oamenii și un fiu dreptcredincios care se roagă pentru el.” [Muslim]

12. islamul a instituit, de asemenea, testamentul. Astfel, musulmanul poate decide în timpul vieții sale cum se va împărți averea după moartea sa, asigurându-și o caritate continuă. Cu toate acestea, islamul stipulează că moștenirea lăsată pentru caritate nu poate depăși o treime din totalul averii. Sa‘d ibn Abu Waqqas (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Profetul Mohammed () a venit să mă viziteze în Mecca pe când eram bolnav. I-am spus: «Am avere. O pot lăsa pe toată pentru Cauza lui Allah?» El () mi-a răspuns: «Nu.» Am întrebat apoi: «Jumătate?» El () mi-a răspuns: «Nu.» Am întrebat apoi: «O treime?» El () mi-a răspuns: «O treime (este bine), deși este încă prea mult. Este mai bine să îi lași pe moştenitorii tăi bogați, decât să îi lași săraci, cerșind de la alții. Vei primi o răsplată pentru orice cheltuiești, chiar și pentru dumicatul pe care îl pui în gura soției tale. Cu toate acestea, fie ca Allah să te însănătoșească, astfel încât unii oameni (musulmanii) să aibă parte de beneficii din partea ta și alții (necredincioșii) să aibă parte de necazuri din partea ta!»” [Al-Bukhari]

13. islamul a interzis tot ceea ce intră în contradicție cu următoarele Cuvinte ale lui Allah Preaînaltul:

„O, voi cei care credeţi! Nu vă mâncaţi averile voastre unii altora pe nedrept (…)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:29]

Printre acestea se numără următoarele:

a. însușirea oricărui lucru pe nedrept, pentru că aceasta duce la răspândirea corupției în societate. Profetul Mohammed () a spus:

„«Allah decretă Iadul şi interzice Paradisul pentru oricine își însușește drepturile unui credincios printr-un jurământ fals.» Un om a întrebat: «Chiar dacă acest lucru este unul neînsemnat?»          Profetul () i-a răspuns: «Chiar dacă este vorba despre o ramură de arak (un copac).»” [Muslim]

b. furtul. Profetul Mohammed () a spus:

„Cel care comite adulter nu este considerat a fi un credincios atât timp cât continuă să comită adulter, cel care comite furt nu este considerat a fi un credincios atât timp cât continuă să fure, iar cel care consumă băuturi alcoolice nu este considerat a fi un credincios atât timp cât continuă să consume băuturi alcoolice, însă poarta căinței este deschisă pentru ei.” [Al-Bukhari și Muslim]  

Furtul reprezintă o modalitate de a își însuși bunurile oamenilor pe nedrept. Allah Preaînaltul spune:

„Cât despre hoț şi hoață, tăiați-le lor mâinile (de la încheietura pumnului), ca răsplată pentru ceea ce au dobândit (prin furt) şi ca Pedeapsă de la Allah, căci Allah este ‘Aziz (Invincibil, Atotputernic), Hakīm (Preaînțelept).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:38]

c. înşelătoria. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Cel care ridică o armă împotriva noastră nu este dintre noi şi cel care înșală nu este dintre noi.” [Muslim] 

d. mita. Allah Preaînaltul spune:

„Nu vă luaţi unii altora averile pe nedrept şi nu-i ademeniți cu ele pe judecători, ca să mâncaţi o parte din averile oamenilor pe nedrept şi cu bună ştiinţă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:188]

Profetul Mohammed () a spus:

„Blestemul lui Allah fie asupra celor care oferă mită şi asupra celor care o acceptă!” [Abu Dawud și Ibn Majah]

Allah Preaînaltul l-a blestemat pe cel care acceptă mita, deoarece el ia ceva ce nu îi aparţine de drept şi înşală încrederea care i-a fost oferită, acceptând un preţ pentru un lucru pe care fusese deja desemnat să îl îndeplinească. De asemenea, Allah Preaînaltul l-a blestemat pe cel care oferă mită, deoarece acesta ajută la răspândirea răului în societate, iar dacă oamenii nu ar oferi mită, atunci corupţia nu ar exista.

e. este interzisă îmbunătățirea ofertei pentru a cumpăra un lucru atunci când vânzătorul se află în negocieri cu altcineva, cu excepția cazului în care celălalt cumpărător își dă acordul în acest sens, deoarece, în caz contrar, vor lua naştere ura şi invidia în cadrul societății. Profetul Mohammed () a spus:

„Nimeni nu trebuie să se implice într-o tranzacție atunci când fratele său (musulman) se află în negocieri cu privire la aceasta și nimeni nu poate cere în căsătorie o femeie pe care fratele său (musulman) a cerut-o deja în căsătorie, cu excepţia cazului în care el îi permite acest lucru.” [Al-Bukhari și Muslim]

 

Sistemul social în islam

Islamul a stabilit un sistem de legi sociale care determină drepturile şi îndatoririle fiecărui individ pentru a menține stabilitatea societății. Unele dintre aceste drepturi sunt particulare, iar altele sunt generale. Următoarele sunt câteva dintre drepturile particulare poruncite de către Allah Preaînaltul:

 

Drepturile conducătorilor asupra celor conduși

1. Dreptul la ascultare, atât timp cât nu poruncesc ceva ce implică neascultare față de Allah Preaînaltul. Astfel, ascultarea față de conducător este echivalentă cu ascultarea față de Allah Preaînaltul și neascultarea față de conducător este echivalentă cu neascultarea față de Allah Preaînaltul. El, Cel Atotputernic, spune:

„O, voi cei care credeţi! Fiţi cu supunere faţă de Allah şi fiţi cu supunere (ascultare) faţă de Trimisul Său şi faţă de conducătorii voştri (învăţaţii şi conducătorii; supunerea faţă de aceştia din urmă este o datorie, cu condiţia ca ei să poruncească binele şi ascultarea faţă de Allah)! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:59]

2. Dreptul la consiliere, loialitate și călăuzirea către ceea ce este benefic atât pentru ei, cât și pentru cei care se află sub autoritatea lor. În acest sens, Allah Preaînaltul le spune lui Moise și Aaron (Pacea fie asupra lor!) atunci când îi trimite la Faraon:

„Şi spuneţi-i lui vorbe blânde! Poate că el îşi va aduce aminte sau se va teme (porunca le este adresată lui Moise şi lui Aaron)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 20:44]

3. Dreptul la sprijinul celor care se află sub autoritatea lor pe timp de adversitate și la abținerea acestora de la a se răzvrăti împotriva lor.

 

Drepturile celor conduși asupra conducătorilor

Aceste drepturi se bazează pe cinci principii fundamentale, care sunt următoarele:

1. Islamul poruncește tratarea acestora cu dreptate, respectând drepturile fiecăruia dintre ei. Conducătorul trebuie să fie corect față de ei în distribuirea responsabilităților și aplicarea legii, tratându-i pe toţi în mod egal, fără a favoriza pe unul în detrimentul celorlalți sau un grup în detrimentul altuia. Profetul Mohammed () a spus:

„Cu adevărat, cel mai iubit dintre oameni de către Allah în Ziua Judecăţii și cel mai apropiat de El va fi conducătorul drept. Cu adevărat, cel mai urât dintre oameni de către Allah în Ziua Judecăţii şi cel care va fi cel mai îndepărtat de El va fi conducătorul tiran.” [At-Tirmidhi]

De asemenea, Profetul Mohammed () a spus:

„Cel mai aspru pedepsit dintre oameni în Ziua Învierii este un lider nedrept.” [At-Tabarani]

2. Islamul le interzice conducătorilor să comită o nedreptate, înșelăciune sau trădare față de cei care se află sub autoritatea lor. Profetul Mohammed () a spus:

„Allah îi va interzice intrarea în Paradis fiecărui individ căruia i-a fost încredințată conducerea asupra unei comunități și moare în timp ce îi înşală pe membrii acesteia.”  [Convenit]

3. Conducătorii au obligația de a îi consulta pe cei care se află sub autoritatea lor în chestiunile legate de interesele lor politice, sociale și economice, și în special în cele pentru care islamul nu a stabilit reguli anterioare. Ei trebuie să le acorde celor pe care îi conduc libertatea de a își exprima în mod liber gândurile, ideile și punctele de vedere. Se recomandă acceptarea sugestiilor acestora în cazul în care acestea sunt în interesul tuturor. Allah Preaînaltul spune:

„Şi datorită Îndurării lui Allah, tu, (Mohammed), ai fost aşa de blând cu ei! Iar de ai fi fost fără blândețe şi aspru la inimă, ei ar fi fugit din preajma ta. Deci iartă-le lor şi roagă-te (lui Allah) pentru iertarea lor! Sfătuiește-te cu ei asupra treburilor (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:159]

În timpul bătăliei de la Badr, Mesagerul lui Allah () şi-a aşezat tabăra în spatele  unor fântâni, iar unul dintre companioni (Allah să fie mulţumit de el!) l-a întrebat:

„«O, Mesager al lui Allah, Allah este Cel care ţi-a arătat să alegi acest loc sau este doar o strategie de război?» Profetul () i-a răspuns: «Este o strategie de război.» Companionul i-a spus Profetului (): «Atunci ar fi mai bine să ne așezăm tabăra lângă fântâni, astfel încât să îl împiedicăm pe inamic să bea (din aceasta).» Profetul () a urmat sfatul companionului său.”

4. Conducătorii au obligația să stabilească regulile și să îi judece pe cei care se află sub autoritatea lor pe baza Legii islamice. Astfel, nu există spațiu pentru opiniile sau pasiunile personale care pot conduce la greșeli sau nedreptăți. ʻOmar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulţumit de el!), cel de al doilea calif al islamului, i-a spus lui Abu Mariam as-Saluli, cel care l-a ucis pe fratele său, Zaid ibn al-Khattāb:

„«(Jur) pe Allah că nu te voi putea iubi până când pământul nu va iubi sângele.» As-Saluli l-a întrebat: «Va putea această ură să mă priveze de drepturile mele?» ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!) i-a răspuns: «Nu.» Atunci, As-Saluli i-a spus: «Atunci nu există niciun rău în aceasta, deoarece doar femeile sunt nemulțumite dacă nu sunt iubite.»”

5. Conducătorii au obligația de a fi accesibili și a se pune la dispoziția celor care se află sub autoritatea lor. Astfel, le sunt interzise aroganța și ridicarea de bariere care să îi împiedice pe cei conduși să aibă acces la ei. Profetul Mohammed () a spus:

„Cel care este numit într-o poziție de autoritate în ceea ce privește chestiunile musulmanilor, însă se izolează (de aceștia), nu le îndeplinește nevoile sau dorințele și îi lasă în sărăcie, Allah se va menține departe de el, nu îi va îndeplini nevoile sau dorințele și îl va lăsa în sărăcie în Ziua Învierii.”     [Abu Dawud și Al-Hakim]

6. Conducătorii au obligația de arăta compasiune față de cei conduși și de a nu le impune mai mult decât pot suporta, îngreunându-le viața. Profetul Mohammed () a spus:

„O, Allah! tratează-i cu asprime pe aceia care conduc Ummah (comunitatea) mea cu asprime și tratează-i cu blândețe pe cei care conduc Ummah mea cu blândețe!” [Muslim]

ʻOmar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulţumit de el!) a explicat importanța acestui lucru spunând:

„(Jur) pe Allah că dacă un catâr ar cădea în Iraq, mi-ar fi teamă că Allah mă va întreba de ce nu am făcut drumul neted pentru el.”

Conducătorul musulman trebuie să fie asemeni celui descris de către Al-Hasan al-Basri (Allah să fie mulţumit de el!) în scrisoarea pe care i-a trimis-o lui ʻOmar ibn ʻAbd al-ʻAzīz (Allah să fie mulţumit de el!), în care spunea:

„O, conducător al credincioşilor, să ştii că Allah a făcut din conducătorul drept călăuzitorul celui pierdut, cel care îl opreşte pe asupritor, cel care opreşte corupţia, cel care îi dă putere celui slab şi cel care le oferă adăpost celor aflaţi la necaz.

O, conducător al credincioşilor, conducătorul drept este asemeni unui păstor care caută cele mai bune pășuni pentru turma sa şi care stă departe de acele zone periculoase, protejându-și turma de animalele sălbatice şi de orice rău.

O, conducător al credincioşilor, conducătorul drept este asemeni unui tată iubitor care se preocupă pentru binele copiilor săi, îi educă pe măsură ce cresc, îi întreține cât timp este în viaţă şi le lasă averea sa după ce moare.

O, conducător al credincioşilor, conducătorul drept este asemeni unei mame iubitoare, care îşi arată dragostea faţă de copilul ei, îl poartă în pântece cu greutate şi îl aduce pe lume printr-un efort deosebit, îl îngrijește cât timp este copil, stă trează nopţile atunci când copilul este treaz şi doarme când acesta doarme, îl hrăneşte atunci când este cazul, este fericită atunci când copilul ei este sănătos şi se îngrijorează atunci când el plânge.

O, conducător al credincioşilor, conducătorul drept este păzitorul orfanilor şi sprijinitorul celor aflaţi în necaz, având grijă de cei tineri şi de cei bătrâni.

O, conducător al credincioşilor, conducătorul drept este asemeni inimii dintre coaste. Atunci când inima este sănătoasă, coastele sunt sănătoase, însă atunci când inima este bolnavă, coastele se îmbolnăvesc la rândul lor.

O, conducător al credincioşilor, conducătorul drept este cel care se află între Allah Preaînaltul și robii Săi (are grijă ca robii Săi să urmeze Poruncile Sale), ascultă Cuvintele lui Allah Preaînaltul şi îi face şi pe alţii să le asculte, urmând Calea lui Allah și conducându-i şi pe cei care îl urmează pe Calea Sa.

O, conducător al credincioşilor, nu abuza de ceea ce Allah Preaînaltul ţi-a oferit asemeni unui sclav căruia stăpânul său i-a încredinţat averea şi familia sa, iar acesta a risipit averea, lăsându-i copiii fără adăpost.

O, conducător al credincioşilor, să știi că Allah a stabilit limite pentru a îi descuraja pe robii Săi de la a face rău și a comite păcate. Ce se întâmplă, însă, dacă responsabilul pentru punerea în aplicare a acestora comite un păcat care trebuie pedepsit? Allah a prescris pedepsele pentru a proteja vieţile oamenilor, însă, ce se întâmplă dacă cel care comite o crimă este responsabilul pentru punerea în aplicare a acestora?

O, conducător al credincioşilor, amintește-ți de existența morţii şi de ceea ce va avea loc după aceasta, precum şi de puținii aliați pe care vei putea conta atunci. Astfel, pregătește-ţi cât mai multe provizii de pe acum, pentru a fi pregătit să înfrunți teroarea care va urma (Ziua Judecății).    

O, conducător al credincioşilor, amintește-ți că mai ai o locuință pe lângă cea actuală (mormântul) și de faptul că vei petrece în aceasta mult timp, iar cei dragi se vor despărți de tine şi te vor lăsa acolo, în adâncime, singur. De aceea, pregătește-ți acele provizii care te pot acompania, deoarece «În Ziua aceea va fugi omul de fratele lui, ~ Și de mama lui, și de tatăl lui,  ~ Și de soția, şi de copiii lui!» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 80:34-36]

O, conducător al credincioşilor, amintește-ţi că «(...) atunci când va fi golit ceea ce se află în morminte (atunci când oamenii vor fi înviaţi) (...) tot ceea ce există în piepturi (ale oamenilor, dintre secrete și intenții) va fi făcut cunoscut.» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 100:9-10]

În acea Zi, toate secretele vor fi revelate, asemeni Registrelor faptelor, «(...) această Carte (Registru) care nu a lăsat nimic nepomenit, nici cel mai mic, nici cel mai mare păcat (...)» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 18:49]

O, conducător al credincioşilor, încă mai ai timp să faci fapte bune până când moartea va veni la tine, moment în care se va pierde orice speranță.

O, conducător al credincioşilor, nu judeca printre robii lui Allah urmând legile ignoranților şi nu îi conduce urmând legile celor nedrepți. Nu le da putere celor aroganți asupra celor slabi, deoarece aceştia nu respectă nici credincioşii, nici rudele și nici pactele, iar dacă faci aceasta vei purta păcatele altora pe lângă păcatele tale. Nu îți pune încrederea în cei care găsesc bucurie în necazurile tale şi care devorează lucrurile bune privându-te de binecuvântările Vieţii de Apoi. Nu te gândi la puterea pe care o ai astăzi, ci la cele care vor avea loc mâine, atunci când vei fi legat în frânghiile morţii și vei sta înaintea lui Allah Preaînaltul, de față cu o adunare formată din îngeri, Profeţi şi Mesageri (Pacea fie asupra lor!), atunci când «Feţele se vor pleca umilite în faţa Celui care este Al-Hayy (Cel Veşnic Viu), Al-Qayyūm (Cel Absolut Independent) şi nefericit va fi acela care va purta o nedreptate!» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 20:111]

O, conducător al credincioşilor, chiar dacă nu am atins cu acest mesaj nivelul celor mai inteligenți dinaintea mea și nu am dat dovadă de îndurare și sinceritate, consideră această scrisoare a mea ca fiind un medicament pe care un prieten dorește să i-l administreze pacientului său pentru ca acesta să își recapete sănătatea.

Pacea fie asupra ta, o, conducător al credincioșilor, precum și Îndurarea și Binecuvântările lui Allah!”

 

Drepturile părinţilor

Acestea constă din ascultarea față de ei, excepție făcând cazul în care aceștia poruncesc ceva ce implică neascultare față de Allah Preaînaltul. De asemenea, părinții au dreptul la bunăvoință, la întreținere, la asigurarea tuturor nevoilor fundamentale (mâncare, băutură, îmbrăcăminte și locuință), la a discuta cu ei în mod umil, fără a arăta mândrie, la îndeplinirea nevoilor lor cu răbdare și la a le respecta emoțiile, evitând cuvinte sau acțiuni care le pot răni sentimentele. Allah Preaînaltul spune:

„Şi Domnul tău a orânduit să nu-L adorați decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri, iar dacă bătrânețile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine, nu le ziceți lor «Of!» (în semn de nemulțumire pentru că te stânjenesc) şi nu-i certa pe ei (pentru ceea ce nu-ţi place), ci spune-le lor vorbe cuviincioase. ~ Şi din îndurare coboară pentru ei aripa smereniei şi îndurării (fii într-atât de bun şi de îndurător faţă de ei încât ei să te socotească a fi umil) şi spune: «Domnul meu, fii îndurător cu ei, căci ei m-au crescut (când am fost) mic!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:23-24]

Islamul consideră neascultarea față de părinţi ca fiind unul dintre păcatele majore. ʻAbd Allah ibn ʻAmr (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că un beduin a venit la Profetul Mohammed () şi l-a întrebat:

„«O, Mesager al lui Allah, care sunt păcatele majore?» Profetul () i-a răspuns: «Să Îi atribui parteneri lui Allah în adorare.» Beduinul a întrebat: «Și apoi?» Profetul () i-a răspuns: «Neascultarea față de părinţi.» Beduinul a întrebat: «Și apoi?» Profetul () i-a răspuns: «Un jurământ ghamus.» Beduinul l-a întrebat: «Ce este un jurământ ghamus?» El () i-a răspuns: «Jurământul fals prin care un musulman este lipsit (pe nedrept) de bunurile sale.»” [Al-Bukhari]

Pentru a arăta statutul părinţilor în islam, Profetul Mohammed () a spus:

„Mulţumirea lui Allah se află în mulţumirea părintelui şi Mânia lui Allah se află în mânia părintelui.” [At-Tirmidhi și Ibn Hibban]

Părinților le sunt acordate toate aceste drepturi chiar dacă nu sunt musulmani, atât timp cât ei nu poruncesc ceva care este interzis în islam. Asma bint Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat:

„Mama mea a venit la mine pe când era politeistă, aşa că l-am întrebat pe Mesagerul lui Allah (): «Mama mea a venit să mă viziteze și își dorește să păstreze relațiile (de rudenie) cu mine. Ar trebui să mențin relaţiile cu ea?» El () a răspuns: «Da, menține relaţiile cu mama ta.»” [Al-Bukhari și Muslim]

Mama are prioritate față de tată în ceea ce privește bunătatea, ascultarea, blândețea și compasiunea. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că un om a venit la Profetul Mohammed () și l-a întrebat:

„«O, Mesager al lui Allah, faţă de cine trebuie să arăt cel mai bun comportament?» Profetul () a răspuns: «Față de mama ta, apoi față de mama ta, apoi față de mama ta, apoi față de tatăl tău, apoi față de rudele tale cele mai apropiate.»” [Al-Bukhari și Muslim]

Mamei i-a fost acordat dreptul la de trei ori mai multă bunătate decât tatălui, deoarece ea și-a crescut copilul făcând eforturi și sacrificii, după cum spune Allah Preaînaltul în Nobilul Coran:

„(...) Mama sa l-a purtat cu dureri şi l-a născut cu dureri (...)”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 46:15]

Mama este cea care îndură toate greutățile atunci când poartă copilul în pântece, îl naște, îl alăptează și îl îngrijește.

 

Drepturile soțului asupra soţiei

1. Responsabilitatea: soțul este responsabil pentru familia lui, muncind pentru interesele acesteia. Allah Preaînaltul spune:

„Bărbaţii sunt protectori ai femeilor, datorită calităţilor deosebite cu care i-a dăruit Allah şi datorită cheltuielilor pe care le fac din bunurile lor (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:34]

Acest drept le este acordat bărbaților deoarece, în cele mai multe cazuri, aceștia sunt mai obiectivi, în timp ce femeile sunt mai emotive, însă, acest lucru nu înseamnă că femeile nu trebuie să fie consultate cu privire la aspectele care afectează viața conjugală.

2. Soțul are dreptul la ascultare atât timp cât nu cere un lucru care implică neascultarea față de Allah Preaînaltul. ʻAishah (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat că l-a întrebat pe Profetul Mohammed ():

„«Cine are cele mai multe drepturi asupra femeii?» Profetul () mi-a răspuns: «Soțul ei.» Apoi l-am întrebat: «Și cine are cele mai multe drepturi asupra bărbatului?» Profetul () mi-a răspuns: «Mama lui.»” [Al-Bazzar]

3. Soția nu trebuie să îi ceară soțului ei ceva ce depășește capacitățile sale sau la care nu are acces.

4. Soția trebuie să aibă grijă de averea, copiii și onoarea soțului ei. Profetul Mohammed () a spus:

„Cea mai bună femeie este care îl bucură (pe soțul ei) atunci când o privește, care îi îndeplinește cererea dacă i-a cerut (ceva) și care îi păstrează secretele și îi protejează averea în lipsa lui.” [At-Tabarani]

5. Soția nu poate ieși din casa ei fără știrea și consimțământul soțului ei și nu trebuie să invite în casă persoane pe care soțul nu le place. Profetul Mohammed () a spus:

„(...) Cu adevărat, voi aveţi drepturi asupra soţiilor voastre, iar ele au drepturi asupra voastră. În ceea ce priveşte drepturile voastre asupra lor, (să ştiţi că) ele nu au voie să lase pe nimeni dintre cei pe care nu îi plăceți să stea pe așternuturile voastre sau să intre în casele voastre. Fiţi cu grijă! Cu adevărat, dreptul lor asupra voastră este acela că voi trebuie să le hrăniți şi să le îmbrăcați în cel mai bun mod cu putinţă.” [At-Tirmidhi și Ibn Majah]

Primii musulmani obişnuiau să pună în aplicare toate acestea. ʻAwf bint Muhlim ash-Shaybani i-a oferit următoarele sfaturi fiicei sale în noaptea nunții acesteia:

„Fiica mea, părăsești acum casa în care te-ai născut şi cuibul în care ai crescut pentru a merge în casa unui bărbat pe care nu îl cunoști şi cu care nu eşti obişnuită. De aceea, fii roaba lui, iar el va fi sclavul tău. Păstrează-ți următoarele zece calităţi, iar el va fi asemeni unei comori pentru tine:

- primul și al doilea sfat: fii supusă și ascultă de el îndeplinind ceea ce îți cere;

- al treilea și al patrulea sfat: ai grijă la ceea ce vede și miroase soțul tău, să nu vadă nimic neplăcut la tine și să nu simtă alt miros de la tine decât cel de parfum;

- al cincilea și al șaselea sfat: ţine cont de orele lui de somn și de masă, deoarece amânarea mesei este o tortură și întreruperea somnului este un motiv de furie;

- al șaptelea și al optulea sfat: ai grijă de bunurile şi de servitorii săi, deoarece gestionarea și folosirea corectă a averii și a slujitorilor sunt un semn al înțelepciunii:

-al nouălea și al zecelea sfat: abţine-te să îl contrazici şi păstrează-i întotdeauna secretele, deoarece, dacă nu îl respecți, îi vei răni inima, iar dacă îi dezvălui secretele, nu vei putea evita trădarea lui.

În cele din urmă, nu arăta bucurie atunci când el este trist şi nici durere atunci când el este fericit și zâmbitor.”

 

Drepturile soției asupra soțului

1. Zestrea este un drept al soției asupra soțului ei. Allah Preaînaltul spune:

„Şi oferiți femeilor zestrea (prin zestre se traduce cuvântul arab mahr, care este, de fapt, darul pe care mirele îl face miresei şi care este negociat între cele două părți) de bună-voie, iar dacă ele se lipsesc - nesilite - de ceva, atunci voi cheltuiți-o după cum doriți, cu plăcere!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:4]

2. Soțul poligam are obligația de a le trata pe toate soțiile lui cu dreptate și în mod egal în ceea ce privește mâncarea, băutura, îmbrăcămintea, relațiile maritale și locuința. Profetul Mohammed () a spus:

„Cel care are două soții şi o favorizează pe una dintre ele va veni în Ziua Judecăţii cu jumătate (partea dreaptă sau stângă) din corpul său înclinată şi paralizată.” [Abu Dawud, An-Nasa’i, At-Tirmidhi, Ad-Darimi și Ibn Majah]

3. Soțul are obligația de a le asigura soției și copiilor săi toate nevoile fundamentale, așa cum sunt o locuință adecvată, hrană, îmbrăcăminte etc., în limitele posibilităților sale. Allah Preaînaltul spune:

„Cel care este înstărit să cheltuiască după mijloacele sale, iar cel a cărui înzestrare este limitată să cheltuiască din ceea ce i-a dat Allah. Allah nu împovărează nicio persoană cu mai mult decât El i-a dat (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 65:7]

Pentru a îi încuraja pe musulmani să respecte aceste drepturi, islamul consideră asigurarea nevoilor fundamentale ale soțiilor ca fiind o caritate pentru care vor fi răsplătiți. Profetul () i-a spus lui Sād ibn Abu Waqqas (Allah să fie mulțumit de el!):

„(...) Vei primi o răsplată pentru orice cheltuiești căutând Mulțumirea lui Allah (de dragul lui Allah), chiar și pentru dumicatul pe care îl pui în gura soției tale (...)” [Al-Bukhari și Muslim]

În cazul în care soțul nu le oferă soției și copiilor lui cele necesare într-o cantitate suficientă, soția are dreptul să ia din banii soțului ei fără știrea lui. Hind bint Utbah i-a spus Profetului ():

„«O, Mesager al lui Allah, Abu Sufian (soţul meu) este zgârcit şi nu îmi dă suficient pentru mine şi copiii mei, în afară de ceea ce iau de la el fără știrea lui.» El () i-a spus: «Ia atât cât este  suficient pentru tine şi copiii tăi, într-un mod just (fără să exagerezi).»” [Al-Bukhari]

4. Soțul are obligația de a îi asigura soției sale dreptul la relații conjugale și conviețuire. Unul dintre drepturile pe care Legea islamică i le acordă soției este cel la companie, dragoste și satisfacere sexuală din partea soțului ei, pentru a evita căderea în lucrurile nepermise.

5. Soțul are obligația de a păstra secretele soției sale și de a acoperi defectele sale, evitând mai ales divulgarea a orice are legătură cu relațiile lor intime. Profetul Mohammed () a spus:

„Cel mai păcătos înaintea lui Allah în Ziua Judecății va fi bărbatul care are relații intime cu soția sa și apoi divulgă secretul ei.” [Muslim]

6. Soția are dreptul la un bun comportament, la o conviețuire adecvată și la a fi consultată cu privire la chestiunile maritale. Soțul nu are dreptul să îi impună soției opinia sa și să ia decizii în ceea ce o privește fără a o consulta. El trebuie să facă tot ce îi stă în putere pentru fericirea și liniștea ei, arătându-i dragostea lui sinceră, glumind, jucându-se cu ea și arătându-i afecțiune. Profetul Mohammed () a spus:

„Cel mai bun dintre credincioşi în ceea ce priveşte credinţa lui este acela care are cel mai bun comportament, iar cei mai buni dintre voi sunt cei care sunt cei mai buni cu soţiile lor.” [At-Tirmidhi și Ibn Hibban]

7. Soţului i se cere să îndure cu răbdare greşelile soţiei sale, evitând să îi caute defecte. Mesagerul lui Allah () a spus:

 „Credinciosul nu trebuie să urască femeia credincioasă (soţia), dacă îi displace una dintre caracteristicile ei, va fi mulţumit de alta.” [Muslim]

8. Soţul trebuie să fie gelos pe soţia sa (o gelozie moderată) şi să o ţină departe de locurile pline de depravare morală și corupție. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi, cei care credeţi! Protejaţi-vă pe voi şi familiile voastre (prin ascultarea lui Allah) de un Foc (Iadul) al cărui combustibil sunt oamenii şi pietrele, peste care sunt (stabiliți) îngeri aspri şi severi (a căror datorie este să îi chinuie pe locuitorii Focului) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 66:6]

9. Soţul trebuie să îi protejeze bunurile personale şi să nu dispună de ele decât cu consimțământul şi știrea ei. Allah Preaînaltul spune:

„Nu vă luaţi unii altora averile pe nedrept (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:188]

Mesagerul lui Allah () a spus:

„Bunurile unui musulman vă sunt permise doar atunci când acesta vi le dă de bunăvoie.” [Ad-Daraqutni]

 

Drepturile rudelor

Rudele sunt acele persoane cu care împărțim același sânge. Islamul îi îndeamnă pe oameni la ajutorarea acestora și la întreținerea lor – pentru cei care își pot permite aceasta – precum și la satisfacerea nevoilor lor prin intermediul carității obligatorii sau voluntare, la sprijinul moral, interesându-se de situația lor, și la tratarea lor cu afecțiune, împărțind cu ele tristețile și bucuriile lor. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Fiţi cu frică de Allah în Numele căruia vă conjuraţi (unii pe alţii) şi (fiţi cu frică de ruperea) legăturilor de rudenie (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:1]

Islamul îi încurajează pe musulmani să păstreze relațiile cu rudele lor, chiar dacă acestea nu își doresc același lucru, având obligația de a le ierta dacă acestea le-au greșit și de a le căuta compania, chiar dacă acestea i-au părăsit. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Persoana care menține în mod perfect legăturile de rudenie nu este cea care o face, deoarece primește o răsplată de la rudele sale (pentru că este bună cu ele și le face bine), ci persoana care menține în mod perfect legăturile de rudenie este aceea care menține legăturile cu rudele sale, chiar dacă acestea rup legăturile de rudenie cu ea.” [Al-Bukhari]

Islamul avertizează cu asprime împotriva ruperii legăturilor de rudenie, considerând aceasta a fi un păcat major. Trimisul lui Allah () a spus:

„Allah a creat creația, iar atunci când a terminat, rahm (pântecele) s-a ridicat și Allah (i-)a spus: «Oprește-te! Ce dorești?» Acesta a spus: «În acest loc caut adăpost la Tine de toți cei care mă rup (adică rup legăturile de rudenie.)» Allah a întrebat: «Ai fi mulțumit dacă aș păstra o relație bună cu cel care va păstra o relație bună cu tine și aș rupe relația cu cel care va rupe relația cu tine?» Acesta a răspuns: «Da, o, Domnul meu.» Allah a spus: «Atunci aceasta este pentru tine.» Apoi, Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a recitat următorul verset: „Şi dacă vă întoarceți voi (vă îndepărtați de la credinţă), nu s-ar putea să semănați voi stricăciune pe Pământ şi să rupeți legăturile voastre de rudenie (aţi reveni la starea de scindare anterioară apariției islamului care v-a unit şi v-a poruncit să faceţi bine pe Pământ şi să păstrați legăturile de sânge)?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 47:22] [Al-Bukhari]

 

Drepturile copiilor

1. Dreptul la viață, la îngrijire și la asigurarea tuturor nevoilor fundamentale, precum hrana, băutura, îmbrăcămintea și locuința. Profetul Mohammed () a spus:

„Este un păcat suficient pentru un om să îl neglijeze pe cel care se află în grija lui.” [Muslim]

2. Dreptul la alegerea unui nume adecvat pentru ei. Profetul Mohammed () a spus:

„În Ziua Judecății, veți fi chemați pe numele vostru și pe cel al părinților voștri. Așadar, alegeți pentru voi cele mai bune nume.” [Ibn Hibban]

3. Dreptul la a le fi inculcate calităţi nobile, precum modestia, respectul față de persoanele în vârstă, sinceritatea, loialitatea, onestitatea, ascultarea față de părinți etc., și dreptul la a fi feriți de acțiunile rele, precum minciuna, înșelăciunea, trădarea, furtul, neascultarea față de părinți etc.

4. Dreptul la cea mai bună educație, la sfaturi bune și la alegerea unor companioni buni pentru ei. Profetul Mohammed () a spus:

„Fiecare dintre voi este păzitor şi responsabil pentru ceea ce se află în custodia sa. Conducătorul este păzitorul supușilor săi şi este responsabil pentru ei; soțul este păzitorul familiei sale şi este responsabil pentru aceasta; soția este păzitoarea casei soțului ei şi este responsabilă pentru aceasta; iar un servitor este păzitorul proprietății stăpânului său şi este responsabil pentru aceasta.” [Al-Bukhari și Muslim]

5. Dreptul la efortul părinților pentru a asigura bunăstarea lor, evitând a le dori orice rău. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Nu vă rugați împotriva voastră, împotriva copiilor voştri sau împotriva averii voastre. Se poate întâmpla ca ruga voastră să aibă loc într-un moment în care Allah oferă ceea ce aţi cerut şi aceasta să fie îndeplinită.” [Muslim]

6. Dreptul la a fi tratați în mod egal, fără a îi favoriza pe unii în detrimentul celorlalți în ceea ce privește cadourile sau timpul petrecut cu ei, provocând astfel neascultarea față de părinți și resentimente sau ură între frați. Nouman ibn Başir (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Tatăl meu mi-a donat câteva dintre proprietățile  sale, dar mama mea, ‘Amrah bint Rawaha, mi-a spus că nu va accepta așa ceva decât dacă el îl face pe Mesagerul lui Allah () martor la aceasta. De aceea, tatăl meu s-a dus la Mesagerul lui Allah () pentru a îl face martor la donația pe care mi-a făcut-o. Mesagerul lui Allah () l-a întrebat: «Ai dat (echivalentul acestora) la fiecare dintre copiii tăi?» El a răspuns: «Nu.» Mesagerul lui Allah () a spus: «Aveți teamă de Allah şi fiți drepți cu copiii voștri!» Atunci, tatăl meu s-a întors şi a luat înapoi ceea ce îmi donase.” [Muslim]

   

Drepturile vecinilor

Islamul poruncește tratarea cu bunătate a vecinilor în orice situație. Allah Preaînaltul spune:

„Adorați-L pe Allah şi nu-I asociaţi Lui nimic! Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat (apropiat prin vecinătate sau înrudire) şi cu vecinul străin (vecinul îndepărtat de care nu te leagă relaţii de rudenie), cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum şi cu cei stăpâniți de mâinile voastre drepte (robii aflaţi în stăpânirea voastră), căci Allah nu-i iubeşte pe cel trufaș şi pe cel lăudăros!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:36]

Acesta interzice rănirea vecinilor prin cuvinte sau acțiuni. Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că un om a venit la Profetul Mohammed () și i-a spus:

„«O, Trimis al lui Allah, cutare femeie îşi petrece zilele postind, nopţile în rugăciune, însă îşi jignește vecinii.» Profetul () a spus: «Faptele bune nu-i vor fi de niciun folos, iar ea va intra în Iad.» Apoi a spus: «Cutare femeie îndeplinește numai rugăciunile obligatorii și dă bucățele de ثور (un tip de iaurt bine închegat care se găsește numai în unele țări arabe și nu are echivalent în limba română) drept caritate, însă nu jignește pe nimeni.» Profetul () a spus: «Ea va intra în Paradis.»” [Al-Bukhari, Al-Adab Al-Mufrad]

Islamul a ridicat statutul vecinilor și le-a acordat numeroase drepturi. Profetul Mohammed () a spus:

„Îngerul Jibril a continuat să mă sfătuiască în ceea ce privește (tratarea) vecinilor (cu politețe și bunătate), până când am crezut că îmi va porunci (de la Allah) să îi fac moștenitori.” [Al-Bukhari]

Tratarea cu răutate a vecinilor este un semn al necredinței. Profetul Mohammed () a spus:

„«(Jur) Pe Allah, el nu este un credincios! (Jur) Pe Allah, el nu este un credincios! (Jur) Pe Allah, el nu este un credincios!» Ei au întrebat: «Cine, o, Mesager al lui Allah?» El () a spus: «Cel al cărui vecin nu se simte în siguranţă de răul lui.»” [Al-Bukhari şi Muslim]

Este recomandată îndurarea cu răbdare a răutăților venite din partea vecinilor și tratarea lor cu indulgență și bunătate. Un om a venit la Ibn ‘Abbas (Allah să fie mulțumit de el!) și i-a spus:

„«Am un vecin care îmi face rău, mă jignește și mă deranjează.» Ibn ‘Abbas i-a spus: «Dacă el nu are teamă de Allah în ceea ce te privește, ai tu teamă de Allah în ceea ce îl privește!»” [Al-Ghazali în ʻIhya Ulum ad-dīn]

Există trei categorii de vecini:

1. vecinii musulmani care ne sunt rude, care au trei drepturi: dreptul de rudă, dreptul de vecin şi cel de musulman;

2. vecinul musulman, care are două drepturi: dreptul de vecin şi dreptul de musulman;

3. vecinul nemusulman, care are un singur drept: dreptul de vecin. Mujahid (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Familia lui ‘Abd Allah ibn ‘Amr a sacrificat o oaie şi, atunci când el a sosit, a întrebat: «I-ați dat o parte din ea și vecinului nostru evreu? I-ați dat o parte din ea și vecinului  nostru evreu? L-am auzit pe Mesagerul lui Allah () spunând: „Îngerul Jibril a continuat să mă sfătuiască în ceea ce privește (tratarea) vecinilor (cu politețe și bunătate), până când am crezut că îmi va porunci (de la Allah) să îi fac moștenitori.”»” [At-Tirmidhi]

   

Drepturile companionilor

Islamul îndeamnă la tratarea cu bunătate a companionilor și prescrie anumite drepturi pe care aceștia le au, precum dreptul la ajutor și la sfaturi sincere. Profetul Mohammed () a spus:

„Cel mai bun companion înaintea lui Allah Cel Atotputernic este cel care este cel mai bun cu companionii săi şi cel mai bun vecin înaintea lui Allah este cel care este cel mai bun cu vecinii lui.” [At-Tirmidhi]

Aceştia ar trebui să îşi primească drepturile chiar şi după moartea companionilor lor. Un om din tribul Salamah l-a întrebat pe Mesagerul lui Allah ():

„«O, Mesager al lui Allah, există vreo modalitate în care să îmi pot arăta devotamentul față de părinți după moartea lor?» Profetul () i-a răspuns: «Da! Te poți ruga pentru ei și pentru iertarea lor, le poți îndeplini angajamentele după moartea lor, poți menține relațiile cu rudele lor și le poți onora prietenii.” [Abu Dawud, Ibn Majah, Ibn Hibban și Al-Hakim]   

 

Drepturile oaspeților

Printre drepturile de care se bucură oaspeții în islam, se află faptul că aceștia trebuie să fie onorați. Profetul Mohammed () a spus:

„«Cel care crede în Allah și în Ziua de Apoi trebuie să își servească vecinul cu generozitate și cel care crede în Allah și în Ziua de Apoi trebuie să îşi trateze oaspetele cu generozitate, oferindu-i dreptul său.» Cineva a întrebat: «Cere este dreptul său, o, Mesager al lui Allah?» El a răspuns: «(Să fie servit timp de) o zi și o noapte cu cele mai bune mâncăruri și trei zile (cu mâncare obișnuită), iar dacă stă mai mult, ceea ce va fi cheltuit pentru el va fi considerat caritate (pentru gazdă). Și cel care crede în Allah și în Ziua de Apoi trebuie să vorbească în cel mai bun mod cu putință (să se abțină de la răutăți sau vorbire indecentă) sau să tacă.” [Al-Bukhari]

În islam, onorarea oaspeților face parte dintre faptele bune. Profetul Mohammed () a spus:

„Nu este un om mai bun decât cel care ia frâiele (calului său), luptă pe Calea lui Allah și se îndepărtează de faptele rele ale oamenilor, la fel cum nu este om mai bun decât cel care își păstorește turma, își onorează oaspetele și îi acordă acestuia drepturile sale.” [Ahmad și Al-Hakim]

Pe de altă parte, oaspetele trebuie să ia în considerare situația gazdei sale și să nu îi impună mai mult decât ceea ce poate face. Profetul Mohammed () a spus:

„«Nu este corect ca un musulman să stea cu fratele său până când îl face pe acesta să cadă în păcat.» Oamenii au întrebat: «O, Mesager a lui Allah, cum poate el (oaspetele) să o facă (pe gazdă) să comită un păcat?» El () a răspuns: «Rămânând în casa ei până când aceasta nu mai are (suficienți bani) încât să îl întrețină.»” [Muslim]

Imam Al-Ghazali (Allah să aibă milă de el!) a scris următoarele cu privire la Profetul Mohammed () în cartea sa, „‘Ihya Ulum ad-Dīn”:

„Profetul Mohammed () îşi onora oaspeții. El îşi întindea haina pentru ca aceștia să se aşeze pe ea și obişnuia să le ofere perna sa, iar dacă refuzau din politețe, el () insista până când acceptau. Nimeni nu i-a fost oaspete fără să creadă că era cel mai generos dintre oameni. Îi oferea fiecăruia dintre companionii săi cu care stătea atenţia cuvenită, ascultând, vorbind şi îndreptându-și privirea către toţi cei care se aflau în compania sa. Întrunirile sale se caracterizau prin modestie, smerenie şi onestitate. Îi numea pe companionii săi «kunyah» pentru a îi onora (...) Era cel mai greu de înfuriat şi cel mai uşor de mulţumit.”

 

Drepturile angajaților

Islamul a definit un set de reguli și principii cu privire la muncă și muncitori care reglementează relațiile dintre angajatori și angajați.

Islamul stabilește că relația dintre angajator și angajați trebuie să fie una bazată pe frăție, egalitate și demnitate. Profetul Mohammed () a spus în acest sens:

„(...) Servitorii tăi sunt fraţii tăi pe care Allah i-a pus sub autoritatea ta. Oricine îl are pe fratele său sub autoritatea sa, să-l hrănească din ceea ce mănâncă, să-l îmbrace cu ceea ce se îmbracă şi să nu-l împovăreze cu mai mult decât poate suporta. Dacă îl împovăraţi cu mai mult decât poate îndura, atunci ajutați-l.” [Al-Bukhari]

Islamul garantează drepturile angajaților, așa cum este cel la a primi un salariu. Profetul Mohammed () a spus:

„Allah Preaînaltul spune: «Voi fi Adversarul a trei (categorii de) oameni în Ziua Învierii: cel care promite ceva în Numele Meu și își încalcă promisiunea, cel care vinde un om liber și cheltuiește banii primiți în schimbul lui și cel care angajează un muncitor, de a cărui muncă profită din plin, însă nu îi plătește salariul său.»” [Al-Bukhari]

Islamul prescrie ca salariul să fie stabilit înainte de începerea lucrărilor. Abu Sa‘id al-Khudri (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:

„Mesagerul lui Allah a interzis angajarea unui muncitor înainte de a fi stabilit salariul acestuia.” [Ahmad]

Islamul stabilește că muncitorul trebuie să fie plătit imediat după finalizarea lucrărilor sale. Profetul Mohammed () a spus:

„Dați-i muncitorului salariul lui înainte ca sudoarea să i se usuce!” [Ibn Majah]  

În plus, acesta interzice împovărarea angajaților cu mai mult decât pot suporta, fiind obligatorie plata unei compensații sau ajutorarea acestora în situația în care acest lucru se întâmplă. Profetul Mohammed () a spus în acest sens:

„(...) Dacă îl împovăraţi cu mai mult decât poate îndura, atunci ajutați-l.” [Al-Bukhari]

Islamul a înnobilat munca și a înălțat statutul muncitorilor, considerând rodul muncii permise ca fiind o binecuvântare măreață. Profetul Mohammed () a spus:

„Nimeni nu a mâncat mâncare mai bună decât cea câștigată cu propriile mâini prin muncă. Într-adevăr, Profetul lui Allah, David (Pacea fie asupra sa!), obișnuia să mănânce din ceea ce câştiga cu propriile mâini.”  [Al-Bukhari]

În plus, islamul îi încurajează pe credincioși să muncească. Profetul Mohammed () a spus:

„Este mai bine pentru oricare dintre voi să ia o frânghie și să taie câteva lemne (din pădure) pe care să le care pe spinarea lui și să le vândă pentru ca Allah să îl salveze decât să ceară ceva de la o persoană pe care aceasta i-l poate da sau nu.” [Al-Bukhari]

 

Drepturile angajatorului

În același mod în care islamul i-a poruncit angajatorului să respecte drepturile angajaților, el le-a poruncit angajaților să respecte drepturile angajatorului, îndeplinindu-și obligațiile în cel mai bun mod cu putință și fără întârzieri care îi pot cauza probleme. Profetul Mohammed () a spus:

„Cu adevărat, Allah iubește ca atunci când faceți un lucru să îl faceți în cel mai bun mod cu putință.” [Al-Baihaqi]

Pentru a îi încuraja pe angajați să își îndeplinească obligațiile în cel mai bun mod cu putință, protejându-și demnitatea și onoarea, islamul a făcut din munca lor cea mai bună sursă de câștig, dacă aceștia își fac datoria în mod adecvat. Profetul Mohammed () a spus:

„Cel mai bun câștig este cel dobândit cu propriile mâini într-o manieră adecvată.” [Ahmad]

 

Drepturi şi obligaţii generale

1. Islamul le poruncește musulmanilor să se preocupe de situația fraților lor oriunde s-ar afla. Profetul Mohammed () a spus:

„Credincioşii, în dragostea, mila şi sentimentele unora față de alții sunt precum un trup: dacă o parte a acestuia simte durere, atunci toate celelalte părţi ale corpului simt durere prin febră şi somnolenţă.” [Al-Bukhari]

2. În plus, acesta le poruncește musulmanilor să se străduiască pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale fraților lor. Profetul Mohammed () a spus:

„Niciunul dintre voi nu crede (cu adevărat) până când nu iubește pentru fratele său ceea ce iubește pentru sine.” [Al-Bukhari și Muslim]

3. Musulmanii au obligația de a îi ajuta pe frații lor în credință pe timp de criză și calamități. Profetul Mohammed () a spus:

„«Un dreptcredincios este asemeni cărămizilor unui zid pentru alt dreptcredincios, întărindu-se unul pe altul.», spunând aceasta, Profetul () şi-a împreunat mâinile, încrucișându-şi degetele.” [Al-Bukhari și Muslim]

4. De asemenea, musulmanii trebuie să îi ajute și să îi salveze pe frații lor atunci când aceștia au nevoie. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Iar de vă vor cere ei ajutor, în sprijinul religiei, aveţi datoria de a le acorda ajutor (împotriva idolatrilor), dar nu împotriva unui neam dacă între voi şi între el este un legământ, căci Allah este Cel care Vede ceea ce faceţi voi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 8:72]

Sunt interzise abandonarea sau trădarea lor. Profetul Mohammed () a spus:

„Niciun om (musulman) nu va abandona un om care este musulman într-un loc în care onoarea și demnitatea i-ar putea fi încălcate fără ca Allah să îl abandoneze într-un loc în care să își dorească ajutorul Său și niciun om (musulman) nu va ajuta un om care este musulman într-un loc în care onoarea și demnitatea i-ar putea fi încălcate fără ca Allah să îl ajute într-un loc în care își dorește ajutorul Său.” [Ahmad și Abu Dawud, clasificat hasan de către Al-Albani] 

 

 

 

Codul moral în islam

Islamul a venit pentru a perfecționa caracterul moral şi bunele maniere. Profetul Mohammed () a spus:

„Cu adevărat, am fost trimis pentru a  perfecționa bunul caracter.” [Al-Bukhari]

Nu există virtute pe care islamul să nu o prescrie și nu există lucru rău pe care acesta să nu îl interzică. Allah Preaînaltul spune:

„Fii cu iertare (și nu te mânia), porunceşte ceea ce este bun şi îndepărtează-te de neştiutori!”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:199]

Profetul Mohammed () a întrebat:

„«Ştiţi cine este falit?» Ei, companionii (Allah să fie mulţumit de ei!), au răspuns: «Cel falit dintre noi este cel care nu are niciun dirham şi nimic altceva de valoare.» El, Profetul (), a spus: «Cel falit din Ummah mea este acela care, în Ziua Judecăţii, va veni cu rugăciunile, posturile şi zakāt-ul (caritatea anuală obligatorie) său, însă el a încălcat drepturile altora, a calomniat, a consumat în mod nedrept averea altora, a vărsat sângele altora şi i-a lovit pe alţii, şi răsplățile sale vor trece la cutare şi cutare (cei care au suferit de mâna lui). Şi dacă faptele sale bune se vor termina înainte să înapoieze drepturile oamenilor, atunci se va lua din faptele lor rele şi vor trece la el şi el va fi aruncat în Focul Iadului.»” [Muslim]

Islamul a stabilit modul în care un musulman trebuie să se comporte faţă de ceilalți şi faţă de societatea în care trăieşte. Trimisul lui Allah () a spus:

„Evită tot ceea ce este interzis și vei fi cel mai pios dintre oameni; fii mulțumit cu ceea ce Allah ţi-a dat și vei fi cel mai bogat dintre oameni; fii bun cu vecinul tău și vei fi un credincios; dorește-le oamenilor ceea ce îți dorești pentru tine însuți și vei fi un musulman; și nu râde mult, deoarece hohotele de râs ucid inima.” [At-Tirmidhi]

El () a spus, de asemenea:

„Musulmanul este acea persoană de a cărui limbă şi mână musulmanii se află în siguranță, iar muhajir (emigrantul) este cel care părăsește faptele pe care Allah le-a interzis.” [Al-Bukhari şi Muslim]

Prin poruncile și interzicerile sale, islamul are drept scop formarea unei societăți bazate pe solidaritate, fraternitate, îndurare și dragoste.

În continuare, vom enumera câteva dintre lucrurile pe care islamul le-a interzis:

1. islamul interzice atribuirea de parteneri lui Allah Preaînaltul în adorare. El, Cel Atotputernic, spune:

„Allah nu iartă să I se facă semeni, dar iartă orice, în afară de aceasta, celui care voieşte El. Acela care Îi face lui Allah semeni, acela s-a rătăcit departe!”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:116]

2. islamul interzice vrăjitoria. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed () a spus:

„Evitați păcatele majore: a Îi face asociaţi lui Allah în adorare (shirk) și vrăjitoria.” [Al-Bukhari]

3. islamul interzice asuprirea oamenilor și încălcarea drepturilor acestora. Allah Preaînaltul spune:

„Spune (o, Mohammed): «Domnul meu a oprit nelegiuirile - atât pe cele văzute, cât şi pe cele nevăzute - precum şi păcatul (s-a interpretat şi ca însemnând «băuturile alcoolice»), nedreptățirea (altora) sau să-I faceţi lui Allah asociaţi, de vreme ce El nu a trimis o astfel de poruncă, sau să spuneţi despre Allah ceea ce nu ştiţi (în legătură cu cele permise şi cu cele nepermise sau cu idolatria).»”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:33]

4. islamul interzice luarea unei vieți pe nedrept. Allah Preaînaltul spune:

 „Cel care omoară un dreptcredincios precugetat, răsplata îi va fi Gheena, în care va rămâne veşnic, Allah se va mânia pe el, îl va blestema şi-i va pregăti lui chin mare.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:93]

5. Islamul interzice ruperea legăturilor de rudenie. Allah Preaînaltul spune:

„Şi dacă vă întoarceți voi (vă îndepărtați de la credinţă), nu s-ar putea să semănați voi stricăciune pe Pământ şi să rupeți legăturile voastre de rudenie (aţi reveni la starea de scindare anterioară apariției islamului care v-a unit şi v-a poruncit vouă să faceţi bine pe Pământ şi să păstrați legăturile de sânge)? ~ Aceştia (cei care nu cred şi ipocriţii) sunt cei pe care i-a blestemat Allah şi i-a făcut pe ei surzi şi le-a orbit vederile lor.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 47:22-23]

Profetul Mohammed () a spus:

„Cel care rupe legăturile de rudenie nu va intra în Jannah (Paradis).” [Muslim]

Prin ruperea legăturilor de rudenie se înţelege lipsa de vizitare și indiferența faţă de nevoile rudelor, comportamentul arogant faţă de acestea sau negarea ajutorului celor mai sărace dintre ele din partea celor care își pot permite aceasta. Dacă o persoană dă caritate unei persoane sărace, ea va primi o răsplată pentru caritatea sa, însă dacă dă caritate unui membru al familiei sale va primi o răsplată atât pentru caritate, cât şi pentru menținerea legăturilor de rudenie. Cei care sunt săraci trebuie să menţină legăturile de rudenie prin salutarea rudelor, interesându-se de situația lor și tratându-le cu afecțiune. Profetul Mohammed () a spus:

„Păstrați legăturile de rudenie, chiar şi numai printr-un simplu salut de pace.” [Al-Bazzar]

6. islamul interzice adulterul şi tot ceea ce poate conduce la acesta. Allah Preaînaltul spune:

„Şi nu vă apropiaţi (nu faceţi lucruri care să conducă la preacurvie, cum sunt sărutul, mângâierea, privitul la femeile goale etc.) de preacurvie (prin preacurvie se traduce cuvântul arab zina, care înseamnă o relaţie sexuală între bărbat şi femeie în afara căsătoriei), căci ea este o josnicie! Şi rău drum este ea!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:32]

Scopul acestei interziceri este acela de a proteja moralitatea comunității musulmane, evitând dezintegrarea acesteia și amestecarea descendenței, care poate duce la moștenirea averii de către cei care nu au dreptul la aceasta și la căsătoria între persoane mahram (membrii familiei cu care este interzisă căsătoria). În plus, aceasta protejează comunitatea musulmană de boli şi epidemii. Profetul Mohammed () a spus:

„O, muhajirun, ați putea fi testați cu cinci lucruri și caut adăpost la Allah să nu trăiți pentru a le vedea: imoralitatea nu va deveni atât de răspândită încât să fie cunoscută în mijlocul oamenilor fără ca (aceștia) să fie afectați de plăgi și infecții dureroase, care nu au fost cunoscute între predecesorii lor (...)” [Ibn Majah]

7. islamul interzice homosexualitatea. Allah Preaînaltul spune cu privire la neamul lui Lot:

„Şi când a venit Hotărârea Noastră (adică Pedeapsa Noastră), am făcut Noi ca partea ei (a cetății Sodoma) de sus să fie partea ei de dedesubt şi am trimis asupra ei ploaie de pietre de lut (ars) (lut ars şi împietrit), una după alta, ~ Însemnate de Domnul tău (însemnate cu numele destinatarilor). Şi ele (aceste pietre) nu sunt departe de cei nelegiuiţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 11:82-83]

Allah Preaînaltul îi avertizează pe cei care comit acest păcat, care sunt amenințați cu o pedeapsă asemănătoare celei primite de către neamul lui Lot (Pacea fie asupra sa!).

8. islamul interzice consumarea averii orfanilor, considerând aceasta a fi o încălcare a drepturilor celor săraci. Allah Preaînaltul spune:

„Cei care mănâncă bunurile orfanilor pe nedrept, aceia mănâncă în pântecele lor foc şi ei vor arde în Iad.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:10]

Excepția de la acest aspru avertisment o reprezintă tutorii săraci ai orfanilor, cărora le este permis să ia din averea lor o sumă în schimbul creșterii și întreținerii acestora. De asemenea, acestora le este permis să investească averea orfanului pentru a o spori. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Cel care este înstărit să fie cumpătat, iar cel care este sărac să cheltuiască după cuviință (poate să cheltuiască din bunurile respective o cantitate rezonabilă, cu titlul de remunerație de tutore) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:6]

9. islamul interzice mărturia mincinoasă, pe care o consideră a fi un păcat major din cauza efectului negativ pe care îl are, putând cauza încălcarea drepturilor oamenilor şi răspândirea nedreptății în cadrul societății. Aceasta îi aduce prejudicii atât martorului, care comite o nedreptate, cât şi victimei, care este privată de drepturile sale. Profetul Mohammed () a spus:

 „«Să vă informez cu privire la cele mai grele păcate?» Noi am răspuns: «Da, o, Mesager al lui Allah!» El () a spus: «(Acestea sunt) atribuirea de parteneri lui Allah în adorare şi neascultarea faţă de părinţi.» Apoi, Profetul () s-a ridicat după ce fusese rezemat şi a spus: «Şi vă avertizez împotriva declarației false și a mărturiei mincinoase! Şi vă avertizez împotriva declarației false și a mărturiei mincinoase!», continuând să spună acest lucru până când am crezut că nu se va opri.” [Al-Bukhari]

10. islamul interzice jocurile de noroc deoarece acestea reprezintă o pierdere de timp și bani, în timp ce nu aduc niciun beneficiu nici pentru individ, nici pentru societate. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Vinul (vinul - şi prin analogie - orice băutură alcoolică), jocul de noroc, pietrele ridicate (idolii) şi săgeţile (pentru prezicere) sunt numai murdării din lucrătura lui Şeitan. Deci feriți-vă de ele ca să izbândiţi!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:90]

Dacă o persoană câștigă din jocurile de noroc, aceasta consumă averea altcuiva pe nedrept, iar bucuria câștigului este înșelătoare, îndemnând la noi jocuri pentru alt câștig. Dacă o persoană pierde, aceasta își risipește banii pe un lucru care nu îi aduce niciun beneficiu, iar dacă rămâne fără bani se va simți tentată să fure sperând ca, printr-un nou joc, să poată câştiga şi recupera ceea ce a pierdut.

11. islamul interzice ghamus - jurământul fals prin care un musulman este lipsit de bunurile sale (pe nedrept). Acesta se numește astfel, deoarece „scufundă” persoana care îl face în Focul Iadului. Allah Preaînaltul spune:

„Însă aceia care-şi vând făgăduinţa dată lui Allah şi jurămintele lor pe un preţ de nimic, aceia nu vor avea parte în Viaţa de Apoi; Allah nu le va vorbi lor, nici nu-şi va îndrepta privirea spre ei în Ziua Învierii şi nici nu-i va curăți pe ei. Şi vor avea ei parte de chin dureros.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:77]

Profetul Mohammed () a spus:

„«Allah decretă Iadul şi interzice Paradisul pentru oricine își însușește drepturile unui credincios printr-un jurământ fals.» Un om a întrebat: «Chiar dacă acest lucru este unul neînsemnat?»          Profetul () i-a răspuns: «Chiar dacă este vorba despre o ramură de arak (un copac).»” [Muslim]    

12. islamul interzice sinuciderea. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Şi nu vă ucideți voi înșivă (prin săvârșirea de păcate care antrenează pieirea voastră în această lume sau ucigându-vă unul pe altul)! Allah este Rahīm (Prea Îndurător) cu voi! ~ Însă cel care săvârşeşte aceasta prin necumpătare şi fărădelege, pe acela Noi îl vom face să ardă în Foc, căci pentru Allah aceasta este un lucru uşor!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:29-30]

Profetul Mohammed () a spus:

 „(...) Cel care se sinucide va fi pedepsit în Ziua Judecății cu lucrul cu care s-a sinucis (...)”  [Al-Bukhari și Muslim]

13. islamul interzice minciuna, trădarea, înşelătoria şi ruperea promisiunilor. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Nu-L vicleniți pe Allah şi pe Trimis! Nici nu vicleniți asupra celor ce v-au fost încredințate, cu bună ştiinţă (toate cele care le sunt încredințate oamenilor, așa cum sunt bunurile, familia sau secretele)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 8:27]

Profetul Mohammed () a spus: 

„Cel care are următoarele patru (caracteristici) este un ipocrit absolut și cel care are una dintre următoarele patru caracteristici va avea cel puţin o caracteristică a ipocriziei până când va renunța la ea: de fiecare dată când i se încredințează ceva, trădează; de fiecare dată când vorbește, spune o minciună; de fiecare dată când face un legământ, se dovedește a fi un trădător; de fiecare dată când se ceartă, se comportă într-o manieră foarte imprudentă, rea și jignitoare.” [Muslim]

Într-o altă relatare, Profetul Mohammed () a adăugat:

„(...) Chiar dacă el se roagă, ţine post şi afirmă că este musulman.” [Muslim]

14. islamul interzice ura și invidia între membrii societății musulmane. Profetul Mohammed () a spus:

„Nu vă abandonați unii pe alții, nu vă urâți unii pe alții și nu vă invidiați unii pe alții. Fiți frați, o, robi ai lui Allah! Nu îi este permis unui musulman să îşi abandoneze fratele pentru mai mult de trei zile.” [Al-Bukhari și Muslim]

Profetul Mohammed () a descris consecințele invidiei și i-a avertizat pe credincioși împotriva acesteia spunând:

„Boala națiunilor dinaintea voastră începe să vă afecteze și pe voi: este vorba despre invidie și ură, care sunt haliqah, iar eu nu mă refer la ceea ce taie părul, ci la ceea ce distruge religia. (Jur) Pe Cel în Mâinile Căruia se află sufletul meu! Nu veți intra în Paradis până când nu veți crede, şi nu veți crede până când nu vă veți iubi unii pe alții. Să vă spun un lucru pe care dacă îl veți face vă veți iubi unii pe alții? Răspândiți salām (salutul de pace) printre voi.” [At-Tirmidhi]

15. islamul interzice blestemarea, insultarea şi folosirea cuvintelor indecente. Profetul Mohammed () a spus:

„Adevăratul credincios nu este un lingușitor, nu îi blestemă pe alţii, nu este imoral şi nu foloseşte cuvinte indecente.” [Ahmad şi At-Tirmidhi] 

În ceea ce îi privește pe dușmani, islamul îi îndeamnă pe musulmani să se roage la Allah Preaînaltul pentru călăuzirea lor şi să nu invoce blestemul asupra lor. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Mesagerului lui Allah () i s-a cerut:

„«Invocă blestemul asupra politeiștilor!», la care el () a răspuns: «Nu am fost trimis să invoc blesteme, ci am fost trimis ca o îndurare.»”  [Muslim]

16. islamul interzice zgârcenia deoarece acesta consideră că toată bogăția Îi aparţine lui Allah Preaînaltul, iar El a încredinţat-o oamenilor pentru ca aceștia să o cheltuiască pentru sine, pentru cei de care sunt responsabili și pentru a îi ajuta pe cei aflaţi la nevoie. Mesagerul lui Allah () a spus:

„(...) Există defect mai urât decât zgârcenia? (...)”

Profetul Mohammed () a descris efectele negative ale zgârceniei asupra societății spunând:

„Feriți-vă de nedreptate, deoarece aceasta se va transforma într-un întuneric adânc în Ziua Judecăţii, și feriți-vă de zgârcenie, deoarece aceasta i-a condamnat pe cei dinaintea voastră! Ea i-a determinat să verse sânge și să considere a fi permis ceea ce era nepermis.” [Muslim]

Islamul îi consideră pe cei bogați care ar putea îndeplini nevoile fraților lor și le-ar putea ușura suferințele, însă nu o fac, ca aflându-se departe de religie și de adevărata credință. Profetul Mohammed () a spus:

„Două caracteristici nu se pot afla împreună într-un adevărat credincios: zgârcenia și imoralitatea.” [At-Tirmidhi]

17. islamul interzice risipirea averii și cheltuirea banilor fără măsură. Allah Preaînaltul spune:

„Şi dă-i celui care ţi-e rudă ceea ce i se cuvine, ca şi sărmanului (cel sărac, indiferent dacă ţi-e rudă sau nu) şi călătorului de pe drum (aflat la nevoie), însă nu risipi peste măsură (pentru lucruri interzise sau reprobabile ori pentru cineva care nu merită), ~ Căci risipitorii sunt fraţii șeitanilor (sunt asemenea șeitanilor, nerecunoscând Binefacerea lui Allah şi cheltuind averea pentru ceea ce nu trebuie), iar Şeitan este nerecunoscător față de Domnul său!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:26-27]

Profetul Mohammed () a spus:

„Cu adevărat, Allah v-a interzis neascultarea mamelor, să vă îngropați fiicele de vii, să rețineți (ceea ce ar trebui să daţi din zakāh și cheltuielile obligatorii) și să cereţi (ceva la care nu aveți dreptul). Şi Allah a făcut makrūh (neplăcut) să vorbiţi prea mult despre alţii, să puneţi prea multe întrebări (în legătură cu lucruri care nu vă aduc niciun beneficiu sau care nu au nicio legătură cu voi) şi să vă risipiți averea.” [Muslim]

18. islamul interzice fanatismul şi extremismul în chestiunile religioase. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Allah vă voieşte ușurarea, nu vă voieşte împovărarea (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:185]

Profetul Mohammed () a spus:

„Într-adevăr, religia este ușoară, și nimeni nu va face religia dificilă fără ca acest lucru să îl copleșească. Așadar, căutați o cale de mijloc (în ceea ce privește adorarea), străduiți-vă pentru perfecțiune, primiți vestea cea bună (a recompensei) și căutați ajutor (prin rugăciune) dimineața, după-amiaza și o parte din noapte.” [Al-Bukhari]

 19. islamul interzice mândria, aroganța și lauda. Allah Preaînaltul spune:

„Nu te întoarce de la oameni şi nu păși pe Pământ cu semeție, căci Allah nu-l iubeşte pe cel trufaș şi mândru! ~ Fii cumpătat în mersul tău şi scoboară glasul tău, căci cel mai urât dintre toate este glasul măgarului!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 31:18-19]

Profetul Mohammed () a spus cu privire la mândrie:

„«Nu va intra in Paradis acela în a cărui inimă se află  mândrie chiar și cât greutatea unui atom.» Un bărbat a spus: «O, Mesager al lui Allah, dacă unei persoane îi pace să poarte haine şi pantofi frumoși (înseamnă că este mândră)?» El () a răspuns: «Cu adevărat, Allah este Frumos şi iubeşte frumusețea. Mândria înseamnă să respingi adevărul şi să îi consideri pe alţii mai prejos decât tine.»” [Muslim]

În plus, Profetul Mohammed () a spus cu privire la aroganţă:

„În Ziua Judecății, Allah nici măcar nu se va uita către  bărbații care-și târăsc veșmintele pe jos din aroganță (pentru a se făli).” [Al-Bukhari și Muslim]

20. islamul interzice spionarea oamenilor, căutarea greşelilor acestora, bănuirea şi calomnierea lor. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Feriţi-vă cu strășnicie de bănuieli, căci unele bănuieli sunt păcat (bănuielile şi gândurile rele despre cineva, fără dovezi)! Nu vă spionați şi nu vă ponegriți unii pe alţii! Oare voieşte vreunul dintre voi să mănânce carnea fratelui său mort (ponegrirea cuiva a fost asemuită cu mâncarea cărnii unui frate, lucru respins de firea omenească)? (Nu!) Voi aţi urât aceasta! Şi fiţi cu frică de Allah, fiindcă Allah este Tawwāb (Primitor de căință), Rahīm (Prea Îndurător).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:12]

Profetul Mohammed () a spus:

„«Ştiţi ce este bârfa?» Ei (companionii) au spus: «Allah şi Mesagerul Său ştiu mai bine.» Atunci, el () a spus: «Bârfa înseamnă să vorbeşti despre fratele tău (musulman) într-un mod care lui nu-i place.» L-au întrebat: «Ce se întâmplă dacă fratele meu (musulman) este aşa cum am spus eu?» El () a spus: «Dacă el este aşa cum spui tu, atunci este bârfă, dar dacă nu este astfel, atunci este calomnie.»” [Muslim]

De asemenea, islamul interzice trasul cu urechea la conversațiile oamenilor. Profetul Mohammed () a spus:

„Celui care trage cu urechea la ceea ce oamenii vorbesc atunci când ei nu vor ca el să audă i se va turna plumb topit în urechi în Ziua Învierii.” [Al-Bukhari]

21. islamul interzice și avertizează împotriva bucuriei pentru necazul altcuiva. Profetul Mohammed () a spus:

„Nu vă bucuraţi de necazul fratelui vostru (musulman) pentru că s-ar putea ca Allah să aibă Milă de el (scutindu-l de necaz) şi să vă încerce pe voi.” [At-Tirmidhi]

22. islamul interzice amestecarea în treburile altora. Profetul Mohammed () a spus:

„Face parte din excelența islamului unei persoane a abandona ceea ce nu o privește.” [At-Tirmidhi]

23. islamul interzice batjocorirea cuiva prin porecle, vorbe, acţiuni sau semne. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Să nu râdă un neam de alt neam, care s-ar putea să fie mai bun decât el, nici femeile (să nu râdă) de alte femei, care s-ar putea să fie mai bune decât ele! Nu vă ocărâți şi nu vă batjocoriți cu porecle unii pe alţii. Ce rău este numele urât şi ruşinos, după credinţă (nu mai este permis să fie calificați cu epitete urâte cei care au adoptat credinţa)! Iar cei care nu se căiesc (pentru că au râs de alţii sau i-au ponegrit), aceia sunt nelegiuiţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:11]

24. islamul le interzice judecătorilor să fie parțiali, obligându-i să pună în aplicare Legea lui Allah Preaînaltul. Aceștia dețin un rol executiv şi nu unul legislativ, iar dacă sunt nedrepți, ei trădează încrederea care le-a fost acordată. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Iar aceia care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt necredincioşi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:44]

Profetul Mohammed () a spus:

„Judecătorii sunt de trei tipuri, dintre care două vor ajunge în Iad şi unul în Paradis. Cel care va merge în Paradis este cel care știe ceea ce este drept și judecă în consecință. Cel care știe ceea ce este drept însă nu judecă în consecință cu bună ştiinţă va merge în Iad, iar cel care nu ştie ceea ce este drept şi dă verdicte în ciuda acestui lucru va merge în Iad.”  [Abu Dawud]

25. islamul îi interzice bărbatului să tolereze adulterul comis de soţia sa. Profetul Mohammed () a spus:

 „Allah nu se va uita la trei persoane în Ziua Învierii: la cel care este neascultător faţă de părinţi, la femeia care imită bărbaţii şi la cel încornorat.” [An-Nasa’i]

26. islamul interzice imitarea sexului opus. Ibn ‘Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Trimisul lui Allah () i-a blestemat pe bărbații care imită femeile și pe femeile care imită bărbații.” [Al-Bukhari]

27. islamul interzice reamintirea favorurilor făcute celor cărora le-au fost făcute acestea. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi, cei care credeţi! Nu faceţi deșarte milosteniile voastre prin pomenirea lor şi prin necăjire (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:264]

28. islamul le interzice oamenilor să ia înapoi cadourile oferite. Profetul Mohammed () a spus:

„Cel care ia înapoi un cadou pe care l-a oferit este asemeni câinelui care îşi mănâncă voma.” [Al-Bukhari]

29. islamul interzice ducerea vorbei mai departe pentru a învrăjbi oamenii. Allah Preaînaltul spune:

„Şi (o, Mohammed) nu te supune celui lipsit de valoare, care jură din obişnuinţă, ~ Un defăimător, care umblă cu bârfe (despre anumite persoane către altele, sperând să rupă legăturile dintre ele).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 68:10-11]

Profetul Mohammed () a spus:

„Cel care duce vorba mai departe pentru a învrăjbi oamenii nu va intra în Paradis.” [Muslim]

Consecinţele nefaste ale calomniei sunt binecunoscute, aceasta stârnind ura şi dușmănia între oameni şi ducând la ruperea relațiilor dintre ei, iar acest lucru a fost interzis de către Profetul Mohammed (), care a spus:

„Nu îi este permis unui musulman să se îndepărteze  de fratele său (să nu îi vorbească) pentru mai mult de trei nopţi, întorcându-şi unul altuia spatele atunci când se întâlnesc, iar cel mai bun dintre cei doi este cel care îl salută primul pe celălalt.” [Al-Bukhari]

Aceasta poate conduce la bănuieli şi la spionaj între oameni pentru a afla adevărul cu privire la cele spuse. De asemenea, aceasta poate conduce la comiterea altor păcate pe care Allah Preaînaltul le-a interzis spunând:

„(...) unele bănuieli sunt păcat (bănuielile şi gândurile rele despre cineva, fără dovezi)! Nu vă spionați (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:12]

30. islamul interzice aroganța faţă de cei slabi, fie că este vorba despre o slăbiciune fizică, așa cum este cazul persoanelor cu handicap, bolnave sau vârstnice, sau o slăbiciune financiară, așa cum este cazul persoanelor sărace și nevoiaşe. De asemenea, este interzisă aroganța cuiva față de persoanele peste care are autoritate. Acest lucru are drept scop stabilirea unei societăți bazate pe solidaritate și fraternitate. Allah Preaînaltul spune:

„Adorați-L pe Allah şi nu-I asociaţi Lui nimic! Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat (apropiat prin vecinătate sau înrudire) şi cu vecinul străin (vecinul îndepărtat de care nu te leagă relaţii de rudenie), cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum şi cu cei stăpâniți de mâinile voastre drepte (robii aflaţi în stăpânirea voastră), căci Allah nu-i iubeşte pe cel trufaș şi pe cel lăudăros!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:36]

31. islamul interzice prejudicierea moștenitorilor prin pretinderea unor datorii false în testament. Allah Preaînaltul spune:

 „(...) după legatele testate sau plata datoriilor, fără prejudicierea (vreunuia). (Aceasta este) Porunca lui Allah, iar Allah este ‘Alīm (Atoatecunoscător, Omniscient) (şi) Halīm (Prea Îngăduitor).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:12]

 

 

 

Interziceri cu privire la mâncare, băutură şi îmbrăcăminte

1. Islamul interzice consumul de alcool şi toate tipurile de substanțe stupefiante, indiferent dacă acestea sunt ingerate, inhalate sau injectate. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Vinul (și, prin analogie, toate băuturile alcoolice), jocul de noroc, pietrele ridicate (idolii) şi săgeţile (pentru prezicere) sunt numai murdării din lucrătura lui Şeitan. Deci feriți-vă de ele ca să izbândiţi! ~ Doară Şeitan doreşte să semene între voi duşmănie şi ură, prin vin şi prin jocul de noroc, şi să vă abată de la pomenirea lui Allah şi de la rugăciune (as-salāh). Oare nu vă veţi opri voi (de la acestea)?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:90-91]

Pentru a eradica acest rău, islamul a interzis producerea, comercializarea sau contribuirea la promovarea alcoolului, chiar dacă nu îl consumăm, după cum a spus Profetul Mohammed ():

„Blestemul lui Allah va cădea asupra a zece grupuri de oameni care se ocupă cu khamr (vinul şi, prin analogie, orice băutură cu efect asemănător): cel care îl produce, cel pentru care este produs, cel care îl consumă, cel care îl transportă, cel pentru care este transportat, cel care îl servește, cel care îl vinde, cel care foloseşte banii din vânzarea acestuia, cel care îl cumpără şi cel pentru care este cumpărat.” [Ibn Majah]

Islamul caută să protejeze rațiunea și conștiința de tot ceea ce este de natură să le influențeze sau afecteze în mod negativ, înjosindu-l pe om și aducându-l la nivelul celorlalte creaturi care nu au nici rațiune, nici conștiință. Este binecunoscut faptul că oamenii dependenți de băuturile alcoolice și substanțele stupefiante sunt dispuse să apeleze la diferite mijloace pentru a își plăti viciul cu orice preț, ajungând chiar să fure sau să ucidă. În plus, o persoană în stare de ebrietate poate comite în mod inconștient incest. Acestea sunt motivele pentru care în islam alcoolul este numit mama tuturor relelor.

2. Islamul a interzis consumul de mortăciune, carne de porc şi toate celelalte lucruri menţionate de Allah Preaînaltul. El, Cel Atotputernic, spune:

„Vă sunt oprite mortăciunea, sângele (scurs), carnea de porc, animalele cele asupra cărora a fost pomenit numele altcuiva decât al lui Allah (la înjunghierea lor), ce a pierit înăbușit, lovit, în urma căderii sau împuns cu coarnele (de altă vită), ce a fost sfâșiat de fiare – doar dacă aţi înjunghiat (aceste vietăți înainte de a muri) - ca şi vitele înjunghiate pe pietrele înălțate (ale idolilor) (păgânii obişnuiau să sacrifice animalele pe pietre socotite sacre, pe idoli sau pe altare, îndeosebi în jurul Kaʻbei, aducându-le ofrandă) şi cele pe care le împărțiți, prin tragere la sorţi, cu săgeți (pe săgeţile folosite pentru tragerea la sorţi erau înscrise cuvinte ca «Fă!» şi «Nu face!» sau altele de acest fel; Ele erau consultate în anumite probleme prin tragerea la sorţi, iar Allah a interzis acest obicei). Acestea sunt pentru voi păcat (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:3]

3. Islamul interzice consumul cărnii unui animal peste care nu a fost pomenit Numele lui Allah Preaînaltul atunci când a fost sacrificat sau care a fost sacrificat invocând numele altcuiva în afară de El. Allah Preaînaltul spune:

„Şi nu mâncaţi din cel peste care nu s-a pomenit Numele lui Allah, căci aceasta este nelegiuire (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:121]

4. Islamul interzice consumul cărnii animalelor prădătoare care vânează cu ajutorul caninilor, așa cum sunt leul, leopardul sau lupul, precum și al păsărilor care vânează cu ajutorul ghearelor, așa cum sunt vulturul, șoimul și alte păsări răpitoare.

5. Islamul interzice tot ceea ce este dăunător pentru organism, fie că este vorba despre substanțe sau băuturi care au un efect nociv asupra trupului, așa cum este cazul țigărilor şi al altor lucruri asemănătoare. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Şi nu vă ucideți voi înșivă (prin săvârșirea de păcate care antrenează pieirea voastră în această lume sau ucigându-vă unul pe altul)! Allah este Rahīm (Prea Îndurător) cu voi!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:29]

6. Islamul le interzice bărbaților să poarte mătase sau aur, însă acestea sunt permise pentru femei. Profetul Mohammed () a spus:

„Mătasea şi aurul au fost permise pentru femeile din comunitatea mea, însă au fost interzise pentru bărbaţi.” [At-Tirmidhi și An-Nasa’i] 

 

 

 

Poruncile islamului

În continuare, vom enumera câteva dintre lucrurile pe care islamul le-a poruncit și încurajat:

1. Islamul poruncește și încurajează dreptatea în acțiuni și cuvinte. Allah Preaînaltul spune:

„Allah porunceşte (în ceea ce a revelat prin Coran) dreptatea, îndeplinirea faptei bune (răsplătind binele cu un bine şi mai mare şi iertând răul) şi dărnicia faţă de rude şi El opreşte de la desfrâu, faptă urâtă şi nelegiuire. El vă îndeamnă pentru ca voi să vă aduceți aminte (de Sfaturile şi Poruncile lui Allah).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:90]

Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de el!), primul calif al islamului, a spus următoarele atunci când a preluat conducerea musulmanilor:

„Cel mai puternic dintre voi este slab în ochii mei până când iau de la el dreptul celorlalți oameni, iar cel mai slab dintre voi este puternic în ochii mei până când îi dau dreptul lui (...) Ascultați de mine atât timp cât Îi sunt supus lui Allah în ceea ce vă privește. Dacă nu este așa, atunci nu ascultați de mine.” (Biografia profetică de Ibn Hishām, At-Tabakāt de Ibn Saʻd, Începutul și sfârșitul de Ibn Kathir)

Dreptatea este obligatorie atât față de cei apropiaţi, cât și față de cei străini. Allah Preaînaltul spune:

„«Iar când spuneți (ceva) (atunci când judecați între oameni sau faceți mărturie), fiți drepți, chiar când este vorba de o rudă apropiată și țineți-vă legământul fată de Allah!» Acestea vi le-a poruncit (Allah), poate că voi vă aduceți aminte!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:152]

Dreptatea este obligatorie atât față de musulmani, cât şi faţă de nemusulmani. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Fiţi statornici faţă de Allah şi martori drepți! Să nu vă împingă ura împotriva unui neam să nu fiţi drepți! Fiţi drepți, căci aceasta este mai aproape de evlavie! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:8]

Allah Preaînaltul poruncește ca dreptatea să fie impusă cu forța atunci când este necesar:

„Noi i-am trimis pe Trimişii Noştri cu Semnele cele limpezi, am făcut să pogoare cu ei Scriptura şi Balanţa, pentru ca oamenii să fie cu dreptate (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 57:25]

Ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!) a spus cu privire la acest verset:

„Mesagerii au fost trimiși şi Cărţile au fost revelate pentru a îi determina pe oameni să respecte drepturile lui Allah şi pe cele ale creaţiei Sale, iar cel care se abate de la această Carte, este îndreptat cu «fierul».” (Majmū’ Fatwa, 28:263)

2. Islamul poruncește și încurajează altruismul, deoarece acesta reprezintă o dovadă a sincerității și a afecțiunii dintre membrii societății, strângând și consolidând relațiile dintre musulmani și sporindu-le dorința de a se ajuta reciproc. Allah Preaînaltul îi laudă în Nobilul Coran pe cei care fac bine preferându-i pe alții înaintea lor. El, Cel Atotputernic, spune:

„(...) (Aceia care) i-au preferat pe ei (pe emigranți) lor înşişi, chiar dacă ei se aflau în nevoie şi aceia care sunt salvați de zgârcenia lor, aceia sunt cei care vor fi învingători.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 59:9]

3. Islamul porunceşte și încurajează căutarea companiei celor drepți şi avertizează împotriva căutării companiei celor răi. Profetul Mohammed () a spus, descriind consecințele companiei bune și a celei rele: 

„Exemplul unui companion bun și al unui companion rău este comparabil cu acela al vânzătorului de mosc şi al fierarului. De la primul vei putea fie să primești cadou sau să cumperi mosc, fie să te bucuri de parfumul acestuia, în timp ce al doilea fie îți va arde hainele, fie vei simți un miros neplăcut de la el.” [Al-Bukhari și Muslim]

4. Islamul le porunceşte musulmanilor să depună eforturi pentru reconcilierea oamenilor atunci când există dispute între aceștia. Allah Preaînaltul spune:

„Nu este nimic bun în cea mai mare parte a vorbelor lor tainice, în afara acelora care poruncesc milostenia, fapta bună şi împăcarea între oameni. Iar aceluia care face aceasta, căutând Mulţumirea lui Allah, îi vom dărui mare răsplată.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:114]

Reconcilierea oamenilor ocupă un loc important în islam, similar celui pe care îl ocupă rugăciunea, postul şi celelalte acte de adorare obligatorii. Profetul Mohammed () a spus:

„Să vă informez cu privire la o faptă mai bună decât postul, rugăciunea şi caritatea? (Aceasta este) reconcilierea oamenilor, deoarece dezbinarea lor este haliqah (ceea ce distruge religia).” [Abu Dawud şi At-Tirmidhi]

Islamul permite chiar și minciuna, dacă aceasta are drept scop împăcarea oamenilor şi evitarea dezbinării lor. Profetul Mohammed () a spus:

„Nu este considerat a fi un mincinos cel care încearcă să împace oamenii spunând un lucru care poate aranja lucrurile între ei, cel care spune o minciună pe timp de război, un soț care spune ceva pentru a își mulțumi soția sau o soţie care spune ceva pentru a își mulțumi soțul.”  [Abu Dawud]

De asemenea, Profetul Mohammed () a spus:

„Nu este considerat a fi un mincinos cel care spune sau transmite un lucru bun pentru a împăca oamenii.” [Al-Bukhari]

5. Islamul le porunceşte musulmanilor să îndemne la bine şi să oprească de la rău prin toate mijloacele posibile, fiecare după puterea lui. Acest lucru are drept scop protejarea societății de răspândirea nedreptății și a corupției, de încălcarea drepturilor și de impunerea legii junglei. Profetul Mohammed () a spus:

„Acela dintre voi care vede un lucru rău trebuie să-l oprească cu mâna, dacă nu poate, trebuie să-l oprească cu limba, dacă nu poate să facă astfel, trebuie să-l oprească cu inima lui, și acesta este cea mai slabă formă de credință.” [Muslim]

Astfel, cei care sunt ignoranți faţă de unele aspecte ale islamului vor fi învăţaţi, cei care sunt nepăsători față de acestea vor fi avertizați, cei drepți vor fi ajutați şi Legea lui Allah va fi implementată. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Într-ajutorați-vă în împlinirea faptelor bune şi în evlavie, dar nu vă ajutați la păcat şi la nedreptate! Şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:2]

Profetul Mohammed () a explicat consecinţele abandonării obligației de a îndemna la bine și a opri de la rău spunând:

„Exemplul unei persoane care respectă legile și restricțiile lui Allah şi al unei persoane care le încalcă este asemeni celui a două grupuri de persoane care trag la sorți pentru locurile lor pe o navă. Un grup a primit puntea superioară, în timp ce celălalt grup a primit puntea inferioară. De fiecare dată când grupul de jos avea nevoie de apă, trebuia să treacă printre oamenii din partea de sus a navei, fapt pentru care au spus: «Lăsați-ne să facem o gaură în partea noastră de navă, pentru a nu vă mai deranja.» Dacă persoanele din partea superioară ar fi aprobat planul lor, atunci toţi oamenii de pe navă ar fi fost pierduţi, iar dacă ei l-ar fi interzis, atunci toţi ar fi fost în siguranță.” [Al-Bukhari]

În plus, Allah Preaînaltul menţionează pedeapsa pentru cei care nu îndeamnă la bine şi nu opresc de la rău spunând:

„Blestemaţi au fost aceia dintre fiii lui Israel care nu au crezut, prin ce au spus David şi Isus, fiul Mariei, şi asta pentru că s-au răzvrătit şi au încălcat Poruncile, ~ Nu s-au oprit unii pe alţii de la fărădelegile pe care le-au săvârşit. - Şi ce fapte rele au săvârşit!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:78-79]

Islamul a prescris anumite reguli şi principii care trebuie urmate atunci când se îndeamnă la bine şi se oprește răul, iar printre acestea se numără următoarele:

a. cel care îndeamnă la bine și oprește de la rău trebuie să aibă cunoştinţe vaste despre islam. Altfel, riscă să îi îndepărteze pe oameni de acesta. Sufyan ibn ‘Abd Allah Ath-Thaqafi (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că i-a spus Profetului ():

„«O, Mesager al lui Allah, spune-mi un lucru pe care să îl pot face în mod constant!» El () a spus: «Spune: „Domnul meu este Allah!”, apoi fii statornic!» L-am întrebat: «O, Mesager al lui Allah, de ce anume te temi cel mai tare pentru mine?» El () și-a prins limba și a spus: «De aceasta.»” [At-Tirmidhi]

b. interzicerea unui rău nu ar trebui să conducă la comiterea unui altul și mai rău.

c. cel care îndeamnă la bine și oprește de la rău nu trebuie să neglijeze cele la care îndeamnă și nici să comită el însuşi ceea ce interzice. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi, cei care credeţi! De ce spuneţi voi ceea ce nu faceţi? (Acesta este un avertisment pentru acela care spune ceva și face contrariul, precum în cazul unui sfat, sau nu face acel lucru deloc, precum în cazul unei promisiuni.) ~ Cel mai urât lucru pentru Allah este să spuneţi ceea ce nu faceţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 61:2-3]

d. cel care îndeamnă la bine și oprește de la rău trebuie să fie blând şi binevoitor. Profetul Mohammed () a spus:

„Îngăduința nu este adăugată în ceva fără ca aceasta să înfrumusețeze și nu este retrasă din ceva fără să îl lase deficient.” [Muslim]

 e. cel care îndeamnă la bine și oprește de la rău trebuie să îndure orice neplăcere cu răbdare. Allah Preaînaltul spune:

„(...) porunceşte fapta bună, opreşte de la ceea ce este urât şi rabdă ceea ce vine asupra ta (încercările care te lovesc), căci aceasta este dintre lucrurile hotărâte (de Allah)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 31:17]

6. Islamul porunceşte caracterul bun și bunele maniere. Profetul Mohammed () a spus:

„Nu este nimic care să atârne mai greu în Balanță (în Ziua Judecății) decât un caracter bun.” [At-Tirmidhi]

Profetul Mohammed () a menționat răsplata primită pentru bunele maniere spunând:

„«Cei mai dragi dintre voi și cei mai apropiați de mine în Ziua Judecății sunt cei care au cel mai bun caracter, iar cei mai urâți și cei mai îndepărtați de mine în Ziua Judecății sunt cei fanfaroni, guralivi și al-mutafaihiqun.» Companionii au spus: «O, Mesager al lui Allah, noi știm cine sunt fanfaronii și guralivii, însă nu știm cine sunt al-mutafaihiqun.» Profetul Mohammed () a spus: «Cei aroganți.»” [At-Tirmidhi]

7. Islamul poruncește actele de caritate și generozitatea, deoarece acestea conduc la răspândirea afecțiunii printre oameni. Allah Preaînaltul spune:

„Şi nu ţine mâna înlănțuită în jurul gâtului tău (nu te abţine de la milostenie şi daruri pentru aceia cărora li se cuvine; mâna înlănțuită în jurul gâtului este o metaforă pentru zgârcenie), dar nici nu o întinde de tot (nici nu face risipă în mod exagerat), ca să rămâi ocărât şi întristat (blamat de săraci şi de rude)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:29]

Profetul Mohammed () a spus:

„Allah este Generos și iubește generozitatea; El iubește bunele maniere și le urăște pe cele rele.” [At-Tabarani și Al-Hakim]

8. Islamul porunceşte verificarea informațiilor înainte de a emite un verdict. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeți! Dacă vine la voi un nelegiuit cu o veste, chibzuiți cu (mare) băgare de seamă (pentru a vă convinge de adevărul ei), ca să nu pricinuiți rău unui neam, din neștiință, şi să nu vă căiți pentru ceea ce ați făcut!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:6]

9. Islamul porunceşte sinceritatea. Profetul Mohammed () a spus:

„«Religia este sinceritate.» Companionii au întrebat: «O Profet al lui Allah! Față de cine?» Mesagerul lui Allah  () a spus: «Față de Allah, de Cartea Sa, de Profetul Său, de conducătorii musulmani și față de comunitatea musulmană, în general.»”  [Muslim]

- sinceritatea faţă de Allah Preaînaltul presupune credința în El și dedicarea tuturor actelor de adorare numai Lui, fără a Îi atribui niciun partener, credința în Numele şi Atributele Sale și în faptul că El este Creatorul întregului Univers şi că tot ceea ce El voieşte se întâmplă şi ceea ce nu voieşte nu se va întâmpla niciodată, iar Poruncile Sale trebuie respectate şi Interzicerile Sale evitate;

- sinceritatea faţă de Cartea Sa presupune credinţa că aceasta conține Cuvintele lui Allah Preaînaltul care au fost revelate de către El şi credința că aceasta este ultima Scriptură Divină revelată. Poruncile cuprinse în această Carte trebuie să fie respectate și tot ceea ce interzice trebuie evitat;

- sinceritatea faţă de Profetul Său () presupune îndeplinirea poruncilor sale şi evitarea a tot ceea ce a interzis. De asemenea, aceasta presupune iubirea şi respectul faţă de Mesagerul lui Allah (), urmarea Sunnei (Tradiției profetice) sale şi transmiterea acesteia tuturor oamenilor;

- sinceritatea faţă de conducătorii musulmani presupune ascultarea şi respectarea lor, cu excepţia cazului în care aceștia poruncesc un păcat, caz în care trebuie să le fie arătată calea corectă. Aceștia trebuie să fie susținuți și ajutați, evitând rebeliunea împotriva lor și amintindu-le drepturile oamenilor;

- sinceritatea faţă de comunitatea musulmană presupune călăuzirea ei către ceea ce este bun şi benefic atât în ceea ce priveşte religia, cât şi în ceea ce privește viaţa lumească. Aceasta trebuie să fie ajutată şi protejată, dorindu-le oamenilor ceea ce ne dorim pentru noi înșine și tratându-i aşa cum ne-am dori să fim tratați.

10. Islamul porunceşte ascunderea defectelor oamenilor, scutirea acestora de necazuri şi ușurarea greutăților lor. Profetul Mohammed () a spus:

„Celui care îndepărtează suferinţele unui frate dintre suferinţele lumii, Allah îi va îndepărta o suferinţă dintre suferinţele din Ziua Învierii; iar celui care aduce uşurare celui împovărat, Allah îi va aduce uşurare în această viață și în Viaţa de Apoi; celui care acoperă greşelile unui musulman, Allah îi va acoperi greşelile în această viaţă şi în Viaţa de Apoi. Allah îl va ajuta pe robul Său, atât timp cât acesta îl ajută pe fratele său (...)” [Muslim]

11. Islamul poruncește răbdarea atât în ceea ce privește îndeplinirea poruncilor, cât și în ceea ce privește abţinerea de la ceea ce a fost interzis. Allah Preaînaltul spune:

„Aşteaptă cu răbdare judecata Domnului tău, căci tu eşti sub ochii Noştri! Şi laudă mărirea Domnului tău, când te scoli (din somn şi la orice ridicare pentru a pleca).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 52:48]

De asemenea, islamul poruncește răbdarea în ceea ce privește diferitele încercări cu care Allah Preaînaltul îi testează pe robii Săi, așa cum sunt sărăcia, foametea, bolile şi teama. Allah Preaînaltul spune:

„Vă vom încerca cu puțină spaimă, foamete, lipsire de bunuri, de suflete şi de roade, dar binevesteşte celor răbdători, ~ Care, dacă s-a abătut asupra lor vreo nenorocire, spun: «Noi suntem ai lui Allah şi noi la El ne întoarcem». ~ Aceia sunt cei peste care se pogoară Binecuvântarea Domnului lor şi Îndurarea Lui şi aceia sunt cei călăuziţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:155-157]

12. Islamul porunceşte suprimarea furiei şi iertarea celorlalți, deoarece acest lucru consolidează legăturile dintre membrii societății, îndepărtând orice sentiment de duşmănie dintre aceștia. Allah Preaînaltul le-a promis o răsplată imensă celor care se stăpânesc la mânie şi iartă, lăudându-i pe cei care încearcă să dobândească aceste caracteristici. Allah Cel Atotputernic spune:

„Şi grăbiți-vă spre Iertarea Domnului vostru şi spre Raiul cel întins cât Cerurile şi Pământul, pregătit pentru cei evlavioși, ~ Care dau milostenii atât atunci când au parte de belșug, cât şi atunci când sunt la necaz, care-şi stăpânesc mânia şi care le iartă oamenilor, căci Allah îi iubeşte pe cei care îndeplinesc fapte bune.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:133-134] 

13. Islamul porunceşte respingerea răului cu binele, astfel încât inimile să se apropie, iar ura şi furia să fie suprimate, descurajând astfel răzbunarea. Allah Preaînaltul spune:

„Nu este fapta cea bună deopotrivă cu fapta cea rea. Respinge (fapta cea rea) cu cea care este mai bună şi iată-l pe acela care a fost între tine şi el duşmănie ca şi cum ar fi un prieten apropiat (respinge-l pe acela care ţi-a pricinuit un rău, făcându-i lui bine, astfel încât dușmănia lui să se preschimbe în prietenie şi dragoste).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 41:34]

 

 

 

Câteva reguli de comportament în islam

Legea islamică a introdus un set de reguli de comportament pe care musulmanii sunt încurajați să le respecte pentru a dobândi o personalitate ideală din punct de vedere islamic. În continuare, vom enumera câteva dintre acestea.

 

Reguli de comportament la masă

1. A spune „Bismi Illah” (În Numele lui Allah!) la începutul mesei şi „Al-hamdu Lillah” (Toată lauda şi toate mulțumirile I se cuvin lui Allah!) la sfârșitul acesteia, precum și a mânca numai cu mâna dreaptă, deoarece mâna stângă este folosită în general pentru curățire și îndepărtarea murdăriei. ʻOmar ibn Abu Salamah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Eram un băiat sub îngrijirea Mesagerului lui Allah (), iar atunci când mâncam, mâna mea rătăcea peste tot în farfurie. Astfel, Mesagerul () mi-a spus: «Tinere, pomenește Numele lui Allah, mănâncă cu mâna dreaptă și mănâncă din ceea ce se află în fața ta!» După aceea, am mâncat întotdeauna în felul acesta.” [Al-Bukhari]

2. Mâncarea nu trebuie să fie criticată, chiar dacă nu este plăcută la gust. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Profetul () nu a criticat niciodată vreo mâncare (la care a fost invitat), dar o mânca dacă îi plăcea și o lăsa dacă nu îi plăcea.” [Al-Bukhari]

3. Trebuie evitat mâncatul sau băutul în exces. Allah Preaînaltul spune:

„(...) Mâncaţi şi beţi, însă nu întreceți măsura, fiindcă El (Allah) nu-i iubeşte pe cei care întrec măsura!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:3]

Profetul Mohammed () a spus:

„Fiul lui Adam (omul) nu umple un vas mai rău decât stomacul său. Câteva înghițituri ar fi suficiente să-i dea omului puterea de care are nevoie. Însă, dacă el trebuie să mănânce mai mult, atunci ar trebui să umple o treime (din stomac) cu alimente, o treime cu băutură și să lase o treime goală pentru a respira ușor.” [At-Tirmidhi și Ibn Majah]

4. Nu trebuie să se sufle sau să se răsufle într-un vas. Ibn ‘Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Mesagerul lui Allah () ne-a interzis să respirăm sau să suflăm în vasul din care bem.”  [At-Tirmidhi]

5. Nu se murdărește mâncarea sau băutura altora. Abu Said al-Khudri (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„L-am auzit pe Mesagerul lui Allah () interzicându-ne să punem gura pe vasul din care bem apă.” [Al-Bukhari]

6. Este recomandat ca mâncarea să fie servită alături de alţi oameni şi nu singuri. Un om a venit la Mesagerul lui Allah Profetul Mohammed () şi i-a spus:

„«O, Mesager al lui Allah, noi mâncăm, dar nu ne săturăm.» El () a spus: «Poate că voi mâncaţi separat...» Ei au spus: «Da.» El () a spus: «Mâncaţi împreună şi pomeniţi Numele lui Allah asupra mâncării, iar aceasta va fi binecuvântată pentru voi.»” [Abu Dawud şi Ibn Majah]

7. Atunci când cineva este invitat la masă, trebuie să ceară permisiunea gazdei dacă doreşte să aducă pe cineva cu el. S-a relatat că:

 „Un om dintre ansari, Abu Șu’aib, a venit şi i-a spus sclavului său măcelar: «Pregătește mâncare suficientă pentru cinci persoane, deoarece vreau să îl invit pe Profet () împreună cu alte patru persoane din cauza faptului că am văzut semne ale foamei pe faţa lui.» Abu Șu’aib le-a invitat, iar o altă persoană li s-a alăturat. Profetul () i-a spus lui Abu Șu’aib: «Acest om ne-a urmat. Așadar, dacă îi permiți, el ni se va alătura, dar dacă dorești ca el să se întoarcă, el va face cale întoarsă.» Abu Șu’aib a spus: «Nu, i-am dat voie (el este binevenit la masă).»” [Al-Bukhari] 

 

Reguli de comportament pentru a intra în casa cuiva

1. Pentru a intra în casa unei persoane, trebuie cerută permisiunea acesteia, care este de două feluri:

a. permisiunea care este cerută din exteriorul casei. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Nu intrați în alte case afară de casele voastre, înainte de a cere îngăduinţa şi a-i saluta pe sălășluitorii lor! Aceasta este mai bine pentru voi (decât să intrați dând buzna). Poate că voi veţi lua aminte!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:27]

b. permisiunea care este cerută în interiorul casei. Allah Preaînaltul spune:

„Dar când au ajuns copiii voştri la vârstnicie, să ceară îngăduință, aşa cum au cerut cei de dinaintea lor (adică aceia care au ajuns la maturitate înaintea lor) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:59]

Această regulă are drept scop protejarea secretelor și a vieții private. Sahl ibn Saʻd (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Un om se uita în camera Profetului () printr-o gaură a ușii în timp ce el () se scărpina pe cap cu un pieptene din metal. Profetul () i-a spus: «Dacă aş fi ştiut că mă urmărești, ţi-aş fi scos ochiul cu acesta (cu pieptenele). Cererea permisiunii de a intra în casa unei persoane a fost poruncită cu scopul de a înfrâna ochii (de la a vedea ceva ce nu ar trebui să vadă).»” [Al-Bukhari]

2. Nu trebuie să se insiste atunci când se cere permisiunea de a intra. Profetul Mohammed () a spus:

„Cererea permisiunii se face de trei ori. Dacă vi se acordă, puteţi intra, iar dacă nu, plecați.” [Muslim]

3. Cel care cere permisiunea de a intra trebuie să se prezinte astfel încât să fie recunoscut. Jabir (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Am mers la Profet () pentru a îl consulta cu privire la datoriile tatălui meu, iar atunci când am bătut la uşă, el () a întrebat: «Cine este acolo?» Eu am răspuns: «Sunt eu!» El a repetat: «Sunt eu! Sunt eu!» ca şi cum nu i-ar fi plăcut (ceea ce am spus).” [Al-Bukhari]

 

Reguli de comportament cu privire la salut

1. Islamul încurajează transmiterea salutului de pace, deoarece acesta aduce afecțiune și respect între membrii societății musulmane. Profetul Mohammed () a spus:

„(Jur) Pe Cel în Mâinile Căruia se află sufletul meu! Nu veți intra în Paradis până când nu veți crede şi nu veți crede până când nu vă veți iubi unii pe alții. Să vă spun un lucru pe care dacă îl veți face vă veți iubi unii pe alții? Răspândiți salām (salutul de pace) printre voi.”  [At-Tirmidhi]

2. Răspunsul la salutul de pace este obligatoriu. Allah Preaînaltul spune:

„Dacă vi se dă binețe, răspundeți cu binețe încă şi mai frumos sau (cel puţin) răspundeți (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:86]

3. Islamul a stabilit cine trebuie să inițieze salutul. Profetul Mohammed () a spus:

„Călărețul trebuie să îl salute pe pedestru, pedestrul trebuie să îl salute pe cel care stă jos și un grup mic (de oameni) trebuie să salute un grup mare (de oameni).” [Al-Bukhari și Muslim]

 

Reguli de comportament în cadrul unei adunări

1. Cel care se alătură sau părăseşte o adunare trebuie să îi salute pe membrii acesteia. Profetul Mohammed () a spus:

„Dacă unul dintre voi se alătură unei adunări, să transmită salutul de pace, iar dacă îi este oferit un loc, să se așeze. Atunci când se ridică (pentru a pleca), să transmită din nou salutul de pace, iar primul salut de pace nu este mai puțin obligatoriu decât ultimul.” [At-Tirmidhi]

2. Membrii adunării trebuie să le facă loc celor care se alătură acesteia. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi, cei care credeţi! Când vi se cere să faceţi loc în adunări, atunci (răspândiți-vă şi) faceţi loc. Allah vă va da vouă un loc (mare, din Mila Sa, acesta fiind Paradisul sau orice lucru bun). Şi când vi se spune să vă ridicați (pentru rugăciune sau pentru a face fapte bune), atunci ridicați-vă. Allah îi va ridica în rang pe aceia dintre voi care cred şi pe cei cărora li s-a dat ştiinţa. Şi Allah este Bineştiutor a ceea ce faceţi voi!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 58:11]

3. Cel care se alătură unei adunări nu trebuie să le ceară altora să se ridice pentru a le ocupa locul. Profetul Mohammed () a spus:

„Un om nu trebuie să îi ceară altui om să se ridice pentru a îi lua locul, ci trebuie să vă faceți loc unul altuia și să vă răsfirați.” [Muslim]

4. Dacă o persoană care se ridică şi pleacă de la locul său se întoarce, ea are mai mult drept asupra acelui loc. Profetul Mohammed () a spus:

„Dacă o persoană se ridică de la locul său, iar apoi se întoarce, ea are mai mult drept asupra acestuia.” [Muslim]

5. Două persoane care stau împreună nu trebuie să fie despărțite decât dacă le este cerută permisiunea. Profetul Mohammed () a spus:

„Nu este permisă separarea a doi oameni care stau împreună fără permisiunea lor.” [Abu Dawud şi At-Tirmidhi]

6. Două persoane nu trebuie să poarte o discuție în secret dacă este de faţă o a treia persoană. Profetul Mohammed () a spus:

 „Când sunt prezente trei persoane, două dintre ele nu ar trebui să poarte o discuţie în secret excluzând-o pe cea de-a treia, ci să aștepte până când se alătură și alte persoane pentru a nu îi cauza tristețe.” [Al-Bukhari şi Muslim]

7. Adunările nu trebuie să fie un loc al cuvintelor goale și al discursurilor inutile, în care Numele lui Allah nu este pomenit și care nu au drept scop căutarea binelui atât în chestiunile religioase, cât și în cele lumești. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Cel care părăsește o adunare în care nu a fost pomenit Numele lui Allah este ca și cum ar părăsi hoitul unui măgar, iar acest lucru va reprezenta un motiv de tristețe pentru el.” [Abu Dawud]

8. Cei care participă la o adunare nu trebuie să facă un lucru care le displace celorlalți. Anas ibn Malik (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Un om a venit la Profetul Mohammed () și avea niște pete galbene (de șofran) pe el. Profetul () menționa rareori lucrurile care nu i-ar fi plăcut unui om să le audă de față cu acesta. După ce omul a plecat, el () a spus: «Ar trebui să îi spuneți să curețe acele pete.»” [Abu Dawud, daʻif]

 

Reguli de comportament în cadrul întâlnirilor

1. Islamul acordă o atenţie deosebită impresiei generale a oamenilor care se întâlnesc într-un loc anume, astfel încât reuniunea să fie una plăcută și să fie atins scopul pentru care a fost făcută. Așadar, trebuie evitat tot ceea ce le poate cauza neplăceri celor care participă la aceasta.

Islamul își îndeamnă adepții să fie mereu curați, astfel încât niciun miros neplăcut să nu îi deranjeze pe ceilalți participanți, și să poarte haine curate, astfel încât să fie plăcuți la vedere. De asemenea, islamul îi sfătuiește să acorde atenție celui care vorbește, fără să îl întrerupă, și să se așeze acolo unde găsesc un loc disponibil, evitând să traverseze încăperea deranjându-i pe toți cei prezenți. Profetul Mohammed () a spus cu privire la rugăciunea de vineri în congregație:

„Niciun om nu se îmbăiază în ziua de vineri şi își îmbracă cele mai bune haine, apoi se dă cu parfum dacă are, apoi merge la moschee pentru efectuarea rugăciunii de vineri în congregație şi are grijă să nu calce pe oameni, apoi se roagă ceea ce Allah i-a prescris şi rămâne tăcut din momentul în care imamul sosește și până când își termină rugăciunea, fără să îi fie iertate (păcatele comise) între acea vineri şi vinerea de dinaintea ei.” [Abu Dawud]

 2. Dacă cineva strănută, trebuie să Îl laude pe Allah Preaînaltul. Profetul Mohammed () a spus:

„Atunci când unul dintre voi strănută, să spună «Al-hamdu Lillah» (Toată lauda şi toate mulțumirile I se cuvin lui Allah!) şi fratele sau însoţitorul lui (care îl aude) trebuie să spună: «Yarhāmuka Allah» (Fie ca Allah să aibă Milă de tine!) şi el (cel care strănută) trebuie să îi răspundă: «Yahdīkumu Allahu wa yūslihu bālakum» (Fie ca Allah să te călăuzească şi să te îndrepte!)” [Al-Bukhari]

3. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed () a spus descriind manierele cu privire la strănut:

„Atunci când unul dintre voi strănută, să îşi pună mâna la gură şi să îşi coboare vocea.” [Al-Hakim]

4. Atunci când cineva simte nevoia să caște, trebuie să încerce să se abțină de la a face aceasta, deoarece reprezintă un semn al lenei. Profetul Mohammed () a spus:

„Allah iubește strănutul și Îi displace căscatul. Așadar, dacă unul dintre voi strănută și apoi Îl laudă pe Allah, fiecare musulman care îl aude (Lăudându-L pe Allah) trebuie să îi spună tashmit (A spune: «Yarhāmuka Allah» - Fie ca Allah să aibă Milă de tine!). În ceea ce privește căscatul, acesta este de la Șeitan. Așadar, dacă unul dintre voi cască, trebuie să încerce pe cât posibil să îl oprească, pentru că atunci când unul dintre voi cască, Șeitan râde de el.” [Al-Bukhari]

5. Trebuie evitat eructatul în public. Ibn ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Un om a eructat în prezența Mesagerului lui Allah, iar el () i-a spus: «Scutește-ne de eructatul tău, deoarece acela care este cel mai sătul în această viaţă va fi înfometat pentru cea mai lungă perioadă de timp în Ziua Învierii.” [At-Tirmidhi şi Ibn Majah]

 

Reguli de comportament în timpul conversației

1. O persoană întotdeauna trebuie să îl asculte cu atenție pe cel care vorbește, fără să îl întrerupă până când termină ceea ce are de spus. În timpul Pelerinajului de Adio, Mesagerul lui Allah () i-a spus unuia dintre companioni înainte de a își începe predica:

„Spune-le oamenilor să tacă.” [Al-Bukhari şi Muslim]

2. Cel care vorbește trebuie să facă aceasta în mod clar, astfel încât să poată fi înţeles. ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat:

„Discursul Mesagerului lui Allah era atât de clar încât toți cei care îl auzeau îl puteau înţelege.” [Abu Dawud]

3. Atât cel care vorbește, cât şi cel care ascultă, trebuie să fie zâmbitor şi amabil. Profetul Mohammed () a spus:  

„Să nu consideraţi a fi neînsemnată nicio faptă bună, chiar dacă aceasta este numai întâmpinarea fratelui vostru cu o față zâmbitoare.” [Muslim]

4. Trebuie să fie folosite cuvinte frumoase în timpul conversației. Profetul Mohammed () a spus:

„Există o sadaqah (caritate) (obligatorie) care trebuie dată pentru fiecare articulație a corpului uman (ca un semn al recunoștinței față de Allah) în fiecare zi în care Soarele răsare. Judecata dreaptă între două persoane este considerată a fi sadaqah, a ajuta o persoană să încalece sau să îşi încarce bagajele pe animalul său de călărie este, de asemenea, sadaqah, (a spune) un cuvânt bun este sadaqah, fiecare pas făcut pe drumul spre moschee pentru a oferi rugăciunea obligatorie este, de asemenea, sadaqah, și a îndepărta un lucru dăunător de pe drum este, de asemenea, sadaqah.” [Al-Bukhari]

 

Reguli de comportament la vizitarea bolnavului

1. Islamul încurajează vizitarea bolnavilor, considerând aceasta a fi un drept al musulmanului asupra fratelui său. Profetul Mohammed () a spus:

„Fiecare musulman are cinci drepturi asupra unui alt musulman: să îi întoarcă salutul, să fie vizitat atunci când este bolnav, să asiste la funeraliile sale, să îi accepte invitația şi să îi răspundă atunci când strănută (spunând «Yarhāmuka Allah» – Fie ca Allah să aibă Milă de tine! - atunci când acesta spune «Al-hamdu Lillah» – Toată lauda şi toate mulțumirile I se cuvin lui Allah!).”  [Al-Bukhari şi Muslim]

Pentru a îi încuraja pe musulmani să îşi viziteze frații bolnavi, Profetul Mohammed () a descris răsplata pe care o vor primi pentru acest gest spunând:

„«Cel care îl vizitează pe bolnav se află în Khurfat ul-Jannah până când se întoarce.» Companionii l-au întrebat: «O, Mesager al lui Allah, ce este Khurfat ul-Jannah?», iar el () a răspuns: «Este un loc plin cu fructe (din Paradis).»” [Muslim]

2. Cel care îl vizitează pe bolnav trebuie să arate afecțiune şi compasiune față de el. ʻAishah bint Saʻd (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat să tatăl ei a spus:

„M-am îmbolnăvit în timp ce mă aflam în Mecca, aşa că Profetul () a venit să mă viziteze şi şi-a pus mâna pe fruntea mea, apoi și-a trecut mâna peste pieptul şi burta mea şi a spus: «O, Allah, vindecă-l pe Sa’d și completează emigrarea lui!»” [Abu Dawud]

3. Trebuie să fie făcute suplicaţii pentru bolnav. Profetul Mohammed () a spus:

„Dacă o persoană vizitează un bolnav căruia nu i-a sosit încă timpul (morții) și spune de șapte ori: «As’alu Allah Al-‘Ažīm Rabb al-‘Arsh Al-‘Ažīm an yashfiyak» (Îl rog pe Allah Cel Suprem, Domnul Tronului cel Prea Măreţ, să te vindece!), Allah îl va vindeca cu siguranţă de acea boală.” [Abu Dawud şi At-Tirmidhi]

 

Regulile de comportament cu privire la glumă

Viaţa în islam nu este așa cum ar putea crede unii oameni, adică lipsită de bucurii și distracții permise. Handhalah Al-Usaydi (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„M-am întâlnit cu Abu Bakr, care m-a întrebat: «Ce mai faci, o, Handhalah?» I-am răspuns: «Handhalah a devenit un ipocrit.» El a spus: «Slăvit fie lui Allah! Ce tot spui?!» Am spus: «Atunci când ne aflăm în compania Mesagerului lui Allah () și ne amintește de Focul Iadului și de Paradis ne simțim de parcă le vedem cu ochii noştri. Însă, atunci când ne despărțim de el () şi ne aflăm alături de soţiile şi copiii noştri, ocupându-ne de chestiunile noastre, uităm multe (dintre lucrurile care aparțin Vieții de Apoi).» Abu Bakr a spus: «Jur pe Allah că şi mie mi se întâmplă la fel.» De aceea, Abu Bakr şi cu mine am mers la Mesagerul lui Allah () și i-am spus: «O, Mesager al lui Allah, Handhalah a devenit un ipocrit.» Mesagerul lui Allah () m-a întrebat: «Ce s-a întâmplat cu tine?» I-am răspuns: «O, Mesager al lui Allah, atunci când ne aflăm în compania ta și ne amintești de Focul Iadului și de Paradis ne simțim de parcă le vedem cu ochii noştri. Însă, atunci când ne despărțim de tine şi ne aflăm alături de soţiile şi copiii noştri, ocupându-ne de chestiunile noastre, uităm multe (dintre lucrurile care aparțin Vieții de Apoi).» Mesagerul lui Allah () a spus: «Jur pe Cel în Mâna căruia se află sufletul meu! Dacă aţi rămâne tot timpul aşa cum sunteţi în prezența mea, pomenindu-L (pe Allah), v-ar saluta îngerii în paturile voastre şi pe drumuri. Cu toate acestea, o, Handhalah, ar trebui să fie o oră (pentru adorare) și o oră (pentru chestiunile lumești).» Profetul () a repetat aceasta de trei ori.” [Muslim]

Prin urmare, Mesagerul lui Allah () a clarificat în acest hadith faptul că distracțiile permise și recreerea sunt necesare pentru ca sufletul să-și recapete energia și vitalitatea.

1. Mesagerul lui Allah () le-a arătat companionilor săi (Allah să fie mulțumit de ei!) etica glumei, a distracției și a divertismentului, atunci când l-au întrebat:

„«O, Mesager al lui Allah, tu glumești cu noi?» Profetul () a răspuns: «Da, dar eu nu spun decât adevărul.»” [At-Tirmidhi]

2. Glumele pot fi făcute prin vorbe sau prin gesturi. Anas ibn Malik (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Ori de câte ori un beduin al cărui nume era Zāhir (ibn Hirām al-Ashja’i) îl vizita pe Mesagerul lui Allah () aducea ceva din deșert (legume etc.) pentru el (). Când se pregătea să părăsească orașul și să se întoarcă, Mesagerul lui Allah () îi oferea provizii din oraș. Odată, Trimisul lui Allah () a spus: «Zāhir este deșertul nostru, iar noi suntem orașul său.» Odată, în timp ce Zāhir își vindea marfa, Profetul () s-a apropiat de el și l-a prins pe la spate, iar Zāhir nu a putut vedea cine l-a prins. Zāhir a spus: «Dă-mi drumul! Cine este?» Apoi, s-a întors pentru a îl confrunta şi când a observat că era vorba de Profet (), şi-a lipit spatele de pieptul lui. Mesagerul lui Allah () a întrebat (glumind): «Cine cumpără acest sclav?» Zāhir i-a spus: «O, Mesager al lui Allah, dacă mă vei vinde, vei vinde un lucru defect și vei câștiga o sumă foarte mică.» Mesagerul lui Allah () i-a spus: «Nu, tu nu ești un lucru defect înaintea lui Allah.» (sau «Înaintea lui Allah, tu ești foarte valoros.»)” [Ibn Hibban]

3. Gluma nu trebuie să rănească sau să jignească pe cineva, după cum a spus Mesagerul lui Allah ():

„Nu este permis ca un musulman să îl sperie pe alt musulman.” [Ahmad]

4. Gluma nu trebuie să depășească limitele sincerității. Astfel, nu este permis ca un om să mintă pentru a îi face pe alții să râdă. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Vai de cel care spune minciuni pentru a face oamenii să râdă: vai de el, vai de el!” [Abu Dawud]

 

Regulile de comportament cu privire la condoleanţe

1. Condoleanţele au fost prescrise pentru a consola familia celui decedat și pentru a uşura durerea şi suferinţa acesteia. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Niciun credincios nu îşi consolează fratele aflat în suferinţă fără ca Allah să îl îmbrace în veșmântul onoarei în Ziua Judecăţii.” [Ibn Majah]

2. Trebuie să fie făcute suplicaţii pentru familia celui decedat, iar aceasta trebuie să fie îndemnată să aibă răbdare şi să se spere la răsplata primită de la Allah Preaînaltul pentru suferinţa prin care trece. Osama ibn Zaid (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Eram cu Profetul Mohammed () când una dintre fiicele sale a trimis pe cineva după el, cerându-i să vină să-i vadă copilul, care era pe moarte. Profetul () i-a spus (celui pe care l-a trimis fiica sa): «Mergi și spune-i că orice ia Allah, Îi aparține, și că orice dă, Îi aparține și că totul are un termen fixat la El. Astfel, cere-i să fie răbdătoare și să spere la Răsplata lui Allah.» Cu toate acestea, ea a trimis din nou după Profet (), iar el () a mers la ea împreună cu Sa’d ibn ‘Ubada şi Mu’adh ibn Zabal. Atunci când copilul i-a fost adus Profetului (), acesta respira ca și cum s-ar fi aflat într-un burduf cu apă (își dădea sufletul). La vederea acestora, ochii Mesagerului lui Allah () s-au umplut de lacrimi. Sa’d l-a întrebat: «O, Mesager al lui Allah, ce sunt acestea (lacrimile)?» El () i-a răspuns: «Aceasta este Mila pe care Allah a pus-o în inimile robilor Săi. Într-adevăr, Allah este Milostiv cu aceia dintre robii Săi care sunt milostivi faţă de alţii.»” [Al-Bukhari]

3. Trebuie să fie făcute suplicaţii pentru iertarea celui decedat. Imamul Ash-Shafa’i (Allah să aibă milă de el!) a spus că este de preferat să i se spună următoarele familiei celui decedat:

„Fie ca Allah să te răsplătească din abundenţă, să îţi dea răbdare şi să îl ierte pe cel decedat!”

4. Este recomandat să se prepare mâncare pentru familia celui decedat. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Pregătiți mâncare pentru familia lui Ja’far, deoarece li s-a întâmplat ceva care îi ține ocupați!” [Abu Dawud]

 

Reguli de comportament cu privire la somn

1. Înainte de culcare, o persoană trebuie să menţioneze Numele lui Allah și să se întindă pe partea dreaptă, asigurându-se că nu există nimic care să o poată deranja în timpul somnului. Profetul Mohammed () a spus:

„Atunci când unul dintre voi merge la culcare, trebuie să își cureţe patul cu partea interioară a veșmântului său și să spună «Bismi Illah» (În Numele lui Allah), deoarece nu se ştie ce s-a putut întâmpla acolo după ce el a plecat. Dacă vrea să se întindă, să o facă pe partea dreaptă şi să spună: «Subhānaka Rabbi, Bika wadaʻtu janbi, wa Bika arfaʻuhu. In amsakta nafsi, faghfir laha. Wa in arsaltaha, fahfadh-ha bima tahfadhu bihi ʻibādaka as-sālihīn» [Slăvit ești tu, o, Domnul meu! Prin Tine (datorită Ție) îmi întind trupul (pe pat) şi prin Tine (datorită Ție) mi-l ridic. Dacă îmi iei sufletul, iartă-l, iar dacă îl eliberezi, protejează-l așa cum i-ai protejat pe robii Tăi dreptcredincioşi!]” [Al-Bukhari şi Muslim]

2. La trezire, trebuie să fie făcute suplicaţiile pe care obișnuia să le facă Profetul Mohammed (). Hudhaifah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Atunci când Profetul () mergea la culcare, el spunea: «Allāhumma Bismika āhia wa amūtu» (O, Allah, în Numele Tău trăiesc și în Numele Tău mor!), iar la trezire spunea: «Al-hamdu Lillahi Al-ladhi ahyāna ba‘dama amātana wa Ilaihi an-nushūr» (Toată lauda și mulțumirile I se cuvin lui Allah, Care ne-a dat viaţa după ce ne-a luat-o şi la El este Învierea!)” [Al-Bukhari]

3. Este recomandată retragerea la culcare devreme, excepție făcând cazurile de necesitate. Abu Barzakh (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Profetului () nu îi plăcea să se culce înainte de rugăciunea Isha (rugăciunea de noapte) şi nici să vorbească după aceasta.” [Al-Bukhari şi Muslim]

4. Nu este recomandat dormitul pe burtă. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Mesagerul lui Allah () a trecut lângă un om care era întins pe burtă şi l-a trezit atingându-l cu piciorul, după care i-a spus: «Cu adevărat, Allah urăşte acest mod de a sta culcat.»” [At-Tirmidhi]

5. Înainte de culcare, trebuie să fie luate toate măsurile de precauție pentru a preveni orice eventual pericol. Profetul Mohammed () a spus:

„Focul este duşmanul vostru. Așadar, atunci când mergeţi la culcare, stingeți-l!” [Al-Bukhari şi Muslim]

 

Reguli de comportament în cazul nevoilor fiziologice

1. La intrarea în toaletă, trebuie să fie făcută o suplicaţie. Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed () spunea atunci când intra sau ajungea în locul unde își făcea nevoile:

«Allāhumma inni a‘ūdhu Bika min al-khubthi wa al-khabā’ith» (O, Allah, caut adăpost la Tine de necurat şi necurate!)” [Al-Bukhari şi Muslim] 

2. La ieșirea din toaletă, trebuie să fie făcută o suplicaţie. ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat:

„Atunci când ieșea din locul unde își făcea nevoile, Profetul () spunea: «Ghufrānak» (Caut iertarea Ta!).” [Abu Dawud, Ibn Majah și At-Tirmidhi]

3. Atunci când omul răspunde chemării naturii, nu trebuie să se îndrepte către qiblah (direcţia Meccăi). Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed () a spus:

 „«Cu adevărat, eu și voi suntem asemeni unui tată și fiul său, iar eu vă învăţ. Atunci când vă faceți nevoile, să nu vă îndreptați către qiblah și nici să nu vă întoarceți cu spatele la ea.» El () ne-a interzis să folosim mai puțin de trei pietre atunci când ne curățăm, să folosim un os sau bălegar pentru a ne curăța, sau să ne curățăm cu mâna dreaptă.” [Abu Dawud şi Ibn Majah]

4. Cel care răspunde chemării naturii trebuie să se ascundă de oameni. Profetul Mohammed () a spus:

„(...) Cel care răspunde chemării naturii să se ascundă! (...)”  [Ibn Majah]

5. Nu trebuie să se folosească mâna dreaptă pentru a se curăţa murdăria. Profetul Mohammed () a spus:

„Atunci când unul dintre voi bea apă, el nu trebuie să respire în vasul din care bea, iar atunci când unul dintre voi merge la toaletă, el nu trebuie să îşi atingă părţile intime sau să și le cureţe cu mâna dreaptă.” [Al-Bukhari]

 

Reguli de comportament în timpul relațiilor conjugale

1. Trebuie să fie menţionat Numele lui Allah înaintea începerii actului sexual în maniera descrisă de Profetul Mohammed (), care a spus: 

„Dacă unul dintre voi spune atunci când dorește să aibă relații intime cu soția sa: «Bismi Illah Allāḥumma janibna ash-shaitan wa janib ash-shaitan ma razaqtana» (În Numele lui Allah! O, Allah, protejează-ne de Satana și îndepărteaz-o de cel pe care ni-l vei dărui!), Satana nu îl va vătăma niciodată pe acel copil, dacă le va fi scris să aibă unul.” [Al-Bukhari]

2. Cei doi soți trebuie să se simtă bine împreună. Jabir ibn ‘Abd Allah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Profetul Mohammed () m-a întrebat: «Te-ai căsătorit?» Am răspuns: «Da.» El () m-a întrebat (din nou): «Cu o femeie căsătorită anterior sau cu o fecioară?» Am răspuns: «Cu o femeie căsătorită anterior.» Mesagerul lui Allah () a spus: «De ce nu te-ai căsătorit cu o fecioară, care să te încânte și pe care tu să o încânți și care să se joace cu tine și tu să te joci cu ea?»” [Muslim] 

3. Cei doi soți trebuie să arate tandrețe unul față de celălalt. ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat :

„Mesagerul lui Allah () obișnuia să își pupe și să își sărute soțiile atunci când ținea post, însă el () avea cea mai mare capacitate de a își controla dorințele dintre voi.” [Muslim]

4. Celor doi soți le este permis să se bucure unul de celălalt așa cum doresc, cu condiția pe care Profetul Mohammed () i-a explicat-o lui ‘Omar (Allah să fie mulţumit de el!) atunci când acesta a venit la el () și i-a spus:

„«O, Mesager al lui Allah! Sunt pierdut!» El () a întrebat: «De ce ești pierdut?» El a spus: «Am avut relații cu soția mea într-o manieră diferită noaptea trecută.» Profetul () nu i-a răspuns nimic. Apoi Allah a revelat acest verset: «Soțiile voastre sunt ogor pentru voi. Veniți la ogorul vostru când și cum voiți [...]» [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 2:223] (Puteți întreține relații conjugale) din față și din spate, evitând anusul și perioada menstruală.”  [At-Tirmidhi]

5. Ceea ce se întâmplă între cei doi soți trebuie să rămână un lucru secret. Profetul Mohammed () a spus:

„Cel mai păcătos pentru Allah în Ziua Judecății este bărbatul care are relații intime cu soția sa și apoi divulgă secretul ei.” [Muslim]

 

Reguli de comportament în timpul călătoriei

1. Înainte de a porni într-o călătorie, omul trebuie să se asigure că a înapoiat toate lucrurile care se află în puterea sa proprietarului de drept, să îşi plătească toate datoriile şi să îi lase familiei sale proviziile necesare pentru perioada în care el lipsește. Profetul Mohammed () a spus:

„Cel care a comis o nedreptate faţă de fratele său trebuie să îi ceară iertare înainte de Ziua în care nu va mai exista nici dinar, nici dirham (Ziua Judecății). Dacă are fapte bune, îi va fi luat din acestea echivalentul nedreptății pe care a comis-o, iar dacă nu are nicio faptă bună, păcatele celui nedreptățit vor trece la el.” [Al-Bukhari]

2. Nu este recomandat ca o persoană să călătorească singură, excepţie făcând cazul în care aceasta nu găseşte pe nimeni care să o însoțească. Profetul Mohammed () a întrebat pe cineva care s-a întors dintr-o călătorie:

„«Cine te-a însoțit?» El a răspuns: «Nimeni nu m-a însoțit.» Atunci, Mesagerul lui Allah () a spus: «Un singur călător este (însoțit de) Șeitan, doi călători sunt (însoțiți de) doi Șeitani. Trei călători formează un grup.»” [Al-Hakim]

3. Cel care călătoreşte trebuie să îşi aleagă o companie bună, iar dintr-un grup de călători unul trebuie să fie ales drept lider. Profetul Mohammed () a spus:

„Atunci când trei oameni se află într-o călătorie, să aleagă pe unul dintre ei drept lider.” [Abu Dawud]

4. Cel care se întoarce din călătorie trebuie să îşi anunţe familia de sosirea lui, mai ales dacă aceasta se produce pe timp de noapte. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Dacă unul dintre voi lipsește pentru o perioadă lungă de timp din casa lui, să nu se întoarcă la familia sa pe timp de noapte!” [Al-Bukhari şi Muslim]

5. Cel care pleacă în călătorie trebuie să își ia rămas bun de la familie și prieteni. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Cel mai bun companion înaintea lui Allah este cel care este cel mai bun cu companionii săi şi cel mai bun vecin înaintea lui Allah este cel care este cel mai bun cu vecinii lui.” [Al-Bukhari și At-Tirmidhi]

6. Întoarcerea la familie nu trebuie să fie amânată, ci făcută imediat ce este posibil. Profetul lui Allah () a spus:

„Călătoria este un motiv de suferință, deoarece îl lipsește pe om de mâncarea, băutura și somnul lui. Astfel, dacă unul dintre voi îşi termină treaba, să grăbească întoarcerea la familia lui.” [Al-Bukhari şi Muslim] 

 

Reguli de comportament cu privire la folosirea drumurilor

1. Profetul Mohammed () a spus:

„«Evitați să stați în drum!» Ei (companionii) au spus: «O, Mesager al lui Allah, nu avem alt loc pentru a ne aduna şi vorbi!» Atunci, Profetul () le-a spus: «Dacă trebuie neapărat să faceți acest lucru, atunci oferiți-i drumului drepturile sale!» Ei l-au întrebat: «Şi care sunt drepturile drumului?» Profetul () le-a răspuns: «A-ți pleca privirea (pentru a nu privi insistent la membrii de sex opus), a se abține de la a face rău altora, a răspunde la salut, a porunci ceea ce este permis şi a opri de la ceea ce este interzis.»” [Al-Bukhari]

Într-o altă relatare, Profetul Mohammed () a spus:

„(...) a îl ajuta pe cel nevoiaș şi a îl îndruma pe cel care s-a pierdut.” [Abu Dawud]

2. Drumurile și proprietățile publice trebuie să fie protejate, evitând vandalizarea acestora. Profetul Mohammed () a spus:

„«Evitați cele două obiceiuri care vă pot aduce blestemul!» Companionii au întrebat: «Care sunt acele două obiceiuri care pot aduce blestemul?» Profetul () le-a răspuns: «A răspunde la chemarea naturii în locuri pe unde oamenii merg sau în locuri în care ei se adăpostesc și se odihnesc (la umbră).»” [Muslim]

3. Cel care circulă pe stradă nu trebuie să aibă asupra lui lucruri care i-ar putea răni pe alţii. Profetul Mohammed () a spus:

„Cel care trece prin moscheea sau piața noastră și are săgeți la el ar trebui să le țină de capetele lor, ca nu cumva să rănească vreun musulman.” [Al-Bukhari]

 

Reguli de comportament cu privire la comerţ

1. Comerţul este în mod general permis, deoarece reprezintă un schimb de produse între vânzător şi cumpărător. Cu toate acestea, dacă el provoacă daune oricăruia dintre ei, atunci devine nepermis. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeţi! Nu vă mâncaţi averile voastre unii altora pe nedrept (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:29]

2. Islamul consideră profiturile realizate din comerţ ca fiind cele mai pure şi bune mijloace de trai. Cineva l-a întrebat pe Profet () care este cel mai bun mod de a-şi câştiga existența, iar el () a răspuns:

„Cel obținut cu propriile mâini și (cel obținut) prin comerț permis.” [Ahmad]

3. Islamul poruncește sinceritatea în timpul activităților comerciale. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Un negustor musulman care este sincer şi de încredere se află alături de Profeți, cei sinceri și martiri.” [At-Tirmidhi, daʻif]

4. Defectele mărfii care nu sunt vizibile trebuie să fie aduse la cunoștință cumpărătorului. Profetul Mohammed () a spus:

„Nimănui nu îi este permis să vândă un lucru fără a preciza eventualele defecte ale acestuia și celui care cunoaște defectele mărfii sale nu îi este permis să o vândă fără a le preciza.” [Ahmad]

5. Este interzisă înșelăciunea prin ascunderea defectelor mărfii. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Trimisul lui Allah () a trecut pe lângă un morman de alimente. El () şi-a pus degetele în el și a simțit umezeală. Profetul () a spus: «O, proprietar al alimentelor! Ce este aceasta?» Omul a răspuns: «A plouat pe ele, o, Trimis al lui Allah.» Profetul () a spus: «De ce nu le pui deasupra pe acestea, astfel încât oamenii să le poată vedea?» Apoi, el () a spus: «Cel care înșală nu este dintre noi.»” [At-Tirmidhi]

6. Oamenii trebuie să spună mereu adevărul atunci când fac comerț și să nu mintă. Mesagerul lui Allah () a spus:

„Ambele părţi dintr-o tranzacție (vânzătorul și cumpărătorul) au dreptul să păstreze sau să returneze bunurile atât timp cât ei nu s-au despărțit; și dacă ambele părți spun adevărul și descriu defectele și calitățile bunurilor, tranzacția lor va fi binecuvântată, însă, în cazul în care spun minciuni sau ascund ceva, tranzacția lor va fi lipsită de orice binecuvântare.” [Al-Bukhari și Muslim] 

7. Cel care vinde sau cumpără trebuie să fie binevoitor, deoarece comerţul reprezintă o modalitate de a consolida relaţiile dintre oameni şi trebuie să fie departe de materialism, care nu face decât să distrugă relațiile umane. Profetul Mohammed () a spus:

„Fie ca Allah să aibă milă de omul care este indulgent atunci când vinde, atunci când cumpără și atunci când cere să i se returneze un împrumut.” [Al-Bukhari]

8. Cel care face comerţ nu trebuie să jure. Profetul Mohammed () a spus:

„Feriţi-vă să juraţi în exces atunci când faceţi comerţ, pentru că aceasta poate încuraja comerţul, însă distruge binecuvântarea.” [Muslim]

9. Vânzătorul este încurajat să accepte returnarea mărfii în cazul în care cumpărătorul regretă cumpărarea acesteia. Profetul Mohammed () a spus:

„Oricui ajunge la o înțelegere cu un musulman, anulând o tranzacție, Allah îi va ierta păcatele în Ziua Judecăţii.” [Ibn Majah] 

Acestea sunt doar câteva dintre regulile de comportament pe care islamul le-a prescris. Există multe altele, însă din cauza lipsei de spațiu nu le putem prezenta aici. Este important de menționat faptul că nu există niciun domeniu al vieţii care să nu fie reglementat în Nobilul Coran sau Sunnah Profetului Mohammed (). Astfel, viaţa unui musulman devine un act de adorare constant și o cale de înmulțire a faptelor sale bune.

 

 

 

Concluzii

Vom încheia această lucrare cu declarațiile a două persoane care au îmbrățișat islamul.

F. Filweas[6]  a spus:

„Occidentul suferă de un imens gol spiritual, pe care niciun principiu sau credinţă nu l-a putut umple pentru a aduce fericirea omului. În ciuda prosperității economice şi a satisfacerii tuturor nevoilor materiale, omul occidental continuă să simtă superficialitatea vieții lui și se întreabă: «Pentru ce trăiesc? Încotro mă îndrept? De ce?» Nimeni nu i-a dat până acum un răspuns satisfăcător și, din păcate, el nu ştie că răspunsurile se află în Religia cea Dreaptă, despre care nu cunoaşte decât niște idei preconcepute şi calomnii. Cu toate acestea, câteva raze de lumină au început să răsară şi zorii au început să apară după ce câțiva occidentali, chiar dacă într-un număr mic, au început să îmbrățișeze islamul, iar omul din occident a început să vadă cu propriii ochi bărbaţi şi femei care implementează islamul în viaţa lor, trăind după învăţăturile sale. În fiecare zi, câţiva oameni îmbrățișează religia cea adevărată, şi acesta este doar începutul (...)”

Deborah Potter[7] a spus:

„Islamul, care este Legea lui Allah, este evident în natura din jurul nostru. Munţii, oceanele, planetele şi stelele se mișcă pe orbite proprii din Porunca lui Allah. Acestea se află într-o stare de supunere faţă de Poruncile lui Allah, Creatorul lor, aşa cum sunt personajele dintr-o poveste, iar Allah este exemplul sublim. Acestea nu vorbesc şi nu acţionează decât dacă Creatorul lor hotărăşte acest lucru pentru ele. Astfel, fiecare atom din acest Univers și chiar și obiectele neînsuflețite se află într-o stare de supunere. Cu toate acestea, oamenii sunt o excepţie de la această regulă, deoarece Allah le-a dat libertatea de a alege. Ei au opțiunea de a se supune Legilor lui Allah sau cea de a își stabili propriile legi şi religia pe care o doresc. Din păcate, de cele mai multe ori, ei au ales cea de a doua variantă. Oamenii din Europa şi America au îmbrățișat islamul în număr foarte mare, deoarece au simţit setea de pace a minţii şi siguranță spirituală. Mai mult decât atât, chiar și un număr de orientaliști şi predicatori creştini, care și-au început munca având drept scop distrugerea islamului şi evidențierea presupuselor neajunsuri ale sale, au devenit musulmani. Acest lucru se datorează faptului că dovada adevărului este decisivă şi nu există nicio modalitate de a o combate.”

 

Toată Slava I se cuvine lui Allah și pacea și binecuvântările fie asupra Profetului nostru Mohammed, a familiei și a companionilor săi!

 

/Users/ahmed/Documents/MY SITES & PROJECTS/PROJECTS & SITES/ISLAMLAND/logo-black.png

WWW.ISLAMLAND.COM

 

 

Pentru mai multe informaţii despre islam puteţi consulta următoarele site-uri:

E-Books

www.islamland.com

www.islamhouse.com

www.sultan.org

www.thekeytoislam.com

www.en.alukah.net

www.muslim-library.com

www.r-islam.com

www.rasoulAllah.net

www.knowingAllah.com

www.islamic-invitation.com

www.ar.islamway.net

 

Chat

www.edialogue.org

www.islamreligion.com

www.chatislamonline.org

www.islam-port.com

 

Cărți islamice gratuite

www.islamicbooks4u.net

www.islamic-message.net

 

Fatawa

1www.islamqa.info/en

www.fatwa.islamweb.net/en/

 

Pentru noii musulmani

www.newmuslimacademy.org

www.newmuslimguide.com

www.zadgroup.net

 

Ascultă Coran

www.quran.islamhouse.com

www.mp3quran.net

www.listenandrecord.com

wwwgodwords.net

www.tvquran.com

www.ar.beta.islamway.net/recitations

www.islam-call.com

www.qurantranslations.net

www.quraan.us

 

 

 

/Users/ahmed/Documents/MY SITES & PROJECTS/PROJECTS & SITES/ISLAMLAND/profile-cover-back_s.jpg

 

 

 

[1] Acest termen din limba arabă () înseamnă „Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!” și este folosit de fiecare dată când este menționat numele Profetului Mohammed () – n. tr.

[2] Ofițer naval britanic care a participat la ambele Războaie Mondiale. A crescut într-un mediu creștin și a fost puternic impregnat cu tradițiile creștine. În ciuda acestui lucru, a îmbrățișat islamul în anul 1924, după ce a citit Nobilul Coran și câteva cărți despre islam. A se vedea „Ce se spune despre islam”, de dr. Emad ud-Din Khalil.

[3] „Islamul și creștinismul”, Alfat Azīz As-Samad.

[4] Rezervorul unde se vor întâlni Profetul Mohammed ‎‎() și adevăraţii credincioşi.

[5] Az-zihār are loc atunci când un bărbat îi spune soției sale: „Tu eşti pentru mine asemeni spatelui mamei mele.” (semnificând: „Îmi este interzis să mă mai apropii de tine.”) Aceasta era o formă de divorț înainte de apariția islamului, pe care acesta l-a interzis, deoarece, în urma unui astfel de „divorț”, femeile nu erau considerate a fi nici căsătorite, nici divorțate.

[6] Ofițer naval britanic care a participat la ambele războaie mondiale. A crescut într-un mediu creștin și a fost puternic impregnat cu tradiții creștine. În ciuda acestui lucru, a îmbrățișat islamul în anul 1924, după ce a citit Nobilul Coranul și câteva cărți despre islam. A se vedea „Ce se spune despre islam”, de dr. Emad ud-Din Khalil.

[7] Născută în anul 1954 în Traverse, Michigan; a absolvit Universitatea din Michigan, în domeniul jurnalismului. Preluat din cartea „Ce se spune despre islam”, de dr. Emad ud-Din Khalil.